BALTIMORE, SUA, VIVAT ADVOCACY

BALTIMORE, SUA, VIVAT ADVOCACY !!!
„Da’, vezi, fa-o artistica!! „Sa nu arate a dare de seama de pe vremea comunistilor!!!”, a zis Daniela,
razand cu gura pana la urechi, cand i-am spus ca abia astept sa ma duc acasa, sa fac prezentarea pentru
colegii din biblioteca.
Asa ca o sa ma straduiesc, dragi colegi, sa va ofer cateva impresii, intr-un mod in care sa nu par inglobata in
cifre si rapoarte, dar care sa reflecte, totusi, activitatea noastra in state.
Mai intai, as mentiona ca m-a socat organizarea: ni s-au trimis mail-uri in care ni se amintea sa nu ne uitam
ochelarii, sa ne lasam un set de copii de pe pasapoarte si celelalte documente acasa, copii dupa itinerarii, sa
ne luam medicamentele in cutiile originale, ni s-a spus pana si cum e vremea!, sa ne luam ochelari de soare,
o jaketa pentru vreme mai rece, umbrele, sa ne luam cartela SIM pentru telefoane si adaptor international
pentru prize. Ni se amintea frecvent cand vom fi luati de la aeroport, unde, cum. Iar la hotel si in Sala de
Conferinte, totul a mers perfect.
Cursul a inceput luni, 27 iunie, in Sala de Conferinte a hotelului Sheraton Inner Harbor. Introducerea a fost
facuta de Janet Sawaya. Ni s-au dat cartonase rosii, astfel ca daca un trainer vorbeste prea repede, sa fie
taxat, ca la fotbal. Eram din toata lumea: din Africa - Botswana, din Chile, Mexic si Columbia, din
Lithuania, Polonia, Bulgaria, Ucraina, din Turcia si Vietnam.
Am aflat foarte repede ca numai Romania a adus bibliotecari. Restul echipelor erau formate din manageri de
firme care livrau cursuri de tot felul, de la IT, pana la Advocacy, in contracte cu bibliotecile din tarile lor.
Din Ucraina era o doamna care montoriza activitatea bibliotecilor din regiunea sa, iar din Columbia era o
doamna care lucra chiar cu Ministerul Culturii. Ceilalti participanti din Polonia, Lituania, Bulgaria si
celelalte tari, erau traineri profesionisti, veniti sa invete cum sa lucreze cu bibliotecile si pentru biblioteci.
Apoi a inceput cursul. Prima sesiune, cea de cunoastere reciproca a fost extraordinara! Steve Yacovelly, un
trainer american de exceptie, as spune, ne-a cerut sa ne gasim un partener in sala, caruia sa-i impartasim un
lucru adevarat despre noi, si un lucru fals, fara sa precizam care ce e...si sa-l lasam pe partener sa ghiceasca.
La fel cum si noi trebuia sa ghicim, la randul nostru.
Kevin Carol a aparut. Cu o poveste de viata extraordinara. Avea 53 de ani, si multi l-am confundat cu un
student.
Apoi au venit trainerii. Au fost patru: Janet Sawaya, Steve Yacovelly, Ed Gaible si Mindaugas Zebrauskas,
asistati de Kelly Carey, Christina Warner si Allison Davis. Am fost impartiti pe grupuri, care mergeau
orientandu-se dupa steaguri si bulina de culoare primita, in sali diferite, in functie de obiectivul sesiunii. Eu
am fost in grupul galben, cu Bogdan de la Iasi si Virgil din Piatra-Neamt. Daniela, liderul nostru de grup, a
fost in grupul albastru, ea fiind deja foarte buna in Advocacy!!Trainerii se roteau intre ei si schimbau
sesiunile. Aveam sesiuni in care eram cu tari din Asia, America Latina si Africa, in scopul de a ne impartasi
unii celorlati experienta si sa invatam unii de la ceilalti, si aveam sesiuni in care lucram pe echipele din tara,
in special la cele in care erau necesare adaptari ale cursului, pe care noi le precizam zilnic, modificand
formatul de curs, in functie de realitatea existenta in tara noastra.
