Iulie - August 2006

Сomentários

Transcrição

Iulie - August 2006
24 pagini,
1 leu
an VII, nr. 91
TIMPUL
7-8
iulie-august
2006
REVIST| DE CULTUR|
ent
im
upl
Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I
ni S
Num\r ilustrat cu lucr\ri de Constantin Baciu
agi
8p
Antisemitismul a fost
un `nv\]\m`nt al dispre]ului
Interviu cu Carol Iancu
Aspecte secundare ale procesului
intentat „spionilor Vaticanului“ `n 1951
William Totok
Bl`nde]ea tigrului
Liviu Frangu
Capitalul Cultural:
migra]ie, identitate [i patrimoniu
Mike Phillips
www.timpul.ro
2
Agora
TIMPUL
ERESURI
FOTO: DINU LAZ|R
Radiografia unui mu[uroi
BOGDAN SUCEAV|
N-a[ putea scrie despre extraordinarul
volum al lui Adrian Gavrilescu f\r\ a-mi
situa lectura `n context, f\r\ a vorbi de la
`nceput despre experien]a mea personal\.
Lucrurile nu s`nt deloc simple [i nici tonul
unui astfel de comentariu n-ar putea tr\da
infinit\ r\bdare. Vreme de ani buni am
reflectat asupra simptomelor, exceselor [i
sinuozit\]ilor lumii culturale bucure[tene.
C`ndva nu-mi doream nimic mai mult
dec`t s\ contribui cu munca mea la ceea ce
se produce `n acest spa]iu cultural,
dintr-un entuziasm pe care azi nu mi-l mai
`n]eleg [i pe care nu-l atribui patriotismului, ci naivit\]ii. Pe atunci `mi imaginam
c\ matematica pe care o fac, proza pe care
o scriu, interven]iile mele `n pres\ s`nt
menite a fi o mic\ pies\ `n edificiul pururea virtuos al culturii române. Ce icoan\
ridicasem! ~mi imaginam c\ to]i n\zuiesc
la fel, cu d\ruire [i sinceritate, c\ spa]iul
culturii române e un extraordinar loc de
`nt`lnire [i de fertil\ receptare a crea]iei.
Odat\ ce am `nceput s\ v\d lucrurile `n
mai mare am\nun]ime, materia lumii ideilor, a dezbaterilor, a opiniilor [i ambi]iilor
române[ti a ajuns s\ m\ exaspereze prin
p\stoasa ei ambiguitate moral\, prin suita
de incesturi prezentate drept mariaje legitime, prin acea alba-neagra la vedere care
trece drept onorabil\ cota]ie la bursa valorilor locale. ~nainte de a cunoa[te bine lumea literar\ româneasc\, `mi imaginasem
c\ Omul din subteran\ de Dostoievski e
doar o lucrare de factur\ pur teoretic\, iar
nu un ghid de supravie]uire. Am `nv\]at
s\-i `ntrev\d pe Verkhovenski sau pe
Stavroghin dincolo de masca telegenic\ a
unuia sau a altuia: tot ei s`nt, gata s\-[i
asasineze fo[tii comilitoni care ar vrea s\
se retrag\ din opera]iuni, gata s\-[i m\n`nce de vii inamicii, de[i la prima vedere
ar putea p\rea stila]i [i onorabili [i dau
semne c\ ar [ti s\ foloseasc\ lingura `n
momentul servirii supei la restaurant. C`t\
civiliza]ie! Dar unde le e [i onoarea?
Acum [tiu c\ ni[te [mecheri cu aere de
intelectuali nu-[i doreau nimic altceva
dec`t o sinecur\, o emisiune tv, ni[te para-
le pentru o conferin]\ substan]ial inspirat\
din Mathematical Intelligencer, adic\
genul acela de m\rgele colorate cu care
po]i impresiona caraibii din C`mpia
B\r\ganului, dar care NU s`nt acte autentice de cultur\ pentru c\ nu adaug\ nimic
nou [i util `naltului corp de concepte pure.
Ace[ti simulan]i ai actului g`ndirii nu
doreau s\ `mbog\]easc\ spa]iul conceptelor, ci pl\nuiau s\-l mulg\, `n timp ce
mimau pl\cerea textului. Acest material
colc\itor al netocmitei lumi d`mbovi]ene
mi-a devenit surs\ de inspira]ie literar\
dup\ ce ani de zile mi-a fost materie de
co[mar. Precum la dou\zeci de ani scriam
poeme inspirate din visuri, am ajuns apoi
s\ scriu despre viziunile horror pe care mi
le induc contemporanii mei, [i nu to]i,
desigur, ci numai cei care se dovedesc a fi
ni[te sec\turi demne de imortalizat `n
basoreliefuri, precum cele s\pate pe
Columna traian\. Nu am pl\nuit s\ merg
vreodat\ `n alt\ direc]ie dec`t cea a literaturii de fic]iune, de[i am scris c`ndva c\
porc\riile din lumea cultural\ româneasc\
s`nt at`t de epocale `nc`t istoricii viitorimii
vor avea o substan]ial\ materie de cercetare atunci c`nd vor studia dinamica haitelor
de serviciu r\t\cind pe hoitul fostei noastre patrii culturale. M-ar fi putut `mp\ca
ceva cu aceast\ descoperire? Ce ar fi putut
s\ m\ `mpace? Iat\ `ns\ c\ s-a `nt`mplat s\mi g\sesc toate r\spunsurile `ntr-o carte, `n
recentul volum al lui Adrian Gavrilescu. E
paradoxal c\ o atare mizerie poate inspira
o analiz\ impecabil\. Am toat\ admira]ia
pentru autor, pentru c\ [i-a p\strat tonul
elegant [i consisten]a metodei `n fa]a unui
at`t de exasperant subiect. Adrian
Gavrilescu arat\ furnicarul `n `ntrega lui
mizerie moral\, tot acel ghem de interese,
pre]iozit\]i intonate `n cheie Memel [i
Jenel, platitudini de talk-show olah (pp.
149-180 s`nt despre intelectualii n\v\lind
la televizor), disec\ mediocritatea ajuns\
lege [i aburcat\ `n cadru institu]ionalizat
de aceast\ lume de potlogari cu ifose.
Reu[ita lui A. Gavrilescu const\ `n completitudinea logic\ a argumenta]iei [i `n
faptul c\ mijloacele lui de analiz\ dep\[esc pentru respectivul obiect de studiu
orice a ap\rut p`n\ acum `n domeniu la
noi. ~ntr-adev\r, maradoni[tii culturii nu
pot fi m\sura]i dec`t cu ocaua banilor pe
care numai ei [tiu cum `i fac. Partea cea
mai `nsp\im`nt\toare e c\ datele lui A.
Gavrilescu s`nt credibile [i exacte, analizele se sus]in, iar apari]ia c\r]ii vine cu
girul Editurii Compania, autoare `n ultimii
ani a unui tur de for]\ `n producerea unor
lucr\ri de mare acurate]e [i profesionalism. Deci situa]ia e chiar a[a de
`nsp\im`nt\toare pe c`t ne-o imaginasem,
de acum ne afl\m `naintea unui fapt
demonstrat cu asupra de m\sur\. Adrian
Gavrilescu a izbutit sec]ionarea mecanismelor care debilizeaz\ lumea cultural\
româneasc\ [i au toate [ansele s\ o perpetueze debil\, `ntr-o atmosfer\ de izolare de
circuitul european al valorilor, sincron\
numai cu consacrarea vracilor prin p\durile seculare din Papua. Adrian Gavrilescu a
demonstrat c\ anumite reflexe s`nt con[tiente, adic\ – pe `n]elesul copiilor care ne
citesc [i care trebuie s\ `nve]e c\ a[a ceva
nu e frumos – c\ prestidigitatorii ace[tia
chiar [tiu ce fac, c\ anumi]i stimuli
func]ioneaz\ `n mod repetitiv `n mediul
cultural [i pot fi abstractiza]i la nivel de
riguroas\ metod\, c\ cineva poate urma un
anumit algoritm pentru a atinge succesul,
chiar dac\ asta e axiologic echivalent cu o
serie de tumbe `ntr-un circ cu acroba]i
ghebo[i. Analiza aceasta se poate face
urm\rind traseul sinuos al finan]\rilor, al
alian]elor care aduc parale, al realit\]ii
economice, [i Adrian Gavrilescu are
r\bdarea s\ fac\ asta, s\ povesteasc\ [i s\
analizeze (vezi, de pild\, pp. 110-112,
discu]ia despre tiraje, sub titlul Drama
pie]ei libere). Chiar a[a, cine a mai vorbit
cu asemenea mijloace `n România, unde
lumea `nc\ testeaz\ vigilen]a fiscului?
Cine a tratat România [i spa]iul ei cultural
ca [i cum ar fi putut s\ fie reale? ~n locul
minciunilor celor care ar vrea s\ credem
c\ au mai mul]i bani dec`t au, c\ scot tiraje mai mari dec`t scot, Noii precupe]i
vorbe[te despre realitate, despre tiraje pe
bune, despre venituri [i cheltuieli, despre
cum ar putea fi jocul cultural dac\ ar fi
onest. Cartea aceasta le va fi multora o
oglind\ care doare. Autorul refuz\ nuan]ele pamfletare, de[i nu-[i poate re]ine
c`teva bine plasate ironii. La cap\tul lecturii r\m`i cu un gust amar, dar exasperarea
s-a stins, pentru c\ i-a luat locul luciditatea, experiementul s-a consumat, te po]i
elibera de umbrele acestor tr`ntori mediatici [i, c`nd stingi televizorul, [tii de acum
c\ o faci f\r\ s\ pierzi nimic. Deci a[a trebuie `n]elese lucrurile, `]i spui, [i sim]i c\
pu]ine c\r]i vreodat\ te-au edificat `ntrat`t. {i mai e un g`nd pe care nu-l po]i
evita. Te `ntrebi dac\ nu cumva mul]i
dintre pionii tranzi]iei valahe nu au `n[elat
prin toate mijocele [ansa pe care destinul
le-a dat-o `n decembrie 1989. Dac\ ar fi
tr\it Ceau[escu [i `n perioada 1989-2006,
probabil c\ unii dintre ei ar fi izbutit s\
mai fie `nc\ persoane onorabile, pentru c\
partidul comunist le-ar fi f\cut marele serviciu de a-i `mpiedica s\ se dea `n stamb\.
Pe unii, cizmarul cu patru clase i-ar fi
p\strat pe func]ii de lector, mai potrivite
pentru anvergura operei lor periferice, `n
loc s\-i chinuie cu un loc `n academie
al\turi de F\nu[ Neagu [i diver[i al]i preaferici]i. Nu ar fi fost asta mult mai onest?
{i mai e ceva: discu]ia despre standarde. Coment`nd pe marginea c\r]ii lui
Adrian Gavrilescu, Ciprian {iulea scrie
`ntr-un altfel excelent comentariu din
Observatorul cultural din 20-26 iulie
2006, c\ autorul c\r]ii `i repro[eaz\ lui
Daniel Barbu „printre altele, [i c\ [i-a
alc\tuit dou\ volume prin prelucrarea unor
articole publicate `n prelabil `n ziare sau
reviste, practic\ nu doar curent\, dar [i
normal\.“ Ei bine, aceast\ practic\ editorial\ nu este deloc normal\, e doar o
r\sp`ndit\ mistificare rom=neasc\. C\ci nu
discut\m aici despre opera lui Edward W.
Said, care a reunit `ntr-un volum eseuri
ap\rute `n Raritan Review, The London
Review of Books sau Critical Inquiry, nici
despre opera lui John Milnor, care adun\
`n volum lucr\ri ap\rute `n Mathematica
Scandinavica, Advances in Mathematics
sau Bulletin of the American Mathematical
Society, ci despre reflexele unei lumi
bugetivore [i cam m\runte, f\r\ idei de
anvergur\ [i lesne de `nchiriat (Gavrilescu
explic\ `n ce chip), u[or de f\cut s\ pluteasc\ pe m\run]i[ul petrodolarilor locali
[i degrab\ `mb\t\toare cu ap\ rece. Am
fost surprins s\ v\d ca Ciprian {iulea, de
ale c\rui standarde `nalte nu m\ `ndoiesc,
face chiar [i aceast\ minim\ concesie ticurilor nervoase d`mbovi]iene.
Adrian Gavrilescu – Noii precupe]i, Intelectualii
publici din România de dup\ 1989, Editura
Compania, 2006, 263 pp., ISBN 973-7841-23-9.
Comunicat de pres\
Grupul civic Forumul Academic Roman
(http://www.forum-academic.com)
sus]ine ac]iunea asocia]iei Ad Astra privitoare la deconspirarea directorilor din
MEdC, rectorilor, academicienilor [i
directorilor INCD-urilor, care au colaborat cu fosta Securitate.
Consider\m c\ apropierea de finalizare a procesului de privatizare a `ntreprinderilor din Rom=nia deplaseaz\ centrul
de greutate al ac]iunilor de corup]ie [i trafic de influen]\ `n principal c\tre sistemul
de educa]ie [i cercetare, zon\ `n care
urmeaz\ s\ fie vehiculate `n viitor importante sume de bani. Modul `n care
iulie-august 2006
Ministerul Educa]iei [i Cercet\rii gestioneaz\ fondurile alocate competi]iilor
na]ionale de granturi, cel mai recent
exemplu fiind programul CEEX, ne face
s\ credem c\ deja s`nt puse la punct
adev\rate re]ele de dirijare a banilor c\tre
anumite institu]ii [i persoane situate foarte departe de zona de performan]\, dar
foarte aproape de grupurile de interese.
Se poate observa `n mod clar `n cadrul
programului CEEX o defavorizare `n
ceea ce prive[te finan]area domeniului
[tiin]elor exacte, tocmai segmentul care
aduce Rom=niei cea mai mare vizibilitate
interna]ional\. Aceast\ gestionare defec-
tuoas\ a fondurilor din cercetare, combinat\ cu sistemul complet aberant de
finan]are pe student echivalent, va duce
`n cel mai scurt timp la distrugerea total\
a facult\]ilor care preg\tesc speciali[ti `n
domeniul [tiin]elor exacte.
Din aceste motive, consider\ c\ este
absolut necesar\ o clarificare a situa]ei pe
care au avut-o `nainte de 1989 (`n ceea ce
prive[te raportul fa]\ de fosta Securitate)
`n cazul tuturor persoanelor care de]in
func]ii de conducere, at`t la nivelul
Ministerului Educa]iei [i Cercet\rii, c`t [i
la nivelul universit\]ilor, respectiv a
Institutelor Na]ionale de Cercetare.
Colegiul Director
al Forumului Academic Rom=n,
Hurduc Nicolae (Universitatea Tehnic\
Ia[i); Stamate Eugen (Nagoya University,
Japonia); Br\ni[teanu Dumitru (Universitatea de Medicin\ [i Farmacie Ia[i);
Apetrei Cristian (Tulane University, New
Orleans, USA); Drago[ Pieptu (Universitatea de Medicin\ [i Farmacie Ia[i);
Popovici Cornel (Institut de Cancérologie
et d’Immunologie, Marseille, Fran]a); Pol
Sergiu (Universitatea „Transilvania“
Bra[ov).
Accente
TIMPUL
3
„S\ nu fii victim\. S\ nu fii agresor.
Mai presus de toate, s\ nu fii spectator.“
este scris urm\torul citat: „S\ nu fii victim\. S\ nu fii agresor. Mai presus de
toate, s\ nu fii spectator“. Acesta este un
citat care ilustreaz\, `n mod corespunzator,
miezul dilemei Holocaustului – victimele,
agresorii [i spectatorii. De asemenea,
acesta ne aminte[te tuturor de faptul c\
trebuie s\ r\m`nem aler]i pentru ca
societ\]ile noastre s\ nu mai calce niciodat\ pe acest drum.
E. S. NICHOLAS TAUBMAN
„Ne-am reunit aici, `n aceast\ diminea]\, pentru a ne aminti de cele mai atroce evenimente ale Holocaustului din
Rom=nia. ~n urm\ cu exact 65 de ani,
str\zile ora[ului Ia[i r\sunau din cauza sticlelor sparte, a focurilor de arm\ [i a ]ipetelor [i, ulterior, din cauza lacrimilor a mii
de oameni izgoni]i din casele lor [i trimi[i
spre orori inimaginabile.
Cu toate acestea, `n fa]a acestor orori,
`n unele cartiere ale ora[ului era doar
T\cere. T\cere din partea celor care sprijineau aceast\ atrocitate. T\cere din partea
celor care se temeau s\ vin\ `n ajutorul
vecinilor. De asemenea, T\cere din partea
celor indiferen]i fa]\ de aceast\ degradare
`ngrozitoare [i de ura care a precedat-o.
Pe unul din zidurile Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite
Rom=nia a `nregistrat un progres enorm prin ruperea unei t\ceri de 65 de ani
privind istoria Holocaustului din aceast\
]ar\. ~n urma recomand\rilor Comisiei Interna]ionale pentru Studierea Holocaustului din Rom=nia, Guvernul Romaniei a
creat, `n anul 2005, Institutul „Elie
Wiesel“ pentru Studierea Holocaustului
din Rom=nia, care serve[te drept motor
important `n scopuri educative [i comemorative. De asemenea, Guvernul a stabilit ziua de 9 octombrie drept Ziua Na]ional\ de Comemorare a Holocaustului, zi
care comemoreaz\ prima deportare a
evreilor din aceasta regiune a Rom=niei.
~n acela[i timp, Guvernul a luat m\suri importante pentru a preda liceenilor adev\rul
despre ceea ce s-a `nt`mplat la Ia[i, [i nu
numai, `n timpul acestei perioade tragice.
~ncurajez extinderea acestui efort inclusiv
`n universit\]i, unde, din p\cate, unii profesori de istorie continu\ sa nege existen]a
Holocaustului `n aceast\ ]ar\, precum [i
responsabilitatea lui Antonescu `n acest
sens.
~ndemn to]i rom=nii s\ cunoasc\ mai
bine adev\rata istorie a Holocaustului [i a
antisemitismului din Rom=nia, precum [i
via]a dinamic\ a evreilor care a fost, odat\,
parte integrant\ a societ\]ii rom=ne[ti.
~ntr-adev\r, acea diversitate a fost [i r\m`ne o surs\ generatoare de putere pentru
ca Rom=nia s\ fie descoperit\ [i pre]uit\.
Nici o m\sur\ nu poate readuce vie]ile [i
visurile celor care au disp\rut la Ia[i `n
urm\ cu 65 de ani, dar cel mai mare tribut
pe care `l putem aduce este acela al amintirii [i al luptei `mpotriva urii, intoleran]ei
[i bigotismului, ori de c`te ori ne confrunt\m cu acestea.
Chiar [i ast\zi, statele democratice nu
pot ignora na]ionalismul extrem, atunci
c`nd acesta iese din nou la suprafa]\. Este,
de fapt, un cancer care poate corupe `ntregul corp dac\ nu este depistat. Nu putem
`ntoarce spatele atunci c`nd microbi[tii
folosesc calificative care instig\ la ur\
rasial\ [i etnic\ `mpotriva echipelor adverse sau c`nd ace[tia atac\, `n mod violent,
mar[urile pa[nice ale grupurilor minoritare. Nu putem p\stra t\cerea atunci c`nd
unii reprezentan]i ai mass-media comunic\ jum\t\]i de adev\r despre Holocaust
sau c`nd ace[tia par s\ glorifice criminali
de r\zboi. Nu putem r\m`ne spectatori
atunci c`nd tinerii s`nt influen]a]i de
mi[c\rile extremiste prin limbaj instigator
la ur\ [i prin imagini ale legionarismului.
De asemenea, nu putem r\m`ne indiferen]i
atunci c`nd, pe scena politic\ na]ional\,
exist\ oameni care continu\ s\ promoveze
antisemitismul, xenofobia [i bigotismul.
A[ dori s\ `mi exprim admira]ia fa]\ de
Ministrul Afacerilor Externe Mihai
R\zvan Ungureanu, care se afl\ ast\zi al\turi de noi [i care a f\cut dovada unui leadership impresionant `n direc]ionarea pe
calea cea bun\ a abord\rii Rom\niei fa]\
de aceast\ problem\. De asemenea, a[ dori
s\ `mi exprim recuno[tin]a fa]\ de to]i cei
care au organizat acest eveniment, inclusiv Institutului Wiesel [i Generalului
Mihail Ionescu, Universit\]ii „Alexandru
Ioan Cuza“ din Ia[i [i Federa]iei Comunit\]ilor Evreie[ti din Rom=nia. Felicit
Guvernul Rom=niei pentru sprijinul solid
[i pentru implicarea `n aceast\ ini]iativ\.
De asemenea, doresc s\ mul]umesc ie[enilor pentru c\ ne-au g\zduit `n acest ora[
frumos [i pentru c\ s`nt al\turi de noi la
aceast\ important\ comemorare a tragediei `ngrozitoare pe care nu trebuie s\ o
uit\m niciodat\.
V\ mul]umesc.“
(Discursul ambasadorului SUA, E. S. Nicholas
Taubman, cu ocazia ceremoniei de deschidere a celei
de-a 65-a Comemor\ri a Pogromului de la Ia[i,
sus]inut la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“,
Ia[i, 28 Iunie 2006)
Salvarea mo[tenirii culturale evreie[ti
FELICIA WALDMAN
Conferin]a interna]ional\ organizat\ de
Institutul Na]ional pentru Studierea
Holocaustului din Rom=nia „Elie Wiesel“
la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Ia[i, `n
perioada 28-30 iunie, cu prilejul comemor\rii a 65 de ani de la pogromul care a
avut loc `n 1941, a inclus, `ntre altele, vizitarea cimitirului evreiesc din Ia[i, dar [i a
celor din T`rgu Frumos [i Podu Iloaiei,
unde se afl\ mormintele comune ale celor
uci[i `n „Trenurile Mor]ii“. Aceasta este o
bun\ ocazie pentru a aminti c\ `n acest an,
pentru a marca acelea[i tragice evenimente, se afl\ `n derulare un proiect care urm\re[te salvarea mo[tenirii culturale deosebite reprezentate de cimitirele din T`rgu
Frumos [i Podu Iloaiei. Este vorba de un
proiect-pilot destinat s\ faciliteze reabilitarea celor dou\ cimitire, `n `ncercarea de
a oferi un exemplu u[or de multiplicat `n
toat\ ]ara. Dat fiind c\ din cei aproximativ
800.000 de evrei care tr\iau `n Rom=nia
`naintea celui de-al doilea r\zboi mondial
au r\mas ast\zi mai pu]in de 8.000, majoritatea `n v`rst\, `n imposibilitatea de a
`ntre]ine monumentele comunitare, singura solu]ie pentru a preveni distrugerea [i
dispari]ia lor este ca ele s\ intre `n circuitul interna]ional. Este de amintit aici faptul c\, `n majoritatea ]\rilor europene `n
care via]a evreiasc\ a `nflorit `n perioada
interbelic\, monumentele evreie[ti fac
parte din bog\]ia cultural\ na]ional\ [i s`nt
vizitate de nenum\ra]i turi[ti, ceea ce `nseamn\ implicit o cre[tere economic\ pentru comunit\]ile locale. ~n aceste condi]ii,
proiectul `ncearc\ s\ sensibilizeze actorii
relevan]i din zon\, pentru a-i determina s\
se implice `n salvarea acestei mo[teniri
culturale ce face parte nu numai din istoria prezen]ei evreie[ti pe aceste meleaguri,
dar [i din istoria Rom=niei `nse[i.
Proiectul este structurat `n 7 etape. ~n
prima faz\ a avut loc o cercetare de teren,
`n care s-a constatat starea fizic\ propriuzis\ a cimitirelor. Faza a doua a constat
`ntr-o activitate de cercetare documentar\, desf\[urat\ `n arhivele na]ionale [i
locale, precum [i `n arhivele Federa]iei
Comunit\]ilor Evreie[ti din Rom=nia [i
respectiv ale Comunit\]ii Evreilor din
Ia[i. ~n urma acestei document\ri a rezultat o adev\rat\ monografie a localit\]ilor
Podul Iloaiei [i T`rgu Frumos, care urm\re[te, desigur, prezen]a evreiasc\, dar
`n contextul mult mai larg al evolu]iei
istorice a celor dou\ ora[e.
Comemorarea Pogromului de la Ia[i,
cu vizitarea celor dou\ cimitire, a fost o
bun\ ocazie pentru stabilirea de contacte
cu actorii locali. At`t `n Podu Iloaiei c`t [i
`n T`rgu Frumos autorit\]ile locale au fost
deschise pentru colaborarea la aceast\
`ntreprindere. Dl. Viceprimar Popovici [i
dna. Roxana Popa de la Prim\ria ora[ului
Podu Iloaiei, precum [i dl. Primar T\taru
din T`rgu Frumos [i-au exprimat `ntreaga
disponibilitate pentru a ajuta la salvarea
celor dou\ monumente, mai ales c\ `n ambele localit\]i prim\riile preg\tiser\ deja
cu grij\ manifest\rile prilejuite de comemorare. ~n plus, ca urmare a faptului c\
dna. Inspector pentru Istorie de la Inspectoratul {colar Jude]ean Ia[i L\cr\mioara
Iord\chescu a `nlesnit `nt`lnirea cu c`te o
profesoar\ din fiecare localitate (Carmen
Radu [i Ionela Zmeu), ini]iativa se bucur\
acum [i de sprijinul a dou\ [coli, lucru
extrem de important.
~n faza urm\toare urmeaz\ a se reabilita, `n m\sura posibilului, cele dou\
cimitire [i a se marca prezen]a lor, pentru
a facilita venirea turi[tilor afla]i `n c\utarea originilor ori pur [i simplu a locurilor
din Europa de Est unde via]a evreiasc\,
odat\ at`t de `nfloritoare, ast\zi dispare
cu repeziciune.
~n continuare se va crea o pagin\ de
internet pentru fiecare din cele dou\ localit\]i, care s\ pun\ la dispozi]ia tuturor celor interesa]i (lumea academic\ na]ional\
[i interna]ional\, jurnali[ti, publicul larg)
informa]ii despre istoria [i semnifica]ia
acestor locuri, incluz`nd fotografii [i interviuri, pentru a `ncuraja vizitarea lor at`t de
c\tre turi[ti, c`t [i de c\tre elevi [i studen]i,
precum [i implicarea altor actori `n p\strarea acestei mo[teniri culturale. Informa]iile vor fi imprimate [i pe CD-uri, care vor
fi distribuite gratuit universit\]ilor, massmediei, ONG-urilor, agen]iilor de turism,
`n `ncercarea de a oferi un model pentru
salvarea unor astfel de monumente, dar [i
de a atrage vizitatori. De asemenea, `ntregul proiect va fi documentat cu fotografii
care `i vor urm\ri evolu]ia.
Nu `n ultimul r`nd se vor organiza mici
workshopuri cu actorii locali interesa]i
pentru a le oferi ajutor `n vederea g\sirii
unor solu]ii pentru `ntre]inerea cimitirelor
dup\ terminarea proiectului – scrierea de
proiecte [i crearea de re]ele cu al]i actori
implica]i `n ac]iuni similare.
Proiectul se va finaliza prin organizarea unei conferin]e de pres\ pe 9 octombrie 2006, Ziua Na]ional\ a Comemor\rii
Holocaustului, care va prilejui at`t prezentarea rezultatelor c`t [i o readucere `n
memorie a victimelor `ngropate `n gropile
comune.
Proiectul este derulat de Asocia]ia
IDEE din Bucure[ti (www.idee.ro), thinktank [i institut de cercetare aplicat\ `n domeniul afacerilor publice, destinat a permite cet\]enilor luarea unor decizii mai
bune prin l\rgirea ofertei de politici publice alternative eficiente, prin aducerea acestora la cuno[tin]a public\ [i prin facilitarea dialogului [i comunic\rii `ntre diversele segmente ale societ\]ii.
iulie-august 2006
4
TIMPUL
Perspective
Rom=ni at`t de mari...
RADU PAVEL GHEO
~n 2006, la sf`r[itul lunii mai, Televiziunea Rom=n\ a declan[at o campanie
dup\ un format BBC, numit\ „Mari
Rom=ni“, scopul ei fiind de a stabili `n
mod democratic, prin propuneri [i vot
popular, care ar fi cel mai mare rom=n al
tuturor timpurilor. Din multe, foarte multe
puncte de vedere, ideea a fost una excelent\. Dincolo de caracterul de joc implicat de orice top, cred c\ p`n\ la urm\
campania o s\ aib\ ca efect [i o limpezire
a lucrurilor pe plan identitar. Rezultatele
ei vor dezv\lui o mul]ime de lucruri despre mentalitatea popula]iei [i despre
obsesiile contemporane, c\ci `ntr-un fel
arat\ rezultatele `n 2006 [i altfel dac\
aceast\ campanie va fi reluat\ `n acelea[i
condi]ii peste zece ani (nici n-ar fi o idee
rea, nu?). M\ `ntreb [i cum ar fi ar\tat
acum zece-cincisprezece ani...
~n fine, o s\ se adune material de studiu
din bel[ug pentru sociologi, antropologi,
statisticieni [i al]ii asemenea, fiindc\ atunci
c`nd vorbesc despre marii rom=ni, oamenii
vorbesc de fapt despre ei [i reperele lor
identitare fundamentale. Mi-am format [i
eu c`teva p\reri, mai pu]in `ntemeiate
[tiin]ific, dar... ale mele. De mic rom=n. {i,
recunosc, imaginea de ansamblu care
reiese din urma lectur\rii lungii liste de
propuneri e mai pozitiv\ dec`t cea pe care o
avem `n general despre noi.
Mai `nt`i se remarc\ un lucru banal:
multele, prea multele nume de necunoscu]i. Nu pot s\ cred c\ doar incultura mea
e cauza pentru care n-am auzit de to]i [i
am o vag\ b\nuial\ c\ unii rom=ni s-au
propus cu convingere pe ei `n[i[i. Culmea
e c\, `ntr-un fel metafizic, au dreptate:
fiecare dintre noi [tim `n ad`ncul nostru
c\ s`ntem cea mai important\ persoan\ de
pe lume.
Lectura listei cu propuneri e interesant\
`n sine, iar diversitatea de nume [i, implicit, de domenii `n care s-au afirmat
respectivele personalit\]i mi s-a p\rut
chiar fascinant\. Coexist\ acolo m\icu]a
Veronica cu Ileana Lazariuc (sacrul discret [i profanul mediatizat), c`nt\rea]a
Stana Izba[a [i Baba Novac, legendarul
general al lui Mihai Viteazul, starul porno
Titus Steel, care a f\cut cunoscut `n lume
penisul rom=nesc, [i patriarhul actual al
Rom=niei, ~PS Teoctist Ar\pa[u. Nu cred
c\ surprinde nici num\rul mare de oameni
politici, jurnali[ti [i vedete mass media de
azi (inclusiv vedeta erotismului de mahala
d`mbovi]ean\ Laura Andre[an). Ei reprezint\ marca momentului – ca [i num\rul
mare de maneli[ti `nscri[i pe lista propunerilor. Tr\im `n prezent, carpe diem, mari
rom=ni s`nt cei care ne distreaz\ ([i se
distreaz\) azi, m`ine cine [tie ce-o fi, c`nd
o fi mai r\u tot a[a s\ ne fie [i a[a mai
departe...
Apar apoi protorom=nii, cei care n-au
apucat s\ fie rom=ni fiindc\ nu se inven-
taser\ `nc\ popoarele, limbile moderne [i
rom=nitatea: Scorillo, Burebista (chiar
l`ng\ fotbalistul Adrian Mutu), Deceneu,
Traian, ba chiar [i zeul Zamolxes
(Zalmoxis). {i, desigur, Sf`ntul Ilie,
Sf`ntul Andrei, Sf`ntul Macarie, ba chiar [i
Iisus Hristos, rom=n din Betleem. Iar dac\
mai `ncolo se g\sesc [i P\cal\, Bul\, Mo[
Cr\ciun, nu putea s\ lipseasc\ nici
Dracula, inven]ia unui englez, dar pe care
ne-am asumat-o cu drag. {i, apoteotic,
mare rom=n („de onoare“, a[ zice) devine
[i Dumnezeu.
Dincolo de unele exager\ri – normale
la un neam cam nesemnificativ `n istoria
european\ [i, astfel, destul de frustrat –, nu
poate trece neobservat num\rul mare de
femei prezente pe list\, ceea ce mai reteaz\ din mitul machismului ori falocentrismului care, chipurile, ar caracteriza societatea rom=neasc\. Nu s`ntem chiar at`t
de patriarhal-conservatori pe c`t se zice.
{i nici at`t de na]ionali[ti [i ortodoxi[ti
pe c`t am p\rea. Pe listele cu mari rom=ni
apar, printre al]ii, Richard Wurmbrand,
Scrisoare c\tre Constantin Baciu
{i prin cuvinte...
Bucure[ti, anii 1960, 70, 80, 90,
2000, 20001, 2002... via]a care a fost,
care exist\ `nc\, `n care s`ntem `nc\,
av`nd `n suflet pe cei pleca]i de l`ng\ noi
[i care tr\iesc mai departe `n inimile
noastre
Cu aceste r`nduri doresc s\ m\ adresez prietenului meu de suflet [i de
breasl\. Drag\ Costic\... Am tot am`nat
s\-]i fac o vizit\ `n Ia[i, s\ umplem paharele, pahare de via]\, de art\, `n care ne
f\ceam promisiuni unul altuia, c\ vom
face ni[te desene, ni[te prostioare, cum
le spuneai tu. ~n alte timpuri, ca [i acum,
exista a[a-zisa „uniune de crea]ie“, dar
paralel era [i o alt\ uniune, o boem\
numai de noi [tiut\ [i care se baza pe un
ritm pe care numai noi `l descifram. {i
a[a mai ap\rea un text, un desen, o pictur\, sau alte n\zdr\v\nii, numite artistice. Am mai participat [i la ni[te expozi]ii, bienal\, trienale, de grup, personale; odat\ chiar `mpreun\, tu cu mine, `n
America. ~ntotdeauna, cu mare jen\,
iulie-august 2006
`ncercam s\ ne facem planuri pentru viitor. Uneori ne apreciam reciproc, reg\sind o just\ m\sur\ a dimensiunii noastre
artistice. ~ntre timp ai plecat, ai plecat
foarte departe [i drept salut, drag\ prietene, citesc din poemul fratelui nostru
Teodor P`c\:
Scurt\ dep\[ire
V\ las `n valea acestei stinse pl`ngeri
Orice sf`r[it veste[te-un `nceput
M\ duc eu primul – s`nt mai priceput
S\ pun din vreme [eile pe `ngeri
Zv`nta]i cu z`mbet aripile pl`nse
V-a[tept la grajdurile de smarald
Nu v\ gr\bi]i, de-abia-i amiaz [i cald
{i eu v-a[tept [i chingile sunt str`nse
.................................................
MIHAIL GYÖRGY,
Bucure[ti, 2 mai
evreu convertit la cre[tinism (protestantism), de]inut politic `n regimul comunist,
Herman Oberth, János Bolyai, Béla
Lugosi, Sándor Petöfi, Johannes Honterus,
Clara Haskil, doctorul Raed Arafat, chiar
[i Kossuth Lajos (care, de altfel, n-are nici
o leg\tur\ etnic\ sau cultural\ cu teritoriul
actual al Rom=niei). E drept, s-ar putea
spune c\ etnicii maghiari au nominalizat
maghiari, c\ femeile au nominalizat femei... dar nu cred c\ e relevant. ~ntr-o
societate `nchistat\ p`n\ [i minoritatea
oprimat\ `[i asum\ par]ial condi]ia (cum se
vede u[or din atitudinea femeilor `n ]\rile
islamiste conservatoare). Iar faptul c\
rom=nii (sau unii dintre ei) nu mai identific\ cet\]enia cu etnia mi se pare un c`[tig
imens. De altfel cine ar mai zice azi c\
Amza Pellea, Max Blecher, Ioan Holender
sau Ion Luca Caragiale n-ar fi rom=ni?
Fa]\ de Tarzan (Johnny Weissmüller)
eu a[ fi avut totu[i unele rezerve. S-a n\scut `n 1904 din p\rin]i de origine austriac\, pe ceea ce oficial era `nc\ teritoriul
Imperiului Austro-Ungar, [i a plecat din
Europa `nainte de unirea din 1918. Dar
dac\ m\ g`ndesc mai bine, de ce n-ar fi [i
el de-al nostru? Dac\ i-am prins `n schem\
pe Dumnezeu [i pe Iisus Hristos, n-ar fi
p\cat s\-l sc\p\m tocmai pe Tarzan din
neamul maimu]elor? A[a `mp\c\m cumva
[i crea]ionismul, [i darwinismul. Sub
drapelul ro[-galben-albastru.
Pe lista marilor rom=ni am g\sit [i cea
mai pragmatic\ propunere, care pe de o
parte ucide ideea de competi]ie, dar pe de
alt\ parte elimin\ riscul oric\rei erori:
„Poporul rom=n“. Recunosc, judec`nd
ra]ional, un rom=n mai mare mi-ar veni
greu s\ g\sesc. Desigur, dac\ nu-i lu\m `n
calcul pe Dumnezeu [i Iisus Hristos.
Oricum, „Mari Rom=ni“ pare s\ dezv\luie, sub pretextul atractiv al competi]iei,
ceea ce mass media `n general scap\ din
vedere (dac\ o va fi interesat cumva vreodat\): normalitatea rom=nilor `n peisajul
global general. Sau normalitatea lor `n
general. Nu s`ntem nici excep]ionali, nici
jalnici, nici intoleran]i sau dogmatici, dar
nici `ntru totul democra]i, nici na]ionali[ti
turba]i, nici fundamentali[ti ortodoc[i, dar
nici globali[ti sau postmoderni de sf`r[it
de istorie. S`ntem [i noi ni[te cet\]eni
acolo, care mai a[a, care mai altfel...
Agora
5
TIMPUL
Socrate, jurnalistul
C|LIN CIOBOTARI
S-a tot vorbit despre Socrate, [i s-a tot
scris despre acest bizar personaj ce nu obose[te `n a b`ntui istoria umanit\]ii. S-au concentrat asupra lui min]ile a sute de filosofi, gata
mereu s\ decoperteze alte [i alte `n]elesuri ale
spuselor sale. S-au l\sat sedu[i de una sau alta
dintre ideile sale, sute [i sute de litera]i gata s\
umple pagini, ba chiar c\r]i, s\ contureze
personaje care s\-i semene [i s\ construiasc\
lumi demne de a fi locuite de insul `n discu]ie.
Genera]ii [i genera]ii de adolescen]i dornici s\
devin\ cu o dup\-amiaz\ mai inteligen]i au
parcurs, mai mult sau mai pu]in aten]i, mai
mult sau mai pu]in bine inten]iona]i, celebrele-i dialoguri. Ba, c`teva sute de urma[e
ale Evei au suspinat pe furi[ la nemuritoarele
dezbateri despre iubire din „Banchetul“, sau
de aiurea. Socrate s-a aflat deci, r`nd pe r`nd,
pe buzele regilor, filosofilor, profesorilor,
studen]ilor, oamenilor de r`nd care, `ntr-un fel
sau altul, au auzit de el. Socrate s-a aflat
mereu cu noi, la fel de ironic [i la fel de
incomod ca pe timpul lui Platon.
A[ vrea `ns\, `n cele ce urmeaz\, s\ v\
vorbesc despre o fa]et\ neluat\ `n seam\ a
acestei multiple personalit\]i. Una despre
care, p`n\ acum, n-am auzit a se pomeni
vreodat\. Ceea ce sus]in eu s-ar putea s\ v\
[ocheze. Ba mai mult, dup\ un moment de
nedumerire, s\ v\ irite [i s\ v\ fac\ s\ v\
vede]i de treburi. Ei bine, ceea ce sus]in eu
este c\ Socrate a fost primul jurnalist al
umanit\]ii. {i nu doar at`t, ci c\ fost cel mai
prolific [i complet jurnalist pe care umanitatea l-a avut, `ntrup`nd calit\]i pe care ast\zi
orice manual de jurnalism le declam\ f\r\
drept de apel. Evident, nu voi l\sa lucrurile
suspendate, ci voi `ncerca s\ aduc [i c`teva
argumente. La final, arunc`ndu-le o privire,
vom vedea `mpreun\ dac\ sus]in sau nu teza
mea de plecare. Voi avea ceva mai mult\
oralitate `n scriitur\ dec`t ar trebui, contamin`ndu-m\ de la chiar tema asupra c\reia scriu.
1. Unul dintre cele mai elementare lucruri
[tiute despre filosoful atenian e c\ avea
voca]ia plimb\rilor, `ns\, aten]ie!, plimb\rile
nu le f\cea de dragul plimb\rii, ci `ntotdeauna
se servea de ele drept mijloc pentru cu totul [i
cu totul altceva. Omului `i pl\cea deci a se
preumbla prin agora, atent la tot [i la toate.
Or, avem aici o prim\ activitate a jurnalistului: aceea de a face teren, pe str\zile urbei. {i
nici un jurnalist din aceast\ lume a secolului
XXI nu umbl\ prin ora[ de dragul umbletului,
ci spune c\... are treab\. A[adar, un prim element: SOCRATE FACE TEREN.
2. {i, a[a cum mergea el prin agora, nu
g\sea altceva de f\cut dec`t s\ intre `n vorb\
cu unul sau altul dintre atenieni. Fie c\ era
Cratilos, fie c\ era Menon, fie Criton,
Eriximah, Gorgias sau Kallikles. Dup\
schimbul „monden“ de replici complezente,
personajul nostru, discret, aproape `nt`mpl\tor, arunca o `ntrebare. Apoi alta, [i alta, p`n\
c`nd dialogul se transforma `ntr-un lan] de tip
`ntrebare-r\spuns. Vin acum [i v\ pun, la r`ndul meu, urm\toarea `ntrebare: ce fel de propozi]ii folose[te, `n mod predilect, jurnalistul
de azi? Nu cumva, [i ziaristul de azi are de-a
face cu c`te un Gorgias sau Cratilos? Numai
c\ nu `i nume[te parteneri de discu]ie, ci...
surse. Avem, zic eu, [i un al doilea element:
SOCRATE PUNE ~NTREB|RI {I ARE
SURSE. Dar s\ mergem mai departe, `n
speran]a c\ ajungem undeva...
3. Dup\ cum nu se plimba de dragul plimb\rii, Socrate nu `ntreba de dragul `ntreb\rii,
ci, [i de ast\ dat\, miza sa real\ era alta.
Anume, adev\rul. Socrate vroia s\ provoace,
`n urma tirului de `ntreb\ri, drumuri spre adev\r, drumuri c\tre ceea ce exist\ cu adev\rat.
Nu vorbesc `ns\, p`n\ la epuizare, manualele
[i profesorii de jurnalism despre adev\r ca
scop al demersului jurnalistic? Nu-[i bat
capul bie]ii „presari“ s\ confirme prin cel
pu]in trei surse informa]ia, `nainte de a o
livra? Nu fac ei asta pentru a fi c`t mai
aproape de adev\r? S\ consemn\m deci un al
treilea element care, mi se pare, ne este util:
SOCRATE CAUT| ADEV|RUL.
obsesie pentru onestitate, pentru corectitudine
a celui care, `n Ap\rarea lui Socrate sus]ine
dezinvolt: „N-am f\cut niciodat\ politic\!“.
Ce `nseamn\ asta dec`t nep\rtinire, impar]ialitate [i obiectivitate?! Nu vi se par termeni
des invoca]i de jurnali[ti? Bag de seam\ deci
c\ avem [i un al patrulea element:
SOCRATE ESTE OBIECTIV.
5. Pentru cei familiariza]i c`t de c`t cu filosofia socratic\, e bine [tiut\ aversiunea atenianului pentru surogatele de adev\r, surogate pe
care obi[nuia s\ le numeasc\ „opinii“ (doxa) [i
s\ le pun\ `n opozi]ie tare cu adev\rul. Nu se
sfia `ns\, asum`nd acest aspect ca o etap\ `n
dificilul drum spre adev\r, s\ se intereseze de
opinia cut\rui sau cut\rui ins, despre cutare
sau cutare lucru, exprim`ndu-[i nu o dat\ propria-i opinie, `ns\ `n a[a fel, `nc`t o impunea, `n
cele din urm\, interlocutorului. Una dintre
cele mai spectaculoase laturi ale jurnalismului
actual este conturat\, `ns\, tocmai pe linia
aceasta, a form\rii de opinii. S\ not\m, a[adar,
un al cincilea element: SOCRATE ESTE
FORMATOR DE OPINII.
6. De foarte multe ori, personajul nostru
devenea antipatic prin modul s\u ironic de a fi.
Stingherea, deranja, irita, inflama cu `ntreb\rile-i insinuante [i cu concluziile-i extrem de
incomode pentru cel din fa]\. Se [tie `ns\ c\,
dac\ e[ti jurnalist, [i vrei s\ nu ai de-a face cu
tribunalul una dintre pu]inele arme pe care le
ai la dispozi]ie spre a da „o palm\“ cui trebuie
r\m`ne ironia. Un bun jurnalist [tie `ntotdeauna s\ fie un bun [i c`t mai fin ironist. Desprindem un al [aselea element: departe de calomnie [i insult\, SOCRATE ESTE IRONIC.
7. La proces, `n fa]a atenienilor care `l
acuzau de tot felul de f\r\delegi, Socrate
roste[te urm\toarele memorabile cuvinte: „Eu
am fost pentru voi cum e musca pentru un cal
m`ndru [i de ras\, care din cauza frumuse]ii
sale este cam lene[ [i simte nevoia de `mboldire. Se pare c\ Zeul de aceea m-a h\r\zit
ora[ului: s\ v\ trezesc, s\ v\ `nv\], s\ v\
dojenesc pe fiecare `n parte, f\r\ `ncetare, ziua
`ntreag\, merg`nd prin tot locul“. Nu vi se
pare c\ `ntre „musca“ de care ne gl\suie[te
Socrate [i „c`inele de paz\ al societ\]ii“, invocat de at`]ia, exist\ niscaiva similitudini?
N-ar fi verbele la conjunctiv, enumerate mai
sus, valabile pentru ceea ce azi numim „rolul
presei“? Iat\ de ce, tastez f\r\ ezitare, un al
[aptelea element: SOCRATE
PAZNIC AL SOCIET|}II.
BURSA C|R}ILOR
ESTE
8. Dar pomenisem mai sus despre „Zeul“
pe care atenianul `l mai nume[te daimon
interior. Unul ce `i spune tot timpul ce s\ fac\
[i unul de care tot timpul ascult\. Erau, la acea
vreme, primele teoretiz\ri ale complexului,
uria[ului [i, pentru mul]i, periculosului lucru
numit „con[tiin]\“. Din pozi]ia `n care se afl\,
jurnalistului contemporan i se mai `nt`mpl\,
din c`nd `n c`nd, s\ aib\ pe m`n\ destine. S`nt
deci momente `n care totul depinde numai [i
numai de con[tiin]a lui, fiind responsabil
pentru bizare schimb\ri de soart\, cataclisme
de destin, pr\bu[iri de karm\, linii de palm\
fr`nte etc. Ceea ce nu e pu]in lucru. S\
consemn\m, a[adar un al optulea element:
SOCRATE ESTE RESPONSABIL.
9. Ve]i spune: „Bine, dar unde se afl\
latura informativ\ a activit\]ii lui Socrate, c\ci
prima menire a unui jurnalist e aceea de a
informa?“. E de g\sit [i a[a ceva la atenianul
`n chestiune. Da, pentru c\ Socrate `[i
informeaz\ concitadinii despre ce mai spune
oracolul din Delfi, despre ce a mai discutat cu
o preoteas\, despre cum stau lucrurile la daci,
la per[i sau pe aiurea, `n deloc s\raca `n
evenimente lume a antichit\]ii. A[adar,
SOCRATE INFORMEAZ|.
10. Fire extrem de sociabil\, atenianul nu
ezit\ s\ ia parte la `nt`lniri „neoficiale“, unde
poate afla lucruri de „culise“. Am `n vedere
acele banchete, la care era o prezen]\ constant\. ~n lumea presei, astfel de reuniuni
poart\ azi numele de „cocktail“, sau, mai
pu]in preten]ios, „protocol“. ~n aten]ia
jurnali[tilor contemporani: de la aceste
reuniuni, Socrate era singurul care pleca
treaz, singurul care, prin ceea ce f\cea, sau
spunea, nu se compromitea. Cea de-a zecea
concluzie: SOCRATE IA PARTE LA
VIA}A MONDEN|.
N-a[ vrea s\ insist mai mult asupra altor
analogii de tipul celor de mai sus, de[i, f\r\
doar [i poate, ele ar putea fi identificate `n
biografia filosofului grec. Pentru mine, cele
zece elemente pomenite p`n\ acum s`nt suficiente pentru a crede cu t\rie `n voca]ia jurnalistic\ a lui Socrate. Dar [i pentru a medita la
p\]ania final\ ce i-a fost dat acestuia s-o
tr\iasc\: condamnarea la moarte venit\ din
partea propriului popor, sau, dac\ vrem, din
partea propriilor „cititori“. A[a c\, formatori
de opinie din toate z\rile, mare aten]ie!
Romeo-Valentin
MUSC|,
Ortodoxia miori]ic\. Cre[tinismul
valah, de la gotul Ulfila la evreul
Wurmbrand, Editura Pallas, Foc[ani,
2006, 166 pagini, pre] neprecizat
La nici patruzeci de ani, RomeoValentin Musc\ este unul din cei mai
bine [coli]i teologi rom=ni. Dup\ studii de teologie [i istorie la Bucure[ti,
`ncheiate `n 1994, studiaz\ vreme de
[ase ani la Facultatea de Teologie a
Universit\]ii Ponficale din Fribourg,
unde ob]ine, `n 2000, un doctorat `n
teologie latin\ medieval\, dup\ care,
`nc\ patru ani face studii postdoctorale la Facultatea Autonom\ de
Teologie Protestant\ a Universit\]ii
din Geneva. Deci, studii complete de
teologie `n Universit\]i ortodoxe,
catolice [i protestante, care-i permit o
viziune global\, `ntregitoare asupra
cre[tinismului [i care, `n orice ]ar\
normal\, l-ar fi integrat `naltului corp
teologic universitar [i de cercetare.
Nu [i `n Rom=nia, de bun\ sam\,
unde [i-a g\sit locul ca redactor pe
chestiuni religioase la un cotidian din
Foc[ani!
Pun`nd `n balan]\ ceea ce [tiu
despre „biserica str\mo[easc\“, cu
bizantinismul, arhaicitatea [i hiperdogmatismul s\u, [i paginile acestei
c\r]i de o incredibil de liber\ viziune
asupra celor religioase, nu m\ `ndoiesc c\ soarta lui Romeo-Valentin
Musc\ nu poate fi dec`t cea unui teo-
log... independent. Cel pu]in, dac\ nu
decide, ca at`]i al]i tineri teologi sau
intelectuali din alte bresle, hipercalifica]i, s\ se des]\reze. Ca lucrurile s\
fie mai clare [i pentru cei care care nau avut [ansa s\ ]in\ `n m`n\ aceast\
carte exploziv\, dar fundamental
`n]eleapt\, extrag un mic fragment
l\muritor din prefa]a autorului: „~n
cele 107 capete ale acestei lucr\ri am
descris maniera `n care duhul
Evangheliei a fost pervertit de mezalian]a dintre ortodoxie [i rom=nism,
prin care Biserica a fost subordonat\
intereselor na]ionale, fiind redus\ la
frontierele statale. ~n aceast\ hor\
na]ionaloid\, oamenii bisericii s-au
prins zdrav\n [i dac\ m`ine va izbucni un r\zboi interetnic sau interreligios, ace[ti oameni le vor binecuv`nta steagurile de lupt\, cum o fac
ortodoc[ii greci, s`rbi [i ru[i...“.
Faptul c\ lucrarea este centrat\ pe
ortodoxia aborigen\ nu `nseamn\ c\
`n cele 107 de capete nu [i-au g\sit
locul [i accente critice dedicate
abera]iilor, de alt\ natur\, ce pot fi
`nt`lnite `n „bisericile surori“, catolice [i protestante.
Cartea de fa]\ este, probabil, cea
mai concentrat\, mai complet\ [i mai
onest\ radiografie a r\t\cirilor istorice [i contemporane ale „Bisericii
str\mo[e[ti“ `ncadrat\ `n rama unei
radiografii schi]ate a Bisericii cre[tine universale. Autorul preg\te[te o
lucrare despre g`ndirea religioas\
rom=neasc\ din secolul XX. Nu m\
`ndoiesc c\ va fi menit\ unei lecturi
la fel de pasionante.
(Liviu Antonesei)
4. Apoi, dac\ ve]i citi cu aten]ie Dialogurile, ve]i remarca `nc\ ceva: aproape o
iulie-august 2006
6
TIMPUL
Bl`nde]ea tigrului
LIVIU FRANGA
Context cultural
De c`]iva ani, editura Curtea veche public\ o colec]ie numit\ Actual coordonat\
de Doina Jela, `n care au ap\rut p`n\ acum
lucr\ri – exegeze, eseuri, sinteze, micromonografii – de o diversitate tematic\
notabil\. Acesteia din urm\ i se adaug\ [i
varietatea procedural\ a demersurilor
adoptate `ntr-un text sau altul, de asemenea construc]ia persuasiv\ a fiec\rei
demonstra]ii, `n sf`r[it multitudinea op]iunilor stilistice. Ceea ce une[te abord\ri at`t
de contrastante este situarea, chiar centrarea textelor pe problematica umanului. {i
anume, pe dimensiunile ancorate localtemporal, particulare, specifice, sau pe
cele universale, perene, transfrontaliere
ale umanit\]ii. Textele colec]iei pornesc,
de pild\, de la r\d\cinile spirituale ale religiei [i religiozit\]ii (Episcopul Calinic) [i
ajung la cele ale libert\]ii (Michel Camus
prin prisma lui Basarab Nicolescu), se
`ntorc la sursele mitice ale devierilor ideologice reflectate politic (Vladimir
Tism\neanu), pentru a putea defini diacronic „identit\]ile politice europene“
(Victor Neumann), `n sf`r[it revin la „zeii
[i semizeii“ `nceputului de secol (Stelian
T\nase), de lumea c\rora nu este nici str\in\, nici departe „etica muncii la rom=nii
de azi“ (Monica Heintz) – ca s\ select\m
prin parafraz\ c`teva dintre abord\rile
situate, ca arc de timp [i `n sfera tematic\,
pe pozi]iile aparent cele mai dep\rtate unele de celelalte.
~n acest context cultural, unde problematica unei cercet\ri `[i g\se[te complinirea, alteori completarea, [i nu rareori chiar
negarea prin viziunea pe care problematica altei cercet\ri o deschide aceluia[i
cititor, se insereaz\ Canonul [i tarotul de
Carmen Mu[at. Este cartea care, cred,
r\spunde cel mai bine inten]iilor con]inute
[i/sau sugerate de numele generic al colec]iei: „actual(itate)“. Din miezul fierbinte al
actualit\]ii rom=ne[ti, precum antica eroin\ mitic\ din povara suferin]ei – grece[te
asumate –, s-a `ntrupat cartea.
Con]inutul
[i miza volumului
Ce con]ine cartea, ce reprezint\ `n perspectiva celorlalte scrieri ale autoarei?
Canonul [i tarotul este primul volum de
publicistic\ al lui Carmen Mu[at. Editorialele (`n propor]ie cov`r[itoare) [i articolele
din presa curent\, la care se adaug\ [i alte
c`teva texte (comunic\ri [i interven]ii la
dezbateri) au cunoscut, astfel, saltul de la
efemerul statut de text jurnalistic sau ocazional la acela, cu lung\ b\taie, al textului
unei c\r]i. Intr`nd `n construc]ia acesteia
din urm\, ele au ajuns s\ se distan]eze de
obiectul lor direct [i totodat\ s\ se dispun\,
`ntr-un c`mp semantic virtual, cu totul altfel dec`t se succed\ `n realitatea cronologic\ a apari]iilor sau, ulterior, prin simpla
(re)citire a colec]iei revistei. Aceasta `mi
pare a fi muta]ia fundamental\ de sens pe
care o sufer\, rearanjate dup\ alte criterii
dec`t o impun pulsiunile adesea haotice
ale cotidianului, textele autoarei, odat\
selectate [i ordonate `n a[a fel `nc`t s\
devin\, unul l`ng\ cel\lalt [i unul prin
iulie-august 2006
cel\lalt, o carte. Miz\ enorm\, pariu
c`[tigat.
~n al doilea r`nd, suma facticit\]ilor jurnalistice culese din cotidian, dac\ se supune unei viziuni ordonatoare [i unitare,
poate avea drept rezultat, matematic [i
semantic, o construc]ie coerent\. Pentru c\
o sum\ `nseamn\ acumulare de date [i interpret\ri, nu simpl\ juxtapunere, cum o fi,
a tot ce realitatea cotidian\ rom=neasc\
ofer\, uluitor de proteic, inconstant de
dinamic, unui observator (nu doar cultural!) al ei.
Aceast\ reordonare pe ansamblul c\r]ii
[i din perspectiva `ntregului, ca o construc]ie logic\ ce se vrea durabil\, a avut ca
]int\ identificarea, dintr-un puzzle amorf
de evenimente – preponderent politice, cu
deschideri `ns\ permanente spre cultur\ [i
educa]ie/`nv\]\m`nt –, a ceea ce Carmen
Mu[at nume[te spiritul epocii. Agenda
factual\ a ultimilor no[tri cinci ani (20002005) devenit\, mai ales prin editorialele
s\pt\m`nale, un fel de jurnal personal de
interes public, concentreaz\, prin inevitabil\ [i necesar\ selec]ie, esen]a evenimentelor, semnifica]iile lor. Articolele ies din
spa]iul curent al s\pt\m`nii, reu[esc, `n
carte, s\ construiasc\, prin retrospec]ie, o
istorie a momentelor succesive la al c\ror
cap\t consta]i c\ te afli chiar tu, cititor deta[at p`n\ atunci. A[a ajungi la concluzia
c\ din „spiritul epocii“ face parte [i spiritul t\u, c\ breviarul ultimilor cinci ani
rom=ne[ti te include [i pe tine, c\, din
spectator cum te credeai, te treze[ti brusc
actor – al\turi de to]i ceilal]i despre care se
vorbe[te `n carte – al evenimentelor. Cu
alte cuvinte, cartea te implic\. Nu o cite[ti
ca pe o cronic\ risipit\ `n fragmente continue, nu e[ti un simplu martor contemporan al `nt`mpl\rilor relatate, ci tocmai
despre tine, despre via]a ta `n Rom=nia
ultimilor cinci ani este vorba `n carte. {i
nu po]i r\m`ne indiferent. Dac\ celelalte
c\r]i ale autoarei trimit spre zona strictei
specializ\ri istorico- [i teoretico-literare,
aceasta se vrea, de la primul r`nd, un jurnal al memoriei mai recente, o oglind\
„spart\“ – c`te cioburi, at`tea fr`nturi de
imagini – a vremii [i vremurilor.
