Sfera Politicii nr. 108

Transcrição

Sfera
Politicii
REVIST~ LUNAR~ DE }TIIN|E POLITICE
EDITAT~ DE FUNDA|IA SOCIETATEA CIVIL~
ANUL XII, 2004
108
Cuprins
Revista este editat` de
Fundaþia Societatea Civilã
EDITORIAL BOARD
CÃLIN ANASTASIU
DANIEL CHIROT
DENNIS DELETANT
ANNELI UTE GABANYI
GAIL KLIGMAN
DAN OPRESCU
VLADIMIR TISMÃNEANU
G. M. TAMAS
DIRECTOR
2. Editorial
Alexandru Radu
Despre sistemul de partide
rom@nesc
6. Politic`
intern`
Gabriel Gherasim
Liderii ]i Parlamentul
European.
8.
Constantin
Stoenescu
Ce culoare au “verzii” din
Rom@nia?
11.
Adrian |ibu
Anul electoral 2004 ]i
schimbarea politic`
14. Dezbateri
Lavinia Stan
CNSAS - Privire
retrospectiv`
22.
Vlad Flonta
Televiziunea ]i dictatura
audien\ei
26.
Mihai Chioveanu
Emergen\a ]i natura
contagioas` a fascismului
33.
Maria PopescuButucea
Cultur` civic` [n noul
context european.
37.
Cristina Avrigeanu A doua biopolitic` ]i “via\a
dezgolit`”
42.
Cristian Romocea
The Place of Church - State
Debates in Post-communist
Romania
47. Istorie recent`
Radu Com]a
Nikita Hrusciov ]i “politica
pe marginea pr`pastiei”
52. Document
Stelian T`nase
Panait Istrati - Documente
Viorel Zaicu
Noul Principe ]i realitatea
efectiv` a aparen\elor
STELIAN TÃNASE
REDACÞIE
Redactor ºef:
ROMULUS BRÂNCOVEANU
Redactor ºef-adjunct:
IOANA COSTESCU
Secretar de redacþie:
LIVIU STOICA
Colectivul redacþional:
ADRIAN CIOROIANU
LAURENÞIU ªTEFAN SCALAT
VALENTIN STAN
57. Recenzii
Adresa Redacþiei:
Pia\a Amzei, nr. 13, Et. 1.
Bucure]ti, România
Tel/Fax: 01 312 84 96,
01 212 76 61
sferapoliticii rdslink.ro
http://www.sfera.50megs.com
Revist` recunoscut`
de CNCSIS
Dick Morris – Noul Principe Machiavelli [n secolul al XXI-lea
Revista Sfera Politicii apare cu sprijinul
NATIONAL ENDOWMENT FOR DEMOCRACY
1
S.P. nr. 108/2004
Editorial
Despre sistemul de partide
românesc
ALEXANDRU RADU
Ten years ago the studies on the political parties’ systems and other related issues
have been relatively inexistent in Romania. Now they have become a normal and important
subject of the local analysts. After fourteen years and four elections the period of the
“childish of democracy” has finished. Most of these studies use the effective number of the
political parties as an analyzing method, and the “N” factor became usual for comparing
the results. The author’s conclusion is that, after an initial uncertain period, the Romanian
political parties’ system has improved its evolution, and now it is going to be stabilized in
a configuration of one dominant party. The final verdict should be deferred until the 2004
parliamentary elections. After that moment will see whether the new political organization
confirms or not this political system with a dominant party.
{n urm` cu un deceniu studiile despre sistemul
de partide din Rom@nia erau mai degrab` inexistente;
ast`zi ele au devenit o preocupare fireasc` pentru politologi, [n primul r@nd cei autohtoni. Schimbarea este
una fireasc`, natural` a] spune, ]i are la baz` chiar evolu\ia domeniului cercetat. {n general, se apreciaz` c`
este nevoie de cel pu\in trei sau patru cicluri electorale
pentru stabilizarea unui sistem de partide de tip atomizat, precum [n Europa de est, adic`, socotind un
mandat mediu de 4 ani, de o perioad` de 8-12 ani. {n
Rom@nia, ca ]i [n majoritatea \`rilor foste comuniste,
s-au organizat deja patru edi\ii ale scrutinului parlamentar, astfel c`, putem spune, etapa copil`riei democra\iei a fost dep`]it`. Sau, cel pu\in, suntem ast`zi mai
[ndrept`\i\i s` supunem analizei fenomenul partidist
rom@nesc. De aici, ]i num`rul crescut al studiilor de
acest gen realizate [n ultimii ani. {n acest context, merit` a fi subliniat` apari\ia, [n vara anului trecut a volumului coordonat de Jean-Michel de Waele, Partide politice ]i democra\ie [n Europa central` ]i de est, rezultat al primului colocviu interna\ional consacrat partidelor politice din regiune organizat de Grupul de
Analiz` Socio-Politic` a \`rilor din Europa central` ]i
de est ]i de Centrul de Studiu al Vie\ii Politice din cadrul Universit`\ii Libere din Bruxelles.