La sfarsit, in inchiderea cursului, doamna Audra Caplan, Presedinta Asociatiei Bibliotecilor Publice din
SUA, ne-a vorbit despre nevoia de schimbare de mentalitate, despre nevoia de a practica advocacy cu fiecare
respiratie, fiecare oportunitate trebuind valorificata, precum un caine care vede un os! Si stie sa-l obtina de
la stapan, intr-un fel sau altul!
Ultima care ne-a vorbit a fost Laura Bright, punandu-ne la curent cu problemele juridice care ar putea sa
apara in activitatea de lobby si advocacy, si limitele legale pana la care acestea trebuie sa mearga.
M-am straduit sa fiu activa, in timpul trainingului, astfel incat Daniela Draghici, lidera noastra de grup
pentru Advocacy, sa fie mandra de echipa sa, si sper ca am reusit. Chiar mi-am pregatit o sesiune de
prezentare, in ultimele zile, cand acesta era obiectivul principal al sesiunii de lucru, dar norocul in urma
1
trasului la sorti a picat in caciula lui Bogdan de la Iasi, care a performat excelent, fiind cotat pe 10 puncte, pe
o scala de la 1 la 10, desi el si-a oferit modest, 7.50, numai...!!
Ce m-a impresionat mai mult?
Felul in care o fata din Polonia a luat cuvantul si a spus ca este trainer de multi ani, si lucreaza cu
bibliotecile de mult timp si dorea sa ne impartaseasca faptul ca ea a gasit in biblioteci oameni extrem de bine
pregatiti, care au facut toata viata lor advocacy, doar ca nu stiau ca asta fac!! N-au pus eticheta!!
A fost, apoi, entuziasmul celor din Lithuania, care era de-a dreptul molipsitor, traineri specializati, care
livrau cursuri de IT in biblioteci, prin programe cu finantare de la Guvern. Se vedea ca le place ceea ce fac,
si ca vor, intr-adevar sa schimbe ceva!
Am ramas apoi, cand am vizitat bibliotecile din Maryland, cu uimirea felului in care erau organizate, in
special sectiile pentru copii. La ludoteca, parintii ramaneau cu copiii. Aveau un buget care le permitea sa
cumpere cate-un ghiozdan cu cele necesare pentru copiii care mergeau la scoala, si fiecare utilizator de
biblioteca primea in ziua cand pleca la scoala pentru prima data, un ghiozdanel echipat cu tot ce-i trebuia
pentru scoala!! Calculatoare cu acces la public erau peste tot, CD-urile si DVD-urile ieseau in mod automat
dintr-un dulap, dupa ce scanai permisul, iar descarcarea, atat a cartilor, cat si a CD-urilor si DVD-urilor o
facea fiecare utilizator, personal.
Exista sistemul de aducere a cartilor pe timp de noapte, o cutie, la indemana tuturor.
Cel mai impresionant pentru mine a fost modul in care, pe Web, aveau un sistem de calcul virtual al valorii
care ar fi fost platita de utilizatori, per persoana sau familie, reprezentand contravaloarea serviciilor oferite
de biblioteca. Pentru fiecare se facea un calcul online, si datele statistice erau utilizate in pregatirea bugetului
alocat, si trimise catre autoritati.
Am vizitat si-un magazin cu carti. Numai carti. De sus, pana jos, pe doua etaje. Carti si iar carti! A fost
impresionant!!
Am invatat, desigur, lucruri noi, care puse in practica cat mai repede cu putinta si cu mult entuziasm, pot,
speram noi, schimba imaginea bibliotecilor, dar mai ales, perceptia celorlati despre ceea ce sunt ele, atat a
publicului utilizator, cat si a administratiei locale si nationale.
Am aflat ca prima perceptie care trebuie schimbata e a mea! A noastra, a bibliotecarilor! Fata de biblioteca,
fata de administratia locala si fata de orice persoana care ne calca pragul sau nu!! Nu inca!! E treaba noastra
sa facem ca cei care vin sa fie cat mai multi, sa gasim solutii cu resursele existente si sa-i convingem pe altii
sa ne ajute cu resurse suplimentare!!
Cum??
Dovedind ca nu lucram pentru noi! Lucram pentru ei! Pentru comunitate! Pentru societate!
Mimi Ciobanu, Biblioteca Judeteana „Antim Ivireanul” Ramnicu Valcea, Jud. Valcea.
2