Construc]ia
Un astfel de con]inut, provocator pentru orice tip de lector, nu doar al presei
culturale, cere o foarte strict\ organizare.
Riscul disip\rii, al fragmentarismului de
tip mozaic pe centimetrul p\trat, nu este
singurul, nici cel mai mare. Drept urmare,
autoarea [i-a selec]ionat [i ordonat acel
puzzle de texte ale cotidianului `n patru
mari sec]iuni/capitole tematice: identitate
cultural\ rom=neasc\ (Oglinda spart\);
identitate politic\ `n peisajul de profil
local [i contemporan (Politic\ [i delicatese); condi]ia presei `ntr-un stat cu aspira]ii
de legitimitate democratic\ (Vulnerabilit\]ile celei de-a patra puteri); problemele `nv\]\m`ntului rom=nesc de azi
(~nv\]\m`nt [i tranzi]ie). Cartea `[i sf`r[e[te traseul, precum fiecare dintre sec]iunile ei, `n aceea[i manier\ deschis\,
pluralist\, `mbiind reflec]ia cititorului s\
porneasc\ `n tot at`tea direc]ii c`te Puncte
de vedere – este titlul ultimului capitol – i
se pun `nainte.
Nu mi se pare o construc]ie [ubred\,
nici una l\sat\ `n seama bunului plac. Unitatea de viziune [i, de aici, de ridicare propriu-zis\ a construc]iei are ca fundament
dialogul continuu pe care `l `ntre]in dou\
dintre axele vie]ii publice rom=ne[ti `n
prezent: politicul [i cultura (ultima `n sensul cel mai larg, care `nglobeaz\ educa]ia
[i `nv\]\m`ntul). Aceste dou\ coordonate
se dezvolt\ una din [i prin alta, `[i r\spund
reciproc, `[i transmit una celeilalte efecte,
`n plan macrosocial. Identitatea noastr\
cultural\ depinde, `n epoca pe care o str\batem, de condi]ia [i calitatea politicului.
Venind dinspre zona culturii [i a `nv\]\m`ntului, jurnalismul se instituie nu at`t ca
o putere `n sine [i `n stat, c`t ca un garant
al corectitudinii democra]iei politice, pentru care `n Rom=nia de azi se dau b\t\lii
grele de la o guvernare la alta. L\s`nd deoparte pestri]ul c`mp al „punctelor de vedere“ din final, dezbaterea la care ne invit\
cartea d\ ultimul cuv`nt culturii, prin intermediul domeniului ei sectorial at`t de specific, care este formarea prin educa]ie [i
`nv\]\m`nt. Se revine, astfel, la problematica de debut, orizontul abord\rii propuse
se circumscrie `n cerc, l\s`nd, dup\ lectur\, la libera op]iune a cititorului, continuarea, extinderea sau (de ce nu?) abandonarea problematicii.
Idei-cheie
~ncerc s\ rezum acum c`teva dintre
ideile pe care, deoarece se reg\sesc, `ntr-o
form\ sau alta, expuse, reluate [i conexate
de-a lungul `ntregii c\r]i, am putea s\ le
consider\m nervurile demonstra]iei, deci
chei prin r\sucirea c\rora se deschid cititorului u[ile bunei `n]elegeri a investiga]iei `ntreprinse, cu r\bdarea [i insisten]a
necesare, de c\tre publicist\.
Cultura este necesar\. ~n Rom=nia ultimei jum\t\]i de deceniu nu exist\ o criz\ a
culturii, ci una a recept\rii culturale, `n
dublu sens: criza reflect\rii prompte a evenimentelor culturale, pe de o parte, criza
discursului cultural critic, pe de alta.
Ambele crize s`nt gestionabile. Prima – la
nivel institu]ional, mai ales prin afirmarea
de pe o nou\ pozi]ie a presei culturale rom=ne[ti. Cea de-a doua, printr-o atitudine
nou\ la nivelul discursului critic, printr-un
nou demers critic.
Noul demers critic, la nivelul discursului, presupune urm\toarele articula]ii: radicalismul opiniilor, merg`nd p`n\ la provocare [i polemic\; profesionalism; responsabilitate; spirit critic; echidistan]\
(„echilibru“) [i toleran]\ („dreptul la
diferen]\“, la „divergen]\ [i pluralitatea
opiniilor“, pe scurt, „disponibilitatea
pentru dialog“); receptivitate; deschidere. La nivelul reflec]iei, noul demers
critic are la baz\ principiul primar al
libert\]ii de g`ndire, care respinge aprioric consensul altfel dec`t con[tient, a[adar
liber [i voluntar asumat.
Noua cultur\, girat\ [i simultan impulsionat\ de spiritul noului demers critic –
de unde [i nominalizarea ei ca o cultur\
critic\ –, este definit\ de Carmen Mu[at
prin sintagma cultura dialogului sau a
alterit\]ii. Ontologic, ea se `ntemeiaz\ pe
dubita]ie, nu pe certitudine. Psihologic, pe
apertur\ atitudinal\, nu pe nega]ie [i
contestare. Dar, din ambele perspective,
cultura autentic\, spre care trebuie s\
]intim, este una a competi]iei, altfel zic`nd
a emula]iei intelectuale, a pluralit\]ii vocilor, id est opiniilor.
~n viziunea noii culturi dialogice, alternative [i alteritare, „nu doar trecutul influen]eaz\ prezentul, ci [i prezentul influen]eaz\ trecutul.“ Dialogul se concepe, `n
consecin]\, pe palier nu doar sincronic, ci
[i – dac\ nu cumva `n mod special – pe
vertical\, diacronic. Astfel, viitorul nu numai se proiecteaz\, ci se [i `n]elege, devine coerent, logic [i din perspectiva trecutului. Literatura reprezint\ unul dintre domeniile specifice [i definitorii ale noii culturi dialogice (a se vedea problematica de
ansamblu a revizuirii, relativizarea canonului literar, raportul dintre predictibilitate [i valorizare/ierarhizare critic\ etc).
Ca „a patra putere `n stat“, presa are
obliga]ia profesional\ [i moral\ „s\ nu tac\
[i s\ nu ierte“, indiferent dac\ obiectul ei
direct sau indirect `l constituie actele politice ale puterii guvernante ori ale opozi]iei. Numai a[a presa (cotidian\ [i cultural\), nesitu`ndu-se niciodat\ deasupra
Legii, acolo unde, de altminteri, nimeni nu
Cronici din tranzi]ie
are dreptul s\ fie, nu va ajunge, totu[i –
cum de at`tea ori la noi s-a `nt`mplat –,
dincolo de ea.
Presa mai are, `n demonstra]ia conving\toare a autoarei, un rol cel pu]in la fel
de important [i complex. Acela de a dezvolta con[tiin]a civic\, de a trezi sentimentul responsabilit\]ii fiec\ruia dintre
noi `ntr-o societate post-totalitar\, precum cea rom=neasc\ de azi, care are
]eluri comune [i nu „r\spundere limitat\“.
Acela, `n egal\ m\sur\, de a face s\ descoperim din nou, prin ne`ncetat\ construc]ie [i reconstruc]ie interioar\, „legea
moral\“ capabil\ s\ ne permit\ a gusta
adev\rata bucurie de a fi om.
Puterea presei st\ `n: profesionalism,
credibilitate, luciditate. Antonimele acestor atribute garante ale unei atari puteri
redutabile `n statul democratic – este, `n
fond, puterea cuv`ntului din oratoria
Antichit\]ii, propagat cu mijloacele
moderne de comunicare `n mas\ – conduc
spre pervertirea p`n\ la anulare a rolului
pozitiv jucat de pres\ `n statul democratic
[i, mai mult – completez ideea autoarei –,
la transformarea ei dintr-un „c`ine de paz\
al democra]iei“, care „latr\“ ori de c`te ori
anormalitatea `[i face sim]it\ prezen]a,
`ntr-un monstru infernal.
Prin componenta sa formativ-educativ\, `nv\]\m`ntul, departe de a se plasa `n
zona crepuscular-periferic\ a culturii, `[i
v\de[te calitatea esen]ial\ de agent social,
`n ac]iune, al culturii. Prin intermediul
`nv\]\m`ntului se cern [i discern valorile
culturale, se cristalizeaz\ ierarhii, se recunosc [i confirm\ adev\ratele modele cultural-spirituale, se formuleaz\ [i reformuleaz\, cu fiecare nou\ genera]ie, a[a-zisele
canoane, care au la baz\ mutabile norme
estetico-etice. Dintr-o sum\ de priorit\]i
ale `nv\]\m`ntului din Rom=nia ultimilor
ani, mai ales acelea ale programelor, pe de
o parte, [i – corelat\ – problema manualelor [colare, a „industriei de carte [colar\“,
pe de alta, re]in aten]ia autoarei prin actualitatea [i, nu mai pu]in, repercusiunile lor
`n spa]iul social: at`t `n cel `n care se
desf\[oar\ actul de `nv\]\m`nt, c`t [i `n cel
situat dincolo de spa]iul didactic.
Competen]a profesional\ a formatorilor – uneori, discutabil\, ajung`nd chiar la
precaritate, chiar incompeten]\ – se v\de[te direct dependent\ de condi]ia lor
social\, de capacitatea lor material\ de a-[i
completa propria preg\tire, prin autoperfec]ionare informa]ional\, prin ceea ce `n
domeniul educa]iei se nume[te formare
continu\ (c\r]i, periodice, conectare informatic\, acces `n biblioteci [i institute de
profil etc). ~n acest fel, problemele acute
ale `nv\]\m`ntului debu[eaz\ din nou `n
social [i afecteaz\ echilibrul, oricum instabil, al unei societ\]i aflate `n cronicizat\,
interminabil\, greu suportabil\ tranzi]ie.
„Tarele `nv\]\m`ntului“, de[i profunde,
se pot eradica. Dar nu prin m\suri de suprafa]\: „c`teva sute de mii de lei `n plus la
salariu“ sau schimbarea ministrului educa]iei (cu sau f\r\ echipa din subordine).
Voin]a politic\, fundamentarea consistent\
financiar, `n corela]ie cu zona limitrof\ a
Cronici din tranzi]ie
culturii, `n sf`r[it dezbaterea public\, nu `n birouri, a
tuturor problemelor de fond [i de organizare ale
`nv\]\m`ntului rom=nesc actual, s`nt, `n viziunea autoarei, singurele c\i de deblocare a crizei generale `n care
se sufoc\ `nv\]\m`ntul `n Rom=nia zilelor noastre.
Abordare stilistic\ – efecte de lectur\
Cartea aceasta se las\ citit\ u[or, pl\cut. Poate [i pentru c\ marile teme s`nt servite `n tablete, divizate `n mod
cvasi-egal, dozate farmaceutic. Ca `n medicin\, reluarea, aici a subiectelor, indic\ periodicitatea tratamentului prescris, dar [i gravitatea afec]iunilor. Impresioneaz\
la lectur\, sobrietatea tonului, echilibrul [i ponderea
fiec\rei afirma]ii. Autoarea nu se hazardeaz\ niciodat\
s\ sus]in\ puncte de vedere, s\ contrazic\ sau s\ resping\ f\r\ s\ se sprijine pe argumente, cel mai adesea `nl\n]uite `ntr-o demonstra]ie coerent\, mereu solid\. Tonul,
uneori amar [i sarcastic, se decanteaz\ c`teodat\ `n apoftegmatic: „Unii [tiu dac\ o carte e bun\ sau proast\ `nc\
`nainte de a o fi citit…“; „…dependen]a economic\
na[te mon[tri mediatici…“. Rareori – sobrietatea primeaz\! –, urme ale unui reprimat lirism metaforizant ies
la suprafa]a ideilor: „…vara aceasta, capricioas\ [i despletit\…“. Dar sobrietatea stilistic\ nu `nseamn\ nicidecum ariditate plicticoas\, [i o astfel de convingere o
pune Carmen Mu[at `n practic\ `n cursul `ntregului s\u
demers analitic. Ea `[i `nmoaie adeseori pana `n vitriolul pamfletului, duc`nd astfel mai departe tradi]ia acerbit\]ii at`t de specific\ gazet\riei rom=ne[ti (nu doar
interbelice): incompeten]a la noi, rom=nii de azi, are nu
de pu]ine ori „[taif“, semidoctismul atac\ „agresiv“, `n
„cete de mititei“, prostia e „resentimentar\“, vanitatea
„gonflabil\“, analfabetismul politic se ia de m`n\ cu
„egolatria“ iresponsabil\, [i a[a mai departe, d`ndu-se
de fiecare dat\ exemplele concrete de rigoare, c\ci unui
autentic publicist `i repugn\, ca van\, teoretizarea nud\.
Ironia atinge cotele paroxistice ale virulen]ei, amintindu-ne de un Eminescu, de un Arghezi, un Cocea sau un
Pamfil {eicaru: „stranii mutan]i“ [i irecuperabile relicve
(„celebrit\]i fanate ale «epocii de aur»“), unii fo[ti poe]i
sau virtuozi `n „omagii unsuroase“ ai na]ionalism-comunismului ceau[ist s-au adunat, `n coloane de revist\,
ca `ntr-un „insectar“ al refuza]ilor de Istorie, al „defaza]ilor temporal“, incapabili s\ `nainteze altfel dec`t `n
genunchi, [i `[i caut\ debusola]i st\p`nul.
Dac\ tonalitatea general\ a volumului penduleaz\,
stilistic, `ntre sobrietate re]inut\ [i rafinament expresiv,
`n schimb implicarea auctorial\, excluz`nd din capul
locului orice debordare umoral\ `n raport cu o problem\
sau alta, adopt\ judicios singura pozi]ie admisibil\ `n
cazul unui publicist: echidistan]a. Iat\ un exemplu.
Atitudinea autoarei fa]\ de politica fo[tilor guvernan]i
PSD (la vremea scrierii articolelor, afla]i `n func]ii), `n
domeniul `nv\]\m`ntului, este tran[ant, repetat [i argumentat negativ\. Iat\ ce scrie, apoi, Carmen Mu[at, nu
mai t`rziu de noiembrie 2005: „…atitudinea de-a dreptul iresponsabil\ a actualilor guvernan]i fa]\ de problemele educa]iei indic\ o lips\ acut\ de viziune [i o
ne`n]elegere total\ a priorit\]ilor na]ionale.“ Guvernarea
s-a schimbat, pr\pastia s-a ad`ncit, cronicarul vegheaz\
la fel de atent, indiferent la culoarea luminii politice!
O singur\ nemul]umire m\ opre[te s\ pun aici punctul final. Nu am `n]eles bine titlul `nsu[i al volumului.
Mai exact, dac\ [i `n ce m\sur\ reflect\ el problematica
ansamblului. Dar [i `n ce fel se raporteaz\ la ea. Mi-e
team\ c\ doar par]ial. ~n schimb, titlul primei sec]iuni,
amintit aici de c`teva ori (Oglinda spart\), incitant la
reflec]ie [i la discu]ii, `mi pare foarte bine ales: oglinda
`n care, m\car din c`nd `n c`nd, ar fi foarte bine s\ ne privim chipul este de fapt una „spart\“, poate chiar
sf\r`mat\. Nu ne putem reprima, `ns\, micile `ntreb\ri
r\s\rite `n umbra metaforei. Totu[i, cine sau ce ne-a
„spart“ propria oglind\? Oare alta `ntreag\, nou\, nu neam putea, fiecare `n parte, to]i `mpreun\, procura sau
face de-a dreptul?
~ncheiere
Reiau aici o idee, adesea prezent\ `n articolele autoarei. ~n activitatea sa de publicist, de activist, a tot observator, `n pres\. Aceast\ pres\, `n Rom=nia post-totalitar\, este [ansa de neratat a democra]iei. Pentru c\ este
„c`inele de paz\“ al ei. Cred c\ ideea trebuie completat\.
Dac\ presa este, indiscutabil, „c`inele de paz\“ al puterii, Carmen Mu[at poate fi socotit\, [i nu cred c\ m\
`n[el, un tigru al presei de azi. Bl`nde]ea, urbanitatea
cotidian\ `n atitudini [i gesturi, care `i caracterizeaz\
comportamentul, afabil `n orice rela]ii, [i se reflect\ irepresibil `n atitudinea scrisului, este bl`nde]ea unui tigru.
Ori de c`te ori pericolul se arat\, ori de c`te ori inamicul
amenin]\, chiar de departe, tigrul lini[tit sare [i sf`[ie.
7
TIMPUL
Popa Duhu
`n lumina documentelor
DIMITRIE COSTEA
Editura Golia din Ia[i a tip\rit, anul
trecut, lucrarea Pe urmele arhimandritului Isaia Teodorescu (Popa
Duhu), `nv\]\torul lui Ion Creang\
(247 p.), autor fiind venerabilul preot
Mihai Mocanu, originar din Cogeasca
Veche. Ca tot ce se leag\ de biografia
marelui povestitor humule[tean, cartea se cite[te cu interes [i chiar cu
pl\cere, fiind remarcabil\ prin bog\]ia
document\rii, realismul interpret\rii
faptelor [i claritatea expunerii.
Creang\ l-a evocat pe fostul s\u profesor `n medalionul Popa Duhu [i `n
Amintiri din copil\rie. Acesta apare ca
o figur\ pitoreasc\, `nv\luit\ de simpatie [i humorul anecdotic al prozatorului: „duh neast`mp\rat [i ne`mp\cat
chiar cu sine `nsu[i“, care „purici
mul]i nu f\cea `ntr-un loc“, spirit neconformist „mare de inim\, dar de
gur\ [i mai mare“, cinstit [i s\rac, bun
[i darnic cu copiii.
Unii comentatori (Leca Morariu)
s-au `ndoit de existen]a lui real\,
b\nuindu-l o pl\smuire a lui Creang\.
Primul care a sus]inut realitatea vie]uirii sale a fost G. Ibr\ileanu [i, dup\
el, au venit cu dovezi incontestabile
preotul profesor D. Furtun\, Gh.
Ungureanu [.a. S-a descoperit apoi [i
portretul `n ulei al lui Popa Duhu, executat de pictorul Constantin D. Stahi
`n 1864, c`nd arhimandritul era rector
al Seminarului „Veniamin Costachi“.
Un comentator clujean, N. Iuga, l-a
considerat „un Diogene moldovean“,
apropiere cu care pr. Mihai Mocanu
nu poate fi de acord, pe bun\ dreptate,
austeritatea traiului monahal cre[tin
fiind total diferit\ de traiul „conform
naturii“ al filozofului cinic din antichitate.
Trec`nd la expunerea datelor biografice, autorul accept\ anul na[terii
1812, propus [i dovedit de D. Furtun\.
Fiu al diaconului Teodor din Cogeasca
Veche, mort de timpuriu, orfanul Ion
Teodorescu a deprins cititul la strana
bisericeasc\ din sat, dup\ Ceaslov,
Psaltire [i Paremii. Av`nd o copil\rie
grea `n familia numeroas\ a r\posatului dasc\l, t`n\rul cere la Mitropolia
din Ia[i s\ fie primit la Seminarul de la
Socola, cel mai vechi seminar din ]ar\
(`nfiin]at `n 1803). Avea 22 de ani [i a
fost primit la interven]ia unchiului
s\u, (fratele mamei v\duve) Neofit
Artimescu, ieromonah la M`n\stirea
Trei Ierarhi. Anii petrecu]i la Seminarul Socola (1834-1842) vor fi pentru el „timpul s\u de aur“. Aici, `n cei
opt ani de [coal\, s-a format ca om de
cultur\, citind cu nesa] c\r]ile din biblioteca Seminarului [i `nv\]`nd mai
multe limbi str\ine (elina, latina, franceza, rusa). Este promovat, `nc\ elev
fiind, `n 1836, ca liturghisitor, apoi, cu
timpul, ca profesor [i administrator.
Suferind `ns\ de reumatism [i spondiloz\, cere [i i se aprob\ mutarea provizorie („vremelniceasc\“) la M`n\stirea Vorona din jud. Boto[ani (la 20
decembrie 1845).
La M`n\stirea Vorona, timp de 6
ani (1845-1851) este preot liturghisitor [i iconom (administrator). Odihnit,
cu s\n\tatea par]ial ref\cut\, Isaia
Duhu se re`ntoarce la 20 decembrie
1881 la seminarul Socola, unde slu-
je[te ca preot, duhovnic, iconom [i
profesor „provizoriu“ cu o jum\tate
de norm\. Nemul]umit de condi]iile oferite, el `nainteaz\ un protest la
Mitropolia din Ia[i [i se g`nde[te s\
plece la Sf. Munte Athos, dar nu-[i
poate `ndeplini dorin]a.
Atunci se `ndreapt\ spre M`n\stirea Neam], care era un mare centru de
cultur\ al Moldovei. Desele lui mut\ri
aveau o motiva]ie real\: starea precar\
a s\n\t\]ii, nedrept\]ile ce i se f\ceau,
prea multele atribu]ii cu care era `mpov\rat etc., deci nu at`t firea lui nestatornic\, nemul]umirea de sine, de
care scrie Ion Creang\. Autorul lucr\rii afirm\, cu drept cuv`nt, c\ unele
„convorbiri“, de pild\ aceea cu mitropolitul Calinic Miclescu, `n biserica
Buna Vestire, s`nt exager\ri prin care
Creang\ se r\zboia indirect cu `nal]ii
prela]i care `l caterisiser\.
La M`n\stirea Neam], sub obl\duirea luminat\ a bunului stare] Neonil
Buzil\ [i a arhimandritului Dionisie
Romano, Isaia Teodorescu a fost profesor [i director al {colii Domne[ti de
la T`rgu Neam], deschis\ la 1 iunie
1853, `n prezen]a domnitorului
Grigorie Alexandru Ghica. Aici i-a
avut, printre elevi, pe Ion Creang\ [i
pe viitorul filozof Vasile Conta.
Creang\ remarc\ aici bun\tatea lui
Isaia Duhu, care cump\ra din banii lui
fructe [i alte bun\t\]i pentru [colarii
s\i destul de s\raci.
Dup\ decesul stare]ului Neonil [i
plecarea arhimandritului Dionisie
Romano ca episcop la Buz\u, Isaia
Duhu nu se `n]elege cu `nlocuitorii celor men]iona]i, care nu erau de p\rere
ca elevii s\ `nve]e [i altceva dec`t
Ceaslovul [i Psaltirea, cum voia
directorul Isaia Teodorescu.
Cu s\n\tatea zdruncinat\, acesta
revine la Ia[i [i face o pauz\ de un an
de zile, dup\ care este numit, `n 1858,
pentru a treia oar\, la Seminarul de la
Socola, ca profesor de Istoria bisericeasc\ [i T`lcuirea Noului Testament.
Dorin]a lui de a preda un curs de „religie natural\“ la Academia Mih\ilean\,
`nfiin]at\ de Mihail Sturza-Voievod `n
1835, ca prima [coal\ de `nv\]\m`nt
superior din Moldova, nu este acceptat\ `n 1858. ~ntre 1860 [i 1864, Isaia
Teodorescu devine student la Facultatea de Teologie din Ia[i, ob]in`nd
„Atestatul nr. 1 din octombrie 1864“.
~n acela[i an este numit „rector“ al
Seminarului „Veniamin Costachi“, iar
titlul de licen]iat `n teologie i-l aduce
[i pe acela de arhimandrit. E numit, de
asemenea, membru al Comitetului de
Muzic\ [i Declama]ie din Ia[i [i ia
leg\tura cu Eduard Caudella. ~[i d\
`ns\ demisia, `n 1865, din func]ia de
director („rector“) al seminarului din
cauz\ c\ s-a opus seculariz\rii `nv\]\m`ntului teologic, deranj`nd prin competen]a sa pe cei lipsi]i de voca]ie religioas\.
Ca fondator al periodicului „Predicatorul moralului evanghelic“ (de la 8
oct. 1864 p`n\ la 8 iulie 1865), el public\ peste 80 de predici rostite `n
bisericile din Ia[i [i din `mprejurimi,
cele mai multe fiind ale sale [i unele
ale elevilor din cursul superior al seminarului. Ziarul era subven]ionat de
Mitropolie [i din foarte pu]inele abonamente ale preo]ilor. Autorul afirm\
c\ Popa Duhu „a fost unul dintre cei
mai dota]i predicatori ai Ia[ului din
sec. al XIX-lea“, pun`ndu-i predicile
al\turi de Didahiilei lui Antim
Ivireanul. Str`ngerea [i publicarea
acestora `ntr-un volum de c\tre
Mitropolia Moldovei [i Bucovinei ar
fi un real act de cultur\, sco]`nd `n eviden]\ marele talent de orator religios
al acestuia.
Capitolul Rela]iile arhim. Isaia
Teodorescu – Ion Creang\; Admira]ia
elevului fa]\ de profesor (p. 66-82)
este unul dintre cele mai substan]iale.
De fapt nu e vorba numai de admira]ie, c`t mai ales de afinit\]ile spirituale dintre Creang\ [i Popa Duhu.
Ace[tia aveau multe asem\n\ri: originea ]\r\neasc\, iste]imea min]ii, credin]a `n Dumnezeu, deprinderea `nv\]\turii `n tinda bisericii, r`vna continu\
de a se cultiva, sinceritatea [i cinstea,
dragostea de [colarii lor, s\r\cia [i
boala. ~i desp\r]ea `ns\ talentul
(Creang\ era un povestitor genial, cu
un humor ca nimeni altul, Popa Duhu
era un mare orator bisericesc [i un
mare moralist). Preotul profesor D.
Furtun\ din Dorohoi a remarcat `nrudirea lor spiritual\ `n trei articole
publicate, `n 1931, `n ziarul „Lumea“
din Ia[i. Creang\ l-a `nt`lnit pe Isaia
Teodorescu mai `nt`i `n 1853, la
{coala Domneasc\ din T`rgu Neam],
apoi i-a fost elev la Seminarul din
Socola (unde a urmat doar cursul inferior de 4 clase) [i `n 1860, c`nd ia
fiin]\, la Ia[i, Facultatea de Teologie,
pe care, `n 1864, Isaia Teodorescu o [i
absolv\. ~n 1887, cu doi ani `nainte de
a muri, Creang\ se duce la T`rgu
Neam], s\-[i revad\ rudele [i locurile
copil\riei. Atunci el arat\ unde locuia
Popa Duhu, de care `[i aminte[te cu
duio[ie. Cu aceea[i ocazie `l viziteaz\
[i pe Eminescu, aflat `n spitalul
M`n\stirii Neam].
Om de o corectitudine pilduitoare,
arhimandritul Isaia Teodorescu a fost
`ns\rcinat [i cu inventarierea bunurilor
materiale ale M`n\stirii Aroneanu, `n
vederea aplic\rii decretului de secularizare a averilor m`n\stire[ti.
De men]ionat, de asemenea, activitatea de `ntemeietor de [coli a lui Popa
Duhu. Acesta a sprijinit nu numai
`nfiin]area „[colicic\i din satul natal
Cogeasca Veche“, mica lui „p\trioar\“, dar [i a mai multor [coli:
Aroneanu, Cucuteni, Bucium [i altele.
Un capitol mi[c\tor al c\r]ii este
~nceput de apus, descriind lipsurile [i
mizeria `mb\tr`nirii premature a unui
om care s-a jertfit toat\ via]a pentru
binele bisericii [i al [colii. I se `ncredin]eaz\ posturi biserice[ti umile,
nepotrivite rangului de arhimandrit:
„superior“ la biserica Sf. Sava, la
biserica Nicori]\ din T\t\ra[i. Bolnav,
s\r\c\cios `mbr\cat, se stinge la 25
decembrie 1877, fiind `nmorm`ntat la
cimitirul „Eternitatea“. Nu i se mai
[tie morm`ntul.
Lucrarea preotului Mihai Mocanu,
clar\, bogat\ [i `nsufle]it\, este rodul
unei `ndelungate munci de documentare. R\m`ne o carte de referin]\ pentru orice viitor biograf al lui Isaia
(Duhu) Teodorescu. Ea se cere completat\ cu publicarea periodicelor
acestuia. Iar cine va scrie vreodat\
monografia satului natal Cogeasca
Veche va g\si o parte din material `n
capitolele Despre Cogeasca preistoric\ [i Arbore[tii din Cogeasca Veche.
iulie-august 2006
8
Restituiri
TIMPUL
Geo Bogza,
`ntre Poezie [i Pu[c\rie (IV)
NICOLAE TZONE
Primul care trebuia s-o p\]easc\ `n urma
ini]iativei Academiei nu putea s\ fie altcineva dec`t Geo Bogza, care, deja `n 1937, era
expert `n „boxul, deloc agreabil, cu autorit\]ile statului, devenit `ntre timp unul
dintre cei mai buni reporteri din presa noastr\, poetul a[az\ am\nunte concludente asupra acestei a dou\ priva]iuni de libertate `n
articolul De ce am fost arestat? De ce am
fost eliberat?, publicat `n ziarul al c\rui
redactor era `n momentul re]inerii de for]ele
de ordine, „Tempo“ (anul V, num\rul 1160,
9 aprilie, 1937, pagina 1).
S\ reamintim pasajele mai importante:
„~n Rom=nia s-a petrecut un fapt de o
excep]ional\ gravitate. Sub influen]a unei
campanii, care nu e nici dezinteresat\, nici
lipsit\ de dedesubturi care vor produce stupefac]ie c`nd vor fi dezv\luite, un scriitor a
fost arestat din nou pentru o carte tip\rit\
cu patru ani `n urm\ [i pentru care avusese
proces [i fusese amnistiat. S-a `nt`mplat
pentru prima oar\, cel pu]in din cazurile
cunoscute public, ca un om s\ fie arestat de
dou\ ori [i trimes de dou\ ori `n judecat\
pentru aceea[i vin\, adev\rat\ sau numai
presupus\. / (...) ~n ziua de 31 Martie c`nd
am fost luat de un grefier [i un agent ata[a]i
pe l`ng\ un cabinet de instruc]ie pentru
arestarea [i cercetarea criminalilor mi-am
spus `n con[tiin]a mea tulbure de om certat
cu legile ]\rii: te pomene[ti, mi-am spus, c\
magistra]ii instructori au descoperit c\ eu
s`nt adev\ratul asasin al Titei Cristescu.
Sau cine [tie, mai mi-am spus, poate c\ s-a
aflat `n fine c\ am fost tovar\[ul lui GroszCagero [i c\ el a `mp\r]it cu mine milioanele furate ]\rii. Sau te pomene[ti, mai mi-am
spus, [i ca un mare vinovat ce m\ sim]eam,
m-am f\cut c`t mai mic `ntre agen]ii care m\
duceau, te pomene[ti c\ Sile Constantinescu
a m\rturisit c\ [i-a asasinat p\rin]ii [i i-a
m\cel\rit `n pivni]\ `n urma sfaturilor perverse pe care i le d\deam eu `n fiecare miez
de noapte. Te pomene[ti c\ toate astea s-au
aflat [i acum am s\-mi primesc pedeapsa
pentru toate blestem\]iile comise, `mi spuneam cuprins de nelini[te `n timp ce oamenii legii m\ duceau pe drumul simbolic [i
dureros al justi]iei. / V\ `nchipui]i stupefac]ia mea c`nd `n cabinetul de cercet\ri
n-am fost pus `n fa]\ `n fa]\ nici cu spectrul
Titei Cristescu, nici cu Sile Constantinescu
[i nici cu chitan]ele de milioane pe care le
eliberasem lui Grosz-Cagero. Nimic din tot
acest arsenal al infamiilor mele. Nimic. Mi
s-a ar\tat `n schimb cu un gest acuzator, ca
[i cum ar fi fost `ndreptat spre un cadavru
de om ce a[ fi asasinat tocmai [i pentru care
trebuia s\ m\ mustre cumplit con[tiin]a, mi
s-a ar\tat o bro[uric\ verzue [n.n. – coperta volumului Poemul invectiv\ este de
culoare verde] cu ni[te poezii pe care le
scrisesem acum [apte ani, pe care le
tip\risem acum patru ani `n dou\ sute cinci
zeci de exemplare, date gratuit pe la prieteni [i critici [i pentru care fusesem arestat
atunci, trimis `n judecat\ [i amnistiat. / {tiu
c\ n-o s\ m\ crede]i, dar nu pot s\ v\ spun
dec`t adev\rul: pentru aceast\ bro[ur\
eram arestat acum din nou. Nu pentru Tita
iulie-august 2006
Cristescu, nu pentru Sile Constantinescu
sau Grosz-Cagero. Nu mai mi-am putut
face nici o iluzie: eram arestat pentru asta
[i numai pentru asta. Judec\torul de instruc]ie mi-a precizat-o [i a emis mandatul
de arestare. O or\ mai t`rziu, pe c`nd m\
aflam la beci, g`ndindu-m\ mult asupra
acestui lucru mi-am dat seama c`t de grav\,
c`t de `ngrozitoare e vina mea. {i cum n-a[
fi fost vinovat? ~ntr-o ]ar\ cu at`tea afaceri
suspecte, `ntr-o ]ar\ cu transferuri, cu devize, cu Grosz-Cagero [i Vasilescu-Cantalup,
c`nd a fost s\ fiu arestat, nu s-a g\sit nimic
mai bun `n sarcina mea [i a trebuit s\ fiu
arestat tot pentru bro[urica verzuie cu poezii de acum [apte ani. / Nu e a[a c\ e revolt\tor? S\ nu fiu `n stare, timp de [apte ani de
zile s\ comit un nou delict, un mic chi]ibu[
de care justi]ia s\ se lege [i s\ m\ asv`rle `n
pu[c\rie? Spre ru[inea mea trebue s\ m\rturisesc c\ a[a a fost. Un individ ca mine nu
merit\ desigur dec`t s\ `nfunde ocna. Am
`n]eles atunci de ce s-a emis mandatul de
arestare [i de ce el a fost apoi confirmat cu
toat\ pledoaria str\lucit\ [i incisiv\ a maestrului Perie]eanu [i pledoariile c\lduroase
[i documentate ale avoca]ilor mai tineri:
Mihail Sebastian, V. V. Stanciu [i Radu
Theodorescu. Am `n]eles [i de ce trei zile
mai t`rziu Camera de punere sub acuzare a
respins apelul pe care `l f\cusem. Am `n]eles
[i de ce unele persoane de la palatul de
justi]ie spuneau pe acolo [i prin ora[ c\
orice s-ar `nt`mpla am s\ fiu ]inut arestat,
judecat sub stare de arest [i trimes `n
pu[c\rie cu maximul pedepsei. Un individ
ca mine care timp de [apte ani n-a fost `n
stare s\ comit\ un nou delict merita [apte
ani de ocn\. / M\ preg\team chiar cu
resemnare c`nd pe nea[teptate am fost
sv`rlit afar\ pe poarta `nchisorii, tot at`t de
pe nea[teptate cum am fost v`r`t. Ce s-a
`nt`mplat? De ce 24 de ore dup\ ce Camera
de punere sub acuzare a hot\r`t s\ fiu ]inut
prizonier la V\c\re[ti, `n «interesul instruc]iei» [i pentru a asigura societatea
`mpotriva periculoasei mele persoane de
«infractor prin obi[nuin]\» mi se d\ drumul? De ce am fost arestat, desigur ca o
p\c\leal\ pentru legile ]\rii, la 1 Aprilie?
De ce mi s-a confiscat mandatul la 2 Aprilie? De ce s-a svonit c\ `nfund pu[c\ria la 3
[i 4 Aprilie? De ce mi s-a respins apelul la
5 Aprilie? De ce am fost eliberat la 6
Aprilie? Ce am f\cut pentru una, ce am
f\cut pentru alta? Ciudat\ arestare, ciudat\
eliberare. Poate c\ se vor l\muri cu timpul.
Dar deocamdat\ am tot dreptul s\ v\ rog
s\-mi da]i voie ca `ntrebuin]`nd maximul de
bun\-cuviin]\ s\ `ntreb chiar dac\ n-o s\
primesc r\spuns: De ce am fost arestat? De
ce am fost eliberat?“
Mai trebuie spus c\, `n timpul celor [ase
zile de deten]ie la V\c\re[ti poetul a trimis
spre publicare ziarului s\u c`teva reportaje
excep]ionale. Titlul fiec\ruia este redactat
cu litere uria[e pe pagina de ziar. Iat\ unul
dintre ele: „Ziarul «Tempo» `ncepe azi publicarea unui senza]ional reportaj / ~NCHISOAREA V|C|RE{TI / v\zut\ de Geo
Bogza / Vedetele Codului Penal: Beril\,
Cantalup, Dolorosa / [i toate celebrit\]ile
[antajului, escrocheriei, spargerilor [i t`lh\riilor vor defila `n cursul acestui reportaj
cu via]a de oameni plini de p\cate“. Textul
care urmeaz\ are o suculen]\, o savoare [i
vesel\ [i dureroas\, pe care cu greu le-ai fi
putut imagina `n descrierea sobr\ a lumii
carcerale, a mediului subuman `n care fiin]ele colc\ie reduse la sim]urile elementare.
Unul dintre subcapitole se intituleaz\ „Geo
Bogza discut\ cazul Beril\ / Beril\ discut\
cazul Bogza“ [i este, `n fapt, o scenet\ pe
cinste. Scriitorul, devenit de]inut, devenit
„coleg de pu[c\rie“ cu asasinul din Gala]i,
care ucisese cu s`nge rece nu mai pu]in de
[ase oameni, i se confeseaz\, vorbindu-i
despre „iubirile“ vie]ii sale, doamnele
„Academia“ [i „Pornografia“.
Ar fi de imaginat un spectacol de teatru
de excep]ie pornindu-se de la dialogul
dintre Poet [i Uciga[: „(...) Beril\ e un
m\celar, o brut\ incon[tient\ cu fa]a str\lucit\ `ntr-un r`njet de fiar\. Regret din
suflet c\ trebuie s\ spun asta despre un
coleg al meu de pu[c\rie. Mi-ar fi pl\cut ca
`nsemnata crim\ de la Gala]i s\ poat\ fi
explicat\ astfel `nc`t ea s\ arate cum se
`nt`mpl\ cu toate crimele, c\ vina nu e
numai a asasinului. / Din p\cate Beril\ este
un uciga[ al propriei lui monstruozit\]i.
Omul \sta poate s\ omoare oric`]i oameni,
simplu, f\r\ remu[c\ri, cum ar strivi ni[te
mu[te. Ceea ce e gre[it de Beril\, e `nf\]i[area lui de om [i de aici i se trage toat\
nenorocirea. Beril\ are fa]\ de to]i ceilal]i
oameni o atitudine de tigru sau de jaguar.
Beril\ nu se sinchise[te de via]a oamenilor
[i nu are con[tiin]a mai tulburat\ dec`t a
unui tigru c`nd a `nt`lnit un om `n jungl\ [i
l-a sf`[iat. Cu o `nf\]i[are de tigru, Beril\ ar
fi fost o fiar\ superb\ care ar fi urmat f\r\
[ov\ire instinctele sale. ~nf\]i[area lui de om
se datore[te f\r\ `ndoial\ din partea naturei. (...) / Dup\ ce schimb\m c`teva vorbe de
polite]e, trec de-a dreptul la miezul unei
chestiuni mai interesante: / M\ Beril\, ai
fost cel mai prost criminal din c`]i s-au
pomenit pe lumea asta. / Beril\ ridic\ fruntea [i evident plictisit, morm\ie: De ce am
fost prost, m\i? / – M\i Beril\, ai omor`t
[ase oameni [i dup\ aceia n-ai [tiut s\ te
ascunzi nici c`t se ascunde unul care a furat
o hain\. / (...) – M\ Beril\, spune drept, de
ce i-ai omor`t? / – Erau be]i (...). Apoi
plimb`ndu-[i privirile pe pardesiul meu nou
m\ `ntreab\ cu oarecare dispre]: / – Dar tu
pentru ce e[ti aici, m\? / – Pentru o femeie,
m\i Beril\. / – H\, h\, groh\ie Beril\. A[a [i
pe dincolo de femeie. Ce i-ai f\cut m\? / –
Am ultragiat-o. / – Cu cu]itul? / – Cam a[a
ceva. / – C`te lovituri i-ai dat, m\? / – Dou\
sute cincizeci. / – C`te m\? face el deodat\.
/ – Dou\ sute cincizeci. / – M\, asta-i crim\
pasional\. / Zurliu e[ti m\, se minuneaz\
Beril\. A murit femeia? / – Nu, e la spital. /
– Era frumoas\? / – A[a [i a[a. / – Cum o
chema, m\? / – Academia. / – A-ca-de-mia?
silabise[te Beril\. M\, ce nume [i la ea.
Avea gologani? / – Are mo[ii. / – M\, firar
s\ fie! P\i atunci? / – De, m\ Beril\. Era
cam b\tr`n\. / – Aha, `n]eleg, [i te-ai legat
de una mai t`n\r\. / – A[a zice ea. / – {i pasta cum o cheam\ m\? / – Pornografia. / –
Ei, p\ dracu! Por-no-gra-fia? Dar zurliu
mai e[ti, m\! Unde le g\si]i m\, cu numele
astea? Ni[te grecoaice, se vede de pe la
Br\ila. / –Cam a[a, m\ Beril\. / – S\ nu te
mai `ncurci cu grecoaice, c\-s cert\re]e a
dracului. Am p\]it-o [i eu odat\ cu una,
Polixenia. Dar las’ c\ [i ale tale! Academia
[i Pornografia. Zurliu e[ti, m\! {i mai ziceai
de mine! face Beril\ cu glas gros de urs
morm\itor“.
***
Manuscrisele pe care le am `n arhiv\
probeaz\ realit\]i despre care `nc\ nu putem
vorbi. C`teva mari pasiuni i-au consumat
imagina]ia, dar [i trupul. Doamna Bogza,
Elisabeta (Geo o numea Bunty), femeia care
a tr\it simplu [i f\r\ nici un fel de zgomot `n
umbra sa, i-a asigurat o discre]ie pe care
muntele de om care era scriitorul (avea
aproape doi metri `n\l]ime) cu siguran]\ c\
o pre]uia foarte mult. S-au cunoscut la
Bu[tenari, devreme de tot, [i z\boveau `n
escapade adolescentine sub protec]ia dealului M\ciucul, de deasupra a[ez\rii `n]esate
Restituiri
Eu am cunoscut-o `n ultimii ani – s-a
pr\p\dit acum dou\ veri – [i `i voi r\m`ne
totdeaua recunosc\tor c\ mi-a `ncredin]at,
prin cesiune notarial\, drepturile de editare
ale operei lui Geo Bogza, precum [i cea mai
mare parte a arhivei r\mase `n urma sa. Am
retip\rit prin facsimilare revista „Urmuz“.
Retip\resc, tot `n edi]ie anastatic\, at`t
Jurnal de sex, c`t [i Poemul invectiv\. Voi
finaliza cur`nd o ampl\ construc]ie documentar\, care s\ epuizeze subiectul. Am
adunat foarte mult material `n acest sens [i
constat c\ nu am utilizat dec`t o parte din el
p`n\ acum. Va fi, pesemne, o carte de
mare succes, c\ci dincolo de biografia
scriitorului se va prefigura [i o fa]\, h`d\ `n
cea mai mare parte, a Rom=niei, f\loas\ la
vedere, dar teribil de roas\ de vicii [i de
cancerul micimii omene[ti, pe dedesubtul
mereu ascuns cu precau]ie, cu o jenant\
schimonosire.
***
Geo Bogza a scris cum a scris pentru c\
avea darul de a privi pe dedesubturi f\r\
efort [i f\r\ ipocrizie. Eu cunosc suficient de
mult\ istorie literar\, la prima m`n\, ca s\
zic a[a, ca s\ pot afirma, `n cuno[tin]\ de
cauz\, c\ t`n\rul Bogza a fost st\p`nit de
geniu, c\ manifestarea sa literar\ este unic\
`n spa]iul est-european. Poemul invectiv\ [i
ineditele r\mase de la Bogza arat\, din fericire, c\ `nainte de a deveni gazetar social,
era un scriitor `mplinit. Avantajat de existen]a `n cadrul unei societ\]i lipsite de asperit\]ile celei `n care a tr\it [i dac\ nu se iluziona c\ rom=nul poate avea leg\turi oneste
cu politicul, ar fi devenit de-a dreptul formidabil `n tot ceea ce a `nsemnat via]a [i
opera sa. ~nclinarea spre st`nga, `n perioada
de dup\ `ncetarea apari]iei revistei „Unu“,
survenit\ la finele lui 1932, i-a rupt cumva
zborul de vultur singular, i-a `mbl`nzit vitalitatea [i i-a domolit demonul care-i hr\nea
manifest\rile de fiece clip\. Oricum, t`n\rul
Bozga va fi pururi nemuritor. Cine nu m\
crede, `l `ndemn s\ citeasc\ fie [i numai
c`teva propozi]ii scrise de el `n perioada de
plenitudine a r\zvr\tirii sale:
„Lumea de dinafar\ de noi e un incendiu. Lumea de din\untrul nostru e alt
incendiu. {i alerg\m `ntre ele pe o culme,
care ne e luciditatea noastr\ delirant\ –
toate lucidit\]ile neaservite s`nt delirante.
Nu ne apar]inem. S`ntem ai unei contemporaneit\]i care ne reclam\, care ca o caracati]\ `[i `ntinde spre noi tentaculele unor
probleme, unor turment\ri c\rora ne abandon\m `ntreaga existen]\.
Ne a[ez\m astfel ca o za `n plus la capul
unui lan] foarte lung. S`ntem moderni[ti
numai `ntruc`t ne men]inem `ntr-o permanent\ agita]ie, numai `ntruc`t nu presupunem nici o anchiloz\. Dar avem o tradi]ie
de mii de ani. ~nainta[ii no[tri s`nt to]i cei
cari de la `nceput s-au zb\tut [i s-au zv`rcolit pe planet\ ca [i cum coaja ei ar fi fost un
gr\tar prin care s-ar fi putut prelinge limbile focului de din\untru `ntr-o m`ng`iere de
leziuni [i spaime.
Acum e r`ndul nostru. Nu vom tri[a. Ne
lipse[te facultatea de a putea ignora cu
candoare gustul unor adev\ruri de acid sulfuric. Pleoapele noastre `nchise m\resc mai
mult aciditatea imaginilor. Masa deasupra
c\reia scrim e un rug. Dac\ al]ii `[i caut\
prin scris un drum [i un sf`r[it de satisfac]ii
noi, care [tim, care avem con[tiin]a chinuitoare a existen]ei noastre de aici pentru o
singur\ dat\, c\ numai acum `n `ntreaga
scurgere a timpului ni se permite s\ vorbim,
`nainte de a intra din nou `n marea t\cere
ne este cu neputin]\ s\ ne desconsider\m
tragedia existen]ei, s\ ne mul]umim cu
paliative, s\ ne pret\m la morfolirea acelora[i teme variind `ntre idil\ [i adulter, vrem
altceva, o necesitate organic\ – poate
izbucnirea `n clipa asta [i `n noi, a tuturor
durerilor acumulate de fiin]\ `n at`tea
miliarde de ani – ne face s\ ne r\scolim `n
ad`ncuri, s\ spunem totul `ntr-o f\r`mare a
lumii ca a unei oglinzi, tot ceea ce s-a ocolit, tot ceea ce a fost deasupra oamenilor ca
o vraje [i ca un jug, [i s\ gust\m din t\ria
lumii ca dintr-un sublimat, f\r\ a ne conserva, f\r\ a ne teme c\ am putea sf`r[i `ntr-un
fel pe care restul oamenilor l-ar numi catastrof\“. („Exasperarea creatoare“, „Unu“, an
IV, nr. 33, februarie 1931).
***
Despre revista „Unu“, z\bovind asupra
lui Bogza, am amintit tangen]ial. Pentru c\
am reamintit-o, nu vreau s\ uit s\ aduc, o
dat\ `n plus, mul]umirile mele d-lui
Vladimir Pan\, care mi-a deschis totdeauna
u[a casei sale [i mi-a pus la `ndem`n\, de
multe ori, documente de prim ordin. Tot
prin domnia sa am reu[it s\ p\trund [i dincolo de ceea ce se poate vedea, adic\ `n
Zona Interzis\ a avangardei noastre. Este
vorba de ceea ce, generic, a[ putea numi
„tezaurul negru“– m\ refer la publica]iile
„PUL| / Revista de pula moderna / Organ
Universal“ [i de „Muci“. Ambele s`nt
ispr\vi ale celor reuni]i `n grupul „Alge“,
puberi care au [i publicat revista cu acest
nume. Primul num\r din „Alge“ poart\ pe
una din pagini cuvintele: „ANUN} /
Rug\m a nu se intra la redac]ie cu vaporul
deoarece nu s`ntem Marea Sargaselor; /
S`ntem alge de sine st\t\toare“. Un num\r al
publica]iei este subintitulat „Revist\ ditirambic\“, `n altul exist\ o propozi]ie anume
pentru autorul Poemului invectiv\, pe care
foarte tinerii s\i prieteni `l divinizau pur [i
simplu: „A sosit o sond\ de la Bu[tenari cu
petrol `n testicole: GEO BOGZA“. S-au
editat `n totalitate 7 numere, ultimul fiind o
simpl\ foaie cu o urare special\ pentru Sa[a
Pan\, care tocmai se c\s\torea cu MaryAnge. O transcriu, pentru edificare: „ALGE
/ Piatra Neam] 26 iulie 1931 / NUM|RUL
{APTE / SCOS PENTRU LA NOAPTE //
EDI}IE M|RUNT| / NUM|R PENTRU
NUNT| // BEM VINUL DIN ACEAST|
CAN| / PENTRU MADAM SA{A
PAN|“. Cine erau z\b\ucii? S\-i numim:
Gherasim Luca, Perahim, Aureliu Baranga,
Sesto Pals, Paul P\un.
La un moment dat, ace[tia, neav`nd
ast`mp\r, se g`ndesc s\ fac\ o juc\rie cu
numele „organului universal“. Poate c\ `l
citiser\ pe Creang\, `n a c\rui edi]ie `ngrijit\
de Kirileanu, un text se numea nici mai
mult, dar nici mai pu]in dec`t „Povestea
pove[tilor / Povestea Pulei“. Poate c\ nu
l-or fi citit pe Creang\, nu asta e important.
Cert este c\ pe o coal\ de h`rtie `ndoit\ cu
[taif la unul din capete, au pus titlul pe care
l-am reprodus un pic mai `nainte f\r\ fals\
pudoare, [i adaug\, dincolo de numele lor:
Gherasim Luca, Paul P\un, S. Perahim,
Aureliu Baranga – Sesto Pals n-a participat
cu texte `n interiorul juc\riei tipografice –,
urm\toarea precizare: „Azi 1 octombrie
s-au scos treisprezece pule“. {i pentru ca
totul s\ fie, cum zic adolescen]ii zilelelor
noastre, na[pa, `n interiorul colii s-a a[ezat [i
o fotografie, cu doi dintre autori `n pielea
goal\, sub care s-a pus explica]ia: „Redactorii [efi ai revistei Pula la lucru“.
Revista „Muci“ (sub titlul ei este a[ezat\,
ca o zgard\ la un c`ine, propozi]ia: „Pentru
c\ nu purt\m fuduliile `n tabacher\ ne intitul\m GRUPUL MUCO{ILOR“) a fost a
scoas\ de `ntregul grup, marc`ndu-se `n
acest fel expozi]ia de pictur\ a lui Perahim.
S-au tip\rit, la 7 februarie 1932, 200 de
exemplare.
Peste un an, `n 1933, grupul de prieteni
scoate o nou\ edi]ie a revistei „Alge“, de
data asta `n format mare. Se p\streaz\
acela[i stil percutant, la care se adaug\,
fire[te, noi `ndr\zneli. Se vine, la un
moment dat, cu o idee cel pu]in cutez\toare,
[i anume aceea de a i se trimite unui c\rturar de calibru (care, `ns\, vedea ro[u `n fa]a
ochilor ori de c`te ori `nt`lnea ceva ce avea
leg\tur\ cu spiritul de frond\) un exemplar,
cu dedica]ia: „Marelui nostru Profesor
Nicolae Iorga“. Ce s-a `nt`mplat nu era prea
greu de ghicit. Sesto Pals, `ntr-un text pe
care mi l-a dat [i pe care l-am publicat `n
„Omul ciudat“, carte de poezii pe care i-am
tip\rit-o la Editura Vinea `n 1998, m\rturisea: „Iorga, indignat, a subliniat tot ce putea
fi considerat pornografic sau subversiv `n
revist\ [i a cerut Ministerului de Interne s\
fim judeca]i. Era `n perioada c`nd tot N.
Iorga a cerut s\ fie judecat Geo Bogza pentru Poemul invectiv\. / Dup\ o perchezi]ie
`n casa mea, unde era [i a[a-zisa redac]ie,
am fost dus `mpreun\ cu Gherasim Luca,
aflat `nt`mpl\tor la mine, la Prefectura
Poli]iei [i arunca]i `ntr-o sordid\ «plo[ni]\rie», de unde a doua zi diminea]\ am fost
transfera]i `n dub\ la `nchisoarea V\c\re[ti,
g\sindu-i acolo pe Paul P\un, pe Perahim,
pe Aurel Baranga [i pe tipograful nostru
Bercovici. La Perahim mai fusese g\sit [i un
alt material, o revist\ tip\rit\ `n 13 exemplare, cu titlul «Pul\», nedestinat\ v`nz\rii, care
`ns\ a provocat mult zgomot. / Dup\ zece
zile am fost elibera]i to]i din pu[c\rie,
urm`nd s\ fim judeca]i. Am beneficiat `ns\,
dup\ doi ani, de o amnistie. / Dup\ cele zece
zile de preven]ie, am r\mas traumatizat [i
n-am mai fost capabil s\ dau un examen de
admitere la Politehnic\, la care am intrat
abia `n 1934.“
Arestarea minorilor a fost subiect gras
de pres\ [i nici un ziar ce se respecta nu a
sc\pat prilejul de a reflecta evenimentul.
Din nota transcris\ `n „Curentul“– cu destule neglijen]e – reiese cu claritate faptul c\,
`ntr-adev\r, Nicolae Iorga a f\cut reclama]ia
care a trimis componen]ii grupului „Alge“
la p`rnaie. Erau ni[te copii, liceeni abia, dar
acest fapt era, desigur, nesemnificativ pentru cel care [tia, `n partea aceasta de Europ\,
cel mai bine istoria omenirii.
Nota amintit\ era publicat\ cu un titlu
mai mult dec`t edificator: „Un scandalos
atentat la bunele moravuri / C`]iva «litera]i»
adolescen]i tip\resc o revist\ scabroas\ [i o
trimit pe la casele oamenilor“. Iat\ con]inutul s\u:
„S`nt c`teva zile de c`nd, at`t Prefectura
poli]iei Capitalei, c`t [i Parchetul de Ilfov
au primit reclama]iuni din partea unor personalita]i ale vie]ii noastre publice care se
pl`ngeau c\ po[ta le aduce de la o vreme
publica]iuni obscene. / D. profesor N. Iorga
preciza `n reclama]ia d-sale c\ ceea ce l-a
scandalizat mai mult a fost o publica]ie primit\ chiar acum dou\ zile, care avea drept
titlu un Phalus, iar titulatura, de-a dreptul
`n limbaj popular. (Pe care, bine`n]eles, n-o
putem transcrie aici). / Publica]iunea
aceasta (…) `[i luase sarcina de a spune
lucrurilor «pe nume» – adic\ totul, pe
[leau, f\r\ ru[ine (…). Nici o indica]ie asupra redactorilor responsabili, nici o indica]ie asupra tipografiei ori a redac]iei. // O
descindere / Inspectorul V. Parisianu, [eful
poli]iei sociale a Capitalei `ncep`nd cercet\rile de rigoare, a operat `n cursul zilei
de eri o descindere la tipografiile suspecte.
/ La tipografia «Steaua» din bulevardul
Maria, proprietatea lui David Bercovici,
descinderea a fost revelatoare: autorii
«Phalus»-ului au fost prin[i tocmai c`nd
faceau corectura ultimului num\r al porcoasei publica]iuni. [n.n. – desigur, aceast\
precizare este inexact\; ea reflect\ doar
zelul gazetarului de serviciu care a compus
textul de ziar] / Au fost ridica]i cu «toptanul», transporta]i la poli]ie, de unde au fost
`nainta]i Parchetului Ilfov. [… ]// Atentat la
bunele moravuri / D. Jude-instructor
Oprescu fiind delegat cu anchetarea cazului a emis `mpotriva indivizilor de mai sus
mandate de arestare pentru atentat la bunele moravuri. Ei au fost trimi[i la V\c\re[ti.“
S\ ne oprim aici. Peripe]iile avangardei
nostre interbelice s`nt, practic, infinite. Vom
putea, oric`nd, reporni, pe marginea ei, o
nou\ discu]ie. Capacul l\zii de zestre abia a
fost ridicat.
BURSA C|R}ILOR
de sonde ca pielea unui arici de ]epi. S-au
iubit [i, `n tinere]e, Bogza o ducea oriunde
cu el, exist`nd o mul]ime de fotografii care
le atest\ existen]a de cuplu [i tandre]ea reciproc\.
9
TIMPUL
Pierre CHARRAS, 19 secunde,
trad. Dan Radu Talpalariu, Editura
Niculescu, Bucure[ti, 2004, 122 pp
Terorismul e un subiect la mod\ `n
mass-media, dar el a devenit un
subiect [i `n literatura contemporan\.