Multe dintre aceste studii utilizeaz` ca metod`
de analiz` num`rul efectiv de partide, [n special sub
imboldul traducerii [n rom@n` a lucr`rii lui Arend
Lijphart Patterns of Democracy1. S-ar putea afirma
c`, adoptat de tot mai mul\i dintre cercet`torii fenomenului partidist rom@nesc, indicele N a devenit parte
S.P. nr. 108/2004
a unui limbaj comun ce permite compararea rezultatelor ob\inute. Avantajele metodei nu mai trebuie
demonstrate. De altfel, ele sunt larg recunoscute,
chiar ]i de c`tre cei care, asemenea lui Giovanni
Sartori, critic` excesul “cantitativist”2. Totu]i, modalit`\ile [n care se aplic` metoda indicelui N pot diferi
de la autor la autor, astfel c` ]i concluziile la care se
ajunge pot avea formul`ri diferite. Este ceea ce [mi
propun s` ar`t [n continuare.
Primul pas [l reprezint`, [n mod firesc, stabilirea
valorilor indicelui N. Modalitatea de calcul, dup`
formula N=1/ pi2, este prea binecunoscut` pentru a mai
insista asupra ei. Totu]i, c@teva preciz`ri sunt necesare.
Baza de calcul a num`rului efectiv de partide o
reprezint` puterea relativ` a partidelor exprimat` fie [n
ponderea voturilor, fie, mai sugestiv, [n ponderea
mandatelor. {n general, [n cazul parlamentelor bicamerale, sunt necesare c@te dou` seturi de calcule, c@te
una pentru fiecare camer`, valoarea indicelui N fiind
media acestora dou`. Totu]i, [n cazul parlamentelor
asimetrice, indicele N este calculat pe baza form`rii
partizane a camerei prime (adic` a celei mai importante
sub aspect formal-constitu\ional), iar [n cazul parlamentelor simetrice ]i, [n plus, congruente, precum cel rom@nesc, se poate utiliza drept baz` de calcul structura
partizan` fie a primei camere, fie a celei de a doua. Mai
problematic` este num`rarea partidelor aliate ]i a celor
frac\ionate. O solu\ie ar fi num`rarea grupurilor parlamentare, indiferent dac` acestea reprezint` sau nu
unit`\ile politice ce au concurat [n alegeri. Spre exemplu, pentru alegerile senatoriale din 1996, putem s`
2
Editorial
lu`m [n calcul nu ponderea CDR, ci ponderile grupurilor parlamentare constituite pe structura Conven\iei.
O alt` solu\ie, utilizat`, spre exemplu, de Arend Lijphart, presupune “calcularea a dou` numere efective de
partide, mai [nt@i pe baza consider`rii a dou` partide,
apoi a unui singur partid, ]i realizarea mediei acestor
dou` numere”3. De]i mai complicat`, ea are avantajul
de a modera diferen\ele dintre solu\iile par\iale, mai ales
acolo unde acestea sunt importante. A]adar, rezultatul
final depinde de conven\iile metodologice utilizate de
fiecare cercet`tor [n parte. S` analiz`m, [n continuare,
c@teva modalit`\i de calcul pentru indicele N [n cazul
Rom@niei postcomuniste.
Cristian Preda4 porne]te de la urm`toarele premise: baza de calcul o reprezint` componen\a partizan`
a Senatului, iar indicele N este calculat, acolo unde este
cazul, ca medie aritmetic` a valorilor ob\inute separat
– mai [nt@i pentru alian\ele/coali\iile din Senat, ]i apoi
lu@nd [n seam` partidele parlamentare [n mod distinct.