Un astfel de subiect se vinde bine `n
]\ri ca Fran]a, unde romanul lui Pierre
Charras (n. 1945), 19 secondes, a primit premiul FNAC `n 2003 pentru cel
mai bine v`ndut roman. Cartea lui
Charras a fost tradus\ de Dan Radu
Talpalariu [i a fost publicat\ `n 2004
la Editura Niculescu din Bucure[ti,
dar nu a intrat `n aten]ia cronicilor,
poate fiindc\ num\r\ doar 122 de
pagini. Un roman „sub]ire“, s-ar
putea spune, `ns\ un roman extrem de
actual prin subiectul pe care `l abordeaz\. Personajele create de Charras
(care fusese deja premiat pentru alte
romane `n 1995 [i 2000) m\soar\ timpul prin ritmul propriilor vise, speran]e [i a[tept\ri, iar pe de alt\ parte
romancierul m\soar\ timpul care le-a
r\mas de tr\it acestor personaje: doar
19 secunde; [i, `n fiecare secund\,
Sophie, Emmanuel, Gilbert [i
Christelle nareaz\ prezentul, trecutul
sau propriul viitor.
Ceea ce impresioneaz\ e structura
temporal\ a romanului care se deruleaz\ prin ochii personajelor pe parcursul ultimelor 19 secunde din via]a
lor, fiecare din aceste personaje fiind
narator la un moment dat. Romanul e
`mp\r]it `n trei momente care corespund unor elemente cheie ale vie]ii pe
p\m`nt [i a celei de dup\ moarte: Zeus
(sau Dumnezeu `ntr-o alt\ lectur\),
Styxul (sau Purgatoriul) [i Hadesul
(sau Infernul). Apropierea de mitologia greac\ vrea s\ transforme acest
roman `ntr-o tragedie, urm`nd etapele
tragediei antice. Dac\ citim `n aceast\
gril\ de lectur\ care ne e sugerat\ de
autor, romanul are logica sa care nu
poate fi disociat\ de logica tragediei
grece[ti. Cine a citit aceast\ carte
coboar\ `mpreun\ cu autorul [i cu
personajele sale `n Hadesul creat de
un act terorist. Dup\ ce am `nchis cartea ajungem la celebra concluzie sartrian\: „Infernul s`nt ceilal]i“.
(Alexandra Petrescu)
iulie-august 2006
10
TIMPUL
Litere
Raluca
MIRCEA }UGLEA
[i cu monumentul \la al osta[ului
sovietic e-o chestie, mi-ai zis tu `nainte dea aluneca sub plapum\, s-ar putea crede c\
Stalin l-a ridicat `n cinstea mea, dac\ ne
g`ndim c\ ru[ii au cucerit Viena `n noaptea
de 13 spre 14 aprilie (de[i politic corect se
spune c-au eliberat-o, dar cum se spune, tot
politic corect, c\ `n aceea[i noapte m-am
n\scut eu?), adic\ exact acum 61 de ani,
dup\ ce podurile peste Dun\re fuseser\
aruncate `n aer de nem]ii care, s\racii,
credeau c\ mai pot rezista cu tancurile
r\mase, `n num\r de [ase cu totul, cam ca-n
bancurile cu armata albanez\ [i cu submarinele ei; s-ar zice c\ solda]ii \ia ru[i care
scrutau cerul cu m`na la t`mpl\, coco]a]i pe
st`lpi, a[teptau de fapt semnul na[terii mele,
iar citatele din Stalin, scrise `n chirilice pe
obelisc, ziceau ceva de congresul partidului
care-a stabilit dialectic c\ eu voi fi rezultatul foametei din Ucraina, al deport\rilor din Basarabia, al unei `ntregi genera]ii
de mici ru[i bastarzi, r\sp`ndit\ prin toat\
Europa odat\ cu trecerea armatelor sovietice; dar crezi oare c-a meritat at`ta
suferin]\ ca s\ m\ nasc eu? oare era mai
bine dac\ nu m\ n\[team [i toate astea ar fi
fost evitate? s\ fi fost a[a un fel de pact,
ceva de genul uite b\, nu-i d\m voie lu’
}uglea s\ se nasc\ [i voi nu mai b\ga]i
foametea aia controlat\, nu mai pune]i pe
str\zile din Kiev pancarde cum c-ar fi
„imoral s\-]i m\n`nci copiii“, iar voi \[tialal]i nu mai face]i s\pun din evrei, le lua]i
doar averile la alde Rotschild [i pe ceilal]i `i
l\sa]i `n pace, sau `i trimite]i `n Palestina,
orice, numai s\ nu tot socoti]i c`]i evrei
intr\-n camera de gazare [i care-i eficien]a
ei economic\, pentru ca dup-aia s\ v\ trezi]i
cu craniul lui Hitler ar\tat pe Discovery, la
emisiunea de curiozit\]i din Moscova, [i cu
pax americana asta t`mpit\; ce folos, c\ci,
chiar dac\ nu s-ar fi `nt`mplat toate ([i `ntrun fel e mai bine c\ s-au `nt`mplat, a fost un
final brusc, unul mai tragic, al frumoasei
epoci [i al idealurilor ei de c\cat, un final pe
care-am `nceput iar\[i, cumva, s\-l experiment\m), ar fi fost lumea mai bun\, ar fi
ciripit p\s\relele mai tare sau cum? nu
cumva toate masacrele astea ar fi existat `n
orice conjunctur\, `n orice lume paralel\ pe
care ne-o imagin\m `n oglind\, invers fa]\
de cea pe care-o tr\im? [i-atunci la ce-a
folosit na[terea mea, ce a[teptau `nfrigura]i
solda]ii \ia ru[i de l`ng\ obelisc, ce le
spunea Stalin acolo despre mine, ce minciuni b\ga `n creierele lor rase, ca [i cum ar
fi ars un cd blank? e-aiurea oricum, m-am
n\scut `n plin\ „liberalizare“ comunist\,
probabil c\ p\rin]ilor mei li s-a p\rut un fel
de paradis pe p\m`nt, fa]\ de ceea ce
tr\iser\ p`n\ atunci, [i de aia m-au [i f\cut,
era vremea c`nd alde Cea[c\ se plimba `n
tr\sur\ cu madam regina Elisabeta, c`nd
Nixon `l ridica `n sl\vi `n fa]a Casei Albe, la
conferin]ele-alea de pres\ ]inute pe paji[te,
de unde mai lipseau doar membrii serviciului secret, deghiza]i `n vaci, care s\ c`nte
`ncolona]i „Partidul, Ceau[escu, Rom=nia!“,
erau vremurile alea de dinaintea crizei
petrolului c`nd veneau Zdenek [i Romuald
la Mamaia sau `n 2 Mai, c`nd f\ceau autostopul [i se minunau de mul]imea de
f`nt`ni care le ie[ea `n drum, f\r\ s\ [tie c\
toate erau ridicate pe locul unor vechi
crime, ca un fel de r\scump\rare; m-am
n\scut `n mica asta rena[tere comunist\,
iulie-august 2006
dup\ ani de teroare [i de rezisten]\ armat\
`n mun]i, `n vreme de cium\, ca s\ zic a[a,
numai c\ ciuma era atunci rozalie, un pic
gr\su]\, [i p`n\ [i unii ca Paul Goma se
`nscriseser\ `n partid din cauza ei, s-o mai
`ngra[e cu barba lor; era o vreme bun\, cum
Rom=nia cunoa[te cam din treizeci `n
treizeci de ani, astfel `nc`t fiecare genera]ie
se poate m`ndri cu epoca ei de aur, se poate
raporta la un trecut care nu este `ns\ dec`t
(vai!) trecutul absolut imediat, a[a `nc`t tot
ceea ce a fost `nainte de acest trecut se
dizolv\ `n cea]\ [i, mai mult, nefiind o na]ie
cu sim]ul trecutului (altul dec`t cel prezent),
Rom=nia n-are nici pentru viitor cea mai
mic\ voca]ie, ceea ce poate c\-i mai bine, `n
definitiv; cu sim]ul \sta dr\cesc al viitorului
s-au b\gat americanii-n Irak, ca s\ mai
scoat\ de-acolo petrol vreo cincizeci de ani,
p`n\ c`nd vor seca rezervele mondiale, [i-n
timpul \sta s\ se mai g`ndeasc\ la solu]iile
alternative de energie, n-a fost vorba de
nici o arm\ chimic\, n-au g\sit `n tot Irakul
nici m\car o eprubet\, [i p`n\ [i pe bietul
Saddam l-au scos dintr-o hrub\ `n care-nc\peau el [i doi [obolani; dar vorba-i c\ de
c`nd m-am n\scut toate s-au dus pe apa
s`mbetei, ]ara mea s-a prostit zi de zi,
coreenii l-au convins pe Cea[c\ s\ trag\ [i
el ni[te chestii monumentale prin capital\,
[i uite-a[a a ras \sta dou\ cartiere ca s\ fac\
loc Casei Poporului, dup\ care revolu]ia
din Iran [i criza petrolului ce-a urmat a dus
Rom=nia `n incapacitate de plat\, motiv
pentru tot felul de ra]ionaliz\ri nebune [i
exporturi furibunde `n contul datoriei
externe, pl\tit\ `nainte de termen; s`nt convins c\ dac\ t`mpitul \sta n-ar fi `nfometat
lumea [i n-ar fi tot t\iat lumina sau c\ldura
ar fi fost, p`n\-n ziua de azi, pre[edintele
Rom=niei (atitudinea lui de la a[a-zisul proces a fost foarte demn\, frate: n-a recunoscut nici un moment legitimitatea tribunalului, sus]in`nd c\ el nu poate fi judecat
dec`t de parlament, adic\, `n termenii de
atunci, de Marea Adunare Na]ional\, ceea
ce era, constitu]ional vorbind, perfect adev\rat); tot ce-a urmat dup\, cu Iliescu
reloaded [i ceilal]i, arat\ pur [i simplu
faptul c\ mumia \stuia, la morm`ntul c\ruia
din Ghencea vin `n fiecare iarn\ pensionarii
cu flori, continu\ s\ ne conduc\ [i-acum
min]ile [i membrele, c\ el ne spune [i-n
cine s\ ne b\g\m pula [i c`nd s\ ne-o scoatem, dac\ s\ punem prezervativ sau s\ ne
d\m drumul pur [i simplu `n neantul cald;
ei, [i-n toat\ aiureala asta crezi c\ mai conteaz\ dac\ te-ai n\scut sau nu? de[i poate
rostul na[terii tale este pur [i simplu \la
de-a vedea stelele, a[a cum mi s-a `nt`mplat
mie acum, c`nd ie[ind pe balcon s\ trag o
]igar\, atent s\ nu sc`r]`ie parchetul sau
clan]ele u[ilor, merg`nd p`[-p`[ ca pantera
roz, am nimerit deodat\ `n aerul curat deafar\ [i-am v\zut brusc, exact `n dreptunghiul profilat de curtea interioar\, Carul
Mare ([i mai era [i-un nor care p\rea c\-l
`mpinge, de parc\ i-ar fi spus „hai m\, ce
faci, d\-te mai `ncolo, nu vezi c-am
treab\?“); ziceai c\ s-a oprit fix acolo s\ mi
se-arate, nu-i mai z\ream nici o stea al\turi,
st\tea a[a ca blegul `ntre zidurile cu
ferestre, cu norul al\turi, [i str\lucea c\tre
mine, de parc\ vroia s\-mi spun\ c\ uite,
\sta-i rostul na[terii tale, s\ m\ vezi acum,
cam ca-n faza aia dintr-un film de
Tarkovski, c`nd la sf`r[it tipul zice scuz`ndu-se: „n-am vrut dec`t s\ fiu fericit“;
senza]ii de felul \sta, c`nd te izbe[te `n
frunte o fericire idioat\, n-am mai tr\it
de-acum vreo zece ani, eram atunci la un
chef pe plaj\ [i m\ dusesem pe dig s\ m\ pi[
`n mare, coco]at pe stabilopozi, [i deodat\
mi-am dat seama c\ jetul meu de pipi se
prelingea exact pe fa]a lunii, de parc\ asta
ar fi fost vreo icoan\ care pl`ngea; [i ca s\
vezi ce chestie, eram atunci cu Anca, dar
m\ g`ndeam la Raluca, toat\ vara de dinaintea primei mele plec\ri `n Viena m-am
g`ndit ca idiotul la ea, i-am scris [i un fel de
jurnal (senzual, cum `i ziceam), care cred
c\ mai st\ [i-acum ascuns `ntr-un col] al
hard disk-ului, calculatoarele astea p\streaz\ tot, po]i s\ le formatezi complet [i datele
`nc\ mai pot fi recuperate, a[a cum din
oglinzi se pot teoretic reconstitui toate imaginile reflectate de ele, sau cum `ntr-o bucat\ de roc\ pot fi `ncastrate urmele unei
`ntregi turme de dinozauri; numai memoria
noastr\ e incomplet\, `ncep`nd chiar cu momentul na[terii, pe care nu ni-l amintim, [i
sf`r[ind cu cel al mor]ii, pe care nu-l mai
putem re]ine, iar `ntre extremele astea nu-s
dec`t goluri, o gr\mad\ de goluri, cum s`nt
momentele de be]ie, somn sau extaz, atunci
c`nd „uit\m de noi“, cum se zice; chiar dac\
g\sesc pe undeva jurnalul \la (unul insuportabil de livresc [i de pl`ng\cios, de
altfel), crezi c\-mi mai amintesc eu ceva
din Raluca? poate doar felul `n care-[i ar\ta
]`]ele, atunci c`nd se apleca peste masa de
biliard, nici nu mai [tiu dac\ m-am apucat
de biliard cu ea sau cu altcineva, oricum
ie[eam aproape `n fiecare sear\ [i c\utam
`nadins vreun bar `n care s\-i mai tragem o
bil\, [i-apoi de la mine a `nv\]at Achim, `n
Viena, [i m-a `mb\tat `ntr-o sear\, `n clubul
c\minului, numai pentru a c`[tiga [i el o
partid\, dup\ ce se termina c`te una `i
ziceam „hai, c\ nici nu mai v\d bilele, am
plecat“, la care el punea rapid, cu miero[enia aia a lui fran]uzeasc\, `nc-o halb\ de
bere pe mas\; [i da, mai ]in minte din
povestea cu Raluca o faz\ tare, de care
n-am vorbit deloc `n jurnal (oare de ce?), de
c`nd m\ chinuiam s-o dezvirginez (sau, m\
rog, a[a credeam eu, habar n-am), ea se tot
alinta [i miorl\ia sub mine p`n\ c`nd, c-o
voce brusc rece [i nervoas\, mi-a zis „ce
faci? mi-o bagi odat\ sau nu?“, am fost a[a
de surprins `nc`t am ejaculat imediat pe
genunchiul ei; ha-ha, [tiu c\-i o grosol\nie
s\ vorbesc despre asta, dar este singurul
moment pe care mi-l amintesc `n detaliu, `n
care-o rev\d de-adev\ratelea pe Raluca [i-n
care-i mai simt pielea moale a picioarelor,
de care mi se freca pula – momentul grotesc al lui „mi-o bagi odat\ sau nu?“; dar
p`n\ [i \sta e tot ADEV|RUL, \la at`t de
prostesc pe care `l re]ine memoria, f\cut din
cubule]e de zah\r, sf\r`mate [i diluate, c\ci
dac-ar fi ca toate cubule]ele astea s\ ne r\m`n\ `n cap, le-am c\ra cu sacii dup\ noi,
mari c`t ni[te para[ute, [i cum naiba s\
tr\ie[ti cu toate amintirile-n tine, cu tot ce
cite[ti, tot ce vezi prin filme, cu mirosul
tuturor florilor pe l`ng\ care treci, asta ]i-ar
face pulbere creierii, mai devreme sau mai
t`rziu; [i totu[i st\m bine mersi cu prostiile
astea `n cap, ascunse undeva `n recycle bin,
`n system restore, ne frec\m pielea fin\ de
pielea moale a altuia, ne na[tem [i vrem s\
fim ferici]i, dar murim ca ni[te g`ndaci, strivi]i de toat\ istoria care ne-apas\, bucur`ndu-ne c-am v\zut Carul Mare sau, cum mi
s-a `nt`mplat chiar acum, c\ m-am `nt`lnit
cu indianca asta frumoas\, `n rochie alb\,
care mi-a z`mbit a[ezat\ pe treptele bibliotecii, c\ exist\ mereu vreo Raluc\ `n care
ne-o putem b\ga, una ar\t`ndu-[i ]`]ele `ntins\ deasupra mesei de biliard, [i c\ asta
a[teptau solda]ii ru[i l`ng\ obelisc acum 61
de ani, `n noaptea `n care [i eu m-am n\scut, asta scria `n citatele din Stalin, asta
vedem `n toate filmele [i reclamele [i
florile [i copacii: c\ via]a na[te din moarte
[i nimic altceva
Viena, mai 2006
Litere
Prin v\mile alveolare
(fragment)
a[a era pe-atunci voiau ei s\-mi
povesteasc\ – eu `ns\ cred – le ziceam
c\ ar trebui, de[i nu vreau s\-ntorc
foaia, s\ aflu chiar de la tine dar
iat\ c\ trec spui `nsu]i [i nu `ntreb:
Hipogeul pelerinajului
(Vali Baicu/ Margento)
CHRISTIAN TANASESCU
Calcul`nd aria r\mas\
p`n\ la Perihorezu
Eu a[ fi vrut de[i mai mul]i `mi spun
c\ nu ar fi fost cazul s\ a[tept
ce vrei s\ spui c`nd tot m\ uit
s\ [tiu cum o s\ vin\ vorba de
la tine s\ `mi spun tot ce-mi spui:
erau indicatoare-n sus/ [i-n jos n-aveai nevoie s\-]i/
traduc/ pe drum spuneai c-o s\-mi/ ar\]i/ un sex al t\u din
alte p\r]i/ cu guri
te rog s\ ]ii a[a pu]in s\ trec
un fir prin asta a[a bun merci
st\team ca-n gar\ cum? ca-n gur\, c\ doar doar `mi spui
dac\ mai s`nt bun
de ceva – drept ca un st`lp pe care scrie fut c-un cui
de unde-ai prins dou\ t\lpi – [i zici c\ suni
cu ele al doilea ad-vent, cu poft\, tu-i
pui o vorb\: r\b, dare spun [i tu, tun:
vezi c\ aici te trage
pune-]i asta – sticla nu se sparge –
am mai luat o gur\ dar ceva
cred c\ `ncepuse s\ se clatine `n plasa de deasupra:
Evanghelist pe peron
b`nd bere de ghimbir
Nu [tiu ce vrei s\ spui c\ dai de `n
]eles drept ]el un soi de tras pe sfori
`n v\mi sau chiar [i c`nd ai fi `n al
te p\r]i adic\ ]\ri dar n-ai vrea tot
ce nu-mi pricepi c\-n capi tu s\ traduci
un tun pe care-l trag cu tine-n alte limbi:
de ce `mi spui c\ nu m\ vezi de ce/ o fi poate fiind c\ nu
am bani/ c`nd vreau s\-mi spui [i mie cum se spune/ s\
trec [i eu `n forme un nume fals –
de fapt eu cred c\ po]i trece un nume nou
ca-n kazan – america, americ\
f\r\ s\ min]i, doar d`nd din cap – yep, no,
st`nd pe o treapt\-n sus, otreap\, sau isteric\:
]ar\, istm istoric dat `n g`t c-un chi[’ nou
de la via icteric\
de griji de cei ai ei, adic\ ai lor, c`nd completeaz\
forma de pe fa]a foii – un, nu, unica treaz\ –
cum s-a sc\pat spa]iul nostru abia revendicat cu legea
nu [tie cum se spune nu prea-l as
culta]i – e tat\l meu dar nu [tie limba:
Trecerea timpului `n urma declara]iilor
nu-i bai zice Baicu, mergem la radio,
m\ rad [i mergem, margento,
trebuie s\ ne lu\m adio
de la pacea muzicii, e mai urgent\
efeminarea sunetului, sub un capac, `ntr-o geant\
plin\ de zeam\ de lume, din studio:
pianul pentru peanul cu aripi e-o plas\
`n care rechinii din ochi [i din solzi ridic\ o cas\
unde unduie mereu aerul ca-ntr-o zis\ lung\ lent\
dintr-un minereu greu de se-aude o
prin sec]ii goale-n grani]\-ntre
b`nd dar iatrii pentru-n cerc [arj\ [arpte pot:
s\ m\ uit cu ochii mei de m`l
la modul forestier `n care trecem
frontiera – cu r\d\cini `n gur\ –
a[a `n[irau to]i trupe]ii ca ni[te tronsoane
de [ine perpendiculare, unde-au
uns trenuri sec]ionate de-o dat\ –
ma[ina de tuns surzii, cr\pelni]\-n
bolni]\, bag\, cu c`ntec ’nainte-m-ars
de din un despre `ntre mar[ err
ata: `ntre mat
mata –
vom face-amor cu-america:
orice copac e-un hotar, e,
nu chiar oricare, doar \sta –
[opteau noaptea vame[ii st`nd `n cerc – tre’
s\-]i uzi trunchiul pe sub geaca de [earpe, ’n casta
asta intri gol, dar ie[i cu picioarele-nspre
de-apoi, pe jar, bustu-i basta:
chipu-nlemnit `l la[i `n patrie
`n loc de limb\ `n gur\ o gratie:
Slide Guitar
(Costin Dumitrache/ Margento)
Tragodia sc\rii
Ce n\v`rlii ]i-or fi venit s-azv`rli
ca pe-un nazar ce-i pritocit sub pleoape
a zadar chiar priveghierul zl\turit –
tu treaz acum `n razele mirazei
te-ape[i pe zv`ntul aer, pe-alt\ natr\
deas\ din altarul larilor
rosti]i – de-]i iart\ d-art\ s-arunci darda
prin zuz\tul t\init, ce n-ai r\paos
la cina ta m`nc`ndu-]i numele-]i
fac paos.
Fochie
Ce hadi[? Ma[tih\ mi-e horba?
Chiar s\ nu [tiu cu g`ndu’ o s\ sorb a
cu[i (haval havalim) din via]a scurt\
a stehului `ntrechip\ri cu hurta –
cohort\ de rohmani ce t\lm\cesc
ne`mb\ta]i din apa s`mbetei un teasc
al lumii, al lunulii ce-o s\ hrentui
f\r’de rojdanii, ci da-m\-m-ar cuvent’lui.
Saidecar
De-at`ta horb\ de-acum eram d\ulat
[i cetitoriul meu – sanchiu, zaif,
deci mi-am pus ibri[in ve[minte de ghermsut,
`n cea[c\ vinul ghiviziu [i-un cataif
c`t gruiul din sihl\; vechiul sbornic
`l las posac s\ stea `nchis sub ornic
ne’ntors – ci torc din \st calem doar sabur
de-aloe, bun ca un sangeac de abur
ce p`n\-n oichi `]i flutur o miroazn-a
vis: vizir al z\rii – `ng\duie
at`ta catahris.
Tofu pentru toat\ fanfara,
mai pu]in impresarul
Nu mai era drum de-ntors
iar tu voiai s\ arzi [i umbra
ferestrei `n care vorbeam uneori
de pietrele pe care le-as cun
sesem pe-asurzitelea-n
ma[in\:
S\ [tii c\ poate nu-i chiar bine c`nd
nu vrei s\-mi spui ce scrii acolo iar
te `ntorceai s\-mi spui atunci sau nu
eu `]i treceam o foaie-n care cred
c\ s\ fi fost ceva de unde [tii:
tot m\c\iau c\ uite mecca scu
ze mecla pe sticl\ cum cl\n
]\ne [i molf\ie voroave pro
oropsite ce mai un mecanism
f\r\ scule, ultima tule-o
a[a dar azi va cam trebui dac\-mi dai voie s\ rezolv\m
aproape tot ce era din urm\-n caz c\ vrei s\ spunem
sau mai bine s\ d\m `n scris c`nd trecem la v\mi
c\ e din cauza mea [i c\ doar unei
alte foi `nc\ necompletate-i trecem f\r\ s\-mi
mai dai de lucru acolo unde nu se pune –
o rubric\
lubric\:
la tv `n prime-time `ntr-adev\r
ni[te eminen]e cu capul alb (par
domn) ne spuneau despre eternitatea
obiectiv\ `n care urma
urma s\ ni se piard\, pe rune!
binele e completarea formelor din urm\ –
11
TIMPUL
e ca [i cum am oficia o slujb\
zise Costin scotocind prin efecte, pe r`nd,
nu de-astea din office, `s slabe, [i-i na[pa
dac\ nu ne sincroniz\m – e-un [an]
mic `ntre àcele de crom, aci, la dans
mai merge, da-n scris tre’ s\ fie bouche bée
toat\ audien]a, fie studen]i sau preo]i:
stai, d\m aproape la zero, atent la semnul ca ni[te chilo]i
de plastic, a[a c\-ndemnul s\ fie indie, ind,
indeplendent, un e[prezo, ce uvula, volum la ]`[pe
O m`n\ pe-un nume
The way in which you seemed to solemnize
the dawn of every day keeping words
safe from my pack of foaming pages –
no reverse allowed just the loud light
bathing all your legible gestures the way
in which you plant a pebble in the spine
of my corpus in progress, with no egress to
the evening – save Nineveh I’d say
for last, the blast won’t babble in another
dialect – …
~n ziua c`nd s\ schimb\m numele
Tot zic s\ merg [i eu cu voi aici
dar nu mai plec ajung un fel de loc
pe unde trec cei care n-au tra duse
doc u mentele fra]i sori de luni ce
limb\ cu-\la b\ d\ pe-al canal
n-or s\ ne-o trag\/ le d\m [pag\/ or s\ ne dea [i slujbe/ la
bar/ pe bara/ gladini o/ s\ le l\s\m noi bouche/ bee/ be]i/
lua]i [i
promo: un pro gram guv erna mental pentru emi gran]i cu
grip\ avi oan\ gr av\
i’m a legal alien en nueva york// e/ u[or/ e/ prima/ u[\ par/
don strad\/ da pe dr/ eapta ptah
ni[te spa]ii umede mirosind a vin v\rsat [i a/ s`nge cu pene
numele lui ne vorbe[te pe r`nd
ce `nseamn\ asta cred da nu [tiu c\-n sf`r[it
ne dau la ziu\ viza numai
s\ nimerim m\car numele de luni:
Logo
drumul pe care `l `ncepi de azi
pe calea na]ional\ a leprei, unde ard
`n capu-ntors, apele din tars,
e o marc\ `nregistrat\ a celor ce pierd
carnea de miel pe pia]\, sau de iezi:
Pentru c\ un ofi]er ne confiscase ]uica
nu mai merge a[a, pe strada kharma –
tot ce d\r’m\-i sus [i lumea p\[e[te pe s`rma
eram cu to]ii-ntor[i pe dos –
om domn trunchi plat\ cerci [ansa-n [oapt\ copt:
c`t a]a de alb\ – neumbl`nd sub [ipci, surd
ca o firm\ de-afar\ stai [i-]i vezi eviden]a la zi:
iulie-august 2006
12
Dialog
TIMPUL
Carol Iancu:
Antisemitismul a fost
un `nv\]\m`nt al dispre]ului
`n dou\ civiliza]ii: cre[tinism [i islam
Profesor de Istorie contemporan\,
director la École des Hautes de
Judaïsme, co-director la Centrul de
cercet\ri ,,Juifs, Arméniens et
Chrétiens d’Orient“, Universitatea
Paul Valéry – Montpellier III.
Cunoscut cercet\tor `n studii
iudaice. Peste o sut\ de publica]ii pe
aceast\ tem\. Cele mai cunoscute marelui public s`nt Miturile fondatoare
ale antisemitismului (ap\rut\ de
cur`nd [i `n Rom=nia, la editura
Hasefer din Bucure[ti) [i Lupta
interna]ional\ pentru emanciparea
evreilor din Rom=nia. Documente [i
m\rturii (Bucure[ti: Hasefer, 2004),
vol. I-II.
Nu am putut fi admis
la liceu pentru c\
eram pe lista neagr\
La ce v`rst\ a]i plecat din Rom=nia?
La v`rsta de [aisprezece ani [i jum\tate
am primit ,,pozitivul“, `mi amintesc c\
eram copil, `n c`teva zile trebuia s\ p\r\sim Rom=nia; tocmai `mi d\dusem bacalaureatul (,,diploma de maturitate“ se chema atunci) la Liceul ,,Costache Negruzzi“
din Ia[i, deoarece la H`rl\u, unde absolvisem liceul, era un ora[ prea mic. Bacalaureatul trebuia dat `ntr-un ora[ mare.
Asta s-a `nt`mplat `n 1963.
,,Negruzzi“ era liceu de [tiin]e exacte.
Da. Nu-mai aduc aminte dac\ eram `n
sec]ia real\; `n orice caz, to]i elevii din
H`rl\u trebuiau s\ vin\ la Ia[i s\-[i dea
examenul de maturitate.
{i cum de a]i fost l\sat s\ pleca]i?
Poate dumneavoastr\ nu cunoa[te]i
situa]ia. La un moment dat, evreilor li s-a
permis, dup\ cel de-al doilea r\zboi
mondial, s\ se `nscrie pentru a pleca `n
Israel. Din p\cate pentru tata, pentru
iubitul meu meu p\rinte care `[i pierduse
prima familie `n r\zboi, el a primit
,,negativ“ [i atunci noi am r\mas. Dar,
`ntre timp (lucru interesant de men]ionat),
c`nd a trebuit s\ intru la liceu, nu am reu[it
la examenul de admitere cu toate c\,
totu[i, cred c\ eram un elev bun. De ce nu
am reu[it? Pentru c\ numele tat\lui meu
era `nscris `ntr-o list\ neagr\, c\ el voia `n
’48, s\ plece `n statul Israel. {i i-au spus
,,bine`n]eles, din moment ce dumneavoastr\ vre]i s\ pleca]i din ]ar\, nu este nici o
justificare pentru copilul dumneavoastr\
s\ mearg\ la [coal\ [i s\ ocupe locul unui
copil etnic rom=n“. Tata le-a r\spuns:
,,Atunci de ce nu ne l\sa]i s\ plec\m?“ Am
fost obliga]i s\ plec\m `n Transilvania, `n
Alba Iulia, unde nimeni n-a [tiut c\ s`nt
evreu; am fost elev la liceul din Cetate (se
numea atunci ,,Horea, Clo[ca [i Cri[an“) [i
iulie-august 2006
pentru mine a fost o deschidere grozav\:
am g\sit un liceu [i o clas\ `n care erau
copii de unguri, de germani, de s`rbi, de
romi, de rom=ni. Au putut studia `mpreun\
[i era o formidabil\ deschidere.
Trebuie s\ v\ mai spun ceva important:
am primit la [coala primar\ din H`rl\u
baze care mi-au permis s\ fac studii superioare [i `n Israel, [i `n Fran]a [i s\ ajung la
pozi]ia universitar\ de acum. Am primit la
acea [coal\ ceea ce eu numesc ,,umanismul rom=nesc“. Fi]i atent! O profesoar\
german\, originar\ din Bucovina, doamna
Hilda (prenumele german) Dumitrescu
(c\s\torit\ cu un rom=n), de religie catolic\, a `nv\]at copii de evrei, de lipoveni,
de romi [i, bine`n]eles, de rom=ni, limba
rom=n\. Am r\mas cu o mare dragoste
pentru aceast\ `nv\]\toare, care a reprezentat pentru mine lumea minunat\ a
c\r]ii. Iar acas\, prin tradi]ie am `nv\]at
limba idi[ [i pu]in limba ebraic\ ([i apoi
m-am dezvoltat `n limba ebraic\), deci
aveam o dubl\ preg\tire.
Doamna aceea pare s\ fi avut, pentru
dumneavoastr\,
rolul
lui
Bazil
Dr\go[escu `n biografia lui Caragiale.
Nu [tiu dac\ este acest rol, dar am
avut o coresponden]\ foarte bogat\ cu aceast\ doamn\, care, din p\cate, s-a
pierdut. ~ntr-o zi, c`nd voi scrie o carte
care s-ar putea intitula ,,De la H`rl\u la
Montpellier“, `i voi aduce un omagiu
deosebit. Am fost recent la {coala primar\
din H`rl\u, unde `nc\ exist\ casa doamnei
Dumitrescu.
Bunicul din partea mamei
a fost erou la M\r\[e[ti
Deci, `n 1963, a]i primit acel ,,pozitiv“.
Da, trebuia s\ p\r\sim ]ara `n c`teva zile
[i casa noastr\ trebuia dat\ cadou. Tata a
dat cadou statului rom=n casa p\rinteasc\.
Ea nu mai exist\ acum, fiind distrus\ `n
politica de sistematizare.
Unde v-a]i dus apoi?
La Ierusalim, unde am fost absolvent la
Universitatea din Ierusalim [i am terminat,
cu foarte mult\ m`ndrie v\ spun pentru
cineva care nu cuno[tea `nc\ limba ebraic\
atunci c`nd a intrat, titlul de ,,master“ cu
men]iunea ,,Magna cum Laudae“. Pentru
p\rin]ii mei era deosebit, deoarece unul
din bunici murise `n primul r\zboi mondial: bunicul din partea mamei este un
erou de la M\r\[e[ti, iar numele lui `l
pute]i g\si `n Monitorul Oficial, se numea
soldatul Her[cu Moscovici. Atunci, bunica
a r\mas v\duv\, cu trei fete, originar\ din
Bucecea. Bunicul din partea tat\lui n-a
murit pe front, dar a trecut o ap\ [i s-a
`mboln\vit [i, venind acas\, a murit [i el,
l\s`nd trei b\ie]i [i o fat\. {i atunci tata,
iubitul meu p\rinte, a trebuit s\ mearg\ la
lucru de la v`rsta de nou\ ani, deci a
`nv\]at numai doi ani.
A]i ob]inut titlul de master la Ierusalim.
Familia ce f\cea `n perioada aceea?
P\rin]ii mei s-au stabilit `n nordul
Israelului, `ntr-o localitate `n nordul
Israelului.
Ce localitate?
Nazareth. Acolo, tat\l meu a lucrat din
greu, a[ putea spune, pentru c\ nu [tia nici
bine limba [i totu[i, p`n\ la urm\, `n mod
onorabil, a putut lucra. {i el, [i mama, au
putut lucra, mama `ntr-o fabric\ de ciocolat\, tata la plantarea pomilor. Din acest
punct de vedere, tata a jucat un rol important `n reconstruirea [i re`mp\durirea
Nazarethului [i `n general, ca s\ spunem
a[a, a Israelului. Iar eu am putut face studii
superioare la Ierusalim, dup\ care am
primit o burs\ a guvernului francez pentru
a face un doctorat `n Fran]a, la Aix-enProvence, `n sudul Fran]ei. Acolo am f\cut
studii universitare, am dou\ titluri de
doctor, doctor `n istorie [i doctor `n litere,
[i am ob]inut [i o diplom\ de studii
rom=ne[ti chiar la Aix-en-Provence, dup\
care, bine`n]eles, m-am c\s\torit `n Fran]a,
cu o fran]uzoaic\…
Nu este evreic\, deci…
Aaaa, vede]i? Dumneavoastr\ face]i
deja diferen]a `ntre ,,fran]uzoaic\“ [i
,,evreic\“. Ca `ntre ,,francez“ [i ,,protestant“! Este [i evreic\, dintr-o familie care
provenea din Africa de Nord; este ast\zi
directoare de cercet\ri la Cenntrul
Na]ional de Cercet\ri {tiin]ifice [i conduce un important centru care se ocup\ de
Gallia Judaica, iar ea, fiind istoric medievist, a lucrat [ase ani de zile cu Georges
Duby, dac\ a]i auzit de el…
Deci, `n Fran]a, am continuat s\ fac
studii [i `n domeniul literaturii franceze,
s`nt specialist `n Charles Péguy, dar [i `n
istorie.
{i acum, specialitatea pe care o preda]i
care este?
Istorie contemporan\. S`nt titular al
Catedrei de Istorie Contemporan\, am fost
mult timp [i directorul sec]iei contemporane a universit\]ii ,,Paul Valéry“ din
Montpellier, [i, `n acela[i timp, conduc
dou\ centre de cercetare, unul care se
intituleaz\ ,,Cercet\ri evreie[ti [i ebraice“
[i altul ,,Evrei, armeni, cre[tini din
Orient“. {i cuv`ntul ,,cre[tini din Orient“,
fiind foarte elastic, produce interes [i
pentru cre[tinismul ortodox, [i chiar rus [i
a[a mai departe. ~n genere, c`nd spunem
,,cre[tinii din Orient“ e vorba de maroni]ii
din Liban, de cop]ii din Egipt, dar am
putut realiza deja o serie `ntreag\ de
`nt`lniri interna]ionale prin prisma `nt`lnirii [i a dialogului inter-religios `ntre
cre[tini [i evrei.
{i, `n al treilea r`nd, ca s\ termin, pentru
c\ m-a]i `ntrebat cu ce m\ ocup, am fost
numit de ministrul educa]iei na]ionale
rectorul École de Hautes Études de
Judaïsme. Nu [tiu cum s\ traduc exact `n
rom=ne[te, poate rectorul ,,`naltei [coli a
iudaismului“: e vorba de o responsabilitate na]ional\ `n Fran]a, de coordonare a
tuturor studiilor iudaice din universit\]ile
franceze. Iat\, pe scurt, preocup\rile mele,
s\ spun a[a, universitare [i sociale.
Pute]i publica [i o edi]ie
critic\ Mein Kampf !
Mai mult\ lume spune c\ aici, `n
Rom=nia, ar fi o obsesie na]ional\
privitoare la antisemitismul rom=nesc.
Dumneavoastr\ a]i studiat istoria
contemporan\…
Da! {i m-am ocupat [i de acest
fenomen, `n general. Recent, am publicat
dou\ volume pe care am venit acum [mai
2006, n.r.] s\ le prezint la Ia[i, vor fi prezentate [i m`ine la Libr\ria C\rture[ti din
Bucure[ti. E un volum care se intituleaz\
Miturile fondatoare ale antisemitismului
[i cel\lalt Bleichroeder [i Crémieux, ambele publicate la editura Hasefer din
Bucure[ti. De fenomenul antisemit m-am
ocupat [i `n precedentele mele lucr\ri,
chiar privind istoria comunit\]ii mele de
origine. Pot r\spunde la `ntrebarea
dumneavoastr\! Care este `ntrebarea?
Ar trebui s\ fie mai multe. De pild\,
exist\ p\rerea c\, `n presa rom=n\, ar
exista ast\zi un val de antisemitism.
Nu, a[ spune c\, `n mod oficial, nu
exist\ antisemitism, dar exist\ antisemi]i,
f\r\ `ndoial\. Ei se manifest\ fie printr-un
negativism, se neag\ crimele care s-au
`nf\puit `n timpul celui de-al doilea r\zboi
mondial asupra evreilor [i acuma vrem s\
[tergem memoria lor, asta e o forma de
antisemitism, f\r\ `ndoial\. Apoi, persoanele care, `n anumite partide extremiste,
sau `ntr-o anumit\ pres\ extremist\, s-au
manifestat [i se manifest\ azi… Din
moment ce, dac\ noi mergem la Bucure[ti
[i g\sim pe tarabe Protocoalele `n]elep]ilor Sionului, care este cel mai mare fals
antisemit din epoca contemporan\,
reeditat `n limba rom=n\, `nseamn\ c\, din
p\cate, `n Rom=nia, exist\ antisemi]i.
Aici am auzit alt\ opinie. De ce nu a[
putea s\ fac o edi]ie critic\ a acestei
lucr\ri?
Aaaa, asta este cu totul altceva!
Absolut! Dar [i Mein Kampf pute]i publica, dac\ este o edi]ie critic\. Dar aceste
c\r]i s`nt publicate f\r\ nici o introducere
critic\! Asta este problema. ~n numele libert\]ii se public\ o serie `ntreag\ de lucr\ri antisemite [i rasiste. ~n Occident, `n
Fran]a cel pu]in, exist\ o lege care interzice acest lucru. Dar dac\ dumneavoastr\
ve]i explica noilor genera]ii `n ce context
au ap\rut aceste lucr\ri...
La aceasta m\ g`ndeam. De ce n-a[
putea face asta, `n edi]ii critice ale unor
asemenea lucr\ri? A[ putea, nu?
Absolut! Dac\ dumneavoastr\ s`nte]i,
`ntr-adev\r, un om de [tiin]\ [i vre]i s\
explica]i ce-a fost [i cum a fost, un astfel
de volum se poate publica. Dar numai `n
aceste condi]ii! Alt\ `ntrebare!
Am auzit o opinie, cumva simetric\, pe
care n-am `n]eles-o. Dup\ ea, ar exista o
form\ de extremism `n Israel, care ar fi
generat\ de antisemitism [i care, ulterior,
prin manifest\rile ei ar genera antisemitism.
Da… Putem pune `ntrebarea urm\toare. Dac\ acest fenomen antisemit este pretutindeni prezent, `n toate ]\rile [i `n toate
epocile, atunci poate exist\ ceva la evrei
care genereaz\ acest antisemitism. Eu
merg mai departe dec`t dumneavoastr\!
Atunci, r\spunsul este imediat negativ. Au
fost [i s`nt ]\ri unde evreii nu au suferit
niciodat\ de pe urma antisemitismului:
China, India, iar ultimii evrei din India au
emigrat `n Israel. Acest fenomen este important `n dou\ tipuri de civiliza]ii,
n\scute din iudaism: `n cre[tinism [i `n
islam. Vede]i, noua religie, nu numai un
curent al Bisericii, a generat un discurs
Dialog
anti-iudaic. Bisericile, din p\cate putem
spune, au fost anti-evreie[ti din punct de
vedere religios, dar nu au fost rasiste din
punct de vedere ,,rasial“. Adic\, dac\ un
evreu se boteza, putea s\ devin\ preot [i
era sp\lat de toate p\catele. Dar cu apari]ia
antisemitismului modern, a rasismului, [i
asta explic `n ultima carte Miturile fondatoare ale antisemitismului, ,,antisemitismul“ devine ,,anti-iudaism+rasism“.
C\, dac\ dumneavoastr\ apar]ine]i unei rase, ave]i numai calit\]i sau numai defecte,
[i exista ideea, care este un fals, un mit, c\
ar exista o ras\ arian\, indo-european\, [i
una semit\. Atunci, dac\ dumneavoastr\
s`nte]i `nalt, blond, cu capul rotund [i ochii
alba[tri, ca Hitler de exemplu, atunci
apar]ine]i rasei superioare…
Deci acesta a fost r\spunsul la prima
`ntrebare: antisemitismul nu a fost prezent
pretutindeni, ci `n special `n dou\ civiliza]ii, datorit\ faptului c\ s-a dezvoltat un
`nv\]\m`nt al dispre]ului. Cu alte cuvinte,
din punct de vedere religios, c`nd se prezint\ ace[ti evrei, de ce acesta e bun
(fecioara Maria, Iisus Hristos, apostolii) [i
`i vom identifica pe evrei cu tr\d\torul, cu
Iuda? S`nt sistematizate `n mod expres
aceste lucruri, cam a[a s-a f\cut… S\ ne
uit\m la c\r]ile religioase cre[tine. {i chiar
`n cele rom=ne[ti, vom avea surpriza de a
g\si o serie `ntreag\ de interdic]ii [i de
expresii care, din p\cate, s-au men]inut. {i
mi s-a spus c\ se mai men]in `n anumite
manuale. Pentru viitor, dialogul iudeocre[tin este extrem de important!
Trebuie s\ [ti]i – [i, f\r\ `ndoial\, o [ti]i
– c\ iudeii [i cre[tinii au aceea[i etic\,
aceea[i moral\, bazat\ pe Cartea C\r]ilor,
adic\ pe Biblie. Nu utilizez niciodat\
expresiile Vechiul Testament [i Noul
Testament, pentru c\ nu este nici vechi,
nici testament! Deci, prolematica ansemitismului este extrem de complex\ [i din
aceast\ cauz\ am scris o carte despre
miturile fondatoare ale lui.
S\ v\ dau un exemplu de cum se
recicleaz\ aceste mituri. ~n Evul Mediu, se
credea c\ evreii vor s\ distrug\ lumea cre[tin\, `ntr-o conspira]ie mondial\. Pe atunci, ei otr\veau f`nt`nile. Ast\zi, aceasta
este o acuz\ care s-a reciclat `n lumea
arab\: evreii, [i `n special israelienii, vor
s\ inoculeze boala SIDA la palestinieni [i,
astfel, s\ distrug\ civiliza]ia musulman\.
~n Evul Mediu, se spunea c\ evreii amestec\ s`ngele cu f\ina pentru pasc\, deci
practic\ omoruri rituale. Azi, din cauza
conflictului din Orientul Mijlociu, un
ministru sirian spune c\ `n pasca de Sion
au nevoie nu de s`nge cre[tin, ci de s`nge
uman, deci cred c\ pot s\-i omoare pe
musulmani. Se g\siser\ `n Israel corpurile
a cinci palestinieni, f\r\ pic\turi de s`nge.
De ce? Pentru c\ ritualul evreiesc avea nevoie de s`nge! Iat\ cum acuzele [i miturile
medievale trec de la o perioad\ la alta [i de
la o civiliza]ie la alta!
~n Rom=nia a fost
un Shoah neterminat
Pentru un num\r trecut al acestei
reviste, am stat de vorb\ cu profesorul
István Rèv, de la CEU, care `mi spunea de
o supra-reprezentare evreiasc\ `n mi[carea comunist\ maghiar\ [i `n conducerea
partidului comunist maghiar. ~n anii ’40’50, `n interbelic…
Nu!! C`nd spune]i ,,anii ‘40-‘50“, trebuie s\ fim aten]i! Perioada celui de-al
doilea r\zboi mondial este o perioad\
special\ – ori e ,,`nainte de“ r\zboi, ori e
,,dup\“ r\zboi. ~n istorie, pentru noi,
timpul este important! C`nd spune]i ,,anii
‘40“ v\ referi]i la ceea ce s-a `nt`mplat
dup\ r\zboi? ~n timpul situa]iei, la noi,
este o situa]ie complet special\! Eu nu utilizez cuv`ntul Holocaust, eu utilizez numai cuv`ntul Shoah! Spune]i, care-i ideea
dumneavoastr\? Acuza dup\ care evreul ar
TIMPUL
fi introdus bol[evismul [i comunismul `n
Europa de r\s\rit? Asta-i o chestie
cunoscut\!
Nu la aceasta m\ refer. M\ g`ndeam la
o interdic]ie, sau auto-interdic]ie `n mediile intelectuale, de a se discuta despre
eliminarea unei `ntregi p\r]i a popula]iei
unei ]\ri pe motive de clas\.
Aaa, de crimele regimului comunist.
Dac\ v-am `n]eles bine… Eu personal, [i
`ncep de aici ca s\ v\ r\spund la `ntrebare,
ca s\ m\ refer la ce s-a `nt`mplat `n cel
de-al doilea r\zboi mondial, c`nd `n mod
sistematic a fost distrus iudaismul european (din fericire nu total [i eu spun c\ `n
Rom=nia a existat un Shoah neterminat),
nu utilizez niciodat\ cuv`ntul Holocaust,
deoarece el are un sens metafizic, `nseamn\ ardere de tot a unei victime. Evreii n-au
fost victime expiatoare, ci a existat o voin]\ a unui stat, cel mai dezvoltat din punct
de vedere tehnic din Europa, statul german, de a distruge complet un popor pentru faptul c\ s-a n\scut. Nu pentru faptul c\
ar fi comis ceva, ci pentru faptul c\ exist\!
Pentru c\ unii oameni s-au n\scut `ntr-un
pat [i nu s-au n\scut `n alt pat!
{i iat\ de ce utilizez cuv`ntul Shoah,
care `nseamn\ ,,cataclism“ sau ,,distrugere“. Cuv`ntul ,,holocaust“ a ajuns s\ fie
utilizat `n toate domeniile: se spune ,,holocaustul indienilor“, ,,holocaustul ro[u“ [i
,,holocaustul `n muzic\“! Am citit un
articol despre ,,holocaustul `n muzic\“!
Nu vreau s\ atac aceast\ chestiune acum
dar, spun`nd acest lucru, nu putem pune pe
acela[i plan ceea ce s-a `nt`mplat `n timpul
celui de-al doilea r\zboi mondial, nimicirea sistematic\ a evreilor, [i ceea ce unii,
nega]ioni[ti `n special, numesc ,,holocaustul ro[u“. Adic\, pe de o parte, ar\t\m
crimele care au fost comise contra evreilor, contra ]iganilor, dar ne auto-cenzur\m
c`nd este vorba s\ ar\t\m crimele regimului comunist. Aceste crime trebuiesc
cunoscute, dar dumneavoastr\ [ti]i, fenomenul Shoah este un fenomen unic! Au
fost crime care trebuie, `ntr-adev\r, ar\tate
[i criticate, dar nu putem s\ le punem pe
acela[i plan.
Pe ,,acela[i plan“? Dar nu vorbim de
dou\ categorii diferite?
P\i, nega]ioni[tii spun de acela[i plan!
Ei spun c\ s-a vorbit de-ajuns de ce s-a
`nt`mplat cu evreii [i se uit\ ceea ce s-a
`nt`mplat `n timpul regimului comunist.
Faptul c\ au fost c`]iva evrei care au jucat
un rol important `n partidul comunist nu
`nseamn\ c\ imensa majoritate a evreilor a
fost comunist\ [i `n special c\ ar fi fost
alc\tuit\ din tor]ionari! Acuza antisemi]ilor de ast\zi este acest lucru, nu numai `n
Rom=nia, mi se pare, dar [i `n celelalte ]\ri
din fostul bloc de r\s\rit.
Dl profesor Rèv se referea la evolu]ii
din interiorul comunit\]ii evreie[ti (mai
ales budapestane), care i-a f\cut pe o
parte din evreii unguri s\ aleag\ aceast\
traiectorie dup\ r\zboi.
Dup\ r\zboi, dup\ tot ce s-a `nt`mplat,
bine`n]eles c\ la `nceput, victoria armatelor sovietice a `nsemnat pentru evrei
sc\parea de Auschwitz [i de la o moarte
sigur\. Bine, foarte cur`nd [i-au dat seama
ce `nsemna ocupa]ia…
Deci, dumneavoastr\ mi-a]i spus c\
exist\ pericolul de a pune pe acela[i plan
Shoah-ul [i …
Exact! Dup\ p\rerea mea, Shoah-ul
r\m`ne, din nenorocire, un fenomen unic
`n istoria umanit\]ii.
{i Gulagul, [i celelalte?
A, s`nt alte crime! Bine`n]eles, bine`n]eles! Dar nu le comparam. Sigur, le putem compara, totul se poate face `n istorie,
dar nu putem s\ facem ceea ce vor ast\zi
nega]ioni[tii, s\ relativizeze, spun`nd c\
lucrurile care s-au `nt`mplat `n comunism
a fost un fel de ,,Holocaust ro[u“ [i au fost
anumi]i evrei care au jucat un rol ideologic `n dezvoltarea comunismului, [i
atunci s\ existe o adev\rat\ disculpare
pentru crimele comise `mpotriva evreilor.
Dac\ s-a ajuns la [ase milioane de evrei
masacra]i nu numai de Hitler [i de regimul
nazist… toate statele din Europa au co-labo-rat! Sigur, istoria nu este f\cut\ numai
din lucruri pl\cute, nu putem mu[amaliza
sau cosmetiza istoria. De exemplu, ce fac
revizioni[tii? ~n timpul lui Antonescu,
,,cinci sute de iudeo-bol[evici“ ar fi fost
`mpu[ca]i la Ia[i. Sub regimul Ceau[escu,
mergem ceva mai departe, s-a dat o cifr\,
`n Zile `ns`ngerate la Ia[i [Aurel Kare]ki [i
Maria Covaci, Bucure[ti, Ed. Politic\,
1978 – n. red.], de dou\ mii [i trei sute, ca
acum s\ afl\m c\-i [i mai mult, c\ au fost
cel pu]in dou\sprezece mii de oameni care
au fost omor`]i `n acest frumos ora[ al
Ia[ului, care a reprezentat o adev\rat\ metropol\ evreiasc\, unde jum\tate din
popula]ie a fost evreiasc\. La Cern\u]i, din
fericire, a fost un Traian Popovici, care a
salvat o parte din evrei, cei mai mul]i au
fost deporta]i `n Transnistria [i omor`]i
acolo. Din p\cate, la Ia[i n-am avut un
Traian Popovici. Din fericire, avem o
Viorica Agarici, care, la Roman, c`nd a
ajuns trenul mor]ii acolo, a reu[it s\ aline
durerea acestor oameni care erau asfixia]i
`n vagoane… Cunoa[te]i povestea, f\r\ `ndoial\! Deci, s`nt lucruri care trebuiesc
reamintite, chiar dac\ ele s`nt dureroase,
pentru c\ noua genera]ie, dup\ p\rerea
mea, trebuie s\ cunoasc\ trecutul nu cum
ar fi vrut s\ fi fost, ci a[a cum a fost!
Altcineva mi-a spus c\ dezbaterea
aceasta ar fi fost confiscat\ de oamenii
politici [i nu l\sat\ `n seama speciali[tilor,
a istoricilor. Totu[i, e treaba istoricilor s\
se ocupe de lucrurile acestea.
Cred c\ istoria e treaba istoricilor, dar
nu numai a istoricilor. Dac\ ne g`ndim,
s`nt dou\ aspecte: e datoria istoriei [i datoria memoriei. Oamenii politici trebuie s\
se bazeze pe lucruri exacte [i, f\r\ `ndoial\, exist\ acum o politic\ de a comemora, de a aminti anumite lucruri care au
existat `n trecut [i, din aceast\ cauz\, un
rol important trebuie s\ fie jucat de
profesor! Iat\ de ce seminarul care se
organizeaz\ aici, la Ia[i [i, de c`]iva ani, la
Cluj, `n care s`nt pionier datorit\ dlui
profesor Andrei Marga din perioada
ministeriatului dsale. Trebuie s\-i aducem
un omagiu deosebit pentru c\ a ajutat la
pornirea acestui seminar pentru profesorii
de istorie, pentru c\ imensa majoritate a
profesorilor [i a publicului nu [tie ce s-a
`nt`mplat. Noi vorbim acum de un subiect
dureros, bine`n]eles, dar cei mai mul]i
dintre oameni nu [tiu, n-au fost informa]i!
Spune]i-mi, care era imaginea despre
evrei `n timpul regimului comunist? Nu se
vorbea despre ei. Erau ,,maghiari, germani
[i alte na]ionalit\]i conlocuitoare“. Subiectul evreiesc a fost unul tabu, din p\cate.
Comunitatea evreiasc\ din Rom=nia tr\ie[te aici de cel pu]in cinci secole. Evreii
au contribuit, dup\ p\rerea mea, la toate
domeniile de activitate: economic, cultural, artistic, [tiin]ific [i a[a mai departe. S\
ne g`ndim: la mijlocul secolului al XIXlea, majoritatea evreilor vorbeau idi[ sau
ladino [i nu prea [tiau rom=ne[te. {i
aceast\ comunitate a dat na[tere la mari
speciali[ti `n limba rom=n\, cum ar fi
Moses Gaster sau Laz\r {\ineanu.
Bine, dar nu este treaba istoricului s\
lucreze cu documente, de pild\? Ce criterii are politicianul pentru o periodizare de
felul celei de care `mi spunea]i?
A, acum am `n]eles ce vre]i s\ spune]i… Exist\ o escapare politic\ a evenimentului istoric. F\r\ `ndoial\ c\ istoria
trebuie scris\ de oameni de meserie, dar [i
anumi]i oameni politici de bun\ credin]\
au dreptul de o promova, de a lua ati-
13
tudine. Istoria nu poate fi confiscat\ numai
de istorici! Apoi, s\ v\ mai spun ceva…
Istoria trebuie s\ fie bazat\ pe documente,
pe istorie oral\, bine`n]eles [i a[a mai
departe. Dar, `n acela[i timp, cel care scrie
istoria este un produs al unei societ\]i. S\
fim one[ti, o obiectivitate absolut\ nu
exist\, dar este o sinceritate pe care oricare
istoric trebuie s-o aib\, o sinceritate fa]\ de
un adev\r istoric.
Mai demult, tot `n revista aceasta, i-am
pus aceea[i `ntrebare [i dlui profesor
Nicolae Manolescu: [i dac\ eu vreau `n
continuare s\ fiu martor?
Nu, `ntrebarea este urm\toarea: oare el
nu este [i judec\tor? Sau el trebuie s\ arate
numai o realitate? Trebuie noi, ca istorici,
s\ judec\m istoria? Cine va judeca istoria?
{i cine va fi martor pentru martor? Asta-i
marea `ntrebare adev\rat\!
Dar acum nu relativiza]i?
Nu! Absolut deloc! Pentru c\ eu, ca
istoric, m\ consider un istoric [tiin]ific,
pentru c\ absolut tot ce am scris despre
istoria evreilor din Rom=nia a fost ilustrat
cu sute de documente pe care le-am g\sit
`n Arhivele Centrale, `n special `n
Arhivele Ministerelor de Externe din
Fran]a, Anglia, Belgia [i a[a mai departe.
Tot ce afirm este bazat pe-un document
autentic! Dar, de multe ori, [i acest
document autentic trebuie prezentat
dintr-o perspectiv\ critic\. De exemplu,
dac\ un ambasador sau un consul al
Fran]ei raporta la Paris un anumit lucru pe
care `l auzise, nu `l v\zuse, poate da cele
mai surprinz\toare date, de pild\ date
demografice. {i, de vreo dou\-trei ori, am
fost mirat g\sind cifre care erau inexacte!
Or, eu [tiu recens\mintele care au avut
loc! {i aceste documente trebuie luate `ntro perspectiv\ critic\ [i scrise dup\ cum
dicteaz\ bunul sim].
O singur\ `ntrebare voiam s\ v\ mai
pun, pentru c\ `mi spunea]i c\ s`nte]i
meloman. ~n Israel, a fost c`t pe-aci ca, la
un moment dat, s\ nu se mai poat\ c`nta
Wagner. Asta mai ales din motivele unor
enormit\]i pe care le-a publicat compozitorul la un moment dat…
A scris un pamflet antisemit, Evreii `n
muzic\, cunosc aceast\ chestiune. Mul]i
evrei supravie]uitori ai lag\relor mor]ii sau revoltat [i nu au dorit ca Wagner s\ fie
reprezentat `n Israel.
Ce ne facem, p`n\ la urm\ printre cei
mai mari interpre]i par a fi mul]i evrei:
Georg Solti, Leonard Bernstein, Daniel
Barenboim…
Pe de alt\ parte, cum spune]i dumneavoastr\ (sigur, nu trebuie exagerat), evreii
au jucat un rol important `n interpretarea
muzicii lui. {i din membrii comunit\]ii din
Rom=nia v\ pot da dou\ exemple de [efi
de orchestr\, Sergiu Comissiona [i Mendi
Rodan. F\r\ `ndoial\ c\ aici s-a disociat
omul de muzic\ [i muzica lui de creatorul
care a avut o atitudine nedemn\, pentru
c\ a fost ajutat de un mare compozitor
evreu, acest Wagner, [i p`n\ la urm\ a
scris contra lui.
A[ mai dori s\ v\ spun un lucru, nu [tiu
dac\ vi l-am spus la `nceput sau nu. De
cur`nd, c`nd am fost numit Doctor Honoris
Causa la Universitatea din Cluj, am terminat acest discurs pe care l-am intitulat
,,Istoria evreilor din Rom=nia [i egoistoria“ cu urm\toarea fraz\, pe care o [tiu
pe de rost, pentru a v\ spune c`t s`nt de
legat `n special de meleagurile natale [i nu
numai prin faptul c\, `n cadrul
Universit\]ii, primim studen]i din
Rom=nia, avem rela]ii culturale specifice,
teze `n co-tutel\ [i a[a mai departe:
,,Ast\zi, dac\ ]ara mea natal\ nu-mi este [i
o patrie, ea-mi este o matrie care niciodat\
nu m-a p\r\sit“.
Radu Eugeniu STAN
iulie-august 2006
14
Dosar
TIMPUL
Aspecte secundare ale procesului
intentat „spionilor Vaticanului“ `n 1951
Materiale inedite din arhivele aparatului represiv
WILLIAM TOTOK
~n cursul procesului intentat a[a numi]ilor
„spioni ai Vaticanului“ din 1951 au fost condamnate zece persoane. ~n fruntea lotului s-a
aflat episcopul romano-catolic de Timi[oara,
Augustin Pacha ( 26. 11. 1870 - 04. 11. 1954),
arestat pe data de 18 iulie 1950 [i condamnat
la 18 ani de `nchisoare. Ceilal]i inculpa]i au
fost: episcopul clandestin Iosif [Josef]
Schubert din Bucure[ti (arestat la 17 februarie
1951), preotul de la biserica italian\ din
Bucure[ti, Pietro Ernesto Clement Gatti (8
martie 1951), rectorul seminarului teologic
din Timi[oara [i episcop clandestin, Adalbert
Boros (10 martie 1951), secretarul diecezei de
Timi[oara, preotul Ioan [Hans] Heber (10
martie 1951), [eful cancelariei episcopale din
Timi[ora, prelatul papal, Iosif [Josef] Waltner
(13 martie 1951), „func]ionarul interpret al
lega]iei Italiei din Bucure[ti“, Eraldo Pintori
(27 aprilie 1951), fostul inspector [colar, exdeputat `n Marea Adunare Na]ional\ [i
vicepre[edinte al unei organiza]ii ilegale,
Partidul Socialist-Cre[tin, Laz\r {tef\nescu (4
mai 1951), pre[edintele aceluia[i partid, fostul
inspector [colar, Gheorghe S\ndulescu (13
mai 1951) [i medicul bucure[tean, Petre Topa
(14 mai 1951).
Despre persoanele implicate `n acest
proces conceptual – pentru a folosi no]iunea
mai exact\ ce s-a impus `n istoriografia ungar\, unde rareori se folose[te termenul de
„proces spectacol“ utilizat `n istoriografia
interna]ional\ `n conformitate cu terminologia
lui Georg Hermann Hodos din lucrarea sa de
referin]\, „Procese spectacol. Epur\rile staliniste din Europa r\s\ritean\ 1948-54 – despre
ecoul propagandistic al procesului [i despre
desf\[urarea lui am mai scris `n alte c`teva studii [i articole.
~n urma cercet\rii altor publica]ii [i documente incluse `n cele 40 de volume alc\tuite
de aparatul represiv stalinist privitor la „spionii Vaticanului“ se poate constata c\, pe l`ng\
persoanele din ierarhia catolic\, tribunalul i-a
condamnat [i pe vicepre[edintele unei organiza]ii fantom\, Partidul Socialist-Cre[tin, Laz\r
{tef\nescu, pe pre[edintele aceluia[i partid,
fostul inspector [colar, Gheorghe S\ndulescu
[i pe medicul bucure[tean, Petre Topa. De[i nu
aveau nici o leg\tur\ cu ierarhii catolici, prin
condamnarea celor trei tribunalul trebuia s\
demonstreze existen]a unei re]ele de spionaj
occidentale (anglo-americane, italiene [i vaticane) [i sprijinul de care ace[tia s-ar fi bucurat
din partea Sf`ntului Scaun.
Pentru a demonstra activitatea subversiv\
a Vaticanului, Securitatea a stabilit ni[te conexiuni artificiale `ntre trei ac]iuni diferite,
cre`nd impresia unor leg\turi invizibile, dar [i
informativ-operative: 1.) audien]a lui Pacha la
Hitler `n anul 1934, 2.) spionaj [i 3.) rezisten]a
anticomunist\. Cazul Pacha trebuia instrumentalizat `n acest scenariu ca o dovad\ pentru activitatea de subminare informativ\ ini]iat\ de Sf. Scaun, episcopul fiind denun]at ca
simpatizant al hitleri[tilor, ca du[man al noului regim „democrat-popular“ de la Bucure[ti
[i ca sprijinitor anticomunist al serviciului de
spionaj anglo-american. O verig\ important\
pentru veridicitatea demonstr\rii continuit\]ii
liniei politice a Vaticanului consta `n relieferea apropierii postbelice de „imperialismul
anglo-american“, prin implicarea ambasadei
iulie-august 2006
Italiei drept centru de culegere de informa]ii
destinate partenerilor occidentali. Denun]area
propagandistic\ a Italiei ca ]ar\ occidental\
care sprijin\ grupurile de rezisten]\ din
Rom=nia se baza pe judecarea activi[tilor
Partidului Socialist-Cre[tin – Laz\r {tef\nescu
[i Gheorghe S\ndulescu – al\turi de Pacha [i
trei prela]i catolici din Timi[oara – Ioan
Heber, Iosif Waltner [i Adalbert Boros – cu
care nu aveau nici o leg\tur\.
~n vederea pre`nt`mpin\rii oric\ror forme
de opozi]ie catolic\ [i pentru a statua un
exemplu suplimentar, mai fusese judecat `n
acela[i lot episcopul clandestin Iosif Schubert
din Bucure[ti. Lui i se atribuise rolul de
„c`rti]\“ a Vaticanului `n Rom=nia, dup\ ce
ambasada statului papal fusese desfiin]at\ [i
ultimul nun]iu silit s\ p\r\seasc\ ]ara. ~n procesul care s-a desf\[urat la Bucure[ti `ntre 10
[i 17 septembrie 1951, al\turi de persoanele
deja amintite, pe banca acuza]ilor s-au mai
aflat, func]ionarul Lega]iei Italiei, Eraldo
Pintori [i preotul de la biserica italian\ din
Bucure[ti, Clement Gatti [i medicul Petre
Topa, fost subsecretar de stat la Pre[edin]ia
Consiliului de Mini[tri [i subsecretar de stat la
Ministerul S\n\t\]ii [i Ocrotirii Sociale `n
guvernul T\t\rescu din 1940, iar din 1946
deputat liberal `n Adunarea deputa]ilor.
De remarcat `n concep]ia procesului este
ignorarea unei anumite laturi ideologice a
ac]iunii juridice `nscenate cu scopul de a
demonstra opiniei publice interna]ionale
doar continuitatea leg\turilor `ntre hitlerism,
Vatican [i imperialismul anglo-american.
De[i anchetatorii [i tribunalul se considerau
reprezentan]i [i ap\r\tori ai ideologiei comuniste de stat, care, `n mod ostentativ, se
declara antifascist\, r\sp`ndirea unor acuza]ii
violent antisemite cuprinse `n manifestele
liderilor Partidului Socialist-Cre[tin – o grupare fantom\ f\r\ aderen]i [i f\r\ sprijinitori
– au fost practic ignorate, juc`nd un rol absolut secundar `ntr-un proces politic de o asemenea anvergur\.
lui O’Hara [i Del Mestri c\ presupusele r\ni
nu s`nt nimic altceva dec`t o `n[el\ciune. Ei
s-au folosit de psihoza mistic\ [i sugestibilitatea mare a c\lug\ri]ei. Astfel, le-a reu[it
s-o oblige s\-[i provoace acele fenomene
supranaturale.»“
Despre implicarea c\lug\ri]ei `n acest
proces a relatat [i publicista vest-german\
Irma Loos care a fost prezent\ `n sal\ [i care
a publicat ulterior un jurnal. Ea stabile[te
ni[te conexiuni `ntre cazul Ionelei, ac]iunea
de spionaj [i procurarea unor presupuse
informa]ii, relief`nd c\ Maria Cotoi ar fi
auzit vocea Sfintei Fecioare care a `ndemnat-o s\ instige popula]ia la o rebeliune
contra noului regim.
Re]inut\ `n 1951, Maria Cotoi nu a fost
convocat\ s\ depun\ m\rturie la procesul
Pacha, ci a participat doar un medic psihiatru,
pomenit [i `n jurnalul Irmei Loos. Medicul a
prezentat `n fa]a tribunalului o variant\ a acestei chestiuni delicate, `n conformitate cu scenariul Securit\]ii, f\r\ s\ se refere la modul
real de folosire a concluziilor expertizei ordonate de Nun]iatur\. Cazul este prezentat `n
acea[i manier\ [i de procurorul militar:
„Pe aceia[i linie, agen]ii imperialismului
americano-englez, deghiza]i `n sutane cu
binecuv`ntarea Papei, au c\utat cu deosebit\
st\ruin]\, s\ determine constituirea de bande
teroriste, desf\[ur`nd o activitate sus]inut\ de
sprijinire [i ajutorare a rarelor elemente, ce
urm\rite pentru activitatea lor anti-democratic\, `ncercau s\ creeze grupuri teroriste.
Pentru a realiza provocarea credincio[ilor, Nunciatura a organizat o `n[el\ciune
religioas\, pretinz`nd c\ Maica Domnului
`ndeamn\ la rebeliune. Cu regizarea acestei
`nscen\ri a fost `ns\rcinat episcopul grecocatolic Dr. IOAN SUCIU, care a folosit starea de debilitate fizic\ [i mintal\ a c\lug\ri]ei Maria Ionela Cotoi, despre care a c\utat s\ acrediteze zvonul c\ ar primi comu-
nic\ri de la Maica Domnului. Sub aceast\
masc\ au fost redactate manifeste de episcopul SUCIU [i difuzate.
Preotul greco-catolic, profesor de teologie,
GRECU GHEORGHE, declar\ `n leg\tur\ cu
aceasta:
«~n acest timp (1948-1949) au ap\rut mai
multe manifeste cu caracter anti-democratic,
care instigau pe credincio[i la nesupunere fa]\
de autorit\]ile de Stat [i chiar la rebeliune.
Aceste manifeste erau redactate `n a[a fel,
`nc`t li se atribuia provenien]a ca fiind de la
Maica Domnului, transmise prin c\lug\ri]a
Maria Ionela Cotoi. Aceste manifeste au fost
`nso]ite de recomandarea Episcopului Dr.
ION SUCIU, c\tre credincio[ii greco-catolici
[i astfel au fost difuzate.»
Dup\ ce arat\ ca organizator al `n[el\ciunii [i autor al manifestelor pe episcopul
Suciu, [i expune situa]ia c\lug\ri]ei Maria
Ionela Cotoi, [i modul `n care ea a fost determinat\ s\ ac]ioneze, GRECU GHEORGHE
declar\ mai departe:
«Aceast\ stare a c\lug\ri]ei COTOI
MARIA IONELA a fost exploatat\ de autorii
manifestelor anti-democratice, astfel c\ ei au
dat acestei situa]ii o explica]ie mistico-religioas\, inten]ionat gre[it\, `n scopul de a induce pe credincio[i `n eroare [i de a lovi `n interesele Republicii Populare Rom=ne.»
«Ac]iunea celor care au creat [i su]inut
cazul c\lug\ri]ei COTOI MARIA a fost
numai o ac]iune politic\ subversiv\ `ndreptat\
`mpotriva Statului Rom=n.»
Descoperirea [i prinderea `n Martie 1949 a
unei bande teroriste, c\reia c\lug\ri]a COTOI,
prin preotul LELU}IU AUREL i-a pus la dispozi]ie manifestele provocatoare, a impus
acestora necesitatea c\ut\rii unui refugiu. ~n
mod firesc, at`t LELU}IU c`t [i c\lug\ri]a
Cotoi s-au ad\postit la inspiratoarea `ntregii
activit\]i criminale a Vaticanului `n R.P.R.,
Fic]iune literar\
[i mesaje ira]ionale
Introducerea indirect\ a cazului Maria
Cotoi (sora Ionela), prin intermediul unui
martor care fusese implicat `n expertizarea
c\lug\ri]ei „stigmatizate“, autorii procesului conceptual urm\reau doar o discreditare
suplimentar\ a Nun]iaturii [i a Vaticanului.
~n relat\rile martorilor oculari invita]i,
ap\rute `n Germania, acest aspect inedit al
procesului a ocupat un loc central, fiind
redat `ntr-o form\ nelipsit\ de un anumit
exotism, precum se poate citi `n cartea
scriitorului Ludwig Renn din R.D.G.:
„Pentru a st`rni revolta popula]iei, spionilor sau inspiratorilor lor americani le-a
venit ideea (...) demn\ unui anarhist din
secolul trecut. A existat o c\lug\ri]\ ortodox\ [de fapt greco catolic\ – n. m.], o persoan\ s\rac\ cu duhul, c\reia i s-a sugerat c\
ar fi v\zut-o pe Maica Domnului, care ar fi
chemat poporul rom=n la revolt\. Ea mai
fusese folosit\ pentru transmiterea unor
manifeste destinate unei bande de terori[ti.
Aceast\ band\ a fost arestat\ `n martie 1949.
~n cele din urm\ c\lug\ri]a neghioab\ a fost
ascuns\ `n incinta Nun]iaturii condus\ atunci de episcopul american O’Hara. Acesta
a pus la cale miracolele, ea av`nd m`ini
s`nger`nde. ~n prezen]a ei chiar [i crucea din
capela Nun]iaturii `ncepea s\ s`ngereze.
C\lug\ri]a func]iona at`t de bine, `nc`t
O’Hara a decis s\ confirme [tiin]ific miracolul. ~n acest scop s-a adresat psihiatrului, dr.
Sebastian Constantinescu. A dat `ns\ de un
om nepotrivit, fiindc\ psihiatrul a declarat:
«Am constatat c\ r\nile s`nger`nde, prezentate drept stigmate mistice, nu au fost altceva
altceva dec`t automutil\ri. I-am demonstrat
Fi[a personal\ a episcopului Pacha `ntocmit\ de Securitate dup\ arestare
Dosar
Nunciatura Papal\ din Bucure[ti. Prin grija lui
DEL MESTRI a fost ascuns la diferite gazde,
p`n\ la momentul arest\rii sale, iar c\lug\ri]a
COTOI a fost p\strat\ la Nunciatur\, unde sub
directa conducere a lui O’HARA s-au organizat noi «minuni» prin mijlocirea ei. Astfel s-a
pretins c\ prin interven]ia divin\ pe trupul
MARIEI COTOI apar r\ni s`nger`nde, c\
vinul se transform\ `n s`nge [i c\ crucifixul
din capela Nunciaturii, `n prezen]a ei porne[te
a s`ngera.
Dup\ un timp oarecare, O’HARA era
at`t de sigur c\ `n[el\ciunea era perfect
regizat\, `nc`t a c\utat s\ ob]in\ [i confirmarea [tiin]ific\ a minunilor. Pentru aceasta a
convocat pe specialistul psihiatru Dr.
SEBASTIAN CONSTANTINESCU. Dup\
`ndelungate [i minu]ioase cercet\ri, specialistul psihiatru a descoperit `ns\ c\ toat\
afacerea nu este dec`t o grosolan\ `n[el\ciune. El declar\ `ntr-adev\r:
«Am constatat c\ pl\gile s`nger`nde care
erau considerate drept stigmate mistice nu
erau altceva dec`t automutila]ii... De asemenea, am dovedit lui O’HARA [i DEL
MESTRI c\ toate pretinsele ei minuni erau
excrocherii.»
«P\rerea mea ca om de [tiin]\, despre
cazul IONELA, este c\ toat\ aceast\ chestiune a fost o excrocherie, determinat\ de
preo]ii catolici.»
«Ei au utilizat psihoza ei mistic\ [i
marea ei sugestibilitate [i astfel au ajuns
s\-i impun\ executarea acestor fenomene,
zise supranaturale.»“
Instrumentalizarea politico-religioas\ a
c\lug\ri]ei de c\tre unii ierarhi uni]i
exprim\ [i situa]ia dramatic\ a acestui cult
persecutat care nu a ezitat s\ se foloseasc\
de tactica de manevrare [i inducerea `n
eroare a unor credincio[i. Potrivit datelor
accesibile [i publice, Nun]iatura nu a fost
de acord cu transformarea Ionelei `ntr-o
avangardist\ a providen]ei [i utilizarea misticii suferin]ei `n scopuri politice.
~n Rom=nia, unde frontiera dintre supersti]ii [i religiozitate este deseori transparent\
[i unde [i BOR a favorizat uneori extinderea
unui obscurantism opac (a se vedea `n acest
context psihoza de mas\ creat\ `n jurul ciobanului vizionar Petrache Lupu din Maglavit
`n anii ’30 ai secolului trecut), au declan[at
la Nun]iatura Apostolic\ din Bucure[ti un
semnal de alarm\. Deoarece episcopul unit
Ioan Suciu [i Alexandru Todea (hirotonit
episcop clandestin) au sprijinit-o ini]ial pe
Ionela, reprezentan]ii Vaticanului au `ncercat s\ `ngr\deasc\ r\sp`ndirea unor mesaje
ira]ionale [i minuni fictive. Pe de alt\ parte,
Nun]iatura a dorit s\ evite tensionarea suplimentar\ a rela]iilor cu Rom=nia prin „fenomenul Ionela“, dup\ ce `n 1948 existen]a
Bisericii unite a fost suprimat\. Dup\ ilegalizarea greco-catolicilor, Ionela a locuit `n
incinta Nun]iaturii.
Se pare c\ nici unii securi[ti nu [tiau ce
s\ cread\ despre viziunile c\lug\ri]ei. ~ntrun roman dedicat „obsedantului deceniu“,
„P\pu[arul“ (1968), semnat de autorul controversat Ivan Dene[, este evocat\ o slujb\ celebrat\ de Alexandru Todea la care a fost obligat\ s\ participe [i Ionela. ~n timpul acestui
spectacol macabru trebuia s\ se demonstreze
pe viu c\ afirma]iile Ionelei privind s`ngerarea
unor icoane s`nt fantasmagorii. „T`rziu noaptea pe la ora dou\, o caravan\ lung\ de limuzine se `ndrepta spre capela Nun]iaturii, direticat\ minu]ios acum pentru acest prilej. Preasfin]itul celebra slujba, `n vreme ce to]i ofi]erii
st\tur\ smirn\ cu chipiile pe m`na dreapt\.
Lum`n\rile de cear\, iluminate, t\m`ia din
c\delni]\, t\cerea grav\ a publicului neobi[nuit, monodia episcopului, totul imprim\
momentului o not\, o atmosfer\ deosebit\, nu
lipsit\ de fiori.“
~ntr-o monografie dedicat\ cardinalului
Alexandru Todea, scena `ncerc\rii de dezmin]ire a „[tirilor“ privind „iminentul sf`r[it
al or`nduirii comuniste, s`ngerarea unui crucifix, apari]ia stigmatelor“ este confirmat\,
afirm`ndu-se c\ „securi[tii `n[i[i erau timora]i
c\ aceste zvonuri care circulau cu at`ta intensitate ar putea fi adev\rate [i se temeau, ca
to]i oamenii necredincio[i dar incul]i, care
de[i afi[eaz\ o indiferen]\ `n fa]a unor asemenea «misticisme», `n sinea lor se tem de ele [i
de «r\zbunarea Necunoscutului» asupra lor [i
a familiilor lor. Preasfin]itul Alexandru Todea
TIMPUL
Episcopul clandestin Schubert primit `n audien]\ de Papa Paul al VI-lea
a primit sarcina s\ celebreze Sf`nta Liturghie,
la care s\ fie adus\ [i c\lug\ri]a respectiv\.
Preasfin]ia Sa `ns\ a declarat c\ liturghise[te
foarte bucuros oric`nd, dar nu asigur\ pe
nimeni c\ se vor produce `n timpul Liturghiei
lucruri deosebite.“
Maria Cotoi a respins aceste descrieri,
sus]in`nd `ns\ c\ mai multe slujbe oficiate de
Todea ar fi avut loc `ntr-o camer\ de anchet\
de la Securitate `n prezen]a ofi]erului Gh.
Enoiu (alias Leonida). Slujbele ar fi avut loc
cu scopul de a o salva de la moarte prin inani]ie, dup\ ce ea a declarat greva foamei.
Apari]ia stigmatelor lui Isus Cristos
(nume ortografiat `n conformitate cu scrierea
folosit\ de greco-catolici) la anumite persoane este o chestiune mai mult dec`t controversat\. Nu numai `n r`ndurile oamenilor de
[tiin]\, ci chiar [i `n cadrul Bisericii Catolice.
~n acest context ar trebui amintit cazul bavarezei Therese Neumann (1898-1962) din
Konnersreuth care a st`rnit o avalan[\ de
reportaje, relat\ri senza]ionale [i polemici `n
presa vremii. S-a afirmat c\ din 1926 Therese
Neumann ar fi stigmatizat\ [i c\ ea ar avea
viziuni despre patimile lui Isus. Un alt caz de
stigmatizare – amintit `n scrierile hagiografice
– a fost cel al sf`ntului medieval legendar,
Francisc de Assisi. Potrivit concep]iilor romano-catolice, viziunile [i stigmatiz\rile s`nt nu
numai supranaturale, ci ele pot fi cauzate [i de
o vie fantezie cu iz mistico-religios.
Din verificarea ordonat\ de c\tre Nun]iatur\
a cazului Ionela, o echip\ de exper]i a ajuns la
concluzia c\ ar fi vorba despre o `nclinare
boln\vicioas\. Episcopul greco-catolic Ion
Ploscaru aminte[te `n memoriile sale de viziunile Mariei Cotoi [i `[i `nsu[e[te concluziile
preotului catolic Rafael Haag care fusese
`ns\rcinat de c\tre Nun]iatur\ s\ cerceteze
`mpreun\ cu al]i exper]i acest caz. Haag, care
a stat cu Ploscaru doi ani `n aceea[i celul\, a
motivat verificarea cazului prin faptul c\
Nun]iatura a `ncercat astfel s\ pun\ cap\t prolifer\rii unor forme ira]ionale de misticism.
~n cursul procesului intentat lotului Pacha,
coinculpatul Clemens Gatti, preotul bisericii
italiene din Bucure[ti, s-a referit `n depozi]ia
sa [i la cazul Ionela, declar`nd: „Eu ca preot
catolic cred `n Dumnezeu, cred [i `n minuni,
dar nu cred `n prostia aceasta. Ea este o falsifica]ie (sic), un isterism, este ceva de nepomenit [i este [o] ru[ine ca s\ se aduc\ aici
lucruri `n aceast\ chestiune. Eu nu cred c\
acolo este o minune. Faptul acesta este un fapt
mincinos [i eu care iubesc adev\rul, reprob
(sic). Eu cred `n Dumnezeu [i `n minuni, dar
nu cred `n aceast\ prostie care s-a f\cut pentru
a for]a activitatea `mpotriva Republicii
Populare Rom=ne. Este nedemn.“
Psihiatrul expert, citat mai sus, sus]inea
c\ Maria Cotoi „era atins\ de o stare de aliena]ie mintal\ sub forma unei psihoze sistematizate mistice [i pe l`ng\ aceast\ boal\
mintal\ care constituia fondul psihopat, ea
pretindea o serie de leziuni, care dup\ constat\rile mele s-au dovedit a nu fi fost dec`t
automutila]ii“. Cu scopul de a-i descalifica
pe reprezentan]ii Vaticanului, medicul a [i
declarat, `n conformitate cu schema prestabilit\ a acestui proces conceptual, c\ `ntregul
caz Maria Cotoi (Ionela) „este o `nscenare, o
punere `n scen\, o `n[el\ciune, o excrocherie
cu care desigur preo]ii sau persoanele din jur
care aveau influen]\, au utilizat boala mintal\ care era evident\ [i utiliz`nd [i fenomenul de sugestibilitate patologic\ s-a putut
imprima acestei c\lug\ri]e executarea automutil\rii, care evident nu au nimic comun cu
vreun fenomen supranatural“.
Semnificativ\ este [i depozi]ia preotului [i
profesorului de teologie unit\, Gheorghe
Grecu. Acesta vorbe[te despre „manifeste
antidemocratice“ r\sp`ndite `n anul 1947, atribuite, chipurile, Ionelei. Deoarece a cunoscut-o personal pe Ionela, martorul Grecu `[i
exprim\ `ndoiala `n fa]a Tribunalului militar
c\ ea ar putea fi autoarea manifestelor.
Invoc`nd calit\]ile intelectuale [i stilistice
modeste ale c\lug\ri]ei, preotul martor este de
p\rere c\ episcopul unit Suciu este, de fapt,
autorul real al acestor materiale. Concluziile
expuse de c\tre acest martor coincid, bine`n]eles, cu cele ale aparatului represiv care a
preg\tit cu minu]iozitate procesul [i care nu
era interesat de adev\r, ci numai de etichetarea negativ\ a victimelor. „Starea aceasta a
c\lug\ri]ei Cotoi Maria Ionela“, a declarat
teologul greco-catolic, „a fost exploatat\ de
c\tre redactorii manifestelor antidemocratice
[i astfel au dat acestei st\ri, acestei situa]ii o
explica]ie mistic\ religioas\, `n mod tenden]ios `n scopul de a induce pe credincio[i `n
eroare [i de a lovi `n interesele R.P.R. ~n chipul acesta ac]iunea acelora care au creat [i
sus]inut cazul c\lug\ri]ei Cotoi Maria Ionela,
a fost numai o ac]iune politic\ subversiv\, `ndreptat\ `mpotriva Republicii Populare
Rom=ne [i nu un adev\r religios.“
Postludiu
C\lug\ri]a Ionela, care este membr\ fondatoare a congrega]iei Inimii Neprih\nite, a fost
arestat\ pe 31 ianuarie 1951 – `mpreun\ cu
episcopul clandestin unit, Alexandru Todea [i
a stat `n deten]ie p`n\-n 1955, f\r\ s\ fi fost
condamnat\. ~n timpul celui de-al doilea val
de represiune stalinist\, ea a fost arestat\ din
nou `n 1958, fiind condamnat\ la 7 ani de
`nchisoare. Eliberarea s-a produs `n 1964, cu
prilejul gra]ierii de]inu]ilor politici.
Ulterior, ea s-a bucurat de sprijinul episcopului contestat de ierarhia greco-catolic\,
Justin Paven. Acesta fusese consacrat de c\tre
episcopul Ion Dragomir (1905 - 1985), despre
care se spune c\ `n ultimii s\i ani de via]\ ar fi
suferit de tulbur\ri mintale, ab\t`ndu-se de la
linia canonic\. Astfel, f\r\ permisiunea
Vaticanului, Dragomir i-a consacrat `n 1985 [i
pe Emil Riti [i pe Octavian Cristian. Potrivit
unor scrieri memorialistice, ap\rute `n urma
accesului la documente din arhivele
Securit\]ii, introducerea unei ierarhii disidente unite nu ar fi fost nimic altceva dec`t o diversiune subtil\ a poli]iei politice. „Toate
m\rturiile privind consacrarea lor ca episcopi
(canonic\ sau necanonic\)“, scrie preotul unit
Simion Mesaro[, „vin exlusiv din partea lor [i
a unui grup segrega]ionist concentrat `n jurul
a[a-zisei «surioare», adic\ sora Ionela sau
Maria Cotoi din Bucure[ti de a c\rei biografie
nu m\ ocup, mul]umindu-m\ doar s\ men]ionez c\ unii sus]in c\ `n jurul ei planeaz\
ideea c\ ar fi o vizionar\“. Acela[i preot mai
afirm\ c\, `nainte de a muri, episcopul
15
Dragomir, fiind grav bolnav, fusese, practic,
sechestrat de apropia]ii sorei Ionela, supravegheau [i `ngr\deau contactele acestuia cu
lumea exterioar\.
Dup\ revolu]ia din 1989, c\lug\ri]a Ionela
(n\scut\ `n anul 1930) a tr\it `ntr-o m\n\stire
din Blaj, centrul spiritual al catolicilor rom=ni
de rit bizantin, respectiv `ntr-o m\n\stire din
Bucure[ti. ~n urma disensiunilor interne, existente `ntre congrega]ia Inimii Neprih\nite [i
ierarhia superioar\ unit\, comunitatea monahal\ a Ionelei a fost recunoscut\ oficial de
abia `n anul 1995.
Numele sorei Ionela a revenit `n aten]ia
opiniei publice postcomuniste dup\ izbucnirea scandalului legat de ridicarea unui orfelinat la Odorheiul Secuiesc – patronat de Congrega]ia Inimii Neprih\nite, cu sprijinul unui
sponsor elve]ian. Pentru culegerea unor date
despre `nt`mpl\rile legate de represiunea stalinist\ [i pentru clarificarea unor aspecte legate
de istoria postcomunist\ a Congrega]iei, pe
data de 12 iunie 2005 am intervievat-o pe sora
Ionela, `n prezen]a unui preot [i a unei c\lug\ri]e. La insisten]ele asisten]ei, ea a `ntrerupt
`nregistrarea pe band\ a interviului oral, pe
motiv c\ ar dep\[i tema propriu zis\, declar`ndu-se, `ns\, de acord s\ r\spund\ `n scris
`ntreb\rilor. Din p\cate, r\spunsurile la aceste
`ntreb\ri, expediate prin intermediul po[tei
electronice [i pe care le red\m aici `n cele ce
urmeaz\, nu au sosit niciodat\.
~ntreb\ri pentru Sora Ionela (Maria Cotoi)
de la Congrega]ia Inimii Neprih\nite, Str.
Abrud 78, Bucure[ti, pentru studiul despre
procesul lotului Pacha („spionii Vaticanului“)
din 1951:
– Care au fost `mprejur\rile `n care a]i
intrat `n conflict cu Securitatea `n perioada
dup\ 1948?
– De ce v-a]i refugiat `n incinta Nun]iaturii Vaticanului?
– Ce s-a `nt`mplat `n perioada c`t a]i stat la
Nun]iatur\?
– C`nd v-au ap\rut stigmatele [i cum a
reac]ionat clerul catolic – de ambele rituri?
– De ce s-a efectuat cercetarea (expertizarea) Dumneavoastr\, cine a f\cut-o [i care au
fost rezultatele?
– ~ntr-o depozi]ie a preotului unit
Gheorghe Grecu – care a fost chemat s\ depun\ m\rturie `n procesul lotului Pacha –
acesta afirm\ c\ `n perioada 1948-1949 au
ap\rut mai multe manifeste, „care instigau pe
credincio[i la nesupunere fa]\ de autorit\]ile
de Stat [i chiar la rebeliune. Aceste manifeste
erau redactate `n a[a fel `nc`t li se atribuia provenien]a ca fiind de la Maica Domnului,
transmise prin c\lug\ri]a Maria Ionela Cotoi.
Aceste manifeste au fost `nso]ite de recomandarea Episcopului Dr. Ion Suciu, c\tre credincio[ii greco-catolici [i astfel au fost difuzate.“
~n continuare tot el afirm\: „Am cunoscut `ns\
un alt manifest abia s\pt\m`na trecut\, `ndreptat c\tre a[a numita armat\ alb\. Aceasta se
spunea c\ este iar\[i descoperirea de la maica
domnului, c\ aceasta `ndeamn\ pe credincio[i
la rebeliune [i la ac]iune `narmat\.“ ~n ce
m\sur\ corespunde realit\]ii m\rturia preotului Grecu?
– ~ntr-un alt document prezentat la procesul lotului Pacha din 1951 se spune c\ Dv. a]i
Dr. Augustin Pacha, tablou din
palatul diecezan din Timi[oara
iulie-august 2006
16
fi dat manifestele amintite preotului Lelu]iu
Aurel care apoi le-ar fi difuzat. A]i fost anchetat\ [i Dv. `n leg\tur\ cu aceast\ chestiune?
– Psihiatrul Dr. Sebastian Constantinescu,
martor `n procesul Pacha [i membru al grupului de exper]i care v-a cercetat la Nun]iatur\, a
declarat pe data de 13 septembrie 1951: „Am
constatat c\ pl\gile s`nger`nde care erau
considerate drept stigmate mistice nu erau altceva dec`t automutila]ii... De asemenea, am
dovedit lui O’Hara [i del Mestri c\ toate pretinsele ei minuni erau excrocherii.“ Cum
comenta]i aceast\ m\rturie?
– Cum a]i califica m\rturia depus\ pe data
de 11 septembrie 1951 de c\tre preotul bisericii italiene, Clement Gatti, care afirma despre
Dv. `n fa]a Tribunalului: „Eu ca preot catolic
cred `n Dumnezeu, cred [i `n minuni, dar nu
cred `n prostia aceasta. (...) Eu nu cred c\
acolo este o minune.“
– ~ntr-un roman semnat de Ivan Dene[ se
spune c\, dup\ ce a]i fost arestat\ la
Securitate, un cleric (probabil episcopul
Todea) trebuia s\ oficieze o liturghie `n prezen]a Dv., pentru a se dovedi astfel c\ fecioara Maria nu l\crimeaz\ atunci c`nd v\ apropia]i de statuia ei. Ce este fic]iune [i ce este
realitate `n aceast\ descriere literar\, citat\ [i
`n memoriile unor fo[ti de]inu]i?
– Cum l-a]i caracteriza pe Nun]iul Patrick
O’Hara?
– Iar pe Guido del Mestri?
– Au fost ei ni[te intransigen]i, cer`nd lui
Augustin Pacha s\ citeasc\ `n 1950 o pastoral\ incitant\, ceea ce a dus la arestarea episcopului romano-catolic de Timi[oara?
– Cine crede]i c\ au fost informatorii
Securit\]ii la Catedrale Sf`ntul Iosif [din
Bucure[ti] [i la Nun]iatur\, despre care se tot
vorbe[te `n literatura de specialitate, dar
despre identitatea c\rora nu se [tie nimic?
– De c`te ori a]i fost arestat\, ce `nvinuiri vi
s-au adus, la c`]i ani a]i fost condamnat\ [i c`]i
ani a]i stat la `nchisoare (c`nd [i unde anume)?
– Cum s-a comportat personalul penitenciarelor cu Dv.? Iar code]inu]ii?
– De ce crede]i c\ Iustin Paven – care spunea c\ a fost hironit episcop clandestin – nu a
fost recunoscut oficial dup\ 1989?
– ~n ce `mprejur\ri a devenit el un sprijinitor al Congrega]iei Dv. [i de ce recunoa[terea
oficial\ a Congrega]iei de c\tre mitropolitul
Lucian Mure[an a avut loc de abia `n 1995?
– Cum v\ explica]i contestarea Congrega]iei Dv. de anumite cercuri catolice [i de
c\tre anumi]i clerici uni]i?
– ~ntr-un raport al guvernului rom=n se
afirm\ c\ ridicarea edificiului de la Odorheiul
Secuiesc – care apar]ine Congrega]iei Dv. – ar
fi o `ncercare deghizat\ de rom=nizare a comunit\]ii maghiare locale. Alte surse chiar
sus]in c\ sponsoriz\rile din str\in\tate ar proveni din fondurile unor cercuri apropiate cardinalului romano-catolic, excomunicat,
[Marcel] Lefebvre.
Aspecte colaterale
ale ac]iunii
De[i procesul a fost `nscenat dup\ metoda
stalinist\ clasic\, utilizat\ `n anii 1930 `n
Uniunea Sovietic\ (1936: Zinoviev, Kamenev
[.a., 1937: Piatkov, Radek [.a., 1938: Buharin,
R`kov, Iagoda, Rakowski [.a.), imitat\ apoi
(dup\ 1948) de ]\rile comuniste (`n Albania
procesul contra ministrului de interne, Koèi
Xoxe, `n Bulgaria lotul Traitceo Kostow, `n
Ungaria lotul László Rajk, `n Cehoslovacia
lotul Rudolf Slánsk [i `n Polonia lotul
Wladislaw Gomulka), din lectura interogatoriilor [i depozi]iilor se desprinde pe l`ng\
superficialitatea anchetatorilor [i juri[tilor
implica]i, un evident dezinteres `n ceea ce
prive[te factorul ideologic. Mai ales `n ac]iunea penal\ `mpotriva lui Laz\r {tef\nescu,
Gheorghe S\ndulescu [i Petre Topa – considera]i exponen]i ai du[manului de clas\ [i
unelte ale imperiali[tilor –, pentru aparatul
represiv concep]iile ideologice `mp\rt\[ite de
ace[tia nu conteaz\ aproape de loc. E de ajuns
s\ fie eticheta]i cu epitete discriminatorii [i s\
recunoasc\ faptele incriminate pentru a putea
fi `ncadra]i `n tiparele oferite de prevederile
codului penal valabil la acea vreme. Cu alte
cuvinte, simpla taxare ajunge pentru a-i transforma `n criminali [i a-i prezenta ca ni[te
infractori meschini. „Aceast\ activitate criminal\ a fost ini]iat\, condus\ [i `ndrumat\ `n
iulie-august 2006
TIMPUL
folosul imperialismului americano-englez,
prin Nunciatura Papal\ din Bucure[ti [i `mputernici]ii ei dup\ rechemare, pe de o parte, iar
pe de alta de unii reprezentan]i diplomatici ai
Italiei din Bucure[ti“, a ]inut s\ precizeze procurorul [ef al Parchetului Tribunalului Militar
Bucure[ti. ~n cazul episcopului Pacha, factorul politic (audien]a la Hitler `n 1934 sau
rapoartele trimise Vaticanului `n care a relatat
despre ac]iunile Partidului Comunist din
Rom=nia) este folosit doar pentru a furniza
opiniei publice explica]ii (pseudo)logice pentru „spionajul“ `n favoarea du[manilor „democra]iei populare“. Citirea public\ a pastoralei `n iunie 1950 `n catedrala din Timi[oara
fusese `ntr-adev\r un gest de revolt\ fa]\ de
politica partidului [i contra `ncerc\rilor de a
transforma biserica romano-catolic\ `ntr-o
anex\ a regimului comunist. Acest episod
`ndr\zne] al ierarhului se plaseaz\ pe un al
doilea plan, din punctul de vedere al importan]ei pentru `nscenarea juridic\ propus\.
Aceast\ ciudat\ indiferen]\ a organelor de
Securitate fa]\ de concep]ii ideologice opuse
comunismului planeaz\ [i asupra anchetei [i
rechizitoriului celor trei personaje secundare
din „lotul Pacha“: Laz\r {tef\nescu, Gheorghe
S\ndulescu [i Petre Topa. Primii doi au `ncercat s\ `ntemeieze un partid. Lipsa de ecou al
acestui demers politic disperat [i lipsa unor
aderen]i la aceast\ ac]iune opozi]ionist\
rezult\ din documentele p\strate `n dosarul
`ntocmit `n 1951. Cu toate c\ ini]ierea unui
nucleu organizat de rezisten]\ contra regimului s-a consumat `n gesturi individuale, ceea
ce este consemnat [i `n referatul procurorului,
totu[i ac]iunea `n sine trebuia hiperbolizat\ [i
aspru pedepsit\: „Aleg`nd calea tr\d\rii poporului, [ei] au `ncercat constituirea unei organiza]ii subversive, sub denumirea Partid
Socialist Cre[tin. Prin manifestele redactate
ar\tau c\ scopurile urm\rite erau r\sturnarea
prin violen]\ a regimului de democra]ie popular\, restaurarea puterii burghezo-mo[iere[ti [i
a monarhiei, `nfeudarea ]\rii imperialismului
americano-englez [i cotropirea de teritorii sovietice.“ Despre con]inutul ideologic al documentelor confiscate cu ocazia unei perchezi]ii
efectuate la Laz\r {tef\nescu nu se spune
aproape nimic, `n afar\ c\ ar fi vorba despre
ni[te „pamflete fasciste“.
Un rol secundar joac\ [i un corp delict
din dosarul lui Petre Topa, un decupaj din
ziarul antisemit „Buna vestire“ din 5 iunie
1937, `n care acesta se pronun]\ pentru rom=nizarea corpului medical („Medicii evrei
din teritoriile alipite, cari dup\ aproape 20
de ani de la unire, continu\ a servi propaganda maghiar\ revizionist\ sau cea comunist-bol[evic\, cum s`nt iredenti[tii bulgari...
Toat\ aceeast\ categorie trebuie considerat\
indezirabil\ [i p\gubitoare ]\rii noastre, periculo[i pentru Siguran]a Statului. Va trebui
s\ se procedeze treptat la eliminarea lor din
r`ndurile clasei medicale.“)
Din documentele redactate de S\ndulescu
[i {tef\nescu rezult\ `n ce m\sur\ ei au r\mas
prizonierii unei culturi politice interbelice,
etnocentriste [i au interiorizat cli[eele propagandei toxice care au dominat `n timpul
r\zboiului opinia public\ din Rom=nia.
Numai astfel se pot explica gravele deraieri
antisemite care se desprind din documentele
confiscate (a se vedea Addenda) – care `n economia anchetei au constituit elemente minore,
colaterale [i ne`nsemnate pentru edificarea
procesului conceptual din 1951.
Addenda
1949. Fragmente dintr-un proiect de
manifest nedatat [i nesemnat al Partidului
Socialist Cre[tin din Rom=nia, g\sit la perchezi]ia efectuat\ pe data de 4 mai 1951 la
Laz\r {tef\nescu, `n care se face un rechizitoriu al politicii [colare [i universitare a
regimului de la Bucure[ti, av`nd numeroase
accente antisemite
„Pe l`ng\ degenerarea fizic\ a poporului
prin aplicarea unui regim de subnutri]ie, clica
de tr\d\tori care conduce statul nostru, aplic\
[i un regim de pervertire moral\ [i spiritual\ a
neamului, prin infectarea lui cu pseudo-cultur\, cre`nd `n loc de personalit\]i semidoc]i
`nfumura]i [i imbecili cu preten]ii de savan]i [i
de mentori ai culturii rom=ne[ti.
Pseudo-reformatorii acestui sistem de
fals\ cultur\, de aducere la un numitor comun
a tuturor acelora care ar mai putea g`ndi cu
capul lor, s`nt trei rahitici streini de sufletul [i
aspira]iile neamului: I. Chi[inevschi, M.
Roller [i E. Weigl, jidovi r\t\citori, prip\[i]i pe
meleagurile scumpei noastre ]\ri.
Primii doi jidovi moscovi]i, iar cel de al
treilea un degenerat fizic [i mintal evreu fugit
dela Amsterdam. F\r\ avizul acestor canalii
nimeni nu poate p\trunde `n `nv\]\m`ntul universitar [i chiar secundar. Tot ceea ce ce se
petrece `n via]a [coalei rom=ne[ti `[i are `n primul r`nd punctul de plecare `n concep]ia acestor hahali, care vor cu orice pre] s\ ne diecrizeze (?!) cultura rom=neasc\, pentru a putea
mai u[or determina, exploata [i teroriza bietul
nostru popor.
~n acest scop streinii care au p\truns p`n\
`n cele mai `nalte v`rfuri ale a[a zisului P.M.R.
care numai rom=n nu este (din cei [apte din
secretariat [ase s`nt streini), au promovat `n
posturile de conducere ale ministerului
`nv\]\m`ntului public evrei [i ]igani, streini de
neam, de Dumnezeu [i de Patrie, oameni care
pribegesc prin `ns\[i structura lor psihologic\.
C\ci nu s`nt altceva Popescu Doreanu, Florica
Mezincescu, Buican, Tatiana B\lan, Benari,
etc. etc. dec`t evrei [i streini, crescu]i [i instrui]i `n [colile de agita]ie politic\ dela
Moscova? Lipsi]i de orice spirit de ordonare
[i coordonare, de orice perspectiv\ a viitorului, ace[ti prip\[i]i ai soartei au introdus anarhia [i ignoran]a `n `nv\]\m`nt, miz`nd pe cultul incompeten]ei [i pe superioritatea moral\ a
celor s\raci cu duhul; `ns\ [i faptul c\ `n fruntea treburilor `nv\]\m`ntului se g\sesc o
duzin\ de ignoran]i, care se b\l\cesc `n mocirla ne[tiin]ei, care supu[i unor examene psihopatologice, cu siguran]\ c\ vor fi g\si]i deficien]i mintali, ne arat\ c\ `nv\]\m`ntul
rom=nesc este anticipat falimentar. To]i ace[ti
avortoni ai culturii arunca]i `n bra]ele lumpenproletariatului din cauza impoten]ei lor intelectuale, to]i ace[ti dezertori ai omenirii, ro[i
de ambi]ie [i de dec\dere moral\, au ajuns
acum diriguitori ai culturii, ai `nv\]\m`ntului
[i ai „spiritualit\]ii“ rom=ne.
Dar pentru ca opera aceasta de m\cinare
a fiin]i neamului s\ mearg\ cu pa[i repezi,
evreimea comunist\ [i comunard\ a instituit
o [coal\ de pervertire a con[tiin]ei profesionale: I.C.D.-ul, care nu este altceva dec`t o
[coal\ de `ndobitocire a corpului didactic, a
acestui corp didactic rom=n care a constituit
dela `nceputurile sale floarea intelectualit\]ii rom=ne[ti.
I.C.D. este opera jidovimei comuniste,
care, `n [op]iunea] ei de bol[evizare a ]\rii, a
g\sit c\ f\r\ `nl\turarea a valorilor culturii
universale nu este posibil\ infectarea sufletelor tinerilor genera]ii cu a[a numita filosofie
marxist-leninist\-stalinist\, cel mai abject
produs al g`ndirii umane de p`n\ acum. Ne]in`nd seama de cele mai elementare imponderabile ale sufletului omenesc, credin]a cre[tin\, cei ce au `mb`csit mintea dasc\lilor
no[tri cu ateism [i minciuni g\unoase, evreii
au crezut c\ prin I.C.D. au [i schimbat mentalitatea corpului didactic.
Pentru a teroriza [i a prigoni `n fiecare an
pe to]i membrii corpului didactic care nu-[i
pot vinde con[tiin]ele, lacheii Moscovei au
creiat la fiecare minister sau institu]ie o
direc]ie a cadrelor, conduse de evrei sau de
rom=ni incon[tien]i pu[i `n slujba desfiin]\rii
neamului nostru. Din caza acestor nenorici]i
pu[i s\ conduc\ cadrele au r\mas mii, zeci de
mii de colegi muritori de foame, ei [i copii lor,
pentru c\ nu le-au c`ntat `n strun\, pentru c\
nu [i-au v`ndut con[tiin]ele.
Manualele [colare s`nt opera exclusiv\ a
evreilor [i cópii fidele ale manualelor ruse[ti.
Ce vre]i mai bun\ dovad\ dec`t aceasta c\ prin
con]inutul lor ele urm\resc uniformizarea
sufletului rom=nesc [i aducerea lui pe linia de
g`ndire moscovit\, socotindu-ne [i pe noi o
provincie a URSS? Nu mai pomenim c\ s`nt
str\b\tute dela un cap\t la altul de abera]ii [i
contradic]ii [tiin]ifice, marc`nd cea mai crunt\
decaden]\ cultural\ a spiritului uman. Va sosi
vremea c`nd toate aceste abera]ii vor fi inventariate [i ar\tate lumii `ntregi.
Spiritul diavolesc al jidovimii bol[evice a
pus amprenta sa [i pe a[a numita reform\ a
`nv\]\m`ntului. Principiile de baz\ ale acestei
reforme duc la desagregarea sufletului na]ional, de tot ceiace a creiat neamul acesta `n de-
Dosar
Episcopul unit Ioan Dragomir
curs de dou\ milenii, la distrugerea influen]ei
[i civilaza]iei apusene, a acelei culturi dela
care s-a ad\pat t`n\ra noastr\ cultur\ [i care
ne-a dat pe M. Kog\lniceanu, T. Maiorescu,
M. Eminescu, Al. Odobescu, Vasile Conta,
Dr. Victor Babe[, Dr. Gh. Marinescu, Dr.
Racovi]\, Nicolae Iorga, ca s\ pomenim
numai de ace[ti c`]iva corifei ai [tiin]ei [i culturii rom=ne[ti. [...]
La baza acelea[i reforme a `nv\]\m`ntului
st\ principiul desbin\rii rasiale [i sociale,
`ntruc`t `n `nv\]\m`nt nu poate intra orice fiu
al neamului nostru. Feciorii ]\ranilor cinsti]i [i
muncitori, ai intelectualilor, ai func]ionarilor,
negustorilor etc. nu s`nt primi]i `n [coli [i `n
special `n `nv\]\m`ntul superior. S`nt `ngr\di]i
cu taxe exorbitante [i la examene din ordin
s`nt tr`nti]i [i apoi exmatricula]i. Se acord\ `n
schimb prioritate tacit\ `n toate sectoarele de
comand\ [i organizare, evreilor, care ne sug [i
ultima vlag\. To]i agrama]ii [i analfabe]ii care
miros a vodc\, ru[i, ucrainieni, lipoveni, fugi]i
din Basarabia [i URSS [i prip\[i]i la noi s`nt
f\cu]i profesori secundari, pe motiv c\ `n
vinele lor curge s`nge slav [i [tiu s\ vorbeasc\
ruse[te. Universit\]ile noastre s`nt `mb`csite `n
propor]ie de optzeci la sut\ cu evrei [i ru[i sau
elemente rusificate. Toate lep\d\turile maidanelor sovietice au ie[it la limanul culturii
rom=ne[ti [i au ajuns cu [ase clase de liceu sau
[coal\ de agricultur\ s\ fie profesori universitari de istorie, economie politic\, filosofie,
psihologie, pedagogie etc.
Popescu-Doreanu, subinginer agronom a
fost f\cut profesor universitar la catedra ilustrat\ alt\dat\ de V. P`rvan, N. Iorga. Miron
Constantinescu (Moses Kohn) `nconjurat de
o pletor\ de convivi evreia[i vars\ otrava
comunist\ de pe piedestalul catedrei pe care
a onorat-o cu at`ta cinste T. Maiorescu, P.P.
Negulescu, Mircea Florian. D. Zaharescu.
(B. Zukerman) `[i vars\ balele lui sc`rboase
la catedra de economie politic\. Mircea
Manolescu (evreu puturos) `mpro[c\ studen]imea dela drept cu elucubra]ii juridice. Egon
Weigl, mutr\ de arierat mintal [i b`lb`it incorijibil `[i vars\ veninul lui de hahal de pe
catedra lui Coco Dumitrescu-Ia[i [i G.G.
Antonescu. Apoi Byck Bartfield, Davidsohn
Popper, Safran, Ilie Stanciu (Ilie Sapira),
Mircea {tefan (I]ig Schahter), Ion B\l\nescu
(Rosenzweig), B. Gregoriu (Grinsberg), Ion
Vitner, Croh Melniceanu, Tertulian
(Rosenzweig), Alice Benari, Ioan Simionescu
(Rosenkranz) – iat\ mentorii limbii [i culturii
rom=ne[ti. ~n total s`nt `n `nv\]\m`ntul superior din Rom=nia 500 de evrei dintre care nici
doi la sut\ nu au nici o preg\tire intelectual\
necesar\ [i nici studiile legale; to]i `ns\ s`nt
du[manii neamului rom=nesc, ai culturii apusene [i slugi tic\lo[i ai bol[evismului rusesc [i
asiatic. [...]
~n `nv\]\m`ntul pre[colar [i elementar au
intrat to]i evreii [i evreia[i cu trei, patru clase
secundare, f\r\ nici o preg\tir\ profesional\,
`n afar\ de cea primit\ `n [colile PRM-ului.
~n `nv\]\m`ntul secundar, `nl\turarea bacalaureatului, a examenelor de capacitate [i
instituirea examenelor ad hoc s`nt semnele
cele mai evidente care ne arat\ drumul periculos pe care a apucat `nv\]\m`ntul rom=nesc: falimentul [i bancruta. [...]“
ACNSAS, dosar 15563, vol.5, ff. 22-25
Eseu
TIMPUL
17
Corpul, moartea [i statuia: eul modern
`n arta monumentelor publice (I)
ANDI MIHALACHE
A reconstitui trecutul este tot una cu a
g\si o imagine despre el. Iar suportul imaginii este volumul sau conturul, `n orice
caz acea suprafa]\ expus\ privirii [i judec\]ii noastre. ~n acest punct, arta [i istoria
se `nrudesc, ]elul am`ndurora fiind acela
de a crea sau recrea, cu alte cuvinte de a
da o form\ `nchipuirilor sau informa]iilor
noastre, de a impune astfel o prezen]\ [i
mai ales o inteligibilitate. O imagine despre trecut se ob]ine fie alc\tuind o povestire pe baza r\m\[i]elor disparate ajunse
p`n\ la noi, fie identific`nd epoca abordat\
cu o oper\ de art\ care o caracterizeaz\
foarte bine. Cum [ansa de a face accesibil\
o perioad\ anume depinde [i de coeren]a
[tirilor despre ea, a relata este uneori echivalent cu a uita, adic\ a elimina surplusul
de informa]ii care `nt`rzie clarificarea
aspectelor importante. Astfel, dac\ decidem s\ privim o perioad\ prin prisma unei
statui, trebuie s\ lu\m aminte la ce
moment sau la ce v`rst\ a eroului se opresc
urma[ii s\i, `n ideea c\ acea ipostaz\ `i
rezum\ activitatea `n mod eficace, c\ `l
reprezint\ cel mai bine `n posteritate. {i,
spre deosebire de istoria scris\, de g\sit
numai `n c\r]i, monumentul public are privilegiul de a face palpabil un set de cuno[tin]e livre[ti, vizualiz`nd istoria pentru o
asisten]\ mult mai larg\.
Unii cred c\ monumentul public este o
form\ de a `nchide definitiv un trecut, de
a-l fixa `n bronz, `ntr-o poveste f\r\ ata[e
`n prezent, suprim`nd astfel orice polemic\. Inaugurarea statuii ar fi, `n acest caz,
un ritual de desp\r]ire, o metod\ de atemporalizare a omagiatului, o uitare pozitiv\.
Al]ii consider\ c\ statuile ridicate `n pie]ele publice `i determin\ pe cei disp\ru]i s\
r\m`n\ `n continuare printre cei vii, s\ fac\
parte din via]a lor. O a treia categorie realizeaz\ cumva media `ntre primele dou\,
fiind de p\rere c\ monumentul pune punct
unei epoci anume, dar ne ajut\ s\ nu uit\m
de unde am plecat [i s\ p\str\m filia]ii
str`nse cu acele momente.
Cu g`ndul la unul dintre personajele lui
Oscar Wilde, care spunea c\ detaliile s`nt
vulgare, putem `ntreba: `n ce m\sur\ ne
mint statuile? At`t c`t le permitem noi, am
r\spunde. De fapt, ele nu pot fi ni[te cronici `n piatr\, nu au cum s\ `nregistreze
totul. Statuile nu protejeaz\ anecdote [i
am\nunte biografice greu de ]inut minte,
conserv`nd, mai degrab\, ni[te calit\]i
general-umane, ipostaziate exemplar de
individul pe care `l omagiaz\. ~n cazul lor,
estetizarea nu traduce o voin]\ de falsificare. Ele prezint\, `ntr-adev\r, un chip
schematizat, idealizat, dar nu din dorin]a
de a min]i prin omisiune, ci de a surprinde
esen]ialul, ceea ce viitorul trebuie s\ re]in\
din povestea cuiva. A estetiza nu este aici
tot una cu a m\slui. Estetizarea presupune,
mai cur`nd, s\ privim lumea prin lentila
unor modele care organizeaz\ realitatea
dup\ un anume regim de coeren]\. Acesta
exclude aspectele neelucidate, netraductibile, apoi selecteaz\ datele empirice utile,
d`ndu-le un sens, potrivit unei logici oarecare, cunoscut\ `ndeob[te sub alte denumiri: „armonie“, „continuitate“, „propor]ie“, „echilibru“, „unitate“. Esen]ial este
s\ [tim c\ opusul estetiz\rii nu este ur`]irea, ci dispropor]ia, contradic]ia, eterogenitatea, dezordinea, lipsa de noim\. De
aici deducem c\ scopul estetiz\rii nu e
adev\rul, mult mai aproape fiindu-i plauzibilul, imaginabilul. Estetismul nu constituie, s\ recunoa[tem, un acord deplin cu
realul, p\r`nd mai mult un armisti]iu, un
compromis cu acesta. Iar estetul urm\re[te
ca viziunile sale s\ se „asorteze“, cel mult,
cu veridicitatea, s\ coabiteze cu ea, f\r\
conflicte b\t\toare la ochi.
~nainte de contactul cu subiectivitatea
noastr\, istoria se reduce [i ea la o puzderie dezordonat\ de fapte, lucruri, impresii.
Noi intr\m `n rela]ie cu ele doar prin intermediul logicii [i al sensibilit\]ii noastre,
ambele dornice s\ pun\ ordine `n jur. Nu
exist\m dec`t prin aceast\ ra]ionalizare,
care ne oblig\ s\ alegem, s\ corel\m faptele analizate `n func]ie de „intriga“, de
matricea interpretativ\ cu care privim
lumea. Iar statuia, menit\ s\ simbolizeze
ceva, constituie o astfel de mise en
intrigue. Ea nu trebuie legat\ direct de
manipul\rile politice, colectiviste, ci, `n
primul r`nd, de „inventarea sinelui modern“. Cu rezerva c\ „inven]ia“ nu este
acela[i lucru cu pl\smuirea, presupun`nd
selectarea unor elemente biografice reprezentative, capabile s\ spun\ ceva pe
`n]eles [i secolelor urm\toare.