Rezultatul ob\inut este cel din tabelul urm`tor:
Anul
1990
1992
1996
2000
Media
sus, [n cazul Rom@niei, cu camere parlamentare cu puteri egale ]i alese prin acela]i mod de scrutin, este acceptat` utilizarea componen\ei partizane a uneia dintre
camere, aleg@nd Senatul pentru simplitatea calculelor.
De cealalt` parte, tratarea alian\elor ca actori parlamentari unici este justificat` de comportamentul reprezentan\ilor ale]i ai acestora. Astfel, at@t [n perioada 19921996, c@t ]i [ntre 1996-2000, grupurile parlamentare ale
CDR au ac\ionat concertat, unitatea Conven\iei fiind precump`nitoare [n raport cu interesele specifice ale partidelor componente. E drept, divergen\ele au fost mai puternice [n ultimul mandat, dar ele nu au afectat nici
structura parlamentar`, ]i nici majoritatea guvernamental`. C@t prive]te actualul mandat, Polul Democra\iei Sociale din Rom@nia, chiar dac` compus ini\ial din trei partide, a avut de la [nceput un unic grup parlamentar, a c`rui compozi\ie nu a fost modificat` de muta\iile din interiorul Polului, acum transformat [n PSD. A]adar, utiliz@nd
aceste dou` conven\ii, am ob\inut urm`toarele date6:
Anul
1990
1992
1996
2000
Media
N
1,6297
5,1809
4,8293
3,4532
3,7732
Pentru a facilita compara\ia, voi reuni [ntr-un
singur tabel rezultatele ob\inute [n cele trei moduri.
Un alt autor, Adrian Miroiu5, utilizeaz` compozi\ia partizan` a ambelor camere parlamentare, apreciind [ns` coali\iile/alian\ele politice ca actori parlamentari unici. {n schimb, pentru Camera Deputa\ilor,
parlamentarii minorit`\ilor na\ionale, altele dec@t cea
maghiar`, sunt considera\i ca reprezent@nd, fiecare [n
parte, c@te un partid-cu-un-singur-membru, ]i sunt lua\i
[n calcul ca atare. Valorile indicelui N astfel ob\inute
sunt redate [n tabelul de mai jos (cu precizarea c` valorile medii, at@t pentru cele dou` camere separat, c@t
]i pentru parlament, sunt calculate de mine).
Anul
1990
1992
1996
2000
Media
CD
4,78
4,29
3,48
4,18
N
S
4,75
3,91
3,23
3,96
N
1,63
4,74
3,90
3,23
3,38
Anul
1990
1992
1996
2000
Media
C. Preda
1,6297
5,1809
4,8293
3,4532
3,7732
N
A. Miroiu
4,76
4,10
3,35
4,07
A. Radu
1,63
4,74
3,90
3,23
3,38
Se poate remarca, mai [nt@i, c` datele din ultimele dou` coloane sunt similare, pentru 1992, 1996 ]i
2000, nu [ns` ]i valorile medii ale indicelui N ca urmare
a faptului c` Adrian Miroiu nu ia [n calcul ]i anul 1990.
Cu excep\ia acestui an, ele sunt [ns` diferite de datele
din prima coloan`. Sunt [ns` aceste diferen\e suficient
de mari pentru a fi considerate semnificative?
Un prim r`spuns este cel cantitativ. Din aceast`
perspectiv`, diferen\a maxim`, de aproape un partid efectiv (mai exact 0,93 unit`\i), apare [n 1996,
iar cea minim` [n 2000 – numai 0,22 partide efective ([n 1992 fiind de 0,44 unit`\i). Calculat` dup`
valorile medii ale indicelui N, diferen\a este de
0,39 unit`\i, adic` mai pu\in de jum`tate de partid
efectiv, exclusiv pentru Senat, sau de 0,69 dac`
P
4,76
4,10
3,35
4,07
{n ce m` prive]te, propun un alt mod de calcul,
pornind, ca ]i Cristian Preda, de la ponderile partidelor
reprezentate [n Senat, dar, precum a procedat Adrian
Miroiu, consider@nd alian\ele ca actori parlamentari
unici. Motiva\ia este urm`toarea. Cum am ar`tat mai
3
S.P. nr. 108/2004
Editorial
includem ]i N mediu rezultat din datele lui Adrian
Miroiu.