~ntorc`ndu-ne la emergen]a monumentului public modern, ne `ntreb\m: de ce a
fost nevoie de at`tea ocoli[uri? De ce oamenii nu erau aprecia]i pur [i simplu pentru meritele lor? Dup\ un prim puseu de
popularitate `n epoca renascentist\, secolul Luminilor `l redescoperea pe Plutarh [i
ai s\i „oameni ilu[tri“. De aceea, la cump\na secolelor XVIII-XIX, sentimentul
valorii personale nu provenea at`t din performan]ele individuale, c`t mai ales din
adecvarea la un precedent de prestigiu.
Cum `n domeniul educa]iei a `n]elege se
echivaleaz\ cu a pune `n practic\, aspira]ia de a urma un model era tot una cu
necesitatea de a empatiza, de a te confunda cu persoana respectiv\, cu faptele ei. A
aprecia biografia unui erou presupunea s\
o retr\ie[ti tu `nsu]i, cu tot patosul. Nu `nt`mpl\tor, „sublimul“ descris de E. Burke
[i I. Kant p\rea o tr\ire foarte personal\ [i
spontan\, pe c`t de intens\ pe at`t de
contradictorie, o pendulare `ntre bucurie [i
team\, `ntre tragism [i admira]ie, `ntre
m\re]ia eroului [i nimicnicia noastr\, `ntre
aprecierea pentru el [i aspira]ia de a-i
c\lca pe urme. Presupunea disponibilitatea privitorului de a se pune `n pielea celui
ajuns statuie, de a trece prin `ncerc\rile
sale [i a beneficia, p`n\ la urm\, de acelea[i onoruri.
Dac\ `n plan literar cititorii lui Jean
Jacques Rousseau ori Walter Scott se
identificau cu personajele din romanele
preferate, `n plan sculptural cunosc\torul
urma s\ prizeze, s\ guste efectiv din grandoarea unei statui eroizante. Spre deosebire de Rena[tere, c`nd se producea o imitare extaziat\ a Antichit\]ii, `n secolul
XVIII nu admira]ia pentru Ahile a stimulat cultul eroilor: era vorba de a descoperi precedente relevante [i accesibile totodat\, de a justifica o nou\ atitudine fa]\ de
om, fa]\ de `nsu[irile lui. Lumea se confrunta cu emergen]a unui alt tip de individualitate, pe care „moderni[tii“ au impuso „clasici[tilor“, dar utiliz`nd feti[urile
celor din urm\.
Crez`nd `n posibilitatea de a schimba
natura uman\ [i de a ob]ine fericirea prin
educa]ie, Luminile determinau o alt\ interpretare a Panteonului ini]iat de Ludovic
XV(1764), dep\[indu-i semnifica]ia primar\, de necropol\, [i conferindu-i un rol
pedagogic. Astfel, cultul „marilor b\rba]i“
a suferit unele modific\ri, mai ales din
partea celor care doreau s\ ofere o alternativ\ nobilimii. Calit\]ile acestor ale[i erau
neap\rat universale, laice, republicane,
puterea min]ii lor fiind opus\ arbitrariului
[i capriciilor despotice. Spre deosebire de
aristocrat, filosoful, legislatorul, oratorul
[i artistul nu `[i mo[teneau celebritatea [i
nici nu i-o datorau divinit\]ii, ci propriilor
talente. ~n figura „marelui om“ se adula o
persoan\ care reu[ise prin munca [i
calit\]ile personale, fiind acceptat\ `ntr-un
panteon ideatic, `ntr-o comunitate de mari
binef\c\tori ai omenirii.
Complementar, survenea [i secularizarea ideii de „posteritate“. ~n tradi]ia cre[tin\, moartea era o pedeaps\ pentru p\catul
originar [i o posibil\ porti]\ spre m`ntuire.
Potrivit Luminilor `ns\, decesul unui om
`nsemnat era doar o promisiune, anticamera nemuririi f\r\ transcenden]\, a imortalit\]ii asigurate de meritele fa]\ de societate. Crez`ndu-se `ntr-un timp liniar, progresiv [i cumulativ, se considera c\ un adev\rat „mare om“ va fi consacrat nu de contemporaniii care nu [tiau s\ `l aprecieze, ci
de urma[ii mai `ndep\rta]i. Cu toate c\
acest tip de recunoa[tere apar]inea unor
epoci ce urmau s\ vin\, revolu]ionarii de
la 1789 au considerat c\ acel viitor venise
deja, lu`nd a[adar pe cont propriu sarcina
analiz\rii meritelor [i a comemor\rii personalit\]ilor. La `nceput, onoarea de a fi
dus la Panteon nu se datora unui gest
eroic, spontan, ci unei `ntregi vie]i dedicate serviciului public. Mai t`rziu, sacrificiul
de sine a devenit suficient, [ansa funeraliilor na]ionale revenind astfel [i spiritelor
mai pu]in cultivate. Cel mai interesat de
aceast\ schimbare a fost Directoratul: `n
criz\ de personalit\]i, a introdus cultul
comandan]ilor militari, deschiz`nd, indirect, drumul lui Napoleon spre putere.
Eroii militari prezentau avantajul c\ nu
f\ceau parte din vreo tab\r\ politic\ [i erau
capabili s\ `nfl\c\reze opinia public\ prin
victoriile lor. De fapt, transformarea soldatului `n erou se produsese `nc\ din 1792,
`n contextul atacurilor din afar\, dar celebrarea `l avea `n vedere numai ca personaj
colectiv, ca alter ego al poporului francez:
un Hercule popular, personalizare a
Na]iunii sub arme [i ipostaziere a unui
corp colectiv ridicat pentru ap\rarea patriei. Odat\ cu marile victorii din ultimii
ani ai secolului XVIII, ofi]erii de rang
`nalt deveneau, `n sf`r[it, personaje bine
individualizate: fie c\ mureau pe c`mpul
de lupt\, ca generalul Joubert, fie c\ nu, ca
generalul Hoche, erau cu to]ii celebra]i ca
martiri militari. Generalul stins `n floarea
v`rstei lua locul eroilor anonimi, „`nving\torilor Bastiliei“ cum li se spunea, sau
eroilor populari de genul lui Marat. Noua
vedet\ a artelor oficiale `[i d\dea ultima
suflare „à la Bayard“, tragic [i sublim,
nevinovat [i pur, singur ori `nconjurat de
c`]iva apropia]i.
~n orice caz, `nmorm`ntarea la Panteon
nu era considerat\ un eveniment funebru,
ci un trimf asupra mor]ii. Av`nd `ns\ de
ales `ntre expunerea cadavrului [i o efigie
care `i ]inea locul, oamenii Luminilor `nclinau spre a doua variant\, camufl`nd
sicriul `ntr-un car mortuar [i d`nd toat\
aten]ia unor statui mai mult sau mai pu]in
alegorice. Expunerea r\m\[i]elor contrasta
cu dezinteresul iluminist fa]\ de moarte,
lipsindu-i [i dimensiunea pedagogic\ a
statuii, mai u[or de adaptat dup\ exigen]ele procesiunilor din epoc\. Statuia exprima cel mai bine credin]a Luminilor `n v\z,
ca cel mai influent sim] al omului. ~n compara]ie cu pictura, era [i mai durabil\, mai
potrivit\ pentru a sugera imortalitatea.
Datorit\ tridimensionalit\]ii, ea reda mai
bine aparen]ele vie]ii [i, put`nd fi privit\
din orice unghi, era mult mai disponibil\
pentru puneri `n scen\, mult mai susceptibil\ s\-i adune pe oamenii `n jurul s\u.
Prin urmare, funeraliile unor personalit\]i franceze ca Voltaire sau Mirabeau nu
erau de conceput f\r\ participarea unor
sculpturi care figurau fie decedatul, fie
vreo valoare tutelar\ a regimului republican (Libertatea, Justi]ia, Ra]iunea). Ridic`ndu-le mai `nt`i `n Panteon, cet\]enii leau `nt`lnit, mai apoi, `n orice pia]\. Totu[i,
revenirea statuilor `n agora n-a fost chiar
at`t de u[oar\, fiind efectul intersect\rii
unor practici sociale, mai precis cele mortuare, cu un model cultural, cel antic.
iulie-august 2006
18
TIMPUL
Eseu
Recitindu-l pe Descartes
~ntre ascez\ [i ra]ionalitate [tiin]ific\
LAUREN}IU URSU
Voi porni de la dou\ afirma]ii pe care
Descartes le face `n principalele sale
lucr\ri asupra metodei, afirma]ii care ar
putea p\rea la prima vedere banale, dar
care reprezint\ premisele unei posibile
schimb\ri de perspectiv\ asupra `n]elegerii `ntemeietorului ra]ionalismului clasic.
„Scopul meu prezent este nu de a preda
metoda pe care trebuie s\ o urmeze oricine pentru a-[i direc]iona ra]iunea corect, ci
numai de a ar\ta cum am `ncercat s\ o fac
pentru mine“ (Discurs asupra metodei).
„Voi `nf\]i[a, mai `nt`i, `n Medita]ii,
tocmai acele cuget\ri cu ajutorul c\rora
am impresia c\ am ajuns la o cunoa[tere
sigur\ [i limpede a adev\rului, spre a
vedea dac\ cumva acelea[i argumente,
prin care am fost convins eu `nsumi, nu
pot convinge [i pe al]ii“ (Meditationes de
prima philosophia).
Ce concluzii putem infera din aceste
dou\ afirma]ii? C\ Descartes a descoperit
o metod\, sub forma unei mecanici a
adev\rului, apt\ a conduce pe oricine la
acelea[i rezultate „universale [i necesare“,
sau c\ avem de-a face cu un parcurs individual, sub marca subiectivit\]ii, pe care
Descartes `l propune ca model, nu ca
metod\ `n drumul cunoa[terii? Diferen]a
este enorm\. Avem, pe de o parte, un
mecanism de decizie apt a oferi oric\rei
fiin]e ra]ionale acelea[i rezultate, pe de
alt\ parte, o practic\ a disciplin\rii de sine
(Foucault). Din aceste dou\ fragmente se
contureaz\ mai degrab\ imaginea unui traseu spiritual, chiar ini]iatic, dec`t cea a
unei metode more geometrico. A[adar,
mai cur`nd o etic\ dec`t o metod\.
~ntr-o scrisoare c\tre Mersene, datat\
27 februarie 1637, Descartes `[i descrie
metoda `n termeni care amintesc de
Wittgenstein: poate fi ar\tat\, dar nu poate
fi descris\, neav`nd o natur\ conceptual\,
riguros discursiv\. Am putea s\ ne `ntreb\m dac\ nu cumva a existat o metod\
esoteric\ pe care nu a comunicat-o,
f\c`ndu-se vinovat de acela[i „p\cat“ intelectual ca [i pitagoreicii. ~ns\ dac\ a avuto, care ar fi fost motivele pentru care nu ar
fi popularizat-o, sau dac\ a f\cut-o, de ce
ar fi `ncredin]at-o numai unor ini]ia]i? {i
care ar fi fost parcursul ipotetic al acelei
presupuse ini]ieri?
Este greu de crezut at`t `n ipoteza unei
„metode“ carteziene, c`t [i `n cea a unei
ini]ieri. R\m`ne a[adar ipoteza lui
Foucault, cea a unei tehnici a sinelui. De
altfel, Leibniz, `ntr-o epoc\ apropiat\, `[i
permite s\ ironizeze ideea metodei. El
afirm\ c\ din multele descoperiri care au
avut loc dup\ Descartes, nici una nu se
poate revendica de la cartezianism.
Leibniz `i provoac\ pe cartezieni s\
numeasc\ m\car o singur\ descoperire.
T\cerea acestora, spune filosoful german,
reprezint\ dovada faptului c\ Descartes fie
nu a cunoscut o adev\rat\ metod\, fie nu a
transmis-o „discipolilor“ s\i (Scrisoare
c\tre Molanus, cca 1679).
Descartes vorbe[te de o descriere
metodic\ a unei descoperiri, pe care un cititor o poate parcurge, dar nu de o metod\
a descoperirii1. De altfel, `n prezentarea
metodei sale, el apeleaz\ la o important\
metafor\: cea a arborelui filosofiei. ~n
prefa]a la Principii, unde descrie arborele
metafizicii, vorbe[te despre un fel de meta-[tiin]\ sugestiv numit\ „moral\“, care
presupune cunoa[terea complet\ a tuturor
celorlalte [tiin]e [i este nivelul ultim al
`n]elepciunii. A[adar [tiin]a are o finalitate
moral\, iar drumul c\tre [tiin]\ reprezint\
totodat\ o ascez\ c\tre aceea[i finalitate,
care le `mbr\]i[eaz\ pe toate.
Un alt argument interesant, u[or de
extras `n acest context, este acela c\ filosofia lui Descartes, `nainte de a fi „sistematic\“, este ierarhic\. Principiile metafizicii se afl\ la v`rful ierarhiei (alc\tuind `n
planul unei reprezent\ri concrete r\d\cinile arborelui), iar toate cele care urmeaz\
depind de acestea, fiindu-le totodat\ inferioare. Descartes este de departe adeptul
unei „filosofii a originilor“. Pentru el
punctul de maxim\ acumulare calitativ\ se
afl\ undeva `n trecut, ab origine, urm`nd
ca pe baza unui exerci]iu corect2 (al
ra]iunii `n cazul [tiin]ei), acesta s\ se reveleze celor demni. Nicidecum celor nedemni, celor care fie nu parcurg ritualul, pardon, metoda, fie `l gre[esc. Tehnica lui
Descartes se apropie foarte mult de ceea
ce descria Origen `n Despre rug\ciune: o
ascetic\ mental\ [i spiritual\ `n vederea
ob]inerii unei demnit\]i de a cunoa[te,
garantat\ de Dumnezeu prin rug\ciune.
Numai c\ `n cazul lui Descartes, garan]ia
divin\ intervine la nivelul principiilor
prime, al ideilor simple, clare [i distincte.
Acestea s`nt garantate ca adev\ruri eterne,
plasate de Dumnezeu dintru `nceput `n
cartea naturii. Dar ideea cartezian\ a veracit\]ii divine nu este, formal vorbind, foarte `ndep\rtat\ de cea a garan]iei divine
ob]inut\ ca urmare a invoc\rii `ntr-un
exerci]iu spiritual.
Filosofia cu adevarat modern\, `n care
axa valoric\ a timpului se orienteaz\ spre
viitor apare abia `n Iluminism [i mai ales
dup\ Revolu]ia francez\, c`nd se impune
ideea de progres; ideea c\ prin intermediul
unei metode (abia acum putem vorbi de
ea), putem construi viitorul, un viitor nou,
care depinde de noi pentru c\ noi `l cre\m.
Pentru Cartesius, arborele [tiin]ei se `nfingea, prin metafizic\, ad`nc `n solul a ceea
ce mult mai t`rziu Heidegger avea s\ nu-
measc\ „fiin]\“, [i din care `[i extr\gea
seva.
Descartes distinge, `ntr-un context pur
teologic, `ntre dou\ registre ale cunoa[terii
lucrurilor: unul este `n ordinea adev\ratei
realit\]i, `n care cauzele s`nt premerg\toare efectelor, al doilea reprezint\ ordinea temporal\, `n care lucrurile stau invers
– demersul cunoa[terii trebuind s\ plece
de la efectele manifeste c\tre cauzele ascunse. ~n acest context este banal s\ ne reprezent\m de ce Descartes devaloriza
empiria, de vreme ce „cunoa[terea adev\rat\ e cunoa[terea prin cauze“.
{i, ca s\ ne p\str\m `n planul teologiei,
revenim la Origen. ~n Hexapla, acesta
analizeaz\ [ase versiuni ale unor psalmi,
care veneau din surse ([i tradi]ii) diferite.
Fiind vorba de textul sacru, era foarte greu
s\ fac\ o alegere doar pe baza cercet\rilor
logico-filologice, mai ales `n condi]iile `n
care avea de-a face cu versiuni absolut
coerente, reprezentate `n mod „clar [i distinct“, ca s\ folosim terminologia lui
Descartes. Astfel, `n situa]ia unor explica]ii alternative la fel de conving\toare,
Origen opteaz\ pentru principiul alegerii
morale. Descartes, pus `n aceea[i situa]ie
apeleaz\ la principiul parcimoniei: av`nd
de ales `ntre dou\ explica]ii cu putere
explicativ\ comparabil\, vom opta `ntotdeauna pentru cea mai simpl\3. ~ns\,
al\turi de Rorty (Contingen]\, ironie [i
solidaritate, 1998), ne putem `ntreba asupra naturii acestei simplit\]i, put`nd introduce drept criteriu, de exemplu, eufonia.
Astfel, iat\-ne, dup\ ce am trecut prin teologie [i [tiin]\, `n plin domeniu al esteticii:
o teorie bun\ este una care sun\ bine! Iat\
o consecin]\ (neinten]ionat\) a parcimoniei carteziene, `ntemeietoare, nu-i a[a, a
spiritului [tiin]ific.
1
Flage, Daniel E. /Bonnen, Clarence A.:
Descartes and Method. A Search for a Method in
Meditations, Routledge, London and New York,
1999, p. 3
2
Asta ne duce cu gîndul la ritual.
3
Ibidem, p. 22.
Un om viu din Est: Ion D. S`rbu
NICOLAE COANDE
P`n\ la apari]ia monografiei Un om din
Est (Ed. Curtea Veche, 2006), posteritatea
lui Ion D. S`rbu `nregistrase deja [apte
lucr\ri ([i nu [ase cum num\r\ chiar autorul) menite s\ explice fenomenul cu
acela[i nume. Un fenomen literar, desigur,
dar nu numai. Pentru craiovenii a c\ror
memorie func]ioneaz\ nu doar `n registru
afectiv-minor, gen Craiova v\zut\ din car,
I.D. S`rbu este un simbol al rezisten]ei `n
vremuri de Gulag, un scriitor dedicat spunerii adev\rului `n condi]ia rom=n\ al
c\rei produs exemplar era. Trimis pe front,
`n linia `nt`i, `n timpul regimului
Antonescu, b\gat `n pu[c\rie `n vremea lui
Ghi]\-Dej [i a lui Alexandru Dr\ghici, Ion
D. S`rbu, ucenic al lui Blaga [i prieten cu
cei care vor r\m`ne `n istoria literaturii ca
ini]iatori ai Cercului Literar de la Sibiu,
este relegatul pe via]\ `n regimul
Ceau[escu `ntr-o Craiov\ pe care o va
nemuri sub numele-cod (infamant, orice sar zice) Isarl`k. Craiova `ns\[i `[i are `n
I.D. S`rbu monograful ei necru]\tor, dar
autorul pe drept cuv`nt remarcabilului roman Adio, Europa! bate ceva mai departe.
Dac\ Joyce a descris ca nimeni altul fauna
unui Dublin `n care scuipa]ii s`nt la loc de
cinste pe strad\, I. D. S`rbu, fiul de miner
iulie-august 2006
din Petrila, va descrie scuipa]ii umani care
`nveselesc caldaramul unui ora[ de c`mpie
`n care legea o fac Osmanescu, Caftangiu,
Omar Caimac, Ilderim, Tutil\ I [i Tutil\ II.
Tutil\ III `[i a[teapt\ [i el autorul, c\ci I.D.
S`rbu n-a mai apucat vremurile postrevolutionare care i-ar fi servit din bel[ug
de materie romanesc\ pentru Adio,
Rom=nia!
Studiul monografic semnat de DanielCristea Enache, cu o prefa]\ de Dumitru
Micu, a fost la origine teza de doctorat a
unui critic literar care p\rea robit foiletonului. Concert de deschidere, prima sa
carte, era o „c\r\mid\“ de peste 600 de
pagini `n care tot ce mi[ca `n literatura
rom=n\ din 1995 `ncoace ([i nimica mi[c\,
vorba lui Caragiale) era prins `n insectarul
exhaustiv al acestui entomo-critic preocupat sa inspecteze tot ce zboar\ sub cerul
literar de la noi, ba chiar [i de ce mi[un\ pe
sub p\m`nt. SRL.
Bucure[ti Far-West. Secven]e de literatur\ rom=n\, a doua sa carte de gen, la fel
de masiv\, nu p\rea dec`t s\ confirme tenacitatea monstruoas\, la nivel de panoram\, a unui critic literar din specia lui
Line, care s-a v\zut chiar acuzat c\ n-ar
avea metod\ de laborator [i c\ ar face
credit prea mult criticii impresioniste [i
muncii `n trei ture critice...
Cu Un om din Est, Daniel-Cristea
Enache `i lini[te[te pe detractorii s\i [i
debuteaz\ „str\lucit `n istoria literar\ de
tip clasic“, a[a cum remarca de cur`nd C.
St\nescu `n cronica f\cut\ c\r]ii `n
cotidianul „G`ndul“.
Prefa]atorul c\r]ii, cunoscutul istoric
literar Dumitru Micu, este la fel de laudativ: „monografia dedicat\ lui I. D. S`rbu
de Daniel-Cristea Enache merit\ categoric
laurii consacr\rii [i `n sfera mai vast\ a
tuturor tipurilor de istorie [i critic\ literar\“. Conceput\ `n dou\ p\r]i, una care
cereceteaz\ [i descrie empatic dramatica
[i, p`n\ la un punct, quijotesca via]\ a
omului S`rbu, cealalt\ referitoare la opera
sa reevaluat\ critic dup\ 1989, monografia
lui Daniel-Cristea Enache impune prin
dozajul atent `ntre ceea ce am putea numi
cercetare de tip [tiin]ific [i evaluare
axiologic\ a „fenomenului“ de cercetat.
Pentru c\ I.D. S`rbu, omul [i opera, reprezint\ f\r\ `ndoial\ un fenomen. Adversar
al tuturor totalitarismelor [i imposturilor
care duc individul ca pe o vit\ la t\iere, al
agresiunii acelei „terori a istoriei“ de care
vorbea M. Eliade, I. D. S`rbu, subiect [i
cunosc\tor al ei, este unul dintre ultimele
mari spirite umaniste `n cultura rom=n\,
at`t de greu `ncercat\ dup\ 1940.
O `ntreag\ istorie tragic\ transpare la
lectura vie]ii [i a operei acestui scriitor al
c\rui crez literar a fost exprimat laconic:
„Nu vreau s\ scriu cum nu s-a mai scris:
vreau s\ scriu despre ce nu s-a mai scris“.
A reusit I. D. S`rbu s\ se ]in\ de acest
proiect? ~n bun\ m\sura da, cu corectivul
c\ nu este singurul, `n condi]iile `n care
dup\ 1989 partea valoroas\ a literaturii de
sertar care denun]a crima comunist\ petrecut\ `n Rom=nia a fost bine reprezentat\
prin lucr\ri remarcabile. Dac\ n-ar fi dec`t
s\ amintim „Jurnalul fericirii“, de N.
Steinhardt. Daniel-Cristea Enache reu[e[te `n cele 345 de pagini ale monografiei
sale s\ ne fac\ s\ tr\im la limita suportabilit\]ii al\turi de un Svejk tragic, acel amestec de Candid-filosof-alutan [i de Socratelimbut care las\ constant senza]ia de „neispr\vire“ de care se auto-suspecta `n
interviurile sale t`rzii un Petre }u]ea. P`n\
la un punct, I.D. S`rbu are afinit\]i neb\nuite cu c`mpulungeanul ie[it din pu[c\riile lui Dej (de parc\ regimul stalinist ale aceluia ar fi vizat un anume tip de rom=n !),
recuperat formidabil de tineri dup\ 1989,
chiar dac\ mai mult `n varianta „oral\“.
Dac\ Tu]ea suferea c\ nu s-a `mplinit `n
via]\ ca legiuitor (am vrut s\ devin legiuitor, adic\ s\ m\ mut `n al]ii), S`rbu regreta
enorm c\ este traversat de acel sentiment
al neispr\virii care-i b`ntuie adesea pe cei
mai importan]i oameni de cultur\ rom=ni:
„Visam olimpiade, ne antrenam, concursurile `nt`rziau, con[tien]i c\ `ntr-o zi
vom reprezenta culorile patriei sub ochii
lumii `ntregi“. Metafora bazinului `n care
se str`nge m`l `n timp ce viitorul campion
Eseu
`nfr`nt deja de istorie `[i face con[tiincios
antrenamentul este cutremur\toare: „Au
trecut ani, decenii, unii au [i murit, noi
continuam s\ ne facem c\ `not\m [i ne
pref\ceam c\ uneori s`ntem atle]i, apa din
bazin s-a terminat, `not\m `n m`l, aici vom
[i muri, f\r\ s\ fi participat – nu la o
olimpiad\ –, ci m\car la un simplu
concurs raional“.
Dac\, sceptic cu privire la destinul s\u,
}u]ea spune, „s`nt nimic fa]\ de Poporul
Rom=n“, situ`ndu-se oarecum `n tradi]ia
acelor profe]i pentru care Matria este
locul isp\[irii profe]iei lor ne`nsemnate,
S`rbu poate fi, p`n\ la un punct, b\nuit de
speran]\, fie [i una eschatologic\: „Eu miam meritat ]ara [i limba!“.
Obligat s\ redebuteze t`rziu, `n via]\ ca
[i `n literatur\, I. D. S`rbu, este admirabil
descris chiar de so]ia sa, `ntr-un elan
portretizator complice cu „personajul“, ca
Egerie care-l crava[eaz\ constant `n
TIMPUL
antinomii uluitor de precise: „Ai fi, imi
spune Lizi, un fel de scriitor nenorocit ce
debutezi mereu (f\r\ succes), un socialist
f\r\ ideologie [i program, un cre[tin f\r\
confesiune, un filosof f\r\ ‘sistem\’ [i
memorie, un semi-cet\]ean tolerat, un
transilvan refuzat la Cluj, dar neasimilat
`n Oltenia, un biet rom=n austro-ungar, un
filorus anti-stalinist, un biet comunist
contemporan cu fluturii [i cu Iosif din
Arimateia, un estetician est-etic, un liberal
`ndr\gostit de lan]uri, un sindicalist de
unul singur, un neam] anti-Willy [i antiBrandt, un fel de donjuan actualmente
eunucat de memoria sexual\, un proletar
plin de lumpen-diplome universitare, un
miner f\r\ lamp\ [i masc\ de gaze, un
mini Socrate ce nu a v\zut Atena [i nici
cartel\ de cucut\ nu are, un Danton
primind zilnic [uturi `n cur de la un mic
Robespierre (responsabil de bloc), un
b\tr`n r\mas din fericire `n mintea
copiilor, un evreu s\rac dat afar\ din
comunitate (dar nu [i din gheto), un sunit[iit `ncerc`nd s\ r\m`n\ kopt `ntr-o
Armenie tot mai turceasc\, un neam]
incapabil sa-[i repare siguran]a ars\, un
biet sergent `ntr-o armat\ ce se retrage de
40 de ani, un ‘zoon’ antipolitikon bun
doar pentru o cu[c\, o maimu]\ a bunului
Dumnezeu...“.
Un scriitor total [i un om `ntreg (`n
accep]ia lui Geo Bogza), trecut, dup\
propria-i m\rturisire, prin [apte dictaturi
consecutive, pe care monograful s\u cel
mai recent ni-l prezint\ admirabil `n
postura unui `nvins-`nving\tor care `[i ia o
binemeritat\ revan[\ post-mortem asupra
unei lumi pe care o distruge [i o recreeaz\
mereu `n opera sa.
Ca o observa]ie final\, mi-a[ permite
s\-i repro[ez amical autorului absen]a din
bibliografia lucr\rii a unei c\r]i `n care,
totu[i, I. D. S`rbu are profilul s\u de
19
secretar literar [i dramaturg bine precizat:
„Istoria Teatrului Na]ional din Craiova.
1850-2000“, autori Alexandru Firescu [i
Constantin Gheorghiu. Atunci c`nd la
bibliografia aproape exhaustiv\ apar tot
felul de articole ocazionale, gen „L-am
cunoscut [i eu pe I. D. S`rbu“, este de
ne`n]eles de ce o lucrare de acest tip este
„uitat\“ de un critic cu voca]ia totalit\]ii.
~nclin s\ cred c\ nu este o sc\pare, ci o
dirijare defectuoas\ a surselor, chiar dac\
nu pot dovedi afirma]ia mea. O pot
presim]i, `ns\, [i pot b\nui [i motivele care
au f\cut ca Daniel Cristea-Enache s\ nu
intre `n posesia lucr\rii respective.
Dincolo de idiosincrazii de etap\, ar trebui
s\ prevaleze, `ns\, acel dicton care se
poate potrivi [i `n meseria istoricului
literar, c\ci el trebuie s\ vad\ mult dincolo
de istoria „eului ultragiat“ al unei
persoane: sine ira et studio...
Pornind de la Pascal...
MIRCEA GHEORGHE
Pascal folose[te de dou\ ori `n aforismele sale metafora trestiei g`nditoare [i `n
ambele cazuri pentru a afirma c\ adev\rata
demnitate a omului se `ntemeiaz\ pe capacitatea sa de a g`ndi. Mai `nt`i `n fragmentul 104 (`n edi]ia lui Michel Le Guern, la
Gallimard, 1977): „Trestie g`nditoare. Nu
`n spa]iu trebuie s\-mi caut demnitatea, ci
`n regula g`ndirii. N-a[ avea nicicum mai
mult\ de-a[ st\p`ni domenii. Prin spa]iu,
universul m\ cuprinde [i m\ reduce la un
punct, prin g`ndire, eu `l cuprind. „ Al doilea fragment (186) reprezint\ unul dintre
cele mai celebre [i mai citate texte din
istoria filozofiei occidentale: „Omul nu
este dec`t o trestie, cea mai firav\ a naturii, dar o trestie g`nditoare. Nu este necesar ca universul `ntreg s\ se `narmeze pentru a-l zdrobi: un abur, o pic\tur\ de ap\
s`nt suficiente ca s\-l omoare. Dar `n clipa
c`nd universul l-ar zdrobi, omul ar fi `nc\
mai nobil dec`t ceea ce-l ucide pentru c\ el
[tie c\ moare, `n timp ce universul ignor\
avantajul pe care `l are asupra lui.
A[adar toat\ demnitatea noastr\ const\
`n g`ndire. De aici trebuie s\ pornim [i nu
de la spa]iul [i nici de la durata pe care nu
le-am putea umple. S\ ne str\duim deci s\
g`ndim bine; iat\ principiul moralei“.
Pe vremea lui Pascal, trestia g`nditoare
nu [tia `nc\ nimic despre microbi [i viru[i,
nu-[i multiplicase infinit puterea prin aparate, nu str\b\tea p\m`ntul de la un cap\t
la altul `ntr-o singur\ zi, nu se conecta
dup\ voie, datorit\ accesului instantaneu
la informa]ia planetar\, la via]a tuturor
semenilor s\i. ~n ora[ele [i satele lumii
cufundate noaptea `n bezn\, oamenii priveau stelele str\lucitoare [i sim]eau infinitul ca un fapt real, concret [i cople[itor.
„Lini[tea etern\ a acestor spa]ii infinite m\
`nfioar\“ scria Pascal (fr.187).
Exist\ ast\zi o parte a umanit\]ii pentru
care textele de mai sus f\r\ s\ fie c`tu[i de
pu]in incomprehensibile, s`nt mute. Nu le
mai comunic\ nimic.
~n metropolele europene, americane [i
asiate, luminate electric, trepidante de
via]\ [i de zgomot, stelele s`nt invizibile,
„lini[tea etern\ a spa]iilor infinite“ e doar
o imagine frumoas\, iar spa]iul, saturat de
prezen]a omului, – direct\ sau indirect\
prin produsele culturii [i tehnologiei –
mascheaz\ exiguitatea aventurii lui `n
imensitatea celest\. Din neolitic `ncep`nd,
oamenii nu au f\cut altceva dec`t s\ balizeze spa]iul – drumuri, [osele, autostr\zi,
pun]i, poduri, tunele, case, temple, biserici, zg`rie-nori – [i timpul – ani, secole,
milenii. Balizele acestea strunesc imagina]ia, desfiin]eaz\ infinitul, `l transform\
`ntr-o mas\ ordonat\ de obiecte exprimabile. „Acum dou\ mii de ani“, „cu patru
mii de ani `n urm\“, s`nt expresii care par
a situa `n timp realit\]i apropiate ce nu
intimideaz\. {i astfel, vorbim cu u[urin]\
despre filozofii antici [i despre faraonii
constructori de piramide ca despre ni[te
contemporani, [i nu ne sperie abisul ce ne
separ\ de ei. {i ne indign\m de nebunia lui
Erostrat care a vrut s\ r\m`n\ celebru ca
distrug\tor al templului zei]ei Artemis f\r\
s\ ne pese c\ fapta lui s-a petrecut acum
peste 2300 de ani. (C`nd ne g`ndim `ns\ la
cei 2300 de ani ce vor urma dup\ noi, sensibilitatea ni se crispeaz\. Pentru c\ nu
mai avem puncte de reper intermediare `n
care s\ ne putem imagina prezen]i).
Dar tot balizele acestea creeaz\ grandori convenabile ce devin surse ale unei
false, – uneori binef\c\toare, alteori periculoase – senza]ii de securitate [i putere,
despre care ne vorbesc am\nun]it sociologii. Dac\ ne afl\m `ntr-o mul]ime de pe un
stadion brazilian sau englezesc, `ntr-un
convoi uria[ de pelerini murmur`nd rug\ciuni `n drum spre locurile sfinte, `ntr-o
mul]ime isterizat\ la un concert de rock
sau de jazz s`ntem contamina]i de puterea
`nsumat\ a celor din jurul nostru [i pentru
timpul c`t ne afl\m cu ei, `n mijlocul lor,
`mp\rt\[indu-le o clip\ destinul, nu s`ntem
nici trestii g`nditoare, nici vulnerabili, nici
muritori. Nu mai s`ntem persoane individuale [i separate de ceilal]i, ci doar fr`nturi
entuziaste [i fericite din persoana colectiv\ [i protectoare care ne cople[e[te [i ne
absoarbe.
Din alt punct de vedere, lumea care
produce mòdele [i modelele vremii noastre, tr\ie[te `ntr-un mediu aseptic, la
ad\post de invaziile catastrofale de [obolani [i insecte, `n case cu televizoare, telefoane, aparate de radio, c\r]i, albume, discuri, combine muzicale, calculatoare.
Oamenii acestei lumi, spre deosebire de
cei de pe timpul lui Pascal, se pot `ncumeta s\ stea lini[ti]i `n camera lor fiindc\ se
`nconjoar\ de obiecte capabile s\ le anuleze singur\tatea [i s\-i `mpiedice, de fapt,
s\ r\m`n\ doar cu ei `n[i[i.
Ce f\cea un ins obi[nuit acum dou\trei-patru sute de ani dup\ l\sarea nop]ii?
Timpul liber pe care azi `l consum\m
blaza]i `n zeci de moduri pl\cute dar care
ni se par insignifiante, cum era oare umplut pentru oamenii acelor vremi? Nu
aveau timp liber? Dar dup\ ce hrana era
asigurat\, `n anii cu recolte bune, veneau
toamnele t`rzii [i ploioase [i iernile aspre
c`nd, dup\ perioada s\rb\torilor, existen]a
devenea lent\ [i ap\s\toare. Nu cumva
plictiseala muced\ `n care se t`ra via]a de
la o zi la alta – atunci c`nd nu erau r\zboaie sau epidemii devastatoare – explic\
frenezia banchetelor, chermezelor [i
nun]ilor, din tablourile lui Bruegel,
Rubens [i Jordaens, defularea aceea
aproape s\lbatic\ a c\rei intensitate trebuia s\ vindece sufletul de morozitatea
a zeci [i sute de zile cenu[ii? {i apoi spaima ca stare permanent\, n\scut\ din neputin]e, vulnerabilitate, prejudec\]i... S\
uit\m o clip\ elitele, nici ele cu mult mai
fericite, dar totu[i aflate `n condi]ii de
excep]ie care ne falsific\ imaginea standard despre via]a oamenilor din timpurile
acelea. S\ ne g`ndim la omul obi[nuit, la
locuitorul anonim nu doar al Fran]ei [i
Italiei „profunde“ ci [i al marginalelor ]\ri
scandinave sau balcanice – ca s\ ne limit\m doar la Europa. Jean Delumeau nea dat o carte frumoas\ despre evantaiul larg al spaimei ce `nvenina via]a [i a[a
dificil\ a omului dinaintea secolului al
XIX-lea: epidemiile de cium\ sau holer\,
str\inii de orice fel, `ntunericul, briganzii,
apocalipsul, lupii, vr\jitoarele – toate acestea se aflau `n centrul unui imaginar
pentru care via]a nu avea dec`t extrem de
pu]ine puncte luminoase... C`te dintre
lucrurile pe care le citim sau le ascult\m `n
zilele noastre cu admira]ie sau, dimpotriv\,
cu indiferen]\ nu s`nt opere produse `n vremurile acelea la lumina lum`n\rilor de
oameni chinui]i, suferind de frig sau de
c\ldur\, de lips\ de igien\, de boli [i de
dureri pe care azi le alung\m cu o simpl\
pilul\, de izolare, de infirmit\]i [i disconforturi pe care nici nu mai avem puterea s\
ni le imagin\m? Cum va fi ar\tat camera
de la Port-Royal unde Pascal `[i scria aforismul despre trestia g`nditoare? C`]i dintre
noi ar putea g`ndi [i scrie `n camera aceea?
Cu toate acestea, multe dintre lucrurile
de azi, devenite indispensabile, nu mai
s`nt percepute cu prospe]ime, c\ci ne
obi[nuim cu miracolele culturii [i civiliza]iei cum ne-am obi[nuit cu miracolele
din natur\. Un robinet, un comutator ori o
frunz\ ne emo]ioneaz\ la fel, adic\ deloc.
Dar fragilitatea trestiei g`nditoare s-a
transmis operei ei tehnologice. Datorit\
unei `nl\n]uiri, mai cur`nd anecdotice
dec`t dramatice, de benigne fenomene
meteorologice, acum c`]iva ani, `ntr-o
iarn\, mai multe zone din Quebec au fost
private temporar de electricitate. Nu a trebuit mai mult pentru ca toate comodit\]ile
locuitorilor din acele zone s\ se pr\bu[easc\ rapid, unele dup\ altele, urm`nd o
atotputernic\ regul\ a dominoului [i pentru ca oamenii s\ fie cuprin[i de stupoare
[i sl\biciune. Au dep\[it criza cu ajutorul
celorlal]i din jurul lor. Dar ce-ar fi fost
dac\ acest incident s-ar fi extins concomitent la nivel planetar? Obi[nuit irevocabil
cu traiul `ntr-o natur\ secund\ [i artificial\,
omul tehnologic din zilele noastre s-ar fi
confruntat probabil cu umilin]a de a
constata c\, redat naturii originare, el este
mai firav dec`t omul, dec`t trestia g`nditoare de care vorbea Pascal...
iulie-august 2006
20
TIMPUL
Est-Vest
Capitalul Cultural:
migra]ie, identitate [i patrimoniu
Scriitorul britanic Mike Phillips s-a n\scut `n
Georgetown, Guyana. Copil fiind, vine `n Marea Britanie [i
cre[te la Londra. Studiaz\ la Universitatea din Londra
(studii de limba [i literatura englez\), Universitatea din
Essex (studii politice) [i Colegiul Goldsmiths din Londra
(studii pedagogice).
Lucreaz\ ca jurnalist pentru BBC `ntre 1972 [i 1983,
pentru diferite programe de radio [i televiziune, incluz`nd
The Late Show [i Omnibus, `nainte de a deveni lector `n
studii mass-media la Universitatea Westminster. Se dedic\
integral scrisului `ncep`nd cu 1992. Este bine cunoscut
pentru romanele sale poli]iste, care includ patru volume
av`ndu-l ca erou pe jurnalistul de culoare Sam Dean: Blood Rights (1989), adaptat
pentru televiziune de c\tre BBC, The Late Candidate (1990), c`[tig\tor al Premiului
Pumnalul de Argint al Asocia]iei Scriitorilor de Romane Poli]iste, Point of Darkness
(1994) [i An Image to Die For (1995). The Dancing Face (1998) este un thriller a
c\rui ac]iune graviteaz\ `n jurul unei nepre]uite m\[ti din Benin. Cel mai recent
roman al s\u, A Shadow of Myself (2000), este un thriller despre un documentarist
de culoare lucr`nd `n Praga [i un b\rbat care pretinde c\ ar fi fra]i.
Mike Phillips este co-autor al volumului Windrush: The Irresistible Rise of MultiRacial Britain (1998), care acompaniaz\ un serial BBC document`nd povestea
muncitorilor emigran]i din Caraibe, stabili]i `n Marea Britanie dup\ al doilea r\zboi
mondial. Cea mai recent\ carte semnat\ Mike Phillips, London Crossings: A
Biography of Black Britain (2001), este format\ dintr-o serie de eseuri [i povestiri
interconectate – un portret al Londrei `n care ora[ul este v\zut din perspective `ntrat`t de diferite precum New York [i Nairobi, Londra [i £odz, Washington [i Var[ovia.
Piesa lui Mike intitulat\ Crede]i c\ [ti]i cine sunt, dar de fapt... a fost publicat\ `n
limba rom=n\ `n revista Timpul de la Ia[i (nr.7-8, iulie-august 2005) `n urma
prezent\rii `n cadrul Festivalului Interna]ional de Teatru, Sibiu, 2005.
~n prezent, Mike scrie pentru The Guardian, face parte din consiliul de
administra]ie al National Heritage Memorial Fund [i Heritage Lottery Fund [i este
curator al programelor cross-culturale la Tate, galeria [i muzeul de art\ care
p\streaz\ colec]iile na]ionale de art\ modern\ [i contemporan\ ale Marii Britanii.
Capitalul cultural, `n sensul contemporan al cuv`ntului, poate fi descris ca o
„banc\“ de resurse culturale pe care
grupurile sociale [i indivizii din cadrul
acestora le colecteaz\ [i le folosesc, at`t
ca o metod\ de afirmare a identit\]ii
proprii, c`t [i ca o metod\ de a-[i urm\ri
scopurile dorite `n societatea din care fac
parte. Sociologul francez Bourdieu,
scriind pe la mijlocul secolului XX, afirma c\ „proprietarii“ culturii oficiale
constituie un grup de „paznici“ care
ap\r\ institu]iile culturale oficiale de
marea majoritate a popula]iei, lipsindu-i
pe oameni de [ansa de a beneficia de
capitalul cultural acumulat `n institu]iile
statului. Cu toate acestea, `n Europa Central\, conceptul de capital cultural nu a
fost restr`ns neap\rat numai la loca]iile
culturale oficiale, `n sensul descris de
Bourdieu. Dar tocmai acest fapt, `n mod
paradoxal, creeaz\ dificult\]i specifice
atunci c`nd este vorba de p\strarea patrimoniului na]ional. Dac\ un patrimoniu
na]ional nu „apar]ine“ unei anume clase
sau unui grup de institu]ii, este acesta,
prin urmare, mai vulnerabil `n fa]a
atacurilor unor influen]e din afar\, de
exemplu? Oare migra]ia pe scar\ larg\
sl\be[te [i disipeaz\ capitalul cultural? {i
cum poate fi p\strat acest capital `ntr-o
atmosfer\ care presupune distribuirea pe
scar\ larg\ a beneficiilor aduse de el?
Ideile pe care urmeaz\ s\ le prezint
aici, `n cadrul Festivalului de la Sibiu, se
afl\ `n dezbatere public\ at`t `n Marea
Britanie, c`t [i la nivel european. Predau [i
sus]in conferin]e `n Italia, Polonia,
Germania [i Danemarca, dar locuiesc [i
muncesc la Londra. Aceast\ mobilitate
`mi d\ acces [i m\ ]ine la curent cu ideile
dezvoltate la nivel european. {i, dup\
p\rerea mea, `nt`lnirea [i ciocnirea de idei
[i culturi din Europa actual\ constituie
probabil unul dintre cele mai interesante
fenomene culturale [i intelectuale la nivel
mondial `n momentul de fa]\.
Ne afl\m `n pragul intr\rii Rom=niei `n
Uniunea European\ [i s`ntem, totodat\, `n
iulie-august 2006
pragul unui moment unic pentru Sibiu:
debutul programului „2007 Sibiu –
Capital\ cultural\ european\“, al\turi de
Luxemburg. O problem\ interesant\ este
faptul c\, `n general, tindem s\ vorbim
despre aceast\ `nt`lnire de na]iuni [i culturi
exclusiv `n termeni economici. ~n Marea
Britanie oamenii vorbesc deseori despre
birocra]ie, regulamente [i legi, atunci c`nd
discu]iile au, `n fond, teme culturale, f\r\ a
ajunge, astfel, la o defini]ie clar\ a ceea ce
denumesc oamenii prin cultur\, semnifica]ia acesteia [i utilitatea sa.
Ciocniri culturale
A[a este [i atunci c`nd aud oamenii
vorbind de intrarea `n Uniunea European\.
Se vorbe[te despre economie [i despre
toate cele. Dar nu auzi, de fapt, pe nimeni
discut`nd despre detaliile acestei coliziuni
a culturilor – care va avea loc c`t de cur`nd, va `ncepe `n mod concret [i serios cu
debutul anului care vine. Ce este o cultur\,
cine de]ine dreptul asupra ei, cum poate fi
p\strat\, ce facem cu ea? {i, mai mult dec`t
at`t, cum define[ti cultura din diferite alte
puncte de vedere? Ca exemplificare, iat\,
aici la Sibiu po]i auzi participan]ii [i invita]ii vorbind despre schimburi, management, `ntoarcerea `n ]ar\, comer]. Toate
acestea ]in de cultur\ `n sensul larg. Dar,
cum spuneam, este greu s\ decelezi [i s\
`n]elegi exact la ce se refer\ oamenii c`nd
vorbesc despre cultur\. La fel de greu este
s\ `n]elegi ce vor oamenii s\ spun\ c`nd
vorbesc despre p\strarea culturii [i despre
identitate. Este o statistic\ interesant\
despre care se tot vorbe[te `n Europa. Se
pare c\, dup\ intrarea `n UE, din Rom=nia
vor pleca anual circa trei sute de mii de
persoane pentru a putea munci [i locui `n
str\in\tate. Consider c\ acest fenomen
interesant [i ciudat merit\ s\ fie abordat [i
discutat [i din perspectiva cultural\. Deci,
s\ vorbim despre asta.
Dar, mai `nt`i v\ voi spune c`te ceva
despre mine [i despre mediul `n care
tr\iesc [i scriu, pentru c\ `n acel mediu s`nt
obi[nuit s\ discut despre capital cultural ca
modalitate de a explora o idee, de a teoretiza o re]ea de comportamente. Spre surprinderea mea, c`nd am spus c\ voi vorbi
despre „cultural capital“ toat\ lumea a `n]eles ca va fi vorba despre Sibiu `n postura
de „capital\ cultural\“. Deci trebuie s\
precizez termenii. Gre[eala mea a fost c\
am uitat s\ precizez faptul c\ `n englez\
cuv`ntul „capital“ `nseamn\ deopotriv\
„banc\ de resurse culturale“ (`n limba rom=n\ „CAPITAL“) dar [i ora[ principal al
unui stat (`n limba rom=n\ „CAPITAL|“),
cum ar fi Londra, Paris etc. Vom vorbi acum despre „capital cultural“ si nu despre
„capital\ cultural\“. Capitalul cultural `l
definesc ca o banc\ de resurse culturale
ale unui individ, grup sau na]iune.
Se vorbe[te despre trei tipuri de capital:
economic, social sau cultural – cel care m\
intereseaz\ pe mine `n momentul de fa]\.
Doresc s\ ne g`ndim la aceste trei forme
de capital ca fiind conectate, dar, `nainte
de a face paralele [i conexiuni, a[ dori s\
definim [i mai clar no]iunea de „capital
cultural“. {i putem face acest lucru `n diferite moduri. De exemplu, capitalul cultural al celor prezen]i `n sal\ [i `n
Festivalul de la Sibiu ar putea fi diferite
obiceiuri sau capacitatea de a `n]elege [i
analiza diferite spectacole sau evenimente
culturale, sau abilitatea de a face conexiuni `ntre aceste lucruri. Capitalul cultural
poate consta `n calific\rile necesare c`nd
mergi la examene. Sau, pur [i simplu, `n
modul `n care tr\ie[ti.
Am fost foarte uimit asear\, dup\
spectacolul „Electra“ (`n regia lui Mihai
Maniu]iu), c`nd am realizat c\ nu posedam
de fapt capitalul cultural necesar pentru a
interpreta multe dintre semnifica]iile acestuia. Din discu]iile ulterioare am `n]eles
unele aspecte pe care nu le sesizasem `n
timpul spectacolului. Acesta este un exemplu pentru felul `n care capitalul cultural poate ac]iona at`t ca valoare social\,
c`t [i pentru a-]i da acces la o alt\ interpretare, la o alt\ estetic\. Desigur, Constantin
Chiriac [i Bogdan Pastaca (rapperul de la
forma]ia „Parazi]ii“), pot avea idei diferite
referitoare la capitalul cultural pe care `l
posed\ na]iunea. Dar, `n acela[i timp, este
neap\rat necesar s\ ai acel capital, acea
banc\ de resurse care are semnifica]ie
pentru tine [i la care s\ po]i face apel.
O alt\ form\ a capitalului cultural este
cea legat\ de obiecte, tablouri, ceramic\,
arme, basme. Mi-aduc aminte c\ prima
dat\ c`nd am venit `n Rom=nia, `n 2000,
am fost dus s\ vizitez Muzeul de istorie
militar\ din Bucure[ti. Ghidul meu, un
foarte interesant domn de la Ministerul de
Interne, mi-a ar\tat armele rom=nilor [i
mi-a vorbit despre Mihai Viteazul, despre
Vlad }epe[ [i despre dovezile arheologice
ale existen]ei culturii dacice pe acest
teritoriu. Capitalul cultural `nseamn\ [i diverse imprimeuri [i ]es\turi specifice, cum
ar fi, de exemplu, modelele costumelor
tradi]ionale. M\ uitam la hotel pe posturile
TV rom=ne[ti [i vedeam femei [i tinere
c`nt`nd muzic\ popular\ `ntr-o postur\
foarte m`ndr\ [i ferm\. Interpretez aceasta
postur\, neobi[nuit\ pentru mine, ca parte
din capitalul cultural al locului.
Sau m\ g`ndesc la moduri diferite de a
dansa. Diverse posturi, diverse mi[c\ri
naturale pe care le fac oamenii `n timpul
dansului. {i exemplific (se ridic\ de pe
scaun). Nu merg la discoteci `n via]a de zi
cu zi, dar c`nd merg la o petrecere [i este
muzic\ bun\, simt impulsul de a dansa a[a
(face ni[te pa[i de dans). Aici, c`nd danseaz\ pe muzic\ tradi]ional\ rom=neasc\
fac a[a (imit\ mi[c\ri de hor\). S`nt mereu
impresionat de acest capital cultural de
baz\ pe care-l utilizezi pentru a-]i defini
propria identitate.
Dar capitalul cultural poate `nsemna [i
cl\dirile, muzeele `n care s`nt depozitate
diferitele obiecte. ~n cazul Sibiului, de
exemplu, dac\ vrei s\ afli despre capitalul
cultural complex pe care `l de]ine ora[ul,
po]i merge [i la Muzeul Bruckental. {i
vezi acolo o parte din ceea ce ai descrie ca
fiind capitalul cultural al ora[ului. A[adar,
acesta este capitalul cultural care este
ast\zi al dispozi]ia oric\rei persoane, a
unui grup, unei comunit\]i, unei na]iuni.
Ce semnifica]ie are acesta? De ce este
important ast\zi?
A[ vrea s\ fac o compara]ie `ntre diferite feluri `n care avem nevoie de capital
cultural [i, de asemenea, `ntre diferite fe-
Est-Vest
luri `n care utiliz\m acest capital. Aleg
urm\torul exemplu pentru a ilustra ambele
situa]ii. ~n decursul anului trecut am fost
implicat `n achizi]ionarea unui tablou pe
care directorul galeriilor na]ionale britanice `l considera parte fundamental\ a
capitalului nostru cultural. Partea interesant\ este c\ acest tablou nu este pictat de
vreun maestru englez, ci de Rafael. Singurul motiv pentru care a fost inclus `n
capitalul nostru cultural este acela c\ se
afl\ de foarte mult\ vreme pe teritoriul
]\rii noastre.
Avem o mul]ime de alte obiecte de art\
furate sau acaparate din alte p\r]i ale
lumii, de la alte popoare. Un exemplu `l
constituie statuile de la Partenon „r\pite“
de la greci [i g\zduite de British Museum
de peste 150 de ani. {i avem r\m\[ite
umane aliniate [i `ngropate prin toate
subsolurile din Londra. Ne confrunt\m
acum cu `ntreb\ri legate de oportunitatea
retroced\rii acestor obiecte capturate. ~ns\
aceasta este o alt\ discu]ie. Revenind la
tabloul lui Rafael, trebuie s\ men]ionez ca
era pe pia]\ la pre]ul de £33 de milioane.
{i procesul pe care l-am parcurs, `n mod
repetat, a fost cel de trecere a acestor
obiecte de valoare din proprietatea privat\
`n cea de stat. Voi reveni asupra acestui
lucru. Deci iat\ un exemplu de discu]ie
privind capitalul cultural al unei na]iuni,
care apar]ine unei anumite culturi [i are o
semnifica]ie specific\.
Un alt exemplu extrem ar putea fi urm\torul. M\ plimbam deun\zi prin Pia]a
Mare a Sibiului cu un prieten rom=n. Am
v\zut un grup de muncitori care lucrau de
zor la refacerea unui acoperi[ de ]igl\ de
pe una din principalele cl\diri din pia]\. {i
mi-am adus aminte de o plimbare mai
veche prin Sibiu, cu Nicolae Ra]iu [i
Constantin Chiriac, `n care am aflat despre
diferitele tradi]ii, me[te[uguri, [coli [i
modalit\]i de a fabrica aceste buc\]i de
]igl\, de a le monta sau restaura `n diferitele zone ale ]\rii. Acesta este un alt fel
de capital cultural care vine dintr-o istorie
foarte diferit\ [i are o semnifica]ie foarte
diferit\.
A[ vrea s\ analiz\m acum urm\toarele
puncte: cine are nevoie de toate acestea,
ce au ele `n comun [i care s`nt diferen]ele
dintre ele. S\ ne oprim pu]in pentru a discuta despre rela]ia dintre diferitele componente ale capitalului cultural [i, de asemenea, despre rela]ia dintre acesta [i alte
forme de capital. Voi face apel la teoria pe
care sociologul francez Pierre Bourdieu o
lansa `n a doua parte a secolului trecut.
Capitalul cultural este un termen
sociologic folosit de Pierre Bourdieu `n
Formele de capital (1986) unde acesta
f\cea distinc]ia `ntre trei tipuri de capital:
1. capital economic (totalitatea resurselor economice);
2. capital social (apartenen]a de grup,
rela]ii, re]ele de influen]\ [i sus]inere);
3. capital cultural (forme de cunoa[tere,
`nclina]ii, educa]ie).
Bourdieu a f\cut un mare proiect de
care s`ntem `nc\ b`ntui]i [i ast\zi `n domeniul cultural. El a analizat institu]iile
din Fran]a [i publicul acestora, s-a uitat la
rela]ia institu]ii - public [i a ajuns la concluzia pe care o prezint `n linii generale
acum: existen]a capitalului cultural [i
faptul c\ acesta a dus la dezvoltarea capitalului social. Bourdieu vorbea despre
existen]a unei elite care se afl\ la conducerea acestor institu]ii, o elit\ care a r\pit
– mai mult sau mai pu]in – capitalul cultural al na]iunii, pentru ca apoi s\-l v`nd\
– dar nu s\ `l v`nd\ `napoi na]iunii care nu
[i-ar mai fi putut permite pre]ul. {i, `n
schimb, a dat acces limitat na]iunii la resursele pe care le crease [i le de]inuse ea
`ns\[i `n prima faz\. Ca urmare, capitalul
cultural `nchis `n muzee, galerii, teatre [i
a[a mai departe, era un fel de resurs\ care
permitea elitei culturale s\ m\reasc\ dis-
TIMPUL
21
tan]a fa]\ de popula]ia larg\. Iar, `n termenii rela]iei dintre capitalul cultural [i
capitalul economic, capitalul cultural
`ncepea s\ devin\ m\sura superiorit\]ii
economice, devenea m\sura abilit\]ii de a
proteja un anumit fel de resurse.
Vreau s\ atrag acum aten]ia asupra unui
aspect de care s`nte]i foarte con[tien]i `n
aceast\ parte a lumii: oameni care poate c\
acum cincisprezece ani vindeau covoare
pe strad\ au devenit ast\zi multimilionari.
De asemenea, `n ace[ti cincisprezece ani
ei au achizi]ionat `n mod constant capital
cultural. ~n Marea Britanie, trei sau patru
cluburi de fotbal majore – care s`nt elemente importante ale capitalului nostru
cultural – s`nt acum de]inute de milionari
ru[i. {i, mai grav, echipa mea – Arsenal –
se mut\ pe un nou stadion care se va numi
„Stadionul Emirate“. Nu v\ pute]i imagina
ce traum\ las\ toate acestea!
Cine de]ine
capitalul cultural?
La `ntrebarea „avem nevoie de capital
cultural?“, r\spunsul ar putea fi un alt set
de `ntreb\ri, [i anume: Cine de]ine capitalul cultural? C`t din el ne apar]ine? Cum
`l putem defini? {i ce ar trebui s\ se
`nt`mple cu el?
Tr\im `n diferite arii de interes [i s`nt
foarte con[tient (voi reveni asupra acestui
punct) de diferen]ele de calitate, `n]eles [i
con]inut ale capitalului cultural pe care `l
de]inem `n diferitele zone `n care tr\im.
Dar iat\ un lucru ciudat: unul dintre fenomenele interesante la nivel european este
„deficitul democratic“. Acest „deficit democratic“ se refer\ pur [i simplu la abilitatea sau lipsa de abilitate a europenilor de a
influen]a deciziile din cadrul Uniunii
Europene. Aceasta `nseamn\ c\ se exprim\ votul `ntr-un proces democratic, dar,
odat\ exprimat, nu mai ai control asupra a
ce se `nt`mpl\ – un deficit democratic. Un
lucru care m-a uimit recent a fost felul `n
care acest deficit a fost dezvoltat [i cum sa ridicat `n termeni culturali. Este unul
dintre elementele care demonstreaz\ existen]a unor goluri interesante `n abilitatea
de a colec]iona, de a asambla [i a expune
acest capital cultural care reflect\ `n mod
real pozi]ia [i natura popula]iei existente.
Acest deficit tinde s\ fie ilustrat [i de
pozi]ia imigran]ilor [i m\ `ntorc aici la
discu]ia pe care am purtat-o anul trecut `n
acest festival. Nu este vorba de o discu]ie
abstract\, teoretic\ acum. Toate acele no]iuni despre confiscarea capitalului cultural [i `nchiderea lui `n institu]ii bine p\zite
s-au tradus anul trecut `n revoltele [i incendiile din cartierele m\rgina[e ale
Parisului. Pentru c\ atunci c`nd le iei
oamenilor puterea de a-[i st\p`ni propriul
capital cultural, r\m`ne `n urm\ un acut
sentiment de frustrare.
~n acest sens, imigra]ia este un fel de
test cu Turnesol. Un astfel de test demonstreaz\ capacitatea unei na]iuni de a oferi
`ntregii popula]ii o re]ea de resurse care s\
o fac\ s\ se simt\ ca parte a proiectului
na]ional. S`nt aici implica]ii cu privire la
viitor (dar nu vreau s\ intru `n detalii
acum), la imigra]ie, la ideea de capital\
cultural\ etc. Este numai simptomatic, `ntr-adev\r, dar acest lucru ridic\ o `ntrebare
pentru mine [i ilustreaz\ rela]ia dintre
lucruri, [i anume rela]ia dintre transgresarea frontierelor [i capacitatea popoarelor
de punere `n valoare a capitalului cultural
pentru a-[i sublinia identitatea.
Migra]ia [i capitalul cultural
Problema pe care vreau s\ o aduc `n
discu]ie este legat\ de `n]elesul capitalului
cultural `n situa]ii de mutare [i schimbare.
V\ supun aten]iei un aspect de care m\
lovesc `n universit\]ile britanice c`nd predau sau m\ `nt`lnesc cu studen]i rom=ni, `n
particular. ~ns\ aceste observa]ii pot fi
generalizate [i pentru alte na]ionalit\]i. M\
g`ndesc la un t`n\r rom=n care se cheam\
Marius [i pe care l-am avut student `n
urm\ cu doi ani. Marius a venit din Ia[i.
{i-a f\cut masteratul `n Londra [i acum
este un t`n\r businessman de succes, `ntr-o
companie important\. Poart\ mereu costum, foarte elegant, [i este pe cale de a-[i
cump\r\ o ma[in\ scump\. Atitudinea lui
Marius fa]\ de Rom=nia `n momentul de
fa]\ este de respingere total\. ~n ceea ce `l
prive[te, Rom=nia este locul pe care l-a
p\r\sit cu c`]iva ani `n urm\. Revine din
c`nd `n c`nd s\-[i revad\ mama, familia,
dar at`t.
Voi vorbi acum [i despre un alt tip de
rom=n, care vine dintr-o familie [i ]ar\
sofisticat\ [i elegant\ pentru a se potrivi [i
adapta perfect, imediat [i la acela[i nivel,
`n Marea Britanie. De exemplu, c`nd l-am
avut pe Constantin Chiriac la Londra acum c`]iva ani cu un one-man show pe
texte de Marin Sorescu, din publicul care
a venit atunci s\-l vad\ la Riverside
Studios, f\ceau parte [i astfel de rom=ni.
Acei oameni [tiau de Constantin Chiriac,
de Marin Sorescu, apar]ineau acelor influen]e culturale, de]ineau un capital
cultural comun. Constantin reprezint\
ceva, anume aici la Sibiu, `n acest context
cultural, `ns\ la Londra el avea un alt tip
de identitate.
Oamenii care de]in acest capital cultural despre care vorbesc au capacitatea de
a-l utiliza `n diferite moduri. Voi demonstra acest lucru `ntr-un mod total emblematic pentru mine: cum mi-am petrecut
vacan]a de Pa[te. De obicei, de Pa[tele englezesc stai acas\ patru zile, uit`ndu-te la
filmele proaste de la televizor [i `ndop`ndu-te cu iepura[i de ciocolat\. Ce reprezint\ iepurele de ciocolat\? Cump\r\m
„ou\ de ciocolat\“ de Pa[te pentru c\ s`nt
din ciocolat\. Un lucru care m-a uimit vacan]a trecut\, c`nd am fost invitat `n aceasta cas\ de rom=ni `n Duminica Pa[telui, a
fost acela c\ prietenii mei s\rb\toreau `ntrun mod clar tradi]ional, care era direct
legat cu no]iunea de Pa[te. Nu cump\raser\ iepura[i de ciocolat\, ci vopsiser\
ou\ ro[ii, cu modele tradi]ionale. Nu `[i
luaser\ de la supermarket pr`nzul gata preg\tit, ci g\tiser\ mielul de Pa[te. Am fost
impresionat de modul `n care capitalul
cultural pe care-l utilizau spunea ceva
despre identitatea lor.
{i atunci o alt\ situa]ie mi-a venit `n
minte, despre care am discutat cu o student\ rom=nc\ zilele trecute: s\ zicem c\
tr\ie[ti dou\zeci de ani `n Sibiu [i apoi te
mu]i la Paris, Berlin sau Londra, unde
tr\ie[ti al]i dou\zeci [i cinci de ani. Ce se
cheam\ c\ e[ti atunci? Berlinez? Londonez? Parizian? Dac\ pui unui rom=n `ntrebarea „ce te face s\ fii rom=n“, acest lucru
ne aduce `napoi no]iunea de capital cultural [i `n]elesul acestuia. Acesta a fost unul
din lucrurile pe care am urm\rit s\ le
discut prin intermediul [irului de `ntreb\ri:
Cine de]ine capitalul cultural? Ce semnifica]ie are acesta [i la ce folose[te?
Ridic aceste probleme pentru c\, a[a
cum spuneam la `nceput, s`ntem `n pragul
unei coliziuni culturale importante [i pline
de semnifica]ie, `n care devenim [i eu [i
voi, al\turi, actan]i [i operatori. {i acest
lucru se va petrece `n cadrul a ceea ce se
presupune a fi o cultur\ comun\, sau o
cultur\ `n care elemente diferite ar putea
s\ se articuleze. De fapt, aceste elemente
nu numai c\ nu se articuleaz\ armonios, ci
dimpotriv\, intr\ `ntr-o competi]ie acerb\
pentru a dob`ndi `n]eles, semnifica]ie [i
proprietate asupra tiparului de identitate.
Revin, pe scurt, la o idee legat\ de pia]a
artistic\ `n care lucrez. ~n drum de la
Londra c\tre Sibiu, am f\cut o escal\ la
Bucure[ti unde o prieten\ m-a dus s\
vizitez un muzeu pe care vroiam de mult
s\-l v\d: Muzeul }\ranului Rom=n. Ceea
ce m-a uimit uit`ndu-m\ la exponatele din
muzeu era faptul c\ puteam vedea lucruri
similare `n satele rom=ne[ti actuale. Acest
lucru pentru mine este remarcabil pentru
c\, `n ]ara de unde vin, acest lucru este
imposibil `n zilele noastre. Dac\ mergi
`ntr-un sat din Sussex sau de l`ng\
Doncaster, de exemplu, [i vrei s\ afli
despre cultura, istoria [i tradi]ia locurilor
din urm\ cu dou\zeci de ani, trebuie
neap\rat s\ mergi la muzeu. Aici `ns\, se
pare – din exemplul cu ]iglele [i acoperi[ul
– oamenii s`nt `nc\ proprietarii capitalului
cultural [i au reu[it s\-[i p\streze obiectele, tradi]iile [i me[te[ugurile. Institu]iile
de aici nu au fost at`t de acaparatoare `nc`t
s\ r\peasc\ [i s\ pun\ la p\strare aceste
obiecte [i habitate. Aici, `mi pare mie,
capitalul cultural define[te `nc\ destul de
clar o anumit\ identitate a locului [i a
oamenilor, lucru care s-a pierdut de mult
`n lumea alienat\ [i postmodern\ din care
vin [i `n care oamenii nu mai de]in
proprietatea propriului capital cultural.
Presupun c\ va avea loc o ciocnire
interesant\ [i plin\ de semnifica]ii c`nd
aceste dou\ lumi se vor `nt`lni `ntr-o
Europa unit\.
Traducere de Ramona Mitric\
(Conferin]\ sus]inut\ de dr. Mike Phillips, `n
cadrul FITS – Festivalul Interna]ional de Teatru de la
Sibiu, duminic\ 4 iunie 2006, Sala Thalia)
iulie-august 2006
22
TIMPUL
Via]a `n oglind\
Ce face ziaristul rom=n
c`nd devine `nv\]\tor al na]iunii
(continuare din num\rul trecut)
Fenomene bune
conduc\toare de scop
P`n\ acum mi-ai spus doar trei `ntreb\ri
din posibilul dialog pe care ai putea s\-l
por]i cu jurnalistul rom=n.
Sigur, ar mai fi [i altele, dac\ vrei s\ te
prezin]i `n fa]a aceluia drept mai ,,cunosc\tor“: consideri c`teva evenimente – la
`nt`mplare, nu cele mai importante – [i `i
ar\]i aceluia c\ ,,[tii [i tu ceva“ din ce face
el. De pild\, a publicat o carte, iar aceea a
fost primit\ nu tocmai bine de unii confra]i
(lucrul acesta ]i-l spun documentari[tii,
dac\ lucrezi la un ziar ce-[i poate permite s\
angajeze a[a ceva). Atunci copii c`teva
extrase din recenzii (sau tot documentari[tii
fac asta) [i, c`nd ajungi `n fa]a autorului, dai
impresia c\ [tii tot ce s-a scris `n ultima
vreme despre el, c\ `l pui `n fa]a ,,probelor“
(ceea ce este o eroare, pentru c\, de multe
ori, citatele de felul acesta nu probeaz\
nimic). S\ spunem c\ e[ti trimis s\ vorbe[ti
cu autorul unui volum de eseuri politice; el
]ine [i rubric\ permanent\ la unul dintre
ziarele din capitala ]\rii dtale. Dai mai `nt`i
un citat dintr-un text de-al lui, citat nu prea
lung, ca s\ nu te plictise[ti mai `nt`i dta, ca
s\ nu vorbesc de cititori, apoi vii cu o
`ntrebare ,,ascu]it\“: ,,Oamenii din aceast\
]ar\ s`nt interesa]i de valorile europene?
Dumneavoastr\ ce crede]i?“ (textul din
care ai citat este o diserta]ie pe trei pagini
despre felul cum apar]ine ]ara dtale la
Europa [i la ,,sim]irea european\“ a poporului; citezi [i dta jum\tate de pagin\, ca s\
ar\]i c\ ,,ai citit“). Deci, nu-l `ntrebi dac\ a
citit ultimele sondaje referitoare la Europa
[i nici nu-l `ntrebi dac\ acelea erau de
natur\ s\-l nelini[teasc\.
Dar, din c`te [tiu, ultimele procente la
sondajele despre Europa au fost c`t se
poate de bune.
~ntr-adev\r, cele de la sf`r[itul lui
ianuarie 2006 au fost foarte bune, s-au
apropiat mai mult de ceea ce ar fi trebuit s\
fie un procent real, dintr-o ]ar\ european\,
[i nu cele uria[e de p`n\ acum. Dar dta nu
`ntrebi nimic despre asta, ci lucruri precum:
,,Ce impresie v-au f\cut cet\]enii din Bosnia, abia `ntor[i din r\zboi?“ (dac\ textul
din care citezi este o relatare din Bosnia, de
pild\). Deci, nu ,,unde a]i fost?“, ,,c`nd“,
,,cu cine a]i vorbit `n Bosnia?“, ci ,,impresia pe care mi-au f\cut-o cet\]enii din
Bosnia“, a c\ror suferin]\ mi se sugereaz\,
spun`ndu-mi-se c\ s`nt ,,abia `ntor[i din
r\zboi“; prin urmare, spa]iul r\spunsurilor
mi se `ngusteaz\ la ,,eroii pozitivi“, la suferinzi `n orice caz, fa]\ de care mi se impune
o atitudine obligatorie.
Alt tip de `ntrebare nu exist\?
Exist\ o mul]ime de `ntreb\ri `nrudite
`ntre ele, care dau senza]ia de ,,tipuri diferite“; folosim, de fapt, acela[i tip de
`ntrebare pentru to]i interlocutorii [i pentru
toate situa]iile.
Nu `n]eleg.
Vorbeam de c\r]ile de dialoguri ap\rute
`n ]ara dtale; am `n fa]\ una dintre acestea,
ap\rut\ cu opt ani `nainte de schimbarea de
regim politic din 1989. Un miliardar italian
provenit din r`ndurile extremei drepte interbelice, reprofilat `n agent de publicitate
al partidului comunist, acord\ un interviu
unei doamne, cu care ocazie cuget\ despre
,,educa]ia permanent\“. Pe coperta a patra a
volumului ap\rut la Editura Litera (singura
care accepta, `n condi]ii incerte, publicarea
`n regie proprie a unei c\r]i), acest miliardar
era prezentat cam `n tonul cultului personalit\]ii folosit pentru Ceau[escu: ,,Este o
carte de zile mari. O carte rar\, luminoas\
iulie-august 2006
`n noianul de lucr\ri despre educa]ie. Un
eveniment ce exced\ [sic] grani]ele ]\rii
noastre, `nscriindu-se `n mondialitate.“ Ca
[i `n multe alte relat\ri din presa din ]ara
dtale despre acest personaj dubios, lipsesc
o serie de [abloane din discursul ideologic
al presei, cele referitoare la partidul comunist [i la familia conduc\toare. ~n schimb,
despre acest om de afaceri se vorbe[te ca [i
cum ar fi unul dintre savan]ii geniali tr\itori
`n str\in\tate, pleca]i din ]ara dtale. Iat\
acest fragment din prefa]\. Am p\strat [i
referin]a la ,,dialog“, ce are o savoare
aparte:
,,Ca [i `n educa]ie, [i `n teoria educa]iei,
fundamental este dialogul. F\r\ scheme
prestabilite, deschis sugestiilor din toate
mediile existen]ei, din toate sferele ac]iunii
umane. Astfel pot fi puse `n joc interese [i
competen]e dintre cele mai deosebite [i –
de ce nu? – chiar divergen]e, punctele de
referin]\ fiind `ns\, cu cît mai numeroase,
cu atît mai bune conduc\toare spre scop.
~n acest spirit, de substan]ial\ [i
comprehensiv\ receptivitate, a r\spuns [i
prof. dr. Iosif Constantin Dr\gan, distins
om de [tiin]\ de origine rom=n\, personalitate afirmat\ multiplu la nivel interna]ional,
solicit\rii noastre de a accepta un [ir de
convorbiri despre educa]ia permanent\.
Prilej de a testa reac]ia unui specialist `n
mai multe discipline din afara pedagogiei,
la problematica acestui domeniu, a c\rui
prefacere din temeliii este condi]ionat\,
credem, nu numai de autoevalu\ri aprofundate, ci [i poate, cel pu]in `n egal\ m\sur\,
tocmai de invazia unor puncte de vedere
dinspre alte discipline, apte s\ instaleze
discu]ia acolo unde-i este de fapt locul: pe
vastul cîmp socio-uman al vie]ii, `n toate
sensurile [i ipostazele acesteia (p. 8).“
Observi, probabil, c\ autoarea folose[te
grafia interbelic\ pentru ,,î“ – cartea apare
`n 1981 – acesta fiind, probabil un semn de
,,nonconformism“; va folosi aceast\ grafie
pe parcursul `ntregii c\r]i.
}i se pare un semn de nonconformism?
Nu-mi aduc aminte ca, `nainte de 1989, la
editura Litera s\ fi ap\rut volume samizdat.
Iar ,,regia proprie“ era controlat\ cu maxim\ stricte]e de stat.
S-ar putea s\ ai dreptate. Dar ce spui
despre ,,dialogul“ `n care ,,pot fi puse `n joc
interese [i competen]e din cele mai deosebite [i… chiar divergente“? Dar despre dl
Dr\gan, ,,distins om de [tiin]\ de origine
rom=n\, personalitate afirmat\ multiplu la
nivel interna]ional“? Autoarea nu ne spune
nici un domeniu `n care s-a afirmat, fie [i
singular, nu neap\rat ,,multiplu“, savantul
despre care vorbe[te. Ghicim, `ntr-adev\r,
c\ s-ar pricepe la pedagogie (dar este [i
,,specialist `n mai multe discipline `n afara
pedagogiei“). Din cauza acestei competen]e certe a dlui Dr\gan, afirmat\ de autoarea
noastr\, trebuie s\ accept\m ca discu]ia s\
se poarte ,,pe vastul cîmp socio-uman al
vie]ii“, `n toate sensurile [i ipostazele acesteia. Nu `]i propune pu]in interlocutoarea lui Iosif Constantin Dr\gan.
Experien]a de pe [antierele
epocii Nicolae Ceau[escu
~mi spuneai mai `nainte c\ intelectualii
din aceast\ ]ar\ au `nceput un stil de a
dialoga (de a nu dialoga, de fapt) `n reviste
[i `n ziare, care nu `i deosebe[te de propagandi[tii forma]i la [colile de ziaristic\
ale partidului comunist. Acest stil a devenit
norm\ pentru to]i cei care fac jurnalism
aici. De ce trebuie s\ `mi dai acest exemplu,
al unui volum de dialoguri cu Iosif
Constantin Dr\gan, pe care nu [tiu c`]i l-au
citit [i c`]i `[i mai aduc aminte de el?
Pentru c\ acest volum este o extrem\ a
ceea ce s-a putut face `n interviul din presa
de la dta. Prive[te cum se prezint\ jurnalistul, de la prima `ntrebare pe care i-o pune
dlui Dr\gan: ,,Stimate domnule Dr\gan,
natura preocup\rilor actuale pentru educa]ia permanent\ m\ oblig\ s\ v\ solicit, `n
aceast\ materie, considera]ii de anvergur\,
a[ spune, planetar\. Este de a[teptat ca dv.
s\ nu fi]i deloc surprins de aceast\ propunere. A[a privi]i, pare-mi-se, `ntotdeauna lucrurile, `n acest fel v\ intereseaz\, cred, s\
fie purtat `ndeob[te un dialog cu dv. (p. 9).“
Prima dat\ c`nd am v\zut aceast\ pagin\,
am crezut c\ am halucina]ii: se preg\te[te
un al doilea cult al personalit\]ii [i eu nu
[tiu, m-am `ntrebat, atunci nefiind `n stare
s\ r\spund prea am\nun]it (intr\rile `n ]ar\
se limitaser\ la adep]ii personajelor precum
Dr\gan). Reporterul declar\ c\ se simte
obligat s\-i solicite interlocutorului ,,considera]ii de anvergur\ … planetar\“. Mai ales
c\ a[a `l intereseaz\ pe acesta ,,s\ fie purtat
`ndeob[te un dialog“ cu dsa.
Nici p`n\ acum nu m-ai convins `ndeajuns. Putea fi vorba de un volum f\cut
,,la comand\“, iar autoarea nu [tia folosi
alt limbaj.
Nu [tia ea, dar nu au [tiut nici al]ii care
au f\cut asemenea ,,dialoguri“ publicate `n
c\r]i [i s\pt\m`nale. Iar pozi]ia `n care `l
punea pe dl Dr\gan este cea a unui demiurg
(pe care dsa nu a refuzat-o, de altfel). O alt\
,,`ntrebare“, `n care omul de afaceri este pus
`n situa]ia de a clarifica no]iuni fundamentale: ,,La o ascultare pripit\, ideea de obliga]ie sun\ `ns\ a impuls exterior, mai greu
acceptabil pentru individ, cînd e vorba de
propria sa formare. Nu a]i dori s\ explica]i
termenul? Este obliga]ia aceasta o sabie a
lui Damocles, iritant\ prin lipsa unei ra]iuni
suficiente care s-o legitimeze? Sau este,
poate, o obliga]ie-[ans\? (p. 9).“ Deci, no]iunea de obliga]ie trebuie explicat\, pentru
c\, mai `nainte, reporterul dorea ,,pu]in\ filozofie“, iar interlocutorul s\u era de acord,
,,pentru c\ `n general reflec]ia [i ac]iunea
asupra condi]iei umane reclam\ filozofie
(p. 8)“. Dar s\ nu cumva s\ credem c\ ar fi
vorba de ,,specula]ie zadarnic\, ci doar
[ghilimele `n original] medita]ie aprofundat\, capacitate de generalizare, f\r\ s\ ne
rupem, totu[i, de sim]ul comun (ibid.).“
Mai departe, urmeaz\ o succesiune de replici, `n care reporterul, ca de obicei, nu
`ntreab\, iar cel intervievat r\spunde pe o
pagin\, cel pu]in. Dar nici reporterul nu se
las\ mai prejos [i `l oblig\ pe savantul de
renume modial s\ trag\ concluziile dorite.
Dta ce ai putea r\spunde la `ntrebarea ce
urmeaz\?
,,~n spiritul celor afirmate de dv., am
putea conchide c\ instituirea educa]iei permanente ca principiu director `n epoc\ deriv\ din accelerarea general\ a istoriei – pe
plan social, na]ional, [tiin]ific. Cei doi timpi
ai progresului uman – inven]ie [i aplicare –
tind s\ se suprapun\. ~n consecin]\, educa]ia, ca [i cunoa[terea, nu mai constituie un
act sacerdotal, separat de restul vie]ii, de
practica economic\ [i social\, ci asist\m la
unirea celor trei faze: descoperirea [tiin]ific\
– transferul tehnologic – generalizarea de
mas\ a cuno[tin]elor. (p. 12).“
Ce vrei s\ r\spund? Este `ntocmai teoria
a[a-zisei ,,integr\ri a `nv\]\m`ntului cu
practica [i produc]ia“ de care se slujea
regimul, doar formulat\ ceva mai elegant.
Mai elegant, spui dta? Ni se spune de
,,unirea celor trei faze“, ,,descoperirea [tiin]ific\“, ,,transferul tehnologic“ [i ,,generalizarea de mas\ a cuno[tin]elor“ devenind
una. Dar era prezentat\ de un ,,capitalist“
care, deci, aproba politicile regimului politic din ]ara dtale `n anii ’80 [i, mai mult, se
presupunea c\ i-ar conferi un gir de credi-
bilitate. C\ acel om de afaceri nu se referea,
`n cuget\rile sale, la nimic legat `n mod real
de afacerile pe care le f\cuse ani de zile, era
evident. Nu `l costa nimic s\ vorbeasc\
despre politicile tiermondiste ale UNESCO
din acei ani (`n care despre ambasadorul
Valentin Lipatti se spunea `n ]ara dtale c\ ar
fi foarte prezent), despre policalificarea
necesar\ `n industriile acelor state (p`n\ [i
termenul, policalificare, este acela[i cu cel
din documentele programatice ale partidului comunist – pp. 26-30), despre necesitatea unui control strict asupra salariatului pe
care ni-l prezint\, f\r\ s\-[i dea seama, `ntrun tablou orwellian: ,,[T]ehnicul [i eticul,
economicul [i filozoficul, culturalul [i
artisticul, via]a de familie [i cea public\
etc., alc\tuiesc un tot din care cu greu s-ar
desprinde o latur\ neinteresant\ sub raportul eficien]ei `n educarea for]ei de munc\.
Revolu]ia tehnico-[tiin]ific\ a pus pe tapet,
ca s\ spun a[a, cu o deosebit\ energie tocmai multiplele rosturi ale factorului subiectiv – omul – `n raport cu tehnica, produc]ia
[i economia. Ea a modificat optica industriei «clasice»: omul `n jurul ma[inii, printro optic\ opus\: ma[ina «subiectivizat\» de
om, executînd voin]a acestuia, «preluînd»
mereu din inteligen]a, voin]a [i dinamismul
s\u (p. 31).“
Deci, crezi c\ reluarea unei experien]e
ca a dtale, deschiderea unui cotidian ,,serios“ este imposibil\ `n aceast\ ]ar\.
Nu, nu este imposibil\, aici m-ai `n]eles
gre[it. Trebuie doar un investitor cu bani,
cu mul]i bani, care s\ se g`ndeasc\ `n primul r`nd la calitatea ziarului [i s\-[i duc\
toate celelalte activit\]i `n func]ie de ea.
Trebuie s\ fie dispus s\ piard\ un timp, s\
piard\ mul]i bani; `n primele etape, cei care
vor conduce ziarul – m\ refer la cei care `i
vor face ,,fa]a“, publici[tii – trebuie s\ fie
occidentali. S\ m\ fac bine `n]eles: se scrie
bine `n publica]iile de aici, uneori chiar mai
bine dec`t `n Occident. ~ns\ oameni care
scriu str\lucit nu respect\ precepte elementare ale profesiunii, pentru c\ nu le-au cunoscut niciodat\. ~n plus, jurnalismul de
aici va func]iona `n mod propriu atunci c`nd
norma profesiunii va fi alc\tuit\ de reguli
profesionale [i nu de consilii autoconstituite, `n care v\d d`ndu-[i cu p\rerea tot
felul de exemplare ce ar p\rea dubioase `n
orice ]ar\ civilizat\.
La ce exemplare dubioase te referi?
Prive[te acest proofreader din decembrie 1989, pentru programul Televiziunii
Rom=ne. Pe 27 decembrie 1989, la ora
21,20, este programat\ emisiunea ,,Genera]ia Epocii Nicolae Ceau[escu – genera]ia
victoriei socialismului `n Rom=nia“. Subtitlul acestui titlu kilometric este ,,{antierele
tinere]ii – [antierele istoriei noastre noi“.
Redactorul emisiunii (nemaidifuzat\ vreodat\) este Mihai Tatulici, care, dup\ o oarecare perioad\ de t\cere, a ap\rut ca jurnalist
,,cu experien]\“ prin media de la voi. Despre ce experien]\ poate fi vorba? Nimeni nu
pare a `ndr\zni – [i nu v\d de ce – s\ pun\
aceast\ `ntrebare. Problema acestui domn
este c\ nu poate produce nici un dialog civilizat, c\ no]iunea de relatare `i este str\in\,
iar percep]iile sale despre via]a politic\ s`nt
pe m\sura ,,experien]ei“. Nu e singurul `n
aceast\ situa]ie, dar, dac\ a[ porni vreun
ziar, a[ evita orice contact cu asemenea
exemplare, care nu au f\cut dec`t s\
degradeze ce mai r\m\sese din profesiunea
de jurnalist.
M\ tem c\ nu ai avea nici o [ans\.
Eu s`nt aproape convins. Acesta este [i
motivul pentru care nu m-am temut foarte
tare s\-]i spun toate lucrurile astea.
Radu Eugeniu STAN
Labirint
Educa]ie [i diversitate cultural\
IULIA GRAD
Diversitate – acesta este „termenul zilei, termen care desemneaz\ at`t o situa]ie,
c`t [i maniera `n care aceast\ situa]ie trebuie abordat\. Este conceputul de la care
pornesc discu]ii extrem de interesante, dar
trebuie s\ fie [i punctul la care se ajunge.
Toate au loc `n urma unui proces complex
[i dificil de abordat, capabil `ns\ s\ creeze
o urzeal\ a dialogului care s\ permit\
coexisten]a [i men]inerea elementelor care
creeaz\ diversitatea.
Diversitatea este, de asemenea, nucleul
care a declan[at coagularea volumului
Education and Cultural Diversity (Educa]ie [i diversitate cultural\), Editura
Provopress, Cluj-Napoca, 2006. Volumul,
editat de Sandu Frunz\ [i de Michael
Jones, cuprinde o parte din lucr\rile prezentate `n cadrul workshop-ului interna]ional Multicultural Education in the
CEE Region, the NIS, and Central Asia,
organizat de Societatea Academic\ de
Cercetare a Religiilor [i Ideologiilor,
SACRI, care a avut loc `n noiembrie 2005,
la Cluj-Napoca.
Diversitatea este [i termenul cel mai
potrivit pentru caracterizarea acestui volum, deoarece autorii textelor prezente
aici provin din ]\ri diferite (Rom=nia,
Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova,
Polonia, Liban, Uzbekistan, Kirgistan,
Macedonia, Serbia-Muntenegru etc), din
spa]ii culturale diferite, au forma]ii diferite [i adopt\, desigur, perspective diferite
asupra fenomenului diversit\]ii culturale,
plasat\ de data aceasta `n domeniul
educa]iei.
Autorii propun analize extrem de interesante ale unor contexte diferite `n care
pluralitatea, de orice natur\ ar fi ea, `[i
face sim]it\ prezen]a [i `[i cere drepturile.
Diferitele spa]ii socio-culturale la care se
face referire [i diferitele maniere de abordare a temei volumului duc la formularea
unei perspective care se constituie `ntr-un
instrument util `n cercetarea problemei
educa]iei multiculturale.
Simplific`nd, se poate spune c\ textele
care alc\tuiesc volumul Education and
Cultural Diversity se plaseaz\ pe dou\
planuri. Unul dintre ele este ocupat de textele care ofer\ o perspectiv\ mai degrab\
teoretic\ asupra multiculturalismului [i
asupra educa]iei multiculturale, iar cel\lalt
de textele care prezint\ fenomenul situ`ndu-l `n cadre concrete, clar determinate,
cu probleme, obstacole [i, dac\ nu este
prea mult spus, reu[ite specifice.
Grupul de texte pe care le numim „teoretice“ propune diferite perspective asupra
multiculturalismului, asupra altor termeni
care se situeaz\ sub aceea[i umbrel\ a pluralismului, dar [i asupra diferitelor raporturi care exist\ `ntre ace[ti termeni. Tratarea unor concepte esen]iale pentru punerea `n discu]ie a problemei pluralit\]ii culturale din perspectiva educa]iei asigur\ un
fundal indispensabil pentru prezentarea
unor situa]ii concrete.
Volumul ofer\ [i analize care privesc
mai multe contexte socio-culturale care se
confrunt\ cu provoc\rile pluralit\]ii [i ale
necesit\]ii unei educa]ii multiculturale,
dar care, `n ciuda acestui „numitor comun“ care este chiar fenomenul aflat la
baza discu]iilor, devin fiecare cazuri unice
care pot fi percepute, `ntr-o oarecare m\sur\, drept tipare sau modele posibile de
genul „a[a da/a[a nu“ `n tratarea problemei pluralismului cultural. Perspectivele
[i situa]iile diferite care fac obiectul studiului unei p\r]i din lucr\rile acestui volum contribuie [i ele la formarea unei imagini complexe a fenomenului. Se pot men]iona `n acest sens mai multe texte care
prezint\ situa]ia minorit\]ii turce din
Bulgaria sau cele care fac referire la
situa]ia `nv\t\m`ntului universitar din
Liban, Macedonia, Uzbekistan, Republica
Moldova etc.
Unele texte cuprinse `n acest volum
merg [i mai departe cu focalizarea unui
segment al temei discu]iei [i abordeaz\
metodele de introducere a paradigmei
multiculturalismului `n procesul de predare al unor discipline, precum istoria sau
psihologia. Modurile [i posibilit\]ile de
implementare a curriculei multiculturale
`n `nv\]\m`ntul preuniversitar [i universitar constituie `nc\ un subiect important
pentru discu]iile care au dus la apari]ia
acestui volum.
~n concluzie, metodele folosite, care
variaz\ de la analize conceptuale, la prezent\ri ale unor situa]ii educa]ionale
concrete [i la analize statistice, situa]iile
specifice ]\rilor [i contextelor familiare
fiec\rui autor, diferite, `n ciuda unor
similitudini care se contureaz\ datorit\
unui punct de vedere general, totul se
`mbin\ oferind o perspectiv\ complex\
asupra educa]iei multiculturale. Ele fac
din volumul Education and Cultural
Diversity o lucrare demn\ de a fi luat\ `n
considerare de c\tre cei interesa]i de
subiect, dar nu numai de c\tre ace[tia, o
lucrare care scap\ capcanelor inerente
unui subiect at`t de actual, dar delicat [i
alunecos, cum este multiculturalismul [i
provoc\rile pe care acesta le adreseaz\
procesului educa]ional.
~N OBIECTIV
Trans-cli[ee `n Transamerica
IRINA PETRARU
Nu mul]i [i-au pus speran]e `n filmul
Transamerica. Ecua]ia ar\ta cam a[a: un
regizor necunoscut, Duncan Tucker, dou\
actri]e specializate `n seriale tv, Felicity
Huffman [i Fionula Flannagan [i un
subiect nu foarte nou. Travesti]i [i transsexuali s-au tot perindat pe ecrane, culmin`nd cu divele cu sex incert ale lui
Almodovar. La noi, filmul a fost programat la pu]in timp dup\ Gayfest, parad\ ce
a prilejuit o serie `ntreag\ de apari]ii TV
ale b\ie]elului-c`nt\rea]\ Naomi. Dac\ nu
e `nso]it\ de strig\tele isterice ale habotnicilor, imaginea unui transsexual este cel
mult prilej de amuzament. Inutil de spus
c\ filmul Transamerica nu a avut succes la
rom=ni, dar asta nu conteaz\ aici. Cei care
au fost s\ vad\ totu[i filmul ar fi ipocri]i s\
nu recunoasc\ faptul c\ are secven]e
extrem de hilare.
Felicity Huffman e o actri]\ care joac\
rolul unui b\rbat (Stanley) care vrea s\
devin\ femeie, fapt ce ar deveni posibil
doar `n urma unei opera]ii de schimbare a
sexului. Ur`]enia fizic\ a personajului,
Bree pe numele lui „de fat\“, este completat\ de nelipsitul machiaj unsuros [i de
23
TIMPUL
garderoba kitsch. ~mbr\cat `n taior roz,
`narmat cu tocuri [i po[et\ plus anex\ (un
penis fals pe care Huffma cic\ `l alinta
Andy `n timpul fim\rilor), Stanley/Bree
parodiaz\ imaginea american\ edulcorat\
de papu[\ Barbie. A[a cum taioarele lui
s`nt simulacre prost croite de ]inut\ office,
a[a [i personajul principal este o „pseudofemeie“. Aflat `n pragul opera]iei hot\r`toare de sex, personajul porne[te la drum
tulburat ([i la `ndemnul psihologului). Un
drum ini]iatic, normal. De aici, povestea
ce se putea `neca `n cli[ee tipic americane
se salveaz\ tocmai prin parodie, dar [i prin
jocul senza]ional al lui Felicity Huffman,
premiat\ cu Globul de Aur si nominalizat\
la Oscar.
Dorindu-[i s\ se g\seasc\ pe sine (`n
variant\ feminin\!) personajul principal `[i
g\se[te, ironic, perechea. {i aceasta nu e
fermierul, „good old cowboy“, care `i
ofer\ ad\post [i hran\ pe drum, ci… fiul
de care nu [tia. N\scut din singura rela]ie
heterosexual\ a lui Stanley, b\iatul e un
Adonis-lichea care viseaz\ s\ devin\
vedet\ de filme xxx. Cum Stanley/Bree `l
scoate de la pu[c\rie pe cau]iune de un
dolar [i se d\ drept membr\ a unei organiza]ii religioase, t`n\rul nu afl\ dec`t prea
t`rziu [i `n mod [ocant c\ ea este el. Iar el
este tat\l. P`n\ atunci, cei doi, afla]i
`mpreun\ la drum, se apropie at`t de mult,
`nc`t fiul se `ndr\goste[te de Bree si chiar
o cere de nevast\, de vreme ce tat\lui `i
fusese fric\ s\-[i dezv\luie identitatea. Un
joc qui-pro-quo [i o parodie light a imaginii cuplului hollywoodian. Cei doi aleg,
subtil, un drum asem\n\tor: Bree devine
femeie sc\p`nd de anexa dintre picioare,
iar fiul `[i accentueaz\ latura feminin\,
vopsindu-[i p\rul blond, ca al p\pu[ii
Barbie [i devenind parte pasiv\ `n filme
porno. Lucrurile se complic\ `n lupta lui
Duncan Tucker cu cli[eele holywoodiene.
Personajul principal, Stanley/Bree, este un
ratat cu vaste cuno[tin]e `n diverse domenii, ce respect\ cu religiozitate normele
gramaticale ale limbii engleze. Meteahna
o mo[tene[te din familia sa, ce locuie[te
`ntr-un conac kitsch [i se compune dintr-o
mam\ religioas\ [i ve[nic bronzat\
(Flanngan) si un tat\ evreu. Un melanj
vesel, colorat [i ironic, precum [apca „I
love Jesus“ de pe capul transsexualului
Bree. Un joc cinematografic ce arat\ f\r\
s\ demonstreze [i care te face s\ vrei s\
devii tolerant, Transamerica este deja pentru unii un film-cult.
marginea
LA La
MA
RGINrîndurilor
EA R~NDURILOR
Rom=nia de
pe centur\ (II)
MIHAI COSTANDACHE
A[tept cu ner\bdare s\ intr\m
`n Uniunea European\.
S\ nu se mai chinuiasc\ „ai
no[tri“ s\ plece ilegal s\-i buzun\reasc\ pe „ai vo[tri“. S\ plece `n
voie, f\r\ restric]ii, f\r\ eforturi, s\
plece ca ni[te adev\ra]i cet\]eni
europeni. S\ se `ntoarc\ plini de
bani, de lan]uri de aur, de ma[ini,
s\-[i fac\ vile… s\ le fie lor bine. Iar
noi s\ r\m`nem aici [i s\ muncim `n
continuare pentru salariul minim pe
economie – ve[tile s`nt extrem de
`ncurajatoare, va fi de 390 lei, din
2007...
Vreau s\ nu-i mai fie fric\
Uniunii s\ vin\ la noi.
Te a[tept, Uniune, a[a cum i-am
a[teptat pe americani, s\ vii s\-]i
cumperi garsonier\ confort 2 cu
50.000 de euro, s\ vii s\-]i curg\ apa
de la balcoane `n cap, s\ vii s\-]i
urle muzica `n cap la 2 noaptea.
Vino, Uniune, s\ ne miro[i gr\tarele [i mititeii f\cu]i `n fa]a blocului ca s\ li se umple gura de… ap\ [i
s\ le sar\ ochii din cap vecinilor de
ciud\, vino s\ ne vezi termopanele,
vino s\ ne admiri balcoanele!
Vino s\ bem o bere la cr`[ma din
col] cu 1 leu, n-ai mai b\ut tu a[a
ceva! {i dau [i o ]uic\ de la mama ei,
ca s\ vezi c\ nu e chiar a[a r\u!
Uniune, te a[tept s\ mergem
`mpreun\ s\ lu\m m`ncare din
Carrefour, din Metrou, din Selgros
[i de la buticul din col], care arat\ la
fel, de[i tu m-ai ajutat s\-l deschid
imediat dup\ Revolu]ie. Vino s\
vezi ce dr\gu]i s`nt v`nz\torii care
privesc prin tine dac\ n-ai un kil de
aur pe degete [i lan]ul gros c`t bra]ul
la g`t!
Te a[tept s\ ne `mbr\c\m din
magazinele cu ]oale aruncate de tine
la gunoi, te a[tept s\ te duc la Mall
s\ vezi lumea bun\, s\-]i cl\te[ti [i tu
ochii [i s\ pui m`na, c\ [tiu eu c\ tu
ai bani, Uniune, [i po]i… `nc\ po]i,
dar dup\ c`]iva ani de stat aici, mai
vorbim!
Uniune, te a[tept s\ ne uit\m
`mpreun\ la televizor s\ vedem
Vacan]a Mare `n reluare, te a[tept s\
ne str`ngem `n bra]e [i s\-mi spui c\
o s\-mi dai bani. Uniune, te a[tept
s\-mi spui c\ nu arat\ nimeni la fel
de bine ca mine.
{i ai s\ vezi c\ noi nu s`ntem at`t
de corup]i cum ]i-au suflat du[manii
`n ureche, [i c\ rom=nilor le place s\
lucreze, chiar [i degeaba! S\ vii s\
vezi ce frumos z`mbim noi, ce fotogenici s`ntem! Uniune, promitem c\
o s\ ne punem din]ii cu banii pe care
ni-i dai tu! {i n-o s\ ie[im din
cuv`ntul t\u [i o s\-]i fim fideli toat\
via]a!
Uniune, s\ vii s\ ne cuno[ti marii
rom=nii [i micii rom=ni. S\ vii s\
dai m`na cu greii momentului, cu
vedetele, cu [tabii no[tri. Vino apoi
s\ ne cuno[ti [i pe noi, pe cei cu
z`mbetul fl\m`nd de tine, dac\ tot ne
crezi at`t de buni.
Da, a[tept cu ner\bdare s\ intr\m
`n Uniunea European\…
iulie-august 2006
24
TIMPUL
Sarcofagul de h`rtie
Ioan Petru Culianu despre Allan Bloom
IOAN PETRU CULIANU
a
colaborat la emisiunea mea la BBC
„C\r]i [i autori“ cu un num\r de recenzii [i comentarii. Prima recenzie,
la cartea lui Cioran, Confesiuni [i
Anateme, a fost trimis\ c`nd I. P.
Culianu era la Wassenar, la Institutul
de ~nalte Studii Umaniste [i {tiin]e
Sociale din Olanda. Au urmat alte
dou\ comentarii, intitulate „Mircea
Eliade din 1937 p`n\ `n 1945“ [i
„Mircea Eliade [i Nae Ionescu“. ~n
1987, c`nd a `nceput s\ predea
la „Divinity School“ a Universit\]ii
din Chicago, a recenzat pentru BBC
cartea lui Allan Bloom Criza
Spiritului American. Dup\ `nt`lnirea
noastr\ de la Londra, profesorul
Culianu inten]iona s\ continue colaborarea cu emisiunea BBC-ului. Din
p\cate, asasinarea sa a f\cut ca aceast\
recenzie s\ fie ultima pe care aveam
s\ o primesc. Am p\strat aceast\
recenzie, iar acum o ofer spre publicare revistei Timpul, prin bunele oficii
ale amicului meu, Liviu Antonesei.
George St\nic\ – fost redactor la
sec]ia Rom=n\ BBC, Londra.
Allan Bloom: The closing of the
American Mind. How Higher Education Has
Failed Democracy and Impoverished the
Souls of Today’s Students. Foreword by Saul
BELLOW. Simon & Schuster, New York
1987. 393 pp.
Au ap\rut `n 1987 `n Statele Unite dou\
c\r]i diametral opuse din mai multe puncte de
vedere, de[i scrise de doi profesori de la
aceea[i prestigioas\ universitate din Chicago:
~nchiderea Min]ii Americane de Allan Bloom
[i Pluralitate [i ambiguitate de David Tracy.
Pompos subintitulat\ Cum Educa]ia superioar\ n-a fost pe m\sura democra]iei [i a
s\r\cit sufletul studen]ilor de azi [i prefa]at\
de renumitul Saul Bellow, coleg [i probabil
(cu totul paradoxal) prieten al autorului,
cartea lui Allan Bloom a ap\rut simultan `n
traducere francez\ [i, de[i primit\ de pres\ cu
perplexitate, a fost tr`mbi]at\ [i publicizat\ `n
cele patru v`nturi. Discret\, cartea lui David
Tracy a avut deocamdat\ doar ecouri locale.
Suindu-se pe catedra de predicatori calvini[ti a str\mo[ilor s\i, Bloom ia o poz\
m\rea]\ [i critic\ a[a-numitul „relativism
valoric“ al epocii de azi, `n numele unui
principiu vechi [i bine cunoscut care se
nume[te „totul-era-mai-bine-pe-vremeamea“. Vremea lui Bloom: acum cincizeci de
ani. Vom reveni pe larg asupra contradic]iilor bizare [i adeseori hilare pe care le provoac\ inevitabil sindromul de senescen]\.
S\-l numim „sindromul Bloom“.
F\r\ preten]ii [i f\r\ multe iluzii, cartea lui
Tracy pune `n lumin\ relativismul valoric
dintr-o perspectiva hermeneutic\, subliniind
aspectul s\u de deschidere `n profunzime [i
m\re]ia intelectual\ a abisului astfel `ntrev\zut. Fiindc\ nu ne vom ocupa pe larg de
aceast\ carte, cel pu]in deocamdat\, trebuie
spus dintru `nceput c\ are toate acele calit\]i
care lipsesc total c\r]ii lui Bloom: stil, humor,
expunere [i argumentare precis\, cuno[tin]a
larg\ a metodelor [i a literaturii hermeneutice
moderne. Pledoria sa pentru pluralism este
implicit\, nu predicat\; cu at`t mai conving\toare va fi pentru cititorul s\tul de
predici `n pustiu.
S\ ne `ntoarcem a[adar la „sindromul
Bloom“. Trebuie spus dintru `nceput c\, din
fericire, nu o carte de cople[itoare platitudine
ca ~nchiderea Min]ii Americane va pune `n
primejdie democra]ia [i valorile ei „slabe“.
Din sindromul Bloom, exprimat aici de un
personaj de a patra m`n\, f\r\ anvergura orizontal\ a erudi]iei ori vertical\ a inteligen]ei,
`n mod ciudat apreciat profesor la una dintre
cele mai bune universit\]i americane iar azi
nemul]umit cronic din senilitate [i tradi]ie
profetic\ biblic\, sindromul `n sine este
simptomatic [i primejdios. El s-ar putea
defini ca o intens\ nostalgie fa]\ de „valorile
tari“ de care dispuneau genera]iile trecute [i,
desigur, `n primul r`nd cea a lui Bloom. ~n
mintea plat\, f\r\ fantezie [i f\r\ cinism a
acestui profesor care, probabil, a pierdut
sufletele multor studen]i `nzestra]i, din cauza
s\r\ciei sale intelectuale, aceast\ nostalgie se
transform\ `ntr-un ]esut grotesc de contradic]ii. S\ `ncepem de la `nceput.
~n renumita sa carte, O teorie a justi]iei,
John Rawls argumenteaz\ c\ baza echit\]ii
sociale este de a nu dispre]ui pe nimeni fiindc\ nu `mp\rt\[e[te propriile tale valori.
Bloom e indignat: dup\ el, aceasta `nseamn\
c\ „sufletul natural a fost `nlocuit cu un suflet
artificial“, `ntruc`t ceea ce el nume[te, cu
totul abuziv, „suflet“ natural ar dispune de
puternice afinit\]i, ar „discrimina“ constitutiv. ~n treac\t fie spus, chiar la un om cu at`t
de pu]ine lecturi ca Bloom, care revendic\ o
bun\ cuno[tin]\ a Bibliei [i care a tradus `n
englez\ Republica lui Platon (iar aceasta
spune deja totul!), folosirea cuv`ntului „suflet“ `n accep]iunea popular\ de „sum\ a sim]\mintelor, pasiunilor etc.“ este cu totul ciudat\. Ceea ce-i lipse[te, dup\ tradi]ia platonic\, este singurul suflet demn de acest
nume, sufletul ra]ional. Ei bine, sufletului lui
Allan Bloom, at`t c`t este, din lipsa unei mari
iubiri sau a unei mari uri, se ve[teje[te,
sterilizat de indiferen]a fa]\ de valori a relativismului [i de neputin]a de a „discrimina“.
Argumentul, isteric [i utilizat deopotriv\ de
fascism [i de comunism, este `n mod evident
fals. Fa]\ de „discrimin\ri“ de orice gen, de la
acelea care au ca obiect pe negrul din Africa
de Sud p`n\ la acelea care, nu demult, aveau
ca obiect pe evreul german, francez ori
român, nu putem dec`t sublinia avantajele,
at`t teoretice c`t [i practice, ale relativismului
`n sine fa]\ de orice doctrin\ propun\toare de
„valori tari“. Bloom, [i al]ii ca el, crede c\
relativismul provoac\ criza valorilor; ori,
dimpotriv\, el ofer\ acestei crize solu]ia cea
mai satisf\c\toare [i mai subtil\ pe care vreo
doctrin\ social\ a putut-o crea vreodat\. ~n
practica social\, toate valorile, de la cele
iudaice la cele cre[tine, de la cele naziste la
cele comuniste, de la cele indiene la cele
africane ori islamice, au dovedit a fi relative.
Singurul lucru care nu este relativ e
relativismul `nsu[i.
Orice `ncercare social\ de a realiza pe
p\m`nt „valori tari“ a dec\zut inevitabil `n
totalitarism. Republica lui Platon propunea
„valori tari“: nu putem dec`t s\ ne consider\m foarte ferici]i c\ nu s-a g\sit nimeni s\
pun\ `n practic\ statul ideal al lui Platon: ar fi
fost primul model de stat comunist. Nazismul avea [i el valori „tari“, bazate pe socialism, darwinism social victorian, na]ionalism. Comunismul are [i el valorile lui „tari“
foarte asem\n\toare, de altfel, cu cele naziste, cu deosebirea c\ rasismul s\u larvar nu e
la fel de militant. Nici moralistul inveterat
care este Allan Bloom nu ne poate oferi vreo
valoare „tare“, de[i se g`nde[te mereu cu nostalgie la cele de pe vremea sa, acum patruzeci
de ani. Aceasta este, de altfel, premisa
relativismului: c\ nu exist\ nici un fel de
Allan Bloom care s\ ne ofere valori magice,
perfecte, iar dac\ exist\, trebuie s\ ne ferim
de el ca de lepr\, fiindc\ va infecta ]esutul
social democratic, duc`ndu-ne la totalitarism.
Fiindc\ o cultur\ uman\ se define[te ca un
num\r de presupuneri tacite, subcon[tiente,
pe care un anumit grup sau civiliza]ie le
`mp\rt\[e[te. Majoritatea acestor presupuneri
– „valorile tari“ ale lui Bloom – este de natura: b\rbatul e superior femeii, cre[tinul e
superior evreului, albul e superior negrului
[.a.m.d. ~ntr-o convie]uire multirasial\, multicultural\ [i multiconfesional\ cum e America
de azi, cum va fi Europa occidental\ `ntr-un
viitor apropiat [i, poate, `ntreaga lume peste
milenii, astfel de prejudec\]i s`nt dezastruoase. Iar Bloom nu pare deloc a `n]elege c\
toate „valorile tari“ se reduc, `n ultim\ instan]\, la astfel de propozi]ii.
Naiva, obsesiva, patologica nostalgie
senil\ `l face pe Bloom s\ regrete implicit c\
bunii, vechii rasi[ti pe care `i `nt`lneai, pe
vremea lui, pe toate drumurile, au disp\rut
acum din Sudul Statelor Unite, f\r\ a-[i da
seama c\, dac\ democra]ia american\ ar cultiva „valori tari“, ea ar interzice publicarea
unei c\r]i antidemocratice. C\ci Bloom
pledeaz\ nici mai mult nici mai pu]in re`ntoarcerea la etnocentrism [i barbarie: „b\rba]ii trebuie s\ fie loiali fa]\ de familiile [i
na]iile lor pentru ca ele s\ dureze... Un b\rbat
are nevoie de un loc [i de opinii dup\ care s\
se orienteze.“ Evident, continu`nd logica lui
Bloom, care `n mod evident nu-i atrage simpatia celor care cred `n egalitatea sexelor, nu
ne r\m`ne dec`t s\ ne `ntreb\m: [i o femeie,
oare, de ce o fi av`nd nevoie? Desigur, va
r\spunde implacabilul Bloom, ea are nevoie
de un b\rbat care dispune de „valori tari“...
{i, cum `n aceast\ carte fiecare pagin\
con]ine un nou ultragiu, Bloom continu\: cea
mai mare nenorocire a civiliza]iei actuale
(dar la el toate nenorocirile s`nt... cele mai
mari!) este faptul c\ femeia [i-a pierdut modestia; iar autorul nici m\car nu se scandalizeaz\ dac\ o femeie care [i-a pierdut modestia este violat\. G`nde[te exact ca golanul
rom=n: a[a-i trebuie! Mai mult, spune
Bloom: ce s\ ne mai batem at`ta gura cu
egalitatea dintre sexe! Toat\ literatura lumii,
de la Biblie la Proust e sexist\. Deci, sexismul e o „valoare tare“ a civiliza]iei occiden-
tale, deci e bun. {i, e converso, pe Bloom `l
doare c\ adulterul nu mai e ast\zi sanc]ionat
social, `ntruc`t studen]ii s\i nu mai pricep
povestea Annei Karenina; c\ autoritatea
familiei `n chestiuni erotice [i maritale a
sc\zut, fiindc\ studen]ii nu mai `n]eleg pe
Romeo [i Julieta; c\ gelozia a diminuat `n
c\sniciile moderne, `ntruc`t aceasta `i `mpiedic\ pe studen]i s\ aprecieze Otello. Dar,
spune tot el, de unde oare s\ ia tineretul
cultur\? Din Time? Din Playboy? Din
Scientific American? Ce oroare! Unde e
vremea `n care unica lectur\ solid\ a omului
(adic\ a b\rbatului, femeia fiind destul de
modest\ ca s\ nu [tie citi) era Biblia! Unde
e[ti tu, Lincoln Doamne carele n-ai citit dec`t
Sf`nta Scriptur\, Shakespeare [i Euclid! (`n
treac\t fie spus, Shakespeare `nlocuia deopotriv\ Time [i Playboy).
Dar ceea ce Bloom repro[eaz\ studen]ilor
s\i nu face nici el: anume, se pare c\, dup\ ce
l-a citit pe Platon [i pe Rousseau, n-a mai
atins nici o carte (pe Woody Allen, una din
bestiile sale negre l-a v\zut la cinema). Ceea
ce explic\ aerul vetust, muceg\it al acestui
opus `n care platitudinile se ]in lan], indiferent c\ se refer\ la Nietzsche, Max Weber
sau la Martin Heidegger.
{i am putea continua, enumer`nd p`n\ la
sa]ietate idei [ubrede construite pe idei circulare [i care-l duc pe autor la nenum\rate contradic]ii. Dar iat\ teza sa esen]ial\: occidentul
a vrut deschidere [i prin asta s-a `nchis,
„sufletul“ s\u, ca [i acela al studen]ilor
domnului Bloom, a s\r\cit. Dac\ nu-i restituim valorile „tari“, Occidentul va c\dea.
Dar trebuie s\ v\ d\m o veste `mbucur\toare, stimate domnule profesor Bloom: a
c\zut demult! Occidentul dumitale. {i totu[i
Occidentul exist\ [i... se mi[c\!
Ceea ce va r\m`ne un mister este cum de
Saul Bellow, autorul romanului Herzog a c\zut `n cursa `ntins\ de amicul s\u [i i-a prefa]at cartea. Probabil n-a citit-o, fiindc\ nu
citeaz\ dec`t din Concluzii. Dar e primejdios
a prefa]a volume necitite. {i compromi]\tor.
Este o gaf\ a-[i da asentimentul fa]\ de un ton
`n care se vorbe[te, de la o catedr\ de predicant calvinist, despre restitu]ia valorilor
„tari“ ale Occidentului cre[tin. C\ci care erau
aceste valori? S\ enumer\m numai c`teva
dintre ele: vei arde pe rug pe evreul impenitent, care practic\ c\m\t\ria [i care nu se
converte[te, sau se converte[te pro forma; vei
ucide pe homosexual; vei ucide pe vr\jitor;
nu vei tolera egalitate `ntre b\rbat [i femeie.
Dac\ vreodat\ democra]ia `[i va pierde
toleran]a pe care i-o repro[ezi, vei fi silit s\
pleci `n exil, domnule Bloom. Dar [tiu precis
c\ exist\ cel pu]in o ]ar\ care te va primi cu
bra]ele deschise: Rom=nia de azi. ~n ea, toate
valorile pierdute ale Occidentului tr\iesc
`nc\. Du-te acolo, domnule Bloom. Te vei
sim]i chiar mai bine dec`t acas\, acum
cincizeci de ani.
Ioan Petru Culianu
Docteur d’état es Lettres et Sciences Humaines
Visiting Professor, University of Chicago
Associate Professor, University of Groningen,
The Netherlands
Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor
Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu,
Emil Brumaru, Al. C\linescu
Liviu Leonte, Paul Miron,
Dan Petrescu, Alexandru Zub.
Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Amsterdam)
Cerasela Nistor (Montreal)
Francesca Solomon (Tel Aviv)
William Totok (Berlin).
Mihai Vacariu (Adelaide)
Redactori:
Alex Aciob\ni]ei
Radu Andriescu
{erban Axinte (secretar general de redac]ie)
Mihai Dasc\lu
Andreea Grinea
Gabriela Haja
Bogdan Suceav\
Lucian Dan Teodorovici
Lauren]iu Ursu
Colaboratori:
Maria-Elena C=mpean
Radu Pavel Gheo
Florin L\z\rescu
Mircea P\duraru
Cristian P\tr\[coniu
Radu Eugeniu Stan
Florin }upu
Cristian Dumitriu (tehnoredactor)
Paul Dan Pruteanu (webmaster)
Adresa redac]iei:
Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5
Casa Conachi, cod 700506
www.timpul.ro
E-mail: [email protected]
ISSN 1223-8597
Nr. catalog Rodipet 4624
Pre]: 1 leu (10.000 lei vechi)
Revist\ editat\ de:
Viitorul Rom=nesc [i
Funda]ia Cultural\ „Timpul“
Fondatori:
Liviu Antonesei (pre[edinte)
Gabriel Cucuteanu (director general)
REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I [I AL MINISTERULUI CULTURII [I CULTELOR
iulie-august 2006
24 pagini,
1 leu
an VII, nr. 91
TIMPUL
7-8
iulie-august
2006
SUPLIMENT IULIE-AUGUST 2006
Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I
Pic\tura de boem
FLOREA TIBERIAN
Un tip maroniu, ca un „cigarillo“ bine
uscat, hippiot, ochi negri-p\r negru, care
vorbea mult [i f\cea pe secretarul
ONG-ului „Albatros“ Gala]i. A[a l-am
cunoscut pe „Guzi“ (Vasile Guzganu, 40
ani), cum mi s-a recomandat [i cum `i
place s\ fie numit [i acum. ~n cartea lui
de vizit\, se prezint\ Delafluviu Guzi,
domiciliat stabil: [i. A f\cut de toate: orientare turistic\, club ecologic, chitar\,
(nu i-au sc\pat nici una dintre primele
edi]ii ale festivalului de folk „Om bun“),
deltaplanorism, fotografie, c\lug\rie (doi
ani [i jum\tate la M\n\stirea Adam din
jude]ul Gala]i), caiac (f\cut cu m`inile
lui, dup\ un plan desc\rcat de pe net), iar\[i fotografie, [i, ca orice autodidact ce
se respect\, a citit Panait Istrati p`n\ ne-a
`mpuiat capul. Alerg\tor pe distan]a
Br\ila-Gala]i, forumist al emisiunilor
preferate de pe „Radio Rom=nia Cultural“ (cu mai multe interven]ii pe teme
sportive, turistice, culturale), `n prezent
este `ndr\gostit de www.clubromantic.ro,
unde [i-a f\cut noi prieteni, una dintre
persoanele cunoscute astfel, rom=nc\ din
Boston, l-a ajutat (cu o sum\ deloc modic\!) s\-[i cumpere, dintr-un mare magazin de specialitate din New York, un
CANON EOS 350, visul vie]ii lui.
De[i s-a perceput ca un aventurier
(vezi reportajul despre M\n\stirea Adam
din Via]a Liber\, 25 noiembrie 1998), iar
azi se define[te ca boem, Guzi nu este
dec`t cel mai liber, cel mai disponibil om
pe care l-am cunoscut.
O vreme s-a `nv`rtit [i prin ASCOR,
de unde i-a pescuit, pe r`nd, pe Codrin,
pe Bogdan [i i-a trimis la mine. Nu [tiu
de ce, avea ideea fix\ c\ to]i tipii \[tia trebuiau s\ m\ cunoasc\. M\ prezenta drept
„mistic“. Pe Adi L\z\rescu l-a `nh\]at de
la falez\, la „Zid“. Privea de departe [i nu
`ndr\znea s\ se amestece `n grupul de
tineri, din cauza deficien]ei de vorbire [i
mers. L-a `ntrebat scurt: „Ai scris vreodat\ o poezie?“ [i Adi a r\mas cu gura
c\scat\. A doua zi a venit cu un dos\roi
plin de file. Erau adunate toate poeziile
scrise `n liceu, pe care tocmai `l terminase. L-a adus la mine [i am r\mas de vorb\
p`n\ noaptea t`rziu. Am `nceput s\ ne
vedem unii cu al]ii din ce `n ce mai des,
p`n\ ce Adi a plecat la facultate `n Ia[i.
Tot proasp\t absolvent de liceu era [i
Sorin Atanasiu c`nd ni l-a prezentat Guzi
– nu [tiu cum `l mai cunoscuse [i pe
Sorin. Purta, pe atunci, p\rul ro[cat `ntr-o coad\ foarte lung\, care-i c\dea p`n\
la mijlocul spatelui. O dat\ ne-a invitat,
pe mine [i pe Codrin, la el acas\. Se
preg\tea s\ intre la facultatea de filosofie
[i dorea s\ st\m de vorb\ pe teme filosofice. Obi[nui]i cu gesticula]ia noastr\
cam anarhic\, g`ndeam c\ discu]iile nu
vor ie[i din f\ga[ul unei convorbiri tihnite. Dar, odat\ ajun[i la el, Sorin se a[ez\
pe scaun `n buc\t\rie [i lu`nd „Critica ra]iunii pure“ `n care `[i l\sase un semn,
rosti, cu oarecare trac: „Propun s\ discut\m un fragment din aceast\ oper\“. Momentul de suspans ce amenin]a s\ gelati-
neze `nt`lnirea a fost fulgurant; `n clipa
urm\toare am recurs la cel mai flegmatic
ton cu putin]\ pentru a strecura, din v`rful
buzelor: „Nu m\ intereseaz\ acest autor“.
N-am s\ uit niciodat\ expresia de consternare pe care Sorin s-a str\duit imediat
s\ o ascund\, cu succes mediocru.
„Nu vre]i s\ v\ pun ni[te sarmale?“,
ne consult\ Sorin, u[or descump\nit, care se preg\tise pentru vizit\. Se vedea c\
este hot\r`t s\ ias\ din `ncurc\tur\. „Ba
da, ba da“, m-am gr\bit eu s\ accept, ca
s\ scap de Kant. {i am dat s\ m\ a[ez pe
scaun, la mas\. ~n Codrin se d\dea o
lupt\. Nu `n]elegeam, altfel, cauza `ndelungii lui ezit\ri. Vedeam doar c\ se fr\m`nt\, [i iar\[i scena amenin]a s\ regreseze `n tablou, `n r\stimpul indefinit c`t
am r\mas ag\]a]i de r\spunsul lui, care
`nt`rzia. (La Codrin apreciasem dintotdeauna dic]ia perfect\, felul `n care rostea, cu vocea bine timbrat\, f\r\ grab\,
cuvintele, [i faptul c\ `[i ducea `ntotdeauna ideile p`n\ la cap\t, indiferent de
c`te `ntreruperi ar fi intervenit).
„Doamne, ce `nseamn\ ortodoxia, se
hot\r` el, dintr-o dat\, f\c`ndu-[i o cruce
mare. Auzi, ce spune la Pateric: chiar
dac\ poste[ti, nu este un p\cat s\ m\n`nci
carne dac\ e[ti oaspetele cuiva. Ba chiar
este mai mare p\catul s\ refuzi!“
Sorin a `ncuviin]at `n t\cere [i ne-a
`nso]it la toalet\ pentru a ne sp\la pe
m`ini.
..............................................................
~nsemnare din 20 februarie 2001
(contextualizat\ prin notele din paranteze). „Ast\zi, `n ziua scoaterii ghipsului,
am `ncheiat, la «Libris», contractul de
consigna]ie (cu cartea Clima ora[ului
Gala]i). Pe l`ng\ sediul «Libris», privisem `n treac\t `n ziua c`nd mi-am rupt
m`na, dup\ ce ie[isem de la patinoar
(d`nd, astfel, curs, sfatului `n]elept al lui
Guzi: «Dac\ nu vrei s\ ai probleme cu
circula]ia periferic\, pune-]i perifericele
`n circula]ie»).
Mi-aduc aminte c\, `n drum spre patinoar, `n autobuzul 34, `i `mp\rt\[isem lui
Guzi, proasp\t externat de la psihiatrie
(unde se prezentase singur, marcat de
experien]a ratat\ a vie]ii monahale, primind diagnosticul «tendin]\ de autoizolare pe fondul unei personalit\]i pronun]ate»), temerea mea din var\ (c`nd
st\team la coad\ la psihiatrie – pentru
avizul `n `nv\]\m`nt), c\ via]a ne este
dat\ pentru a parcurge toate sec]iile
Policlinicii.
Nici nu b\nuiam c\ escapada acelei
zile m\ va trimite [i la Ortopedie!“
de ceai [i... dou\ pere!“. Ne-am `n\l]at
pu]in capetele, privindu-ne mai atent. ~ncercat de o b\nuial\, l-am `ntrebat. „Ce
fel de ceai? Negru?“ „Ceai tematic, b\die. De m\cie[e, pentru stomac“. „P\i, [i
eu am... «ceai tematic»; de sun\toare,
pentru ficat!“. De data asta nu ne-a mai
putut ab]ine, pentru c\ hohotele de r`s ale
lui nea Ilie s-au spart de st`nci, `mpr\[tiindu-se `n toate p\r]ile. „S`nte]i de pomin\“. De la sine `n]eles, „ceaiul tematic“
a r\mas `n inventarul expresiilor pentru
care Guzi `[i revendic\ „copyright-ul“.
.....................................................
Tot Guzi mi-a vorbit prima dat\ de
Camelia H`ncu. Seara zilei de s`mb\t\,
19 iulie 1997. „Peripatetizam“ cu Adrian
`n drum spre locul de desf\[urare a primului montaj regizoral din Gala]i al
Cameliei – o adaptare dup\ „Paracliserul“ lui Sorescu. Guzi ne f\cuse de
cur`nd cuno[tin]\ cu t`n\ra regizoare [i,
amabil\, ne invitase la premiera piesei,
intitulat\ de ea „Naufragiul“.
Decorul – p\rcule]ul Inspectoratului
de Cultur\ (fosta vil\ a lui Ceau[escu din
Prim\verii, peste drum de Teatrul
Gulliver), c\ruia i-am dat mai `nt`i ocolul, `nainte de a intra `n „zona sacr\“,
b`jb`ind pe aleile str\juite de arbu[ti,
s\rind peste crengile uscate ce c\zuser\
de-a curmezi[ul. Apropiindu-se ora zece
– ora `nceperii – se l\sase `ntunericul, un
`ntuneric bl`nd, al unei seri calde, pl\cute, una din acele seri de var\ ale copil\riei c`nd `]i sim]i corpul at`t de u[or
`nc`t `]i vine s\ sari `n sus de bucurie, s\
te ag\]i de creanga unui copac [i s\ r\m`i
acolo. Am descris, deci, un mare arc de
cerc, trec`nd [i prin spatele „scenei“, [i
c`nd `n sf`r[it ne-am hot\r`t s\ intr\m
„sub b\taia reflectoarelor“, am g\sit [i
ultimele dou\ scaune libere. Acesta era
cadrul `n care urma s\ se desf\[oare pie-
sa. Deasupra bazinului cu ap\ din mijlocul gr\dinii `nainta o podin\ de lemn, `n
mijlocul c\reia se `n\l]a un catarg `n
form\ de cruce, de care de care at`rnau
p`nzele, la `nceput fle[c\ite, ale „corabiei“. Ne-am apropiat `nceti[or, interesa]i de de felul `n care se pot ob]ine, cu
mijloace simple, chiar elementare (o
p`nz\ luminat\ din spate permitea jocul
de umbre pe fundalul pe care evolua personajul), efecte tot at`t de conving\toare
ca cele puse `n scen\ de ma[inile unui
teatru bine utilat. Marginea podinei, ca [i
fundul scenei – marcate de candele
aprinse `n p\h\rele ro[ii, pe care personajul central, „naufragiatul“, le-a lansat
pe oglinda apei `ndat\ ce a `nceput piesa.
Debutul a fost senza]ional. De c`teva
minute `ncepuser\ s\ scapere fulgere
difuze din toate p\r]ile [i cur`nd `ncepu
s\ [i tune, punct`nd cum se cuvine tiradele actorului. Dezl\n]uirea meteorologic\ `ntregea nea[teptat de oportun izolarea omului transpus `n condi]ia de naufragiat. Un fior de exaltare str\b\tu asisten]a, smulg`nd excalma]ii de satisfac]ie
abia `n\bu[ite. Avea s\ fie un spectacol
pe cinste. Spre zece [i jum\tate s-a sim]it
prima pal\ de aer rece, care aducea [i stropi de ploaie, pentru ca `n c`teva minute s\
toarne cu g\leata. Spectatorii s-au retras
pe sub pomi, s-au lipit de pere]i sub
strea[ina cl\dirii, fiecare pe unde a g\sit
loc, `n afara unui singur ins, care a rezistat
cu stoicism p`n\ la sf`r[it, suferind
`mpreun\ cu actorul Marian Sterian – `nc\
mai vrednic de laud\, sim]ind, poate, c\
atunci [i acolo `[i joac\ propria carier\.
Din p\cate, replicile nu se mai auzeau
aproape deloc, ploaia `nver[unat\ [i tunetele ne`ntrerupte, acoperind monologul
„paracliserului“, naufragiat `n puhoaiele
cerului. Ambian]a natural\, care p\ruse o
vreme a se potrivi de minune cu subiectul
piesei, devenise excesiv\, cov`r[ind
`njghebarea dramatic\.
(continuare `n pagina 2)
..............................................................
~ntr-o duminic\ ce]oas\ de toamn\,
`nso]ind, `ntr-o excursie de o zi `n Mun]ii
M\cinului, o veche cuno[tin]\ comun\,
Ilie Dr\gan, instructor de orientare turistic\, am plecat `mpreun\ de acas\, fiind
vecini de blocuri. Pe drum, observ`ndu-mi rucsacul anemic, m-a `ntrebat:
„Tu ce ai la tine?“ „O sticl\ de ceai [i
dou\ mere. M-am g`ndit c\ mai cump\r
ce-mi trebuie la M\cin“. „Tu?“ „O sticl\
www.timpul.ro
2
Eseu
TIMPUL
Pic\tura de boem
(continuare din pagina 1)
Vale]ii din careul
full de dame
(fragment din prologul
~n nada mae[trilor)
Toamna anului 1996. Ne `ntorceam de
la Ia[i, din pelerinajul la moa[tele Sfintei
Parascheva. De[i ne mai `ng\duisem o zi
`nt`rziere [i CFR-ul pusese garnituri suplimentare, de aglomera]ie n-am sc\pat.
Urc`ndu-ne cu greu `n ultimul vagon, ne
consolam c\ aveam m\car locul asigurat.
Pierdusem diminea]a o or\ la coada care
[erpuia mult afar\ din agen]ia de voiaj,
`ns\ nu degeaba, g`ndeam noi. Am deschis
a[adar plin de `ncredere u[a compartimentului „nostru“, dup\ care m-am oprit `n
prag, pu]in jenat, v\z`nd c\ toate cele opt
locuri erau ocupate de tot at`tea dame,
clientele na[ului cum mi-am dat seama.
Salut`nd, la al meu „avem [i noi dou\
locuri aici“ (spus, e drept, pe un ton
cam… hot\r`t), rezidentele n-au `nt`rziat a
da semne de iritare. A fost de ajuns ca una
s\ `nceap\ („Ei, nu mai spune? Ce p\rere
ai?“), pentru ca ad\starea aparent neutr\
dinaintea plec\rii trenului s\ se f\r`me
`ntr-un cor de proteste care [i-a pierdut
rapid orice coeren]\, d`nd glas unei indign\ri dispropor]ionate `n raport cu „stimulul“. „Ia uit\-te la el! Cine v-a `nv\]at a[a?
{tii c\ e[ti bine? S\ m\ dai afar\ pe mine,
femeie cu p\rul alb?“ etc.
F\r\ a avea r\gazul s\ pomenesc ceva
de bilete – existen]a lor p\rea a nu interesa
deloc – g\sesc resurse de a r\m`ne calm,
chiar voios. Nealimentarea conflictului. „{i
ce-ai dori, m\ rog? S\ m\ scoli `n picioare
[i s\ stai tu?“, s`nt somat. ~ntrebarea, lansat\ de o voce nevricoas\, st\ruie `n aer `n
urma celorlalte, agresiv\ [i tenden]ioas\,
d`nd glas angoasei comune.
Nici g`nd de a[a ceva, explic: dorim
numai s\ ne putem pune bagajele sus. Deabia acum, cu pulsul mai lini[tit, doamnele conced la negocieri, dar pretinz`ndu-ne
aproape inchizitorial biletele. Le `nm`nez
f\r\ re]inere: oric`t ar `ncerca s\ m\ supere
cineva, ast\zi s`nt greu de descump\nit.
Aveam s\ `n]eleg c\ numai acea dezinvoltur\ suveran\ a ]inut `n matc\ umorile gata
s\ inunde orice punte de `n]elegere. (Recunosc, traversam o stare de gra]ie, dar
asta e alt\ poveste). ~n fine, s`ntem admi[i.
De-abia acum `ncep iscodirile, semn al
normaliz\rii discu]iei, purtate prin u[a
deschis\, `n timp ce, ag\]a]i cu m`inile de
unde putem, ne b\l\ng\nim pe culoar: ce
etate avem, cu ce treburi pe la Ia[i (tot la
moa[tele Cuvioasei?), care-s rosturile
noastre? Nici nu trecusem de T`rgul
Frumos [i atmosfera din compartiment se
schimbase radical: cu toat\ c\ldura ce
domnea `n tren, femeile ne f\cur\ loc s\
[edem, `ntreb`nd de numele fiec\ruia [i
iat\-ne prin[i `n discu]ii `nsufle]ite. Le oferim mere cump\rate diminea]a, dumnealor
ne trateaz\ cu pl\cinte, pacea se instaureaz\ pe deplin.
E una din acele zile regale de toamn\,
cu cerul ad`nc, f\r\ urm\ de nori, iar soarele str\luce[te puternic prin sticla ferestrei, `n leg\natul promi]\tor al vagonului.
Realizez c\ s`nt privit cu luare-aminte de
femeia „cu p\rul alb“, care clatin\ din cap
[i vorbe[te ca pentru ea: „De, parc\ ]i-a[ da
fata de nevast\, da’ e cam pl\p`nd\…“ O
mu[c\tur\ din m\r amenin]\ s\ fie expulzat\ cu violen]\ din g`tlej. Evit cu disperare s\ `nt`lnesc c\ut\tura pozna[\ a lui
Adrian – a[ fi pierdut! Experimentasem
efectul devastator al sughi]urilor amplifi-
CRISTIAN TIBERIU FLOREA (Florea
Tiberian), n. 1959, absolvent al Facult\]ii de BiologieGeografie-Geologie a Universit\]ii „Al. I. Cuza“ din
Ia[i, specializarea Geografie–Limba [i literatura englez\
(1980-1984, zi), meteorolog la Bere[ti [i Gala]i (19841991), referent la Agen]ia de Protec]ie a Mediului Gala]i
[i Consiliul Na]ional pentru Controlul Activit\]ilor
Nucleare (1991-2000), profesor de geografie din 2000
la {coala 34 „Mihai Viteazul“ din Gala]i, Din 2001, profesor la Centrul Regional Gala]i pentru Tinerii Capabili
de Performan]e {colare (Centrul de Excelen]\).
C\r]i publicate: Clima ora[ului Gala]i, Arionda, 2000, ~n nada mae[trilor.
~ncerc\ri de mitanaliz\, Vremea, 2005. Articole publicate `n revistele Puncte
Cardinale (Sibiu), Akademia (Gala]i), Rost (Bucure[ti), alte articole publicate (sau
g\zduite) sporadic, `ncep`nd din 1993, `n diferite reviste literare sau pagini de ziar:
Dilema, Litere, arte, idei (supliment al ziarului Cotidianul), Ziua, Timpul, ziarele
Via]a Liber\ [i {coala g\l\]ean\ din Gala]i.
cate `n cascad\, prin care `[i manifest\
r`sul. Complicitatea subversiv\ a propunerii, m-a l\sat f\r\ grai pre] de trei halte.
M-am pref\cut c\ reflectez, privind pe
fereastr\. Culorile vacilor pe care trenul
nostru le l\sa, una c`te una, `n urm\, rumeg`ndu-[i por]ia de p\[une `ngurgitat\ produser\ scontatul efect odihnitor asupra diafragmei; treptat, contrac]iile ei s-au potolit.
............................................................
Epilog `ntre [ine
Trecuse cu mult de zece seara [i trenul
se preg\tea s\ intre `n gara Gala]i. Asisten]a, obosit\, dar `mp\rt\[ind acel aer de
compromis [i intimitate de la sf`r[itul unei
c\l\torii `n care, `n cele din urm\, companionii se toleraser\ reciproc (dac\ nu m\
`n[eal\ memoria, din thiaza feminin\
ini]ial\ r\m\sese un nucleu reprezentativ),
trecuse deja la schimb de adrese. „Cum?
Tu stai tot `n micro 19? P\i acolo locuiesc
[i eu!“ se adres\ una dintre doamne lui
Adi. „Mergem `mpreun\“, hot\r` ea. {i,
v\z`nd c\ le ajut\m s\-[i coboare bagajul,
insistar\, pun`nd la b\taie [i stocul de cochet\rie disponibil dup\ parcurgerea unei
p\r]i semnificative din propria biografie [i
o c\l\torie de [apte ore: „B\ie]i, nu ne conduce]i la autobuz?“ Eu, cum `mi place s-o
fac pe galantul, m\ preg\team s\ dau curs
propunerii (poate `mi r\m\sese g`ndul la
m`na fiicei), `ns\, `n timp ce luam contact
cu peronul, lu`ndu-m\ dup\ Adrian care,
ca de obicei, cu mersul sincopat, apucase
de-a dreptul peste linii, se opri, deodat\,
l\s`nd rucsacul jos, [i „fetele“ s\ ia distan]\, izbucnind indignat la urechea mea,
morm\ind r\sun\tor: „Las\-le, m\, `ncolo,
cine [tie ce rapandule mai s`nt!“ {i pronun]\ injurios, cu o ciud\ zgomotoas\,
refulat\ p`n\ atunci, cuv`ntul care `l elibera: „Raa-pan-du-le“!
Ploaia – (fragment)
IULIAN GRIGORIU,
n. 1965, licen]iat `n filosofie.
Dup\ 1990, particip\ la `nfiin]area unor reviste [i ziare, `n
special cu caracter cultural, public\ poesie, eseuri, interviuri `n diverse reviste de cultur\ din ]ar\: Noduri [i semne,
Luceaf\rul, Contemporanul, Via]a Rom`neasc\, Timpul [.
a. Rubrici permanente de cronici, eseuri, interviuri, proz\,
poezie `n Antares din Gala]i, revist\ a USR, unde activez\
ca redactor [i `n Consiliul Director. Emisiuni culturale la
radio [i televiziune. Dialogurile cu Petre }u]ea („Despre
misterul crea]iei“, „Templul“) au fost publicate `n volumul
~ntre Dumnezeu [i neamul meu, Anastasia, 1992.
C\r]i publicate: volumele de poesie Dulcele timp pentru r\punerea r\ilor,
Editura Alma, Gala]i, 1997, Frumosul m\tur\tor al b\ilor, Funda]ia Cultural\
Antares, 2002, romanul Cu Wittgenstein la m`n\stire, Editura Paideia, 2003.
Premiul revistei Antares pentru eseu (2004). Premiul reviste Antares pentru
proz\ (2005).
Intr`nd `n manuscrisele Cur]ii [tiu c\ trebuie s\ le distrug. Le `ntind pe jos, le desfac
ca pe ni[te aripi moarte. Acest fragmentarium ar trebui s\ r\m`n\ a[a.
H`rtiile acestea trebuiau p\strate, m\car
pentru faptul c\ la simpla lor cobor`re, aduceau ploaia. (Nu am avut totu[i timp s\ cercetez ce atingere ar fi fost mai potrivit\, mai
sigur\, m`na cui ar fi putut imprima textului
acel tremur u[or, de scris r\t\cit [i pe cale s\
se piard\ pe c\ile deschise `n sine [i plutind
`nainte `n naufragiul lor spre lumea ce p\rea
s\ se deschid\ `n fiecare clip\ [i la orice pas;
[i dincolo de orice `nc\rc\tur\ pe care ar fi
purtat-o, ce minte ar fi trebuit s\ `n]eleag\
din nou [i din nou acele semne simple, ori,
cuprins\ de ne`n]elesul lor, s\ le g\seasc\
unul; s\ le `ng\duie s\ fie, atunci sub privirile sale ni[te sim]\minte str\punse de-un fel
de iubire; [i contopit cu soarta lor, s\-[i
`nmoaie `n focul lor stins, orice dorin]\,
iulie-august 2006
arz`nd molcom `n morga lor de magie. Ori,
cum intru[ii – f\r\ s\ [tie, ori s\ vrea s\ fie
a[a – numai din cauz\ c\ s-ar fi nimerit pe
acolo, h`rtia aceea b\tr`n\ de semne i-ar fi
cuprins imediat `n capcana pedepsei [i,
din]ii sor]ii s-ar fi `nchis imediat, cu zgomot, l\s`ndu-le numai timpul s\ plece, s\
fug\, s\ se `mbete, s\ nu `n]eleag\....)
Nu mai pot exista filosofii autentice, rod
al contactului direct al poetului care le-a
pl\smuit cu divinitatea
Acum s`nt la mod\ speciali[tii, stupizii
doc]i, inginerii filologi, necrofagii litera]i
Ei af`neaz\ ca ni[te c`rti]e un teren
sec\tuit, nemaib\tut de c\r\rile celui ce
trece o singur\ dat\ pe p\m`nt
F\r\ seva ploilor ce cad o singur\ dat\ `n
via]\
Ace[tia s`nt f\c\torii de vorbe [i bibliografii, pasti[ori, me[teri ai imita]iei, ba chiar
ho]i de r`nd [i la drumul mare confund\ verbele, `ncurc\ cuvintele [i simbolurile, ca o
femeie nepriceput\ [i l\sat\ nepedepsit\
Chiar pl\smuitorii de mituri [tiin]ifice,
precum
Newton,
Einstein,
Bohr,
Heisenberg s`nt at`t de departe de seva
adev\rului
*
M\ simt uneori [i mai tot timpul vinovat
de scrisul meu care mi se pare c\ propag\ un
p\cat dublu fa]\ de faptele pur [i simplu p\c\toase. Ce ar fi p\catul? O fapt\ ne`mp\rt\[it\, ne`mplinit\, refuzat\, obscur\. Fiindc\
atunci c`nd ea se arat\ `n lumina ploii, particip`nd la erosul apropiat [i `ndep\rtat `n
acela[i timp, jocul nostru poate fi o binecuv`ntare, o `mplinire, o smerit\ consim]ire la
un act poten]ial creator. Dincolo de faptul
elementar, de cel orientat, transfigurat, pentru a fi deplin, el se cere a fi `mp\rt\[it, adic\
trebuie s\ antreneze `n rela]ia lui pe un altul.
A[adar, nu pot exista tovar\[i de crim\? Nu,
ei pot r\m`ne tovar\[i `nl\untrul faptei lor, `n
m\sura `n care fapta lor r\m`ne `nchis\,
`mplinit\, `ntre ei, f\r\ s\ se manifeste ori s\
se repercuteze asupra unuia care nu particip\ `n acela[i sens cu acela consim]it de
participan]ii la fapt\. Poate fi vorba de o
`nchidere de tain\ a faptei `mplinite, cel
mult de o reverbera]ie transfigurat\ prin
actul creator astfel poten]at. Fapta m`ntuit\
presupune un sens la care s\ participe `n
mod egal [i asem\n\tor prin intensitate [i
implicare, to]i cei `ntre care se consum\
fapta. Ce `nseamn\ a nu face r\u altuia? ~nseamn\ a nu-l considera un element pur [i
simplu bun numai pentru a fi exploatat, de
a-l for]a s\ participe la un sens la care nu
consimte, ori chiar dac\ consimte, se dovede[te a nu se `nscrie `n plenitudinea celor
care instituie sensul faptului. Fapta orientat\
are nevoie de subiec]i care s\ o consimt\, o
deschidere cunosc\toare, ori receptat\ plenitudinar, chiar cu nehot\r`rea [i `ntrebarea
celor care particip\ la fapt `nc\ `n vederea
consim]irii lui. Subiec]i care s\ nu se `ntoarc\ `mpotriva celuilalt subiect, dec`t `n
atitudinea de `ntrebare a fiin]ei care nu este
`nc\ sigur\ dac\ consimte sau nu la acel
fapt, chiar dac\ atunci, faptul este numai o
repeti]ie. El devine inaugurator, nou, numai
prin consim]ire [i `mplinire. C`mpul faptului presupune acest vector ca o for]\ care nu
ac]ioneaz\ liniar, ci `n trepte, precum interac]iunile din natur\. De la o anumit\ distan]\ `ncolo, poate s\ intervin\ repulsia, respingerea, faptul s\ nu se mai `nscrie `n zona de
`mp\rt\[ire. Aceste distan]e se structureaz\
`n func]ie de capacitatea reciproc\ de cunoa[tere. Nu e vorba de o cunoa[tere teoretic\, pur\, rece, ra]ional\, ci de una implicat\
profund afectiv, cu meandrele [i toanele
afectivului. Probabil, o alt\ distan]\ critic\
dep\[it\, interac]iunea subiec]ilor `nl\untrul
faptului cap\t\ caractere cu valen]e morale,
de datorie, de `nl\n]uire care ori confirm\ libertatea subiectului, ori `l greveaz\ de libertate, pentru a-[i face numai datoria. Fapta
devine monoton\, rea, chiar dac\ se men]ine
`nl\untrul moralit\]ii. Paradoxul este c\ de
cele mai multe ori, aceste fapte care se
men]in `nl\untrul moralit\]ii, chiar nelibere,
asigur\ condi]iile minimale ale „distan]ei“ [i
„interac]iunii“ faptelor, a[a `nc`t ele s\ fie tot
timpul ferite de posibilitatea de nem`ntuire,
Proz\
TIMPUL
de p\cat. A respecta o regul\ strict\, chiar
dac\ ea nu corespunde meandrelor afectivit\]ii care se impune subiectului, `n func]ie
de predispozi]iile [i sensibilitatea sa, elibereaz\ de orice risc, dar `n acela[i timp reteaz\ posibilitatea oric\rei noi cunoa[teri, `n
func]ie de finalitatea, de jocul propus apriori [i consim]it sau nu. Aceste desc\rc\ri [i
schimburi de informa]ii `ntre subiec]ii care
particip\ la o fapt\ pot asigura limita de participare la acea fapt\. Ideea este de a nu
agresa printr-o fapt\ despre care nu [tii dac\
este sau nu p\c\toas\, de a oferi acea tandr\
provocare, care `n anumite situa]ii nu poate
fi realizat\ deloc. Riscul aici este de a nu
mai reu[i s\ parcurgi anumite trepte necesare ale protocolului obligatoriu, de a r\m`ne
singur, p\c\tos [i ne`mp\rt\[it `n fapta ta.
~n func]ie de jocul la care participi,
dac\ este sau nu de sum\ nul\, se poate
`nt`mpla ca o ho]ie s\ fie pozitiv\, un
am\nunt indecent s\ participe la un sens
superior care confer\ libertate tuturor participan]ilor la fapt\ [i nu afecteaz\ pe
niciunul aflat `n afara ei.
Totu[i, nu cred c\ exist\ pur [i simplu,
fapte marginale, deviante, care s\ nu fie
p\c\toase prin simplul fapt al particip\rii [i
consensului la ele. Num\rul obiectelor sau
subiec]ilor nu rezolv\, nu m`ntuie. Devenim, iat\ platonici, adic\ ideali[ti obiectivi.
Participarea la o fapt\ trebuie s\ se `nscrie `n
aderen]a ei la un sens transcendent, la o idee
superioar\. ~n lumea sensibil\ `n care tr\im,
faptele pot fi cel mult speculative. Putem
specula `ntr-un mod pozitiv sau negativ, dar
prin participare la un sens superior, fapta
devine absolut\, adic\ bun\ sau rea la modul
pur. Aici faptele r\m`n amestecate, circumsta]iale, [i problema m`ntuirii lor nu se poate
pune. Adic\, aici, `n lumea sublunar\, nu
exist\ nici virtute, nici p\cat. Sau poate, c\
aici putem stabili ca autentic doar sensul
negativ al faptelor, doar p\catul, fiindc\
lipsa valorilor absolute gireaz\ doar `n sensul consfin]irii negativit\]ii. Un negativ mai
pozitiv [i un altul mai negativ, precum numerele, ori poten]ialele electrice. Aici nu
exist\ pozitiv, nu exist\ transfigurare, ci o
lupt\ pentru „mai pozitiv“, dar niciodat\
zero. De aceea, aici cercul zeroului nu se
`nchide niciodat\, vorba unui prieten.
Faptele pozitive, oric`t de unite, pot r\m`ne o ve[nicie sterile, neproductive, iar
celelalte, nu pot agrega `n asemenea m\sur\
`nc`t s\ constituie un absolut. {i atunci nu
exist\ moralitate, crim\, ci doar diferite
grade ale negativit\]ii depistate [i stabilite
empiric. ~nv\]\m [i mo[tenim pozitivul [i
negativul [i oricine se revolt\ `mpotriva
mo[tenirii este marginal, risc\ s\ fie socotit
cel pu]in dubios, ori, du[man al instinctului
de conservare colectiv.
~ntrebarea este: exist\ un sens al schimb\rii, o lege mai mult sau mai pu]in istoric\
de evolu]ie [i re-volu]ie, ori sensul este doar
cel al p\str\rii constantelor stabilite o dat\
cu crea]ia omului, atunci `n ziua a [asea?
Iisus spune: cerul [i p\m`ntul vor trece, vorbele mele, nu! Chiar [i a[a, constantele omului r\m`n stabilite, legile s\pate `n piatr\,
ori piatra `[i schimb\ literele [i `nf\]i[area?
Cele dou\ modele ale lumii, cel static [i cel
mobil s`nt compatibile? Exist\ vreo dialectic\ care le guverneaz\? Nu vrem s\ atingem cine [tie ce filosofii sau credin]e.
Eu unul, votez clar `mpotriva empiricului mo[tenit sau revelat, pur conservator, dar
nu [tiu pentru cine votez. Ce variant\, ce
regul\ a noului inaugurator m\ poate stisface, dec`t dac\ `mi urm\resc eu `nsumi
devia]iile creatoare, dac\ nu extrag din propriile crize [i r\t\ciri un mod de a fi pe care
`ncerc s\-l justific creator. ~n mine, teama de
sterilitatea legii mo[tenite dogmatic s-a revoltat `ntotdeauna la modul fizic, vegetativ.
Nu o dat\ m-am pus de-a curmezi[ul, strivit
de puhoiul lumii (ca `n revolu]ie sau mineriade), `ncerc`nd `n acela[i timp s\ g\sesc
(mai bine zis av`nd `n mine trasate albiile de
la `nceput) unei devia]ii „maximale“, `n stare s\ bulverseze [i s\ profaneze, `ntr-un mod
ciudat recuperatoriu, de parc\ atunci contrariile s-ar fi putut atinge, mai mult, sim]ind
cu toat\ fiin]a c\ ele s`nt de la `nceputul timpului s\dite `n mine.
Empiria mo[tenirii `n acest caz a fost o
chestie de bun sim]. Mila un sentiment funciar, respectul pentru via]\, pentru bine, a
fost dep\[it poate doar de curiozitatea de a
cunoa[te la modul senzual, pe propria piele,
abisurile pl\cerii [i divaga]iile be]iei, inclusiv a aceleia de idei. A fi bun, milos, `ndatoritor, poate cere o umilin]\ piezi[\ pe care
doar trupul `n sl\biciunea sau splendoarea
sa poate s\ o arate. Apropierea a dou\ trupuri poate acoperi un sens mistic `n cel mai
ad`nc `n]eles. O cunoa[tere infinit\ c\reia
n-ai putea s\-i r\spunzi printr-o alt\ provocare. Apoi, atingerea `nfiorat\ a epidermei,
cu florile sale sensibile, ca ni[te astre `nflorite [i str\lucind `n soare, iluzia iluziei,
Maya, atunci c`nd nu ai alt comportament
dec`t al unei plante, ori r\spunzi unui sens
ancestral, la fel de empiric [i bine mo[tenit,
ca [i comportamentul decent obligatoriu.
Datoria, necesitatea iubirii, a copula]iei (fie
ea `nfr`nte) sau libertatea iubirii, a copula]iei
(fie ea `nfr`nte)?
Cred c\ am putut s\ fac din iubire o art\,
o fizic\ dublat\ de o metafizic\, un realism
al\turi de un suprarealism, un paradis drept
l`ng\ un paradis deviat, un infern…
Se pot oare justifica faptele marginale
prin participarea [i consim]irea la ele? ~n ce
m\sur\ pot g\si o justificare unui fapt deviant? S`nt `ntreb\rile de la `nceputul acestui „eseu“ [i c\rora nu am putut s\ le dau
nici un r\spuns. ~n ce m\ prive[te, legea
cerului meu [i a min]ii mele, const\ `n a le
oferi o putere de transfigurare poetic\. O
mul]ime de acte deviante sterile, dup\ care,
`n sf`r[it, cap\t for]a de a le decodifica sub
aspect poetic, creator. Singura justificare a
unui fel de a fi, regula logosului meu, ori a
duhului r\t\citor ce m\ b`ntuie.
Cunoa[terea mi-a desp\r]it
trupul de suflet
Mi-au r\mas c\r]ile,
scrierea...
Nu str`ngeam dec`t c\r]i [i ziare.
Pe jos, `n pat, `n camere [i holuri
c\lcam peste foi scrise [i `mpr\[tiate. Prin
fiecare trec`nd, doar c`teva trepte din lemnul pe care vopseaua ro[iatic\ se scorojise
[i `negrise... era deajuns ca odat\ ridicat
peste pragul gata s\ se surpe, cu ochii `n
gol, c\ut`nd p\m`ntul, cu fa]a biciuit\ de o
ploaie fin\, curg`nd dintr-un rezervor
imens al timpului
Cu sentimentul de ireparabil, f\r\ a fi
prevenit `n vreun fel, for]at la o vedere f\r\
cap\t
R\t\cirile oaspe]ilor Cur]ii puteau fi
uneori fericite `nt`mpl\ri, sau chiar cutremur\toare revela]ii. {i dac\ `ntreaga Curte
era o poveste cu multe por]i [i cuietori deschise `nl\untru, nimeni nu va fi cutreierat
toate casele [i c\m\rile ce se deschideau pe
loc [i, de-abia dac\ un vizitator putea s\
treac\ de la `nceput p`n\ la sf`r[it de-o singur\ poveste.
La timpul metamorfozei c\r]ilor – un fel
de kenoz\ a sentimentelor – totul `nceta,
personajele din pagini [i cotloane, palate [i
creneluri disp\reau ca prin farmec luate de
un v`nt potrivnic, a[a `nc`t via]a lucrurilor
p`n\ mai ieri apropiate, se r\sucea [i `nnegrea ca o foaie ars\, din care to]i se trezeau
neap\ra]i, f\r\ veste, `n frigul realit\]ii. Cei
din mijlocul pove[tilor, acum se priveau
str\ini; mul]i r\s\reau din febra care le ]esuser\ f\r\ `ntoarcere destinele, `n de[ertul
oaspe]ilor r\t\citori, spectre ale unor fiin]e
care nu existaser\ niciodat\. Magia odat\
risipit\, legile imponderabile spulberate de
v`ntul asupritor, nu le mai r\m`nea dec`t s\
plece, s\ se `ntoarc\ de unde au venit, dac\
veniser\ de undeva. Ceea ce nu au aflat
niciodat\ oaspe]ii Cur]ii, era c\ aici nu existau dec`t dou\ camere. Or, intr`nd `ntr-una
din ele, uitau total de existen]a celeilalte, a[a
c\ impresia lor era c\ pot c\l\tori printr-un
[ir nesf`r[it de ocazii [i labirinturi.
Revenirea pe pragul realit\]ii, saltul
invers era at`t de devastator, `nc`t mul]i `[i
doreau s\ moar\, ori dac\ nu reu[eau
aceasta, povestea ratat\ `i schimba at`t de
mult, `nc`t ajungeau s\ fug\ speria]i de ei
`n[i[i `n noaptea `nchegat\ de blasfemie,
ajung`nd `n ospicii [i `nchisori, singura lor
vin\ fiind aceea de a fi tr\it o poveste mai
adev\rat\ ca via]a.
C`te-un r\t\cit, trezindu-se `ntr-o cas\
primitoare, cu tot ce-i trebuie, se apuca s\
depene ca-ntr-o p\rere toate pove[tile [i
iar\[i s\ le amestece de la cap\t, v\z`nd cum
din h`rtiile `mpr\[tiate de v`ntul fluier`nd
argintiu, se ivesc alte u[i, domenii, str\zi cu
pr\v\lii [i oameni tr\ind foarte bine `n timpul lor, a[a `nc`t ochii fierbin]i peste acele
pagini s\ i se par\ ni[te sori lumino[i, pulsul
accelerat s\ r\bufneasc\ `n r`uri s\lt\re]e
cu pe[ti, pietre [i icre, `n m\ri s\rate [i
oceane f\r\ sf`r[it, bra]ele s\ i se arcuiasc\,
s\ se zbat\ [i s\ se aga]e de continentele
vechi [i cr\pate, cu vulcanii de-abia lini[ti]i ai respira]iei, un alt eon fiind pe cale s\
i se de[ire `n fa]\. Dar dac\ acest lucru s-a
`nt`mplat vreodat\, atunci nimeni n-a mai
avut nici m\car de unde s\-l b\nuie. Cine
s\ aib\ atunci m`inile libere s\ v`nture `nc\perile, afl`nd `nceputul, sf`r[itul [i miezul – punctele fixe ale pove[tilor – lipind
vie]ile celor ce tr\iau `n acele ]inuturi, a
oamenilor [i c`inilor, cailor [i ploilor la
vremea lor. De unde ap\ruser\? ~n ce
minte s\-ncap\ lumea asta, dar mai ales ce
carte s\ le str`ng\ povestea? La urma
urmei, noi `n ce poveste eram?
P\[ind prin camere peste foile scrise, o
atmosfer\ prietenoas\ `mi `nc\lzea picioare-
3
le, desenat\ sub vinele pronun]ate. S`ngele
bogat al interioarelor descria trasee vizibile,
ca ni[te h\r]i sub pielea transparent\, cu r`uri
alb\strii, miriade de canale `mp`nzind zone
bine definite, ori deschise `n golfuri adunate din con[tiin]a mersului, curgerii.
Era ceva mai mult, o lumin\ ce-mi cobora `n v`rful degetelor [i o aur\ str\vezie se
aprindea atunci c`nd reu[eam s\ privesc
spa]iul `ntr-un anume fel. Cu ochi abia
`nchi[i, printre gene, privind nu direct, ci
trimi]`nd imaginea piezi[, ca printre apele
ochilor s\ nu se mai team\ a fi privit\. V\zul
putea decupa sensuri c`nd inspirat, trecea ca
[i cum un mesaj [i mai deslu[it ar fi `nlocuit
un sens vechi [i bine[tiut. Era o stare de nou
[i de nesiguran]\, fiindc\ ceea ce vedeam
putea s\ dispar\ `ntr-o clip\. Toate c\r\mizile construc]iilor semnificau la r`ndul lor
ceva `n care te puteai pierde: `n sus [i `n jos,
mul]imea de imagini [i `n]elesuri c\l\torea
f\r\ mine, ferit\ de haos – `ntr-o cas\ mai
mare care nu era dec`t interiorul casei mai
mici. Eram martorul unei reverbera]ii din
Inefabil, r\sfr`nt\ ca o tren\ a Tautologiei,
care se arat\ f\r\ a spune nimic, [i-i reu[e[te
`ntotdeauna altfel. Pielea prea str`mt\ a
locului pleznea pe fiecare astfel de re`nt`lnire: ceva se retr\gea [i revenea ritmic.
Sigur – ne-sigur – sin-gur – ne- sin-gur, un
spate viu, spa]iul se curba brusc, se ivea o
coaps\, ap\rea o f`nt`n\, coboram trepte sub
ea, m\ scufundam `n aerul r\coros al trupului ei. Auzeam r`sete, glasuri zglobii parc\
stropindu-se cu ap\. Nu [tiam dac\ p\r\sisem aceast\ lume fiindc\ `n juru-mi vedeam
totul foarte limpede: cochilia lumii, firul ei
t\iat flutur`nd `n impecabila indeterminare.
Eram `ntr-una din cele o mie [i una de nop]i,
`n povestea pove[tii din [irul nesf`r[it a[ezat
la taifas `n jurul focului din Panciatantra,
eram al\turi de Heinrich von Ofterdingen
sau cu discipolii, la Sais, `ntr-un poem, l`ng\
trupurile desperecheate c\rora setea le s\pa
`n piept f`nt`ni...
Exist\ nenum\rate dovezi c\ eul trupului
poate fi `nvins. ~nt`i trebuia s\ se `nt`mple
separa]ia, ruptura [i poate c\ din cauza acestei mize, m\rturisirile mele erau `ntotdeauna
sumbre, greoaie. Dar ce descopeream? C\ o
dat\ eul trupului `nvins, dep\[it, se ridic\ la
existen]\ eul spiritului, cel autentic, fiin]a ce
s`nt. A[adar, exist\ spirit ce `nvinge trupul.
Ori, f\r\ opozi]ia at`t de puternic\ a trupului,
f\r\ ispitirea sa pe mii de meandre fosforescente, f\r\ c\utarea `mperecherilor oarbe `n
visul nop]ii ori `n trezia magic\ a sim]urilor
`n[el\toare, demonstra]ia r\m`nea incomplet\, drumul la mijloc. Eul trupului poate fi
`nvins `n fel [i chip, `ns\ nou\ ni se ar\ta o
cale, chiar dac\ ocolit\, cu punctele terminus foarte limpezi.
Pentru a suporta reflexia ireal\ a trupurilor, separarea strict\ a planurilor, penetrarea
grani]ei na[terii din nou, prin istmul fiin]ei,
vederea inventa pedeapsa de a vedea, sim]urile pedeapsa de a sim]i, ra]iunea pedeapsa de a g`ndi.
Consecin]ele gesturilor simple l\sau trupuri efemere, u[or sbur\toare, inimitabile
p\s\ri, insecte juc\u[e. Acum aveam sentimentul c\ posed o clarviziune, c\ st\p`nesc
o dimensiune, c\ v\d prin fiin]e [i lucruri
interiorul lor. Sau, descifr`nd mesajele care
mi se `mpotriveau `ncerc`ndu-m\, str\b\team transpirat, `nsetat, spa]ii toxice.
Reu[ind s\ m\ `ntorc cu greu `napoi, cu
teama c\ nu mai g\sesc drumul, adormeam
ca [i cum m-a[ fi aruncat cu o para[ut\, pe
bra]ele spiralei a c\rei mi[care continua `n
mine: jocul fotonilor din celulele cu bastona[e ce creeaz\ mari virgule verzui, rotitoare, spre a se topi `n fondul ro[u `nchis...
Alteori, excitat de r`sul acelor copile ale
neantului, cu greu m\ puteam lini[ti,
r\t\cind vinovat `n clipa unor fiin]e mai
puternice [i r\zbun\toare.
Coboram un peisaj al restri[tei, n\t`ng,
dezordonat, cu hainele at`rn`ndu-mi, ame]it,
cu gura uscat\. M\ trezeam pe c`te o strad\
cu o sete `n sim]uri, `ncovoiat de un gol `n
stomac, cu pulsul accelerat. Afar\ erau nori
[i mi se p\rea c\ eu `i adunasem, c\ muzica
furat\ m\ hr\ne[te cu sunete dulci.
iulie-august 2006
4
TIMPUL
Eseu
Sensuri ale coincidentia oppositorum
`n opera lui Mircea Eliade
BOGDAN GEORGE SILION,
n. 1978, absolvent
Istorie-Filosfie la Universitatea „Dun\rea de Jos“ Gala]i,
profesor [tiin]e socio-umane la Liceul cu Program Sportiv
Gala]i, masterat `n filosofie, 2000-2002, la Universitatea
„Al. I. Cuza“ Ia[i; din 2004 doctorand `n filosofie
(„Mesianismul [i filosofia existen]ialist\ rus\“) la aceea[i
Universitate.
A publicat: Rusia [i ispita mesianic\, Editura Vremea
XXI, lansat\ la T=rgul de carte „Gaudeamus“, 2004.
Editeaz\ suplimentul „Filosophia“ al revistei Akademia,
unde este redactor. Articole [i recenzii `n Akademia, Porto
Franco, Dominus (toate din Gala]i), Puncte Cardinale (Sibiu), Idei `n Dialog.
Traduce „De docta ignorantia“ de Nicolaus Cusanus, care va ap\rea `n revista
Akademia din Gala]i, la toamn\.
Premiul revistei „Hermeneia“ la sesiunea de comunic\ri „Ioan Petru Culianu“,
Ia[i, 2002 cu lucrarea „Mesianism si ideologie. Cazul Culianu“.
Exege]ii operei lui Mircea Eliade cad
`n general de acord `n a afirma c\ profesorul de la Chicago nu este un g`nditor cu
sistem, care ar puncta decisiv `n vreunul
dintre domeniile de baz\ ale filosofiei, `n
epistemologie, ontologie ori logic\. El
este recunoscut doar ca profesor-cercet\tor, ce a folosit c`teva ipoteze de lucru, dar
nu a dezvoltat nici o idee cu adev\rat original\. Dintre sus]in\torii operei savantului rom=n, doar Allen, Altizer [i, `n parte,
Cave1, se str\duiesc s\ `l aduc\ pe Eliade
din sfera mult prea mic\ a cercet\torilor de
cabinet, `n universul g`nditorilor, dar f\r\
s\-l individualizeze fa]\ de un anumit curent religios ori filosofic (fenomenologic
la Allen, cre[tin `n cazul lui Altizer [i umanist pentru Cave). Departe de a idealiza
personalitatea savantului rom=n, consider\m c\ Eliade, f\r\ s\ fie un g`nditor sistematic, a urm\rit o anumit\ schem\ teoretic\ `n toate operele sale, schem\ ce a determinat temele majore ale scrierilor [tiin]ifice. O deosebit de important\ afirma]ie
recent\, f\cut\ de unul dintre cei mai activi exege]i ai operei lui Eliade pune `n eviden]\ schema teoretic\ de la care porne[te
cercet\torul rom=n [i care `l face s\ fie un
important hermeneut contemporan. Astfel,
Brian S. Rennie consider\ c\ domeniul `n
care Eliade face cu adev\rat o presupunere ontologic\ este cel al coincidentia
oppositorum [i c\, `n rest, acesta este extrem de discret referitor la pozi]ia sa ontologic\2. Coincidentia oppositorum nu este o
tem\ printre altele, ci chiar punctul de convergen]\ al tuturor ideilor, suprasensul ce
ofer\ semnifica]ie `ntregii g`ndiri eliade[ti.
Practic, a g`ndi coincidentia oppositorum `n
sine este imposibil, a-1 folosi `ns\ ca schem\
explicativ\ a diverselor manifest\ri, arhetipuri sau fenomene este o metod\ ce
poate fi abordat\. Credem c\ putem afirma, f\r\ teama de a gre[i, c\ toate ideile
urm\rite de Eliade pe parcursul evolu]iei sale
intelectuale se pot reduce la ipoteza ontologic\ a coinciden]ei contrariilor. Acest lucru
iese foarte clar `n eviden]\ atunci c`nd analiz\m cu aten]ie temele importante ce au
f\cut obiectul de studiu pentru istoricul religiilor rom=n, cum ar fi: dialectica sacruprofan, problema liberta]ii, androginia [i
androginizarea ritual\, conceptul de „hermeneutic\ total\“ sau tehnicile yoga.
Coincidentia oppositorum explic\ faptul c\ realitatea ultim\, necondi]ionat\ este
un „summum bonum“ sau, mai degrab\, un
„Urgrund“ metafizic impersonal, `n care
toate contrariile coexist\. Ideea nu este original\: o g\sim, `n prealabil, la Heraclit,
Cusanus, Böhme sau Hegel, dar `n special
`n metafizica indian\, pe care Eliade [i-a
`nsu[it-o pe deplin. Nu [tim `ns\ dac\ aceast\
premis\ ontologic\ este efectul aplic\rii unei
anumite metode ori explic\ `ns\[i metoda.
Inclin\m `ns\ s\ credem c\ ipoteza ]ine loc
de explica]ie pentru toate fenomenele religioase, dar este `n acela[i timp [i explicat\
iulie-august 2006
de acestea3. Coincidentia oppositorum are
rolul [i de semnificant [i de semnificat [i de
aceea scap\ oric\rei decodific\ri exhaustive.
~ntr-adev\r, acest principiu al realita]ii
reprezint\ singura ipotez\ ontologic\ a lui
Eliade. Dar, `n m\sura `n care ea cuprinde
toate celelalte explica]ii, comport\ndu-se [i
ea ca un semnificant semnificat de el `nsu[i
– ca `n dialectica hegelian\ – putem spune
c\ toate sensurile exprimate de Eliade,
subiectiv determinate, s`nt prezum]ii teoretice esen]iale.
Ar putea p\rea redundant\ aceast\ ordonare a sensurilor apar]in`nd temelor majore ale g`ndirii eliade[ti. ~n realitate `ns\,
redundan]a dispare dac\ ne g`ndim c\, `n
m\sura `n care Eliade [i-a `nsu[it cu adev\rat ideea unei totalit\]i divine, atunci el
este un monist des\v`r[it. Ca orice monist
consecvent, suprapune sensurile [i construie[te un sistem consistent logic, care indic\
prezen]a unui metasens ce poate explica
fenomene dintre cele mai diverse. De
multe ori avem impresia c\ Eliade sugereaz\ c\ totul are un singur sens, sens care
`ns\ se camufleaz\ `n multitudinea de
semnifica]ii [i fenomene, ce reprezint\ tot
at`tea manifest\ri ale acestuia.
De[i a preluat conceptul de coincidentia oppositorum de la Nicolaus din Krebs
(Cusanus), Eliade `l investe[te cu semnifica]ii originale. Pentru teologul german
coincidentia oppositorum reprezenta infinitatea lui Dumnezeu, ca stare `n care
maximul coincide cu minimul – efort al
ra]iunii de a g\si, `n descenden]a lui
Dionisie Areopagitul, cel mai pu]in imperfect nume al Divinit\]ii. Istoricul religiilor
rom=n transpune acest principiu ontologic
pe planul existen]ei umane, adic\ pe scara
finitudinii. ~n maniera budist\ a {colii de
Mijloc, Eliade consider\ c\ nu infinitul
este locul privilegiat de manifestare a
coinciden]ei contrariilor, ci istoria, prezentul, finitul. Omul `n]elept este cel care
nu se refuz\ momentului s\u istoric, dar
nici nu se las\ identificat cu acesta, ci `ncearc\ s\-[i ob]in\ libertatea aici, `n plan
concret, „tr\indu-[i“ timpul [i „dep\[indu-1“ `n acela[i moment. ~n timp ce
Cusanus punea accent pe gnoza m`ntuitoare, determinat\ de aplicarea acestui
principiu `n cunoa[tere [i `n]eles ca „ignoran]\ doct\“, Eliade, `n profund spirit
indian, crede c\ tehnicile psiho-fiziologice
[i de medita]ie, prin care se atinge paradoxul unirii Fiin]ei cu Nefiin]a, pot duce
la realizarea coinciden]ei contrariilor, care
este un model exemplar pentru orice „situa]ie“ uman\ ce vizeaz\ transcenderea
existen]ei. Substituit limbajului, coincidentia oppositorum `nseamn\ paradox, ca
model ontologic este un atribut al Fiin]ei
perfecte, iar ca schem\ teoretic\ el conduce la omolog\ri, unific\ri ale diverselor
niveluri ale realit\]ii ori pur [i simplu,
„arderi“ ale contrariilor, prin sinteza celui
de-al treilea termen ori prin simpla al\turare de dou\ sensuri unificate. Oricum este
`ns\ utilizat, „conjunc]ia contrariilor“ se
distribuie, ca sens al unui concept, cum ar
fi cel de androginie sau ca situa]ie paradoxal\ sau ca semn al unei libert\]i inefabile, cum este `n cazul tehnicilor yoga, `n
tantrism, alchimie ori [amanism. Vom
urm\ri, mai departe, cele dou\ ipostaze ale
„coinciden]ei contrariilor“, ca suprasens al
androginiei [i ca metod\ paradoxal\ de
ob]inere a libert\]ii, a[a cum s`nt reprezentate `n opera lui Mircea Eliade.
Androginie [i totalitate –
sensuri ale coinciden]ei
contrariilor
India l-a f\cut pe savantul rom=n s\
intepreteze, prin grila conjunc]iei contrariilor, cele mai importante evenimente din
via]a sa. ~n Nostalgia originilor, Eliade
nota: „spiritualitatea indian\ a fost obsedat\ de «Absolut». Or, oricare ar fi modalitatea de a concepe Absolutul, el nu poate
fi conceput altfel dec`t ca o dep\[ire a
contrariilor (s.n) [i polarit\]ilor (…)
Absolutul, eliberarea ultim\, libertatea
(mok[a, mukti), nu s`nt accesibile celor ce
nu au dep\[it ceea ce textele numesc «perechile de contrarii», adic\ polarit\]ile
(…)“.4 Acest „mister al bi-unit\]ii“ este
reprezentat `n spiritualitatea indian\ de
identit\]ile de perechi contrare MitraVaruna, Brahma-maya, purusha-prakrti,
Siva-Sakti, samsara-Nirvana. Este evident
`ns\ c\ doar simpla specula]ie filosofic\
nu este suficient\ pentru a ajunge la realizarea unei situa]ii ce sfideaz\ principiul
identit\]ii [i pe cel al noncontradic]iei.
„Coincidentia oppositorum“ nu este doar
specula]ie filosofic\, ci, mai ales, o experien]\ spiritual\ paradoxal\, care face ca
aceste cupluri contrare s\ `nceteze, prin
dep\[irea condi]iei profane.
Ne afl\m `n plin paradox, `n `ncercarea
de a explica, `n termeni coeren]i, un „mister“, cum este cel al „totalit\]ii“. Un prim
paradox este reprezentat de dificultatea
logic\ de a `n]elege ideea, extrem de ambigu\, de realizare a „eliber\rii“ `n raport cu
existen]a, ob]inut\ `ns\ `n limitele existen]ei [i chiar afirm`nd-o pe aceasta. Eliade a
fost foarte preocupat, mai ales dup\ anii
’50, de aceast\ problem\. Ea poate fi
reg\sit\ `n operele sale, „camuflat\“ sub
diverse aspecte ce vizeaz\ „ascunderea“
sacrului `n profan, `ncarnarea M`ntuitorului, prefacerea timpului `n eternitate, realizarea androginiei sau coinciden]a Fiin]\Nefiin]\. Acum, savantul rom=n pune
accentul, `n toate aceste teme, pe „tensiunea existen]ial\“ revelat\ de coincidentia
oppositorum. ~nainte de a fi un concept al
infinitului, acesta se refer\ la condi]ia uman\. Sensul este deturnat: `n loc s\ reveleze transcenden]a, coinciden]a contrariilor explic\ scenariul existen]ei umane.
Se poate afirma astfel c\ principiul
amintit are o dubl\ func]ie: este un model
explicativ, pentru c\ arat\ cum este Fiin]a
Absolut\, iar `n al doilea r`nd, se refer\ la
o modalitate specific\ de raportare a omului la arhetip. Androginia [i maithuna s`nt
sensuri ale unirii contrariilor, imagini arhetipale ale modelului universal. Androginia explic\ cum este lumea [i de ce este
a[a [i nu altfel, iar `mpreunarea sexual\
este o raportare a omului la model, deci o
tehnic\ de recuperare a unei st\ri ini]iale
care, printr-un accident, nu mai exist\.
~ns\, `n calitate de principiu ce trebuie
„realizat“ `n limitele umanului, de c\tre
fiecare persoan\, androginia explic\ maithuna. Maithuna se practic\ pentru ca neofitul s\ se identifice cu Androginul primordial, `n care toate contrariile coincid.
Toate actele de unificare yogino-tantrice
sau de omologare Om-Cosmos se supun
aceluia[i scenariu ini]iatic `n care practicantul unei anumite tehnici spirituale trebuie s\ reg\seasc\ `n sine totalitatea, care
ia deseori imaginea Androginului.
Condi]ia paradoxal\ la care trebuie s\
accead\ omul – atingerea st\rii perfecte, `n
care nu exist\ diferen]e sexuale sau de
orice alt\ natur\ – semnific\ metanoia,
conversiunea spiritual\. Eliade apropie de
altfel androginia, ca model spiritual al perfec]iunii, reg\sit `n scrierile cre[tine din
primele secole, de alte imagini paradoxale
ale conversiunii cre[tine: „a redeveni
copil“, „a te na[te din nou“, „a trece prin
poarta cea str`mt\“ etc.5 „Misterul totalit\]ii“ este un paradox existen]ial, care
trebuie realizat prin tehnici paradoxale de
reconversiune spiritual\. De aceea, toate
tehnicile au un corespondent teoretic ce
exprim\, `n mod absolut, „totalitatea“.
Androginia este doar forma prin care se
exprim\ acest mister al „totalit\]ii“ Fiin]ei.
Ca atribut al Divinit\]ii „f\r\ calit\]i“, androginia exprim\ unitatea – tot care coincide cu ideea savant\ a „coinciden]ei contrariilor“ `n Fiin]a Suprem\, Dumnezeu.
Transformarea omului nu se poate produce dec`t dac\ elementele primordiale ale
realit\]ii trec unul in cel\lalt. De exemplu,
realizarea st\rii de „doi-`n-unu“, c`nd ele-
Eseu
TIMPUL
mentul feminin este transformat `n principiu masculin, corespunde coexisten]ei
paradoxale a st\rilor samsara [i nirvana.
Prin „Calea de Mijloc“, contrariile se anuleaz\. Dar aceasta ultim\ etap\ a realiz\rii
autonomiei spirituale presupune renun]area la actele „normale“ [i realizarea de
lucruri „contrare“ celor obi[nuite. „Oprirea suflului“, „s\direa g`ndului contrar“,
„reten]ia semin]ei“, „pranayama“ s`nt o
parte dintre metodele „contrare“ celor
obi[nuite, care-1 conduc pe ini]iat c\tre
starea de libertate absolut\.
Yoga [i coincidentia
oppositorum
Fiind dimensiunea cea mai important\
a spiritului indian, yoga realizeaz\ [i ea
„coincidentia oppositorum“. Ca [i `n alte
cazuri, Eliade utilizeaz\ acest concept `n
multe contexte, oferindu-i nenum\rate
sensuri. Indiferent `ns\ de interpret\rile
date, „coincidentia oppositorum“ reprezint\ adev\rata cheie epistemologic\ [i
lingvistic\ prin care se pot explica scopul
[i metodele utilizate de yoga.
~ntr-un prim sens, yoga este „unitatea
respira]iei, a con[tiin]ei [i a sim]urilor“6.
~ns\[i etimologia cuv`ntului yoga ne dezv\luie scopul acestei tehnici. Astfel, termenul yoga deriv\ din r\d\cina yuj, „a
lega laolalt\“, „a unifica“, „a ]ine str`ns“
sau „a pune la jug“, care determin\ latinescul jungere, jungum [i englezescul
yoke.7 Tehnicile yoga `[i propun deci s\
unifice `ntreaga via]\ psiho-mental\ [i
apoi s\ o anihileze. Vom vedea c\ [i `n
aceast\ ultim\ etap\, de anihilare a
conceptelor [i a fluxurilor psihice, yoga
realizeaz\ „coincidentia oppositorum“, la
un alt nivel. Cert este c\ pe orice treapt\ a
ini]ierii se realizeaz\ omolog\ri, identific\ri [i uniri `ntre contrarii. ~n acest sens,
yoga nu face dec`t s\ prelungeasc\ scenariul oric\rui comportament religios, ce are
ca scop dep\[irea cadrului existen]ei profane [i atingerea sacrului.
Mircea Eliade pune accentul pe noua
condi]ie introdus\ de yogin `n univers,
situa]ie existen]ial\ care `l deosebe[te at`t
de omul modern c`t [i de „primitiv“. Ajuns
`n starea de samadhi, yoginul transcende
lumea profan\ [i realizeaz\ sinteza cea
mai important\, cea dintre Via]\ [i Moarte.
Mort pentru aceast\ lume, yoginul realizeaz\ saltul c\tre Unitatea primordial\ de
dinaintea crea]iei, unde totul este indistinct. Este golul care videaz\ con[tiin]a, `n
care nu exist\ opozi]ii [i conflicte, unde
Timpul este Eternitate [i unde a cunoa[te
`nseamn\ a fi. Coinciden]a contrariilor nu
mai este acum simbolic\, analogic\, ci
experimental\, efectiv\: „Prin samadhi
yoginul transcende contrariile [i reune[te,
`ntr-o experien]\ unic\, vidul [i preaplinul,
via]a [i moartea, fiin]a [i nefiin]a“.8 Abolirea contrariilor `l duce pe practicant la
coinciden]a cu ~ntregul, la recuperarea
Timpului primordial, a Unit\]ii dinainte de
Crea]ie, la distrugerea rela]iei dintre
subiect [i obiect. Yoginul este, `n acela[i
timp, Totul [i Nimic. Iluzia dispare [i `mpreun\ cu ea dispar toate obiectele. Nimic
nu mai poate deveni obiect al con[tiin]ei:
„C`nd mintea e definitiv imobil\, c`nd nici
`nc\ oscila]ia dintre diversele forme ale
medita]iei nu mai tulbur\ cit, se realizeaz\
asamprajnata samadhi, medita]ia vacuit\]ii, f\r\ con]inut senzorial [i f\r\ categorii intelectuale, stare care nu mai e experien]\, neexist`nd rela]ie dintre cunoscut [i
cunosc\tor, ci revela]ie static\. Intelectul
(buddhi), `mplinindu-[i sarcina, se retrage
`n natur\ (prakrti), desp\r]indu-se de suflet. Sufletul r\m`ne singur, contempl`ndu-se (…) E o moarte filosoficeasc\, inefabil\ [i incomunicabil\. Yoginul a atins
libertatea“.9 Evident c\ situa]ia „eliberatului“ nu poate fi dec`t paradoxal\: este suflet pur, de[i are un corp, coincide cu
Fiin]a `ntreag\, de[i este doar o parte a ei,
tr\ie[te `n timp [i totu[i are acces la nemurire, etc. ~ntreaga personalitate istoric\,
temporal\ este sacrificat\, iar eliberatul
particip\ la un prezent etern, nunc stans.
El nu mai are o con[tiin]\ personal\, ci o
con[tiin]\-martor, caracterizat\ prin luciditate [i spontaneitate pure10. Noua condi]ie `nseamn\ de fapt nemurire [i libertate. Boddhisatva sau jivanmukta nu s`nt
dec`t prototipurile oamenilor-zei, cei care
s-au eliberat. Ei unesc `n fiin]a proprie, `n
mod paradoxal, timpul istoric [i Nontimpul, Eternitatea, pentru c\, de[i au atins
starea suprem\ de a fi `n afara timpului [i
spa]iului, ei continu\ s\ tr\iasc\ `n acest
timp [i spa]iu, f\r\ s\ mai manifeste `ns\
fenomenalitatea. Folosind limbajul heideggerian, familiar lui Eliade, putem
spune c\ jivanmukta, de[i `n lume, nu mai
este „aruncat-`n-lume“, pentru c\ a incetat
s\ o mai manifeste. El devine asemenea
Urgrundului a c\rui model este. La fel ca
`nainte de `nceputuri, yoginul este liber,
adic\ non-manifest, ireal [i real, `n acela[i
timp, individ [i tot. Condi]ia yoginului eliberat exprim\, de fapt, ultima sintez\ a
dialecticii sacru-profan, c`nd orice nega]ie
devine afirma]ie, iar disjunc]iile se transform\ `n misterioase conjunc]ii.
„Coincidentia oppositorum“ circumscrie astfel t\cerea eliberatului – este o tehnic\ de limbaj, ce „exprim\“ misterul inefabil al necondi]ionatului. Upanishadele,
budismul mahayanic sau tantrismul `ncearc\, cu metode proprii, s\ explice sau
s\ experimenteze acest mister. Aceste ideologii indiene dezv\luie setea de absolut,
obsesia realiz\rii libert\]ii ce caracterizeaz\ spiritualitatea indian\. Deja `n samadhi ambiguitatea conceptual\ este
maxim\. Enstaza yogin\ realizeaz\ paradoxul absolut. Ea nu poate fi descris\ prin
conceptele obi[nuite, `ntruc`t yoginul
dep\[e[te orice comportament descriptiv.
Interpret`nd starea ultim\ atins\ de
yogin, Eliade face o presupozi]ie extrem
de interesant\: fiind liber de condi]ion\ri,
yoginul introduce `n Univers, ca noutate
absolut\, ideea de libertate. ~n acest sens,
savantul rom=n pare a `ntelege libertatea
ca o situa]ie care nu implic\ nici un fel de
asem\nare cu ceea ce se petrece `n mod
obi[nuit `n lume, ceea ce `nseamn\, `n
mod evident, c\ aici libertatea nu este de
g\sit, existen]a fiind iluzorie. Este u[or
astfel a trage concluzia c\ „lumea“ la care
particip\ Eliberatul este Paradisul, `n]eles
ca o coincidentia oppositorum, ca o imagine r\sturnat\ a lumii „de aici“. „Re`ntoarcerea la starea copil\riei“, „androginia“ nu s`nt dec`t metafore care semnific\
totala inversare a valorilor, realizat\ `ntr-o
alt\ lume, o lume paradoxal\, golit\ de
tensiuni [i conflicte. Este practic aceea[i
concep]ie eshatologic\ reg\sit\ `n orice reli-
gie. Ca martor al unei alte lumi care serve[te
ca model perfect pentru orice stare din lumea
aceasta, yoginul eliberat face posibil\, prin
experimentarea libert\]ii concrete, transfigurarea acestei lumi prin conjunc]ia tuturor
contrariilor.
Coincidentia oppositorum,
limitele limbajului
[i discursul libert\]ii
Coincidentia oppositorum reprezint\ astfel, `n viziunea lui Eliade, adev\ratul concept
unificator al tuturor religiilor. ~n condi]iile
`n care starea paradoxal\ a unirii contrariilor `nseamn\ libertate, iar imaginile acesteia s`nt identice `n toate religiile, atunci
rezult\ c\, indiferent de tehnicile urmate,
yoginul, tantricul, sf`ntul, alchimistul sau
ascetul ajung la aceea[i condi]ie.
Coincidentia oppositorum este discursul universal ce une[te toate religiile, la fel
cum era [i pentru Cusanus, [i care exprim\, `n cele din urm\, `ncerc\rile omului
de a recuceri Paradisul pierdut: „...se
poate spune c\ o parte din credin]ele ce
implic\ coincidentia oppositorum tr\deaz\
nostalgia unui Paradis pierdut, nostalgia
unei st\ri paradoxale `n care contrariile
coexist\ f\r\ a se `nfrunta [i unde pluralit\]ile configureaz\ aspectele unei misterioase unit\]i“11.
Ajungem astfel la urm\toarea idee:
modelul tuturor tehnicilor de „androginizare ritual\“ este Grund-ul divin, `n]eles
ca paradox, ca libertate absolut\. Probabil
c\ este vorba de acela[i paradox al
„libert\]ii absolute“, f\r\ atribute, a lui
Dumnezeu, a[a cum este formulat de
Dionisie Areopagitul, Cusanus, Böhme ori
Hegel. Din cele spuse se impune o concluzie: accedem la starea divin\ nu prin
conceperea lui Dumnezeu ca un summum
bonum, `n care toate atributele s`nt iluzorii, ci prin experimentarea `n mod concret,
a libert\]ii Sale. Dumnezeu este liber, deci
[i omul poate s\ accead\ la acela[i regim
existen]ial.
Miza discursului lui Eliade, voalat sub
forma descrierii credin]elor, riturilor [i
miturilor arhaice, este una eshatologic\:
omul este dator s\ realizeze asem\narea cu
Dumnezeu, prin experimentarea concret\
a libert\]ii, pe care nu o poate g\si dec`t
„`n spatele“ acestei realit\]i iluzorii. {i
pentru c\ libertatea transcende existen]a
concret\, sanctific`nd-o `n acela]i timp,
imaginile eliber\rii `mbr\]i[eaz\ paradoxul coinciden]ei contrariilor. Semn al
Divinit\]ii „f\r\ calit\]i“ [i al omului
„divinizat“ totodat\, coincidentia opposi-
5
torum traduce ideea c\ esen]a, care precede existen]a, dup\ modelul platonic, nu
poate fi cunoscut\ dec`t prin intermediul
experien]ei. Iat\ cum se explic\ faptul c\,
prin cele mai paradoxale experien]e, cum
ar fi maithuna, se ajunge la acela[i scop ca
[i `n marile religii: recuperarea Paradisului
pierdut. Depinde doar de sensul `n care
este `n]eleas\ libertatea...
Coincidentia oppositorum reprezint\,
poate, cel mai bun exemplu, dintre toate
temele majore ale lui Eliade, de echivocitate. Savantului roman i s-a adus deseori
acuza]ia de „inconsisten]\ logic\“ pentru
concluziile exprimate `n lucr\rile [tiin]ifice12. Dintre toate sofismele „utilizate“
de Eliade, cel mai mult reg\sit `n textele
sale este a[a-numitul „sofism al generaliz\rii pripite“. Pe scurt, i se poate repro[a
lui Eliade, urm`ndu-1 pe Bryan Rennie, c\
trage deseori concluzii mult prea generale
fa]\ de ceea ce exprim\ documentele analizate. De exemplu, sus]in`nd ideea c\ textele tantrice vizeaz\ realizarea „coinciden]ei contrariilor“, savantul rom=n exprim\
o inten]ie metafizic\ a omului arhaic, foarte profund\, pe care acesta nu se [tie dac\
o avea `n vedere: „Cine ar putea spune c\
subiec]ii la care se refer\ documentele sale
ar avea inten]ia de a se re`ntoarce la exprimarea perfect\, original\ a condi]iei umane? Sau c\ miturile lor androgine ar c\uta
s\ exprime `n termeni biologici coexisten]a contrariilor?... iar dac\ interpretarea
lui ar fi par]ial\ sau incorect\, ar putea el
descrie cu claritate sectele tantrice ca
`ncerc`nd s\ realizeze coincidentia, dac\
nu se descriu ele `nsele `n ace[ti termeni?“.13
Cu siguran]\ c\ Eliade nu este consecvent `n a folosi coincidentia oppositorum,
ca sens privilegiat al oric\rui discurs. ~n
cele din urm\, se poate spune c\, prin
acest concept, nici nu se poate explica
nimic: el este inefabilul absolut, care ]ine
locul unei absen]e a sensului. De cele mai
multe ori, coincidentia oppositorum apare
la marginea unui discurs, atunci c`nd nu se
mai poate spune nimic cu sens. ~n fond,
tipurile de yoga, ca [i androginia de altfel,
exprim\ o experien]\ care, de[i depinde de
un discurs anume, transcende, ca paradox
al concilierii contrariilor, orice logic\ a
vreunui discurs. Libertatea atins\ de practicantul yoga este inefabil\, la fel ca [i
st\rile ob]inute `n urma „androginiz\rilor
rituale“. Toate aceste experien]e traduc
coincidentia oppositorum, ca stare de
libertate absolut\ a Divinit\]ii, `n plan
concret al existen]ei umane. Ele tr\deaz\
deci o „nostalgie a Paradisului“, a st\rii
primordiale de necondi]ionare ontologic\,
`n care toate contrariile coexist\ [i `n care
nu exist\ nimic determinat.
1
Douglas Allen, Mircea Eliade et le phenomene
religieux, Paris, Payot, 1982, Thomas J. Altizer,
Mircea Eliade and the Dialectic of the Sacred, The
westminster Press, Philadelphia [i David Cave,
Mircea Eliade’s Vision of tehe New Humanism, New
York, Oxford University Press, 1993
2
Brian S. Rennie, Reconsider`ndu-l pe Eliade,
Editura Criterion, Ia[i, 1999, p. 50
3
Ibidem, p. 50
4
Eliade, Nostalgia originilor, Editura
Humanitas, Bucure[ti, 1994, p. 262
5
Vezi, de exemplu, `n Mefistofel [i androginul, p.
100.
6
Patañjali, Yoga-Sutra, VI, 25
7
Cf. Eliade, Patañjali [i yoga, p. 9
8
Yoga. Nemurire [i libertate, p. 91
9
Eliade, Psihologia medita]iei indiene, p. 264
10
Cf. Eliade, Patañjali [i yoga, p. 201
11
Eliade, Mefistofel [i androginul, p. 115
12
Dintre criticile cele mai importante legate de
dificult\]tile teoretice ale ideilor exprimate de istoricul religiilor rom=n, amintim R.F. Brown, Eliade on
Archaic Religions: Some Old and New Criticism,
Science Religieuses, 10, nr. 4, 1981, pp. 429-449;
Barbarosa da Silva, Phenomenology as Philosophical Problem Uppsala, G.K.Gleerap, 1982;
Douglas Allen, Structure and Creativity in Religion:
Hermeneutics in Mircea Eliade’s Phenomenology
and New Directions, Haga, Mouton, 1978, p. 211 [i
urm; Bryan Rennie, ReconsiderSndu-l pe Eliade,
Editura Criterion, Ia[i, 1999, pp. 198-253; Robert
Baird, Phenomenological Understanding: Mircea
Eliade, `n Category Formation and the History of
Religion, Haga, Mouton, 1971, pp. 74-91 sau
Gregory Alles, Wach, Eliade and the Critic from
Totality, fn Numen, 35, 1988, pp. 108-138
13
Bryan Rennie, op. cit, p. 46
iulie-august 2006
6
TIMPUL
Eseu
Metafizica penelor [i a tuburilor
ALEXANDRA VR+NCEANU
a urmat cursurile
Facult\]ii de Litere [i Teologie din cadrul Universit\]ii
„Dun\rea de Jos“ Gala]i, sec]ia rom=n\-englez\. ~n prezent este masterand Comunicare intercultural\ [i
literatur\ `n cadrul aceleia[i facult\]i. Membru fondator [i
redactor al revistei Akademia, pe care a condus-o `ntre
2003 [i 2005. A publicat `n Caiete critice, Dominus, `n
reviste studen]e[ti din Berlin [i Helsinki [.a. ~n 2003, a
c=[tigat Premiul I pentru proz\ [i Premiul al II-lea pentru
poezie `n cadrul concursului „Altfel Eminescu“, iar `n
2006 s-a situat pe locul I la „Festivalul de Literatura
Contemporan\“ de la Bra[ov.
Dac\ a[ fi p\rintele tubului...
S\-l vizualiz\m pe Plume al lui Henri
Michaux1 ca fiind un tub, prins `ntr-un
sistem complex, metafizic de alte tuburi.
„P\rin]ii tubului erau nelini[ti]i.“2 Ca p\rinte
al tubului voluptos, construit sub form\ de
referat, analizez diversele dimensiuni ale
dezastrului compara]iei `ntre Plume [i
Amelie. Perspectiva se schimb\ halucinant,
c\ci traversez un drum interstelar de la „un
oarecare“ la „Dumnezeu“. Cel pu]in la prima vedere, c\ci, `ntr-un univers postmodern
`n care totul se demonteaz\ [i se deconstruie[te, nu se mai poate diagnostica cu
precizie `n ce m\sur\ un text intr\ ori ba `n
str`mtele tipare predefinite.
„Eroziunea intern\“ detectat\ de Jean
Francois Lyotard3, lipsa de credibilitate a
metanara]iuniilor de temelie4, delegitimarea
cunoa[terii las\ personaje ca Plume sau ca
mica Amelie din Metafizica tuburilor5 s\
pluteasc\ `ntr-o `nc`nt\toare nedeterminare,
la r\scruci de supozi]ii [i dedubl\ri.
Totu[i, am ales s\ mo[esc un tub cu pene,
animal ciudat, din bestiare neidentificate,
care se va defini pe sine pornind de la: lira
lui Orfeu, retorica liniilor din tavan,
valen]ele metafizice ale crapului, cu tot cu
gur\, interferen]a cu fiin]e [i obiecte kitsch
(tema oarecum la mod\, [i deci obligatorie)
[i, `n sf`r[it, jocul dintre natura demiurgic\ [i
cea uman\.
Che faro senza Euridice?
~ntr-un interviu realizat de Mihaela
Suciu pentru Jurnalul Na]ional, destul de
sec [i insipid de altfel din cauza `ntreb\rilor
[col\re[ti, Amelie Nothomb a afirmat c\
numitorul comun dintre dragoste, literatur\
[i moarte este mitul lui Orfeu. Delimitarea
fin\ `ntre fiin]\ [i nefiin]\, poten]at\ de
misterul na[terii, se desface astfel printr-un
arhetip care b`ntuie incon[tientul colectiv de
un noian de vreme.
Cu aceast\ cheie `n buzunar, pot deschide prima u[\. Copilul din Metafizica
tuburilor este un Orfeu naufragiat `ntr-un
timp care se reinventeaz\ [i `ntr-o lume care `[i deschide staminele. Practic, mica
Amelie se afl\ la t\r`mul `ntre creat [i increat, nespus [i spus, privindu-[i na[terea
ca pe o Euridice pe care nu se poate ab]ine
s\ nu o caute cu privirea. Implicit, privindu-[i metaforic venirea pe lume, copilul se
distan]eaz\ de el. Se contureaz\ acel bizar
„eu“ care e la originea oric\rei desp\r]iri
de p`ntec. „Privirea e o alegere. Cel care
prive[te decide s\ se fixeze asupra unui
anumit lucru [i, inevitabil, s\ nu mai dea
aten]ie restului c`mpului vizual. Tocmai
de aceea, privirea, esen]a vie]ii, este `n
primul r`nd un refuz.“6
Prima alegere [i primul refuz s`nt sc`ncetul vie]ii, c\ci a tr\i `nseamn\ a refuza.
Prins\ `ntr-o nara]iune `ntemeiat\ pe mitul
orfic, copila tr\ie[te drama desp\r]irii de
pluralitatea op]iunilor, de coexisten]a contrariilor. De[i mai face c`te-o c\l\torie pe
cel\lalt t\r`m, `ntocmai ca personajul mitologic, nu-[i mai poate st\p`ni aviditatea pri-
iulie-august 2006
virii care `nghite [i restructureaz\ universul
dup\ un prosp\t „eu“.
Plume `n schimb nu refuz\ [i nu alege. ~n
concluzie, nu tr\ie[te cu adev\rat. Michaux
contruie[te astfel un personaj la fel de bizar
ca [i eroii lui Kafka, care, `ntr-un univers
brutal [i absurd, este purtat ca o frunz\ `n
v`nt. Pasivitatea este un instrument de
automistificare [i de justificare. Lui Plume,
metafor\ a scrisului, a freneziei crea]iei, `i
pot fixa un diagnostic inedit: sufer\ drama
autorului deposedat de identitate prin transferul acesteia la nivel de scriitur\. Universul
fic]ional [i personajele care `l populeaz\,
devin mai puternice, amenin]\tor impun`ndu-[i voin]a de a fi [i de a privi.
~n momentul `n care Plume creeaz\
peretele, el se transpune `ntr-o etern\ mirare. Om de h`rtie, nu `l poate atinge: „St`nd
cu m`inile `ntinse `n fa]a patului, Plume se
mir\ c\ nu atinge peretele.“7 Ca s\-[i explice
neputin]a, el conchide c\ l-au m`ncat furnicile, apoi adoarme.
Poezia lui nu e precedat\ de nici o voin]\, r\sare efectiv, cre[te [i se coace pe m\sur\ ce Plume devine mai uimit [i mai uituc.
Sau, cum spunea Michel Deguy, citat `ntrun articol de Jean-Michel Maulpoix, scriitorul este un om care a `nv\]at s\-[i gestioneze
a[tept\rile, s\-[i interiorizeze e[ecurile petru
a le transforma `n paradoxuri8. A[a procedeaz\ [i Plume, `n stare s\ dea ni[te replici
deconcertante, care frizeaz\ absurdul (dialogul cu „Procesul“ lui Kafka este mai mult
dec`t manifest):
„– Execu]ia va avea loc m`ine. Acuzat, ai
ceva de ad\ugat?
– Ierta]i-m\, dar n-am urm\rit chestiunea, spuse el. {i adormi la loc.“9
Interpretarea unui astfel de schimb de
replici se poate face prin grila propus\ de
Ihab Hassan, care a[az\ crea]ia vremurilor
noastre sub semnul unui grad zero al comunic\rii, al t\cerii, concluzion`nd c\ ast\zi
lira lui Orfeu este o lir\ f\r\ strune10. Limbajul exist\ ca o form\ f\r\ fond, ca o ciudat\ atrofiere care nu mai trimite la nimic.
Referentul s-a rupt definitiv de cuv`nt, pro-
duc`nd lipsa comunic\rii. Codul se refuz\ [i
`[i neag\ natura mimetic\. Profilul lui
Plume e ireal, iar prezentarea lui – an-iconic\. Acest lucru se sus]ine [i prin faptul c\
Henri Michaux se situeaz\, al\turi de
Antonin Artaud [i de Georges Bataille,
`mpotriva credin]ei `n coeren]a limbajului11.
Justificarea crizei de comunicare se construie[te [i `n baza consumerismului contemporan, exprimat de Marc Guillaume astfel:
„~n ora[, [i prin consumul de mas\, am
`nv\]at s\ administr\m un v`rtej de cuvinte
[i semne. Am `nv\]at s\ lucr\m cu incoeren]a, cu contradic]iile semnelor, cu colajele postmoderne.“12
Universul devine un imens colaj. Mica
Amelie il gust\, mix`nd emo]ii [i senza]ii
provocate de ciocolat\ alb\ [i gr\dini,
Plume `l prive[te `nghe]at, abulic, f\r\ metode de a mai reconstitui puzzle-ul. Totu[i,
Plume este simbolul scriiturii. Scriitura
ajunge s\ se refuze pe sine. Orfeu nu mai
are strune s\ c`nte, de[i a o privi pe Euridice
este un act de `ntemeiere `n sine.
Chiroman]ie
`n liniile tavanului
Tavanul este o oglind\ a lumii, o hart\
misterioas\ unde tr\iesc continente care
respir\ acela[i aer. A citi semnele tavanului
poate `nsemna a rescrie universul, care,
pl\m\dit din patru pere]i, claustrat `n
geometrie ca un s`mbure `ntr-o nuc\, devine
o metafor\ a paralelismului [i oglindirii perpetue. Tavanul este paralel cu mine `ns\mi
[i descrie linii care seam\n\ cu o palm\.
Plume [i Amelie reconstruiesc umanitatea `n sau pe tavan. Personajul lui Michaux,
spre exemplu, se treze[te, `ntr-un moment
de neaten]ie, merg`nd cu picioarele pe tavan. Lumea e pe dos – totu[i perspectiva nu
se schimb\, fiindc\ laturile [i unghiurile se
confund\. Regulile geometriei adorm, `n
timp ce Plume sufer\ din cauza s`ngelui
care-i vine `n cap. Totu[i, `n afar\ de reac]ia
fiziologic\, podeaua este egal\ tavanului,
fiindc\ obiectele, o dat\ cu lipsa de proprietate a termenilor, [i-au pierdut specificitatea
[i individualitatea. Poate `n loc de podea,
cineva a zis tavan: `n definitiv s`nt dou\
semne lingvistice arbitrare.
Angoasa personajului nu e un indiciu
cert asupra inconvenientelor mersului pe
tavan, deoarece Plume este oricum bulversat de orice detaliu al lumii `n care tr\ie[te.
Preferin]ele sale s`nt oricum bizare: a fi `n
ap\, `ntr-o capcan\ pentru lupi, `ntr-un seif,
`n cazanul de aram\ pentru fiert apa, alternative aparent neviabile.
„Ce mult ar fi vrut s\ fie mai degrab\
`ntr-o cuv\ plin\ cu ap\, `ntr-o capcan\
pentru lupi, `ntr-un seif, `n cazanul de
aram\ pentru fiert apa, dec`t acolo, singur,
de unde a cobor` ar fi `nsemnat, a[a zic`nd,
a se omor`.“13
Tavanul deci devine un simbol al mor]ii
prin alunecare, al anihil\rii prin neant. Variantele propuse de Plume au dou\ avantaje:
nu impun singur\tate lucie [i sugereaz\
plinul. Ceea ce sperie cu adev\rat este pierderea `n gol, h\u, nimic, depersonalizarea
total\ [i `nstr\inarea definitiv\.
Delega]ia Bren-Club-ului care `l observ\
reprezint\ alteritatea, o salvare iluzorie c\ci
teama de solitudine se asociaz\ cu teama de
alteritate. Raportul Plume – Ceilal]i `l asociez conceptelor lui Baudillard: spectralitate
fantomatic\, „cea a fantomei, a ectoplasmei“ [i spectralitate pristmatic\, „cea a refrac]iei diferitelor culori `n lumin\ sau a
diferitelor fa]ete `n individ“14. Mai precis, `n
cazul lui Plume, detectez o deconectare, o
fantasm\ a dublului inert care b`ntuie con[tiin]a: eul merge normal, dublul merge pe
tavan – `nlocuindu-le, apare sugestia mor]ii.
Spectralitatea pristmatic\, `n schimb, `nseamn\ multiplicarea individului `n diferite
roluri [i fa]ete, abandonarea `n extrapolare [i
exterioritate.
Adic\, Plume se multiplic\, este `nlocuit
de dublul s\u [i, pe deasupra, se dedubleaz\
`n ceilal]i, `[i devine sie[i str\in. Este o entitate asem\n\toare unei scriituri care se
`nmul]e[te cu diverse puncte de vedere,
puncte ce nu mai au coeren]\ `n poezia
postmodern\ unde:
„… procedeul continu\ s\ se arate drept
ceea ce este, o n\scocire, postul`nd `n acela[i timp [i faptul c\ orice altceva este tot o
n\scocire [i c\ deci acest lucru nu poate fi
evitat.“15
Toate lumile posibile rezid\ `ntr-o zon\
sumbr\, s\lbatic\, de neformulat, trec`nd
dincolo de cuvintele care [i-au pierdut [i
inocen]a, [i caracterul demiurgic. R\m`ne
doar un om-pan\ scindat, care `[i perie
m`necile `ncurcat, „f\r\ s\ r\spund\“.
La tubul-copil al lui Amelie, spectralitatea este de o alt\ natur\. Eul nu mai se disipeaz\, ci se str`nge m\nunchi, timid [i
drag\la[. Copilul `[i constituie identitatea
din fragmente `mpr\[tiate, `mprumut\ caracteristicile obiectelor [i le personalizeaz\.
Ciocolata alb\ este ca un catalizator al jocului de-a sinele, simbol al unicit\]ii, de o
elegan]\ discret\ [i delicat\. Tubul se complic\ [i se transform\ prin sim]ul gustului.
Pl\cerea restructureaz\ umanitatea latent\ a
feti]ei. De[i via]a e „mucoas\, ma], gaur\
f\r\ fund care cere s\ fie umplut\“, „furtunul acesta care `nghite tot [i tot gol r\m`ne“16, prima senza]ie de satisfac]ie `ndep\rteaz\ mecanica inutil\ a ma]ului care trebuie mereu umplut. De[i golul sperie la fel
cum `l sperie pe Plume, gratuitatea pl\cerii,
cu substan]a ei inefabil\, `ndep\rteaz\ angoasa. Aparent inutil\ pentru procesul inert
al umplerii [i golirii tubului, tocmai aceast\
pl\cere `i d\ copilului o identitate. ~n termeni freudieni:
„Incon[tientul reprezint\ substratul care
desemneaz\ un sistem deductibil din teoria
reful\rii, `n vreme ce con[tiin]a desemneaz\
o stare de fapt asimilabil\ percep]iei.“17
Voluptatea provoac\ un strig\t de victorie, fiindc\ prin senza]ie [i percep]ie, incon[tientul se transform\ `n con[tient, planta `n om. ~ntre aceste dou\ stadii, se constituie eul exprimat `n pl\cere:
„Pl\cerea e o minune care m\ `nva]\ c\
s`nt eu. ~n eu `[i afl\ s\la[ pl\cerea. Pl\cerea s`nt eu: de fiecare c`nd va exista pl\cere,
voi exista [i eu. Nici pl\cere f\r\ mine, nici
eu f\r\ pl\cere.“18
Revenind la tavan, pot identifica vreo
trei etape. Prima, copilul-Dumnezeu, `ntemni]at, r\zvr\tit, e prins `n t\cerea liniilor –
este vorba de un stadiu simbolic pe care
Jacques Lacan `l considera ca esen]ial `n
evolu]ia psihicului infantil.
„Dumnezeu e `ntemni]at. Ar vrea s\ fac\
r\u [i nu poate. Se r\zbun\ pe cear[af [i
Eseu
plapum\, pe care le love[te crunt cu
picioarele.
Deasupra, tavanul cu fisurile pe care le
[tie pe de rost. Nu are al]i interlocutori, a[a
c\ asupra lor `[i revars\, url`nd, dispre]ul.
Evident, tavanul nici nu se sinchise[te.
Dumnezeu se enerveaz\.“19
Tavanul prime[te deci suflet [i personalitate, fisurile devin interlocutori. Dumnezeu
are puterea de a da via]\, dar acest mic
Dumnezeu `nc\ nu poate numi lucrurile.
Din acest motiv, furia rev\rsat\ asupra tavanului r\m`ne suspendat\ `n impasibilitatea
acestei cupole care `nlocuie[te cerul. Mu]enia se transform\ `n frustrare. Dac\ Plume
se confrunt\ cu ni[te cuvinte care nu mai au
ecou `n lume, copilul-tub are intui]ia unui
univers care nu se poate transpune `n cuvinte. Dar, cum `n mod interesant se spune
pe un site care analizeaz\ Metafizica tuburilor `n linii generale, nu ne afl\m `ntr-o
comedie copil\reasc\, ci `n miezul unei
drame legat\ de misterul venirii pe lume20.
Al doilea stadiu al evolu]iei tavanului ca
limitare [i tenta]ie se ilustreaz\ `n asocierea
lui cu moartea. Lipsa con[tiin]ei, t\cerea
eului, cunoa[terea mecanic\ a fisurilor
tavanului care nu e dublat\ de o cunoa[tere
de sine este un mod de a muri. Cu alte cuvinte, omul care nu se oglinde[te, care nu-[i
caut\ dublul sau nu sesizeaz\ impasibilitatea [i mu]enia obiectelor, moare. Pl\cerea
[i moartea, erosul [i thanatosul se contureaz\ [erpuitor ca repere [i mistere:
„Problema mor]ii o examinasem `ndeaproape: moartea era tavanul. C`nd cuno[ti
tavanul mai bine dec`t pe tine `nsu]i, asta se
cheam\ moarte. Tavanul e ceea ce `mpiedic\ privirea s\ se ridice [i g`ndirea s\ se
`nal]e. Cine zice tavan zice cavou: tavanul
este capacul creierului. C`nd vine moartea,
un capac uria[ ]i [e a[az\ pe crati]a cranian\. Mi se `nt`mplase ceva pu]in obi[nuit:
tr\isem lucrul acesta `n sens invers, la o
v`rst\ la care memoria mea putea p\stra
dac\ nu amintirea lui, cel pu]in o vag\
impresie.“21
Tavanul este limita suprem\, piedic\ a
privirii [i a sinelui. Moartea simbolizat\ prin
„cupola creierului“, capacul con[tiin]ei,
poate surveni, `n concluzie, fie prin `nlocuirea cu dublul (la Plume), fie printr-o absen]\ a dublului (la Amelie), `n condi]iile `n
care dedublarea se constituie ca o substan]\
lunecoas\ a eului.
Ultima etap\ `n care tubul se define[te
prin tavan se asociaz\ cu interpretarea unuia
nou. Prin con[tientizarea faptului c\ exist\
un tipar abstract care se `ntrupeaz\ `n diverse forme, c\ orice camer\ este, `n linii
generale, ca oricare alta, copila lui Amelie
parcurge ultimul stadiu al vie]uirii prin
fisurile „capacului“.
„Mi-au mutat domiciliul `ntr-un fel de
pod. Ceea ce m-a `nc`ntat. Puteam exemina
un tavan necunoscut, ale c\rui fisuri mi sau p\rut din start mai expresive dec`t cele
ale c\ror meandre le studiam de doi ani [i
jum\tate.“22
Adic\ exist\ unicitate `n diversitate, noutate `n repeti]ie, s`nt principii care guverneaz\ lucrurile [i interlocutori imaginari
care se pot inventa la infinit. Dac\ ar fi s\
g`ndesc c\ tavanul reprezint\ fic]iunea,
deschid o poart\ spre nesf`r[itele specula]ii
[i lumi care se oglindesc, se `ng`n\ [i se
construiesc `ntr-un mugur mic [i aparent
nesemnificativ de realitate.
Dac\ masculii s`nt crapi,
femeile s`nt guri?
Sexualitate bizar\ [i la Henri Michaux, [i
la Amelie Nothomb. Plume al nostru, om
lini[tit, nu cunoa[te pl\cerea [i nici sentimentul mor]ii. Povestirile lui Michaux despre antieroul Plume seam\n\ `ntr-un fel cu
cele ale lui Italo Calvino `n Palomar, un jurnal care noteaz\ experien]e care ies din
sfera epicului, o parodie a literaturii, a psihologicului `n scriitur\, o metanara]iune.
Lui Palomar `i era team\ s\ priveasc\ s`nii
unei femei `ntinse pe plaj\, de team\ c\ ea
s-ar putea sim]i lezat\. S`nii `n sine constituie pentru el ni[te entit\]i abstracte,
TIMPUL
marcate de mituri sexuale, care nu st`rnesc
pofte trupe[ti, ci doar o panic\ interioar\ [i
un gol imens.
Cam la fel se comport\ [i Plume. Sexualitatea reprezint\ ceva abstract, un ritual
virtual care se prezint\ la fel de lipsit de magie ca cel g`ndit de dictatorii din distopiile
secolului XX (m\ refer `n special la George
Orwell). Plume are o nevast\-conve]ie,
construit\ dup\ toate cli[eele [i stereotipurile aferente, un artificiu al scriiturii [i, `n
acela[i timp, o parodie a no]iunii de so]ie.
De exemplu, `n Pe Plume `l durea degetul,
femeii `i este team\ c\ el va deveni sadic, ca
[i cum degetul `n sine ar fi un `ntrupare a
sexualit\]ii masculine. Pierderea degetului
`nseamn\ de fapt pierderea contactului cu
lumea, care e „ar\tat\“ cu degetul `n scriitur\. Dac\ „pana“ nu mai poate scrie, existen]a apune. Plume este un autor naufragiat
`n propria scriitur\, cu un nume ce denot\
caracterul intertextual al poemelor (este
preluat din povestirea The System of Doctor
Tarr and Professor Feather a lui Edgar
Allan Poe23).
Se construie[te astfel o tipologie feminin\ cu o tripl\ materializare: nevasta (deja
men]ionat\), regina (~n apartamentul reginei) [i prostituata (O mam\ cu nou\ copii),
toate cu semnifica]ii deturnate: prima, indiferent\ [i lipsit\ de afec]iune, a doua, cu o
elegan]\ mimat\ `n care se ascunde vampa,
a treia, tern\ [i transpus\ conven]ional `n
mam\. Experien]ele personajului cu aceste
femei s`nt lipsite de senzualitate, tratate sec,
postmodern, fragmentar, demonstr`nd parc\
faptul c\ „spiritul postmodern disconecteaz\ prin excelen]\“24. Imaginea feminin\ este
consumat\ `n conven]ii, printr-un soi de
imagine-kitsch sau de procedeu kitsch
parodiat. }in`nd cont de faptul c\ kitschul
reprezint\ „repeti]ie, banalitate“25, „parodie
a katharsis-lui“26, Michaux `[i asum\ tocmai
o abordare ironic\ a kitschului. Existen]a lui
Plume este, `n acela[i timp, kitsch, suger`nd
contrafacerea, falsitatea, personaj de consum, exponent al esteticii am\girii, [i art\
pur\, prin introducerea lui `ntr-un cadru
construit inten]ionat dintr-o halucinatorie
combina]ie de absurd [i kitsch.
R\m`ne totu[i un paradox major: cum
poate s\ `ntruchipeze Plume `n acela[i timp
scriitorul [i o imita]ie deformat\ a lui. Poate
din pricina dublei inten]ii: de a ilustra [i de
a-[i parodia ilustrarea. O singur\ voluptate
se simte `n poezia lui Michaux: cea `n
anihilarea oric\rei volupt\]i. Astfel, Plume
se reg\se[te `ntr-un univers-copie al celui
real, pentru care totu[i nu posed\ vreun
cod. Mor]ii s`nt arunca]i pe fereastra
trenului, la restaurant s-a comandat o
m`ncare care nu era `n meniu, m`inile se
umplu de ologi. Sensul nu este de g\sit
dec`t `n lipsa de sens [i `n transformarea
omului din subiect `n obiect.
La Amelie, mijloacele s`nt cu totul
altele. Limbajul nu este neutru, „marcat de
contrastele dintre „fantasmele de distrugere [i fraza cu o retoric\ exclamativ\
banal\“27, ci puternic marcat afectiv. Sexualitatea este o ap\ ne`nceput\, un mister,
iar diferen]a dintre sexe se concretizeaz\
`n simbolul crapului.
Descoperirea masculinit\]ii `n crap,
repulsia ulterioar\, refularea, complexul
castr\rii implicit marcheaz\ constat\rii c\
pierderea paradisului este inerent\.
„~mpr\[tiind orezul aglomerat, m\ str\duiam, m\ str\duiam s\ m\ uit c`t mai pu]in
la gurile turmei. {i gurile oamenilor care se
`ndoap\ ofer\ un spectacol penibil, dar asta
nu era nimic pe l`ng\ gurile lui Iisus, Maria
[i Iosif. ~n compara]ie cu ele, o gur\ de canal ar fi fost ispititoare. Diametrul orificiului era aproape egal cu diametrul corpului,
ceea ce te-ar fi dus cu g`ndul la sec]iunea
unui tub dac\ n-ar fi fost buzele acelea de
pe[te care m\ priveau cu privirea lor de
buze, buze sc`rboase ce se deschideau cu un
zgomot obscen, guri `n form\ de colaci de
salvare ce-mi m`ncau m`ncarea `nainte de a
m\ m`nca pe mine `ns\mi.“28
~ntregul pasaj poate fi privit `n gril\ sexual\. {i, dincolo de simbolistica biblic\
prin care cre[terea copilului reface traseul
umanit\]ii de la paradis la c\dere, pierderea
inocen]ei e asociat\ cu teama de propria
identitate sexual\. Traseul sinuos al cunoa[terii incipiente a lumii se asociaz\ cu teama
de alteritate. B\rbatul e cel\lalt, o specie
ciudat\, iar hr\nirea pe[tilor con]ine o serie
de simboluri ale actului sexual pentru care,
asemenea lui Plume, copilul tub nu de]ine
cod.
Lumea [i timpul o `nghite, buzele s`nt
umede, sc`rboase [i obscene – limbajul e
puternic marcat semantic [i nu `ncape `n
tiparele imita]iei. Amelie refuz\ abordarea
parodic\ a imaginilor kitsch, este avangard\
[i exhibare nesf`r[it\ a eului.
Plume, matur [i egal cu el `nsu[i, [i
copila din Metafizica tuburilor, fraged\ [i
`nc\ st\p`n\ a lumii, s`nt dou\ atrofieri, m\[ti
extreme ale sinelui. Michaux nu pune nimic
excep]ional `n personajul s\u [i `nghea]\
timpul, Amelie `n schimb\ unicizeaz\ p`n\
`n p`nzele albe [i acutizeaz\ scurgerea
clipelor, fiecare dintre el un strop de moarte
[i pl\cere. Plume e crapul lui Amelie.
Punct
Pentru a `ncheia acest periplu nesistematic `n dou\ lumi paralele, nu pot produce
nici o concluzie viabil\. ~n schimb o explica]ie se impune. Am citit `nt`mpl\tor cele
dou\ c\r]i `n paralel, mi-am c\utat natura de
tub [i m-am speriat de mersul pe tavan.
Apoi am adunat impresii aparent coerente
(sau poate nici m\car at`t) care s\ ilustreze
un lucru evident: c\ fic]iunea mea despre
cei doi autori are o meteahn\ postmodern\.
Adic\, este o poveste, declarat intertextual\,
despre dou\ personaje care s-au `nt`lnit acum, `n paginile mele, luna ianuarie, [i care,
c`t am `ncercat s\-i prind `n cuvinte, tot s-au
proiectat undeva pe un t\r`m interzis. Simt
cumva c\ le e frig. {i c\ au prins pl\cere de
7
a fi numi]i [i team\ de a fi uci[i. Iar dac\
unul dintre ei e nemul]umit, nu-mi r\m`ne
dec`t s\ pun punct [i s\-i arunc din tren.
1
Michaux, Henri, Un certain Plume. Un oarecare
Plume, Editura Paralela 45, Colec]ia Gemini,2002.
2
Nothomb, Amelie, Metafizica tuburilor, Editura
Polirom, 2004, p. 9.
3
Cf. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului,
Editura Paralela 45, Bucure[ti, 2003, p. 88.
4
Mai exact, Jean Francois Lyotard spunea c\ „~n
societatea [i cultura contemporan\ – societatea postindustrial\, cultura post-modern\ – (…) marea
nara]iune [i-a pierdut credibilitatea, indiferent de
modul de unificare la care face apel, indiferent c\ e
vorba de o nara]iune speculativ\ sau de una a
emancip\rii.“, citat de Petrescu, Liviu, op.cit., idem.
5
Nothomb, Amelie, op. cit.
6
Nothomb, Amelie, op.cit., p. 18.
7
Michaux, Henri, op. cit., p.29.
8
http://www.maulpoix.net/US/Diversity.html: , the
modern poet «learnt how to make do within its
expectations, to internalize its failures in order to turn
them back into paradoxes.» (trad. mea).
9
Michaux, Henri, op. cit., p. 31.
10
Cf. Petrescu, Liviu, op. cit., p. 101.
11
://www.maulpoix.net/US/Diversity.html, Discrepancies and points of convergence, de Jean-Michel
Maulpoix.
12
Baudrillard, Jean, Guillaume, Marc, Figuri ale
alterit\]ii, Editura Paralela 45, Bucure[ti, 2002, p.17.
13
Michaux, Henri, op. cit., p. 93.
14
Baudrillard, Jean, Guillaume, Marc, op. cit., p.27.
15
C\linescu, Matei, Cinci fe]e ale modernit\]ii.
Modernism, avangard\, decaden]\, kitsch, postmodernism, Editura Polirom, Ia[i, 2005, p.292.
16
Nothomb, Amelie, op.cit., p. 165.
17
Vaysse, Jean-Marie, Incon[tientul modernilor,
Editura Trei, Bucure[ti, 2003, p. 552.
18
Nothomb, Amelie, op. cit., p. 36.
19
Idem, p. 33-34.
20
Cf. http://membres.lycos.fr/fenrir/nothomb.htm
21
Nothomb, Amelie, op.cit., p. 54.
22
Idem, p. 89.
23
Cf. http://www.kirjasto.sci.fi/hmichaux.htm
24
Ihab Hassan, citat `n Petrescu, Liviu, op. cit., p. 89.
25
C\linescu, Matei, op.cit., p. 220.
26
Idem, p. 222.
27
Henri Meschonnic, citat `n prefa]a volumului lui
Michaux, Un oarecare Plume, ed. cit., p.11.
28
Nothomb, Amelie, op. cit., p. 155.
CAMELIA H+NCU, 33 ani, regizor de teatru, absolvent\ a Universit\]ii Babe[-Bolyai Cluj-Napoca, (clasa
Olimpia Arghir, Mihai M\niu]iu), cursuri de istorie, filosofie [i limb\ ebraic\ (1994-1996), bursier Rotary – United
Kingdom (Sandy), 1996-1998, invitat special al clubului `n
Anglia, 1997.
~n 1994, intr\ `n aten]ia criticii ca regizor, cu spectacolul
Visul unei nop]i de var\, dup\ W. Shakespeare, montat la
Studiourile Facult\]ii de Teatru din Cluj, fiind selec]ionat
pentru prima edi]ie a Festivalului de Regie de la Slobozia.
~n acela[i an contribuie, ca asistent\ de regie [i actri]\, la
realizarea filmului de televiziune Vacan]\ la munte, `n regia
Olimpiei Arghir, la TVR 1.
Spectacolul Naufragiul (dup\ „Paracliserul“ de Marin Sorescu), Gala]i 1997, a
reprezentat debutul pe scena profesionist\. ~n 1998 [i 1999, regizeaz\, cu Anca
Berlogea, Sufletul Graalului, dup\ „Parsifal“ de Wolfram von Eschenbach, pentru
Festivalul de Art\ Medieval\ de la Sighi[oara, [i Nostalgia Ceau[escu, spectacol realizat la GDS Bucure[ti. De numeroase reprezenta]ii `n ]ar\ s-a bucurat piesa Azi
m\...Ubu! dup\ Alfred Jarry (`n scenariul [i regia autoarei), lansat la Green Hours
Bucure[ti. Urmeaz\ Capricii (scenariu [i regie) la Teatrul Odeon, pies\ a c\rei premier\ a avut loc `n cadrul festivalului May Travnev`i de la Kiev, Talk Show, de {tefan
Caraman, jucat `n premier\ na]ional\ la Festivalul de umor negru „Urmuz“ de la
Tulcea, 2000. Spectacolul a fost prezentat `n mai multe cluburi din ]ar\ [i, `mpreun\
cu piesa Capricii, `n interpretarea Companiei de Teatru „Clandestin“, la Festivalul
de Teatru Interna]ional IV MB (apostrophe) 99, Praga, 2002 [i 2003. ~n 2005, regizeaz\ la Teatrul de Stat din Ankara Ikinci caddenin mahkumu (Prizonierul din
Manhattan) de Neil Simon, iar `n 2006 la Teatrul „Tony Bulandra“ din T`rgovi[te,
unde lucreaz\ `n prezent, Calul soldatului de {tefan Caraman.
Asistent de regie la spectacolele: {coala femeilor, de J.B. Moliere, „Teatrul Mic“
Bucure[ti (1998), Orfanul Zhao, „Teatrul Nottara“ Bucure[ti (1998), „Saragosa 66
de zile“, dup\ romanul „Manuscrisul g\sit la Saragosa“ de Jan Potocki, „Teatrul
Odeon“ Bucure[ti, coproduc]ie SMART-ODEON (1999), „Fra]ii“ (Odeon, 2000),
toate `n regia lui Alexandru Dabija.
Pentru piesa Azi m\...Ubu! autoarea a fost distins\, `n anul 2000, la Festivalul de
Umor Negru HUMORROR, organizat de CONNEX Bucure[ti, cu „Premiul pentru
cel mai bun spectacol“.
Actri]\ [i regizor la spectacolul-studiu Looking for Chaplin, desf\[urat `n Piazza
Navona, Roma, 2003, a participat la workshop-ul de Teatru Suzuki condus de
„Biogrupa“, Polonia (Praga, 2002), de Live Video Performance, Cracovia – You
Wish, organizat de grupul interna]ional „Gob-Squad“ [i Institutul Goethe din
Cracovia, a condus workshop-ul de Live Video Performance, Dreams, Br\ila, 2005.
Secretar literar al Teatrului „Maria Filotti“ din Br\ila, unde a montat, `n 2004, `n
scenariul [i regia proprii, Povestea unui `nger dup\ „La Lilieci“ de Marin Sorescu,
unul dintre organizatorii festivalului „Zile [i Nop]i de Teatru European la Br\ila“
(septembrie 2004).
Numeroase apari]ii `n pres\, `n ]ar\ [i afar\, cu apari]ii sau interviuri ample `n
presa din Ucraina, Cehia [i din Turcia, colabor\ri [i articole publicate `n Ziarul de
Duminic\ (Ziarul Financiar), revistele de specialitate Okean, Teatrul Azi, Scena,
Qakademia revist\ de cultur\ a calit\]ii, 22, Elle, Editura Unitext, Anuarul Teatrului
Rom=nesc editat de UNITER.
iulie-august 2006
8
Poezie
TIMPUL
Poem jurasic
ADRIAN L|Z|RESCU,
n. 1976, absolvent al Facult\]ii de Economie [i Administrarea Afacerilor, Univ.
„Al .I. Cuza“ Ia[i, redactor[ef al Revistei studen]ilor
economi[ti din Ia[i, „FACULTATEAA“, expozi]ie
de grafic\ `n 2002 [i 2003
`n cl\direa Universit\]ii
Ia[i, a publicat volumele de
poezii Icar (Timpul, Ia[i, 2003) [i Pe frunze de
ar]ar (Vasiliana, Ia[i, 2004), a ilustrat cu grafic\
num\rul 6/iunie 2002 al revistei Timpul.
L.D. din Luxemburg (care a dorit s\ r\m=n\
anonim\!) a tradus `n francez\ patru poezii care i-au
pl\cut mai mult.
prin care am spus
sau am cerut ceva,
dar nu reu[esc dec`t
s\ mai scot un urlet asem\n\tor,
pentru c\ `n aceast\ er\ a copil\riei
totul este perfect plat [i rectangular
precum solzii triunghiulari ai dinozaurilor,
precum valurile paralelipipedice
ale M\rii Sarmatice
De[i s`nt `ndr\gostit,
mai trebuie s\ a[tept mult
p`n\ c`nd se vor inventa
Liniile Curbe;
prin eroziune geologic\,
prin eroziune sentimental\,
absolut necesare `nf\]i[\rilor perfecte...
dar p`n\ atunci nu [tiu
ce [anse exist\ ca eu s\ mai fiu...
Haiku
Poème jurassique
Luna [i z\pada
Sc`nteietoare –
Doi pe un balansoar
Je veux vous dire
que ce hurlement
rude et terne et dépourvu de nuances
c’est mon cri
pour dire
ou pour demander quelque chose;
car il m’arrive
de pousser un hurlement pareil,
uniquement pendant l’enfance
où tout est parfaitement plat et carré
semblable aux écailles triangulaires des dinosaures,
tels les vagues parallélépipédiques
de la Mer Sarmatienne
Sub m\r –
Leag\nul troienit
De razele lunii
Undeva `n cea]\
~n trap m\runt
Umbrele cailor
Leag\nul sc`r]`ie
Sub povara
Z\pezii str\lucitoare
Brazii tremur`nd
Se topesc `n cea]\ –
Lum`n\ri stinse
~n gr\din\
Z\pada ne-a luat locul –
Pe leag\nul fr`nt
Cea]a ne poart\
~n lumea r\t\citoare –
F\r\ umbre.
Bien qu’amoureux
je dois encore longuement patienter
jusqu’à l’invention
des Lignes Courbes;
par érosion géologique,
par érosion sentimentale,
absolument nécessaires aux formes parfaites…
mais avant que ce moment n’arrive
j’ignore les chances que j’ai
d’exister.
V`rsta de aur
La lune et la neige
Eclatantes –
Deux sur une balançoire
~n lume era o bucurie mare…
Mi-aduc aminte c\ [i bronzul era altfel,
[i parc\ [i me[terii erau mai buni.
Dang\tele clopotelor erau, pe atunci
auzite [i de oameni
[i de Dumnezeu…
Sous le pommier –
La balançoire enneigée
Par les rayons de lune
{i chiar [i Cerul
mai mirosea `nc\
a p\m`nt proasp\t…
Ailleurs dans la brume
Au petit trot
Les ombres des chevaux
Ce via]\ mai era
~n Epoca Bronzului!
Haikou
La balançoire grince
Sous le poids
De la neige brillante
Les sapins frémissants
Fondent dans la brume –
Chandelles éteintes
Dans le jardin
La neige a pris notre place –
Sur la balançoire brisée
La brume nous porte
Dans le monde errant –
Sans ombres.
Poem jurasic
Vreau s\ v\ spun
c\ urletul acela
gros [i plat [i f\r\ modula]ii
este strig\tul meu
iulie-august 2006
L’Age d’Or
Il y avait un grand bonheur dans le monde…
Je me souviens que le bronze même était différent,
Et il parait que les artisans étaient bien meilleurs.
A l’époque, le glas des cloches était
entendu par les hommes
comme par Dieu…
Et le Ciel même
sentait encore
la terre fra`che….
Quelle vie il y avait
Pendant l’Age de Bronze !
Cu tine
Am `mp\r]it ziua, pe r`nd, `n secunde,
Una mie...
Una ]ie...
{i restul, risipite `n ritmuri gemene
Printre petalele norilor.
Te sim]eam curg`ndu-mi prin vine
~ncet, din priviri [i p`n\-n v`rful degetelor
De parc\ a[ fi apus oglindit `n valuri hiperboreene
A[tept`nd r\s\ritul.
Ai adormit? Ascult\...
Fluturi de argint se oglindesc `n perdele...
Am uitat cine s`nt, sau poate n-am [tiut niciodat\.
~n genunchi pe covor, printre raze de lun\
Urm\rim ne[tiutele poteci ale palmei st`ngi
Pas cu pas, de la „A fost odat\”
P`n\ c`nd nimeni nu ne va desp\r]i.
Avec toi
Nous avons partagé la journée en secondes,
Et les secondes partagées entre nous,
Une pour moi…
Une pour toi…
Et le reste, éparpillées en rythmes jumeaux
Entre les pétales des nuages.
Je te sentais monter dans mes veines
Doucement, du regard jusqu’au bout des doigts
Comme si je me couchais dans le reflet de vagues
hyperboréennes
En attendant l’aube.
T’es-tu endormie ? Ecoute…
Des papillons argentés étincellent dans les rideaux...
J’ai oublié qui je suis, ou peut-être ne l’ai-je jamais su.
Agenouillés dans la chambre, parmi les rayons de la lune
Nous suivons les énigmatiques sentiers de la paume
gauche
Pas après pas, en commençant par „il était une fois“
Jusqu’à ce que personne ne nous sépare plus.

Documentos relacionados