Mai important [ns`, cifrele trebuie “citite” prin
prisma semnifica\iilor ce le con\in, c`ci ele indic` tipul de sistem partidist existent la un moment dat. Mai
exact, este vorba despre configura\ia sau formatul
sistemului de partide. Modalitatea de a le citi [n acest
fel ne este oferit` de Lijphart, dup` modelul de mai
jos, av@nd la baz` clasica tipologie Blondel7.
Distribu\ie ipotetic` a mandatelor
(total 100)
N
55 – 45
2
45-40-15
2,6
Multipartidism cu
partid dominant
45-20-15-10-10
3,5
Multipartidism f`r`
partid dominant
25-25-25-15-10
4,5
Categoria
partidist`
Bipartidism pur
(englezesc)
Bipartidism cu dou`
partide ]i jum`tate
Consecin\a defectului sesizat de Voicu ar fi fost o anume tendin\` a sistemului spre configura\ia de tip multipartidism cu partid dominat, invalidat` [ns` de valoarea mai ridicat` a indicelui N calculat de Cristian Preda.
Oricum, valorile indicelui N, indiferent de modul de
calcul, indic` aceia]i categorie partidist`.
Situa\ia este [ns` diferit` pentru 1996. Alegerile
parlamentare din acel an au adus o u]oar` apreciere a
primului partid, de ast` dat` CDR, ca ]i a partidului
secund, acum PDSR (FDSN), comparativ cu anul 1992,
dar ]i o perpetuare a defectului sistemic. Mai trebuie
precizat c` num`rul real al partidelor a sc`zut cu 2 unit`\i.
Judec@nd dup` indicele N calculat de Cristian Preda,
sistemul de partide ]i-a p`strat configura\ia multipartidist` f`r` partid dominant, idee [mp`rt`]it` ]i de George
Voicu, care apreciaz` c` defectul sistemic ]i-a diminuat
ac\iunea, “[n sensul c` nu sunt numai dou` for\e politice
care au sprijinul a c@te cel pu\in 20% din aleg`tori, ci
sunt chiar dou` partide politice [n aceast` situa\ie”10,
respectiv PDSR ]i PN|CD. Num`rul efectiv de partide
calculat de mine, mai mic cu aproape o unitate dec@t
indicele Preda, dar apropiat de indicele Miroiu, plaseaz`
sistemul mai aproape de multipartidismul cu partid
dominant. Asupra acestei diferen\e voi reveni.
{n fine, pentru anul 2000, num`rul efectiv de partide, indiferent cum este calculat, plaseaz` f`r` echivoc
sistemul de partide [n categoria multipartidismului cu
partid dominant. {n fapt, indicele N al lui Cristian Preda
este acela]i cu cel calculat de Lijphart ca etalon pentru
un sistem multipartidist cu partid dominant compus din
5 partide reale, precum [n Rom@nia anului 2000. {ntr-adev`r, ponderile partidelor rezultate [n urma acestui
scrutin satisfac cerin\ele identificate de Blondel pentru
aceast` categorie: primele dou` partide de\in [mpreun`
circa 2/3 din totalul sufragiilor [n condi\iile [n care
primul partid s-a apropiat de pragul de 40%.
Rezum@nd, datele furnizate de Cristian Preda
conduc c`tre urm`toarea dinamic` a sistemului de partide rom@nesc: 1990-1992 – configura\ie “un partid ]i
jum`tate”; 1992-1996 – configura\ie multipartidist`
f`r` partid dominat; la fel ]i [n perioada 1996-2000;
dup` 2000 – multipartidism cu partid dominant. De
altfel, autorul [nsu]i o confirm`: “sistemul de partide
din Rom@nia a trecut de la tipul un partid ]i jum`tate
(dup` alegerile din 1990) la o a]ezare diferit` [n
legislaturile 1992-1996 ]i 1996-2000, c@nd a luat chipul
unui sistem multipartidist f`r` partid dominant, pentru a
ajunge la alegerile din 2000 la forma aproape standard a
unui sistem multipartidist cu partid dominant”11. Indicii
N calcula\i de mine, ca ]i cei ai lui Adrian Miroiu, cu
excep\ia anului 1990, difer` mai pregnant, dup` cum
am v`zut, numai pentru scrutinul din 1996, c@nd sistemul, de]i [n configura\ia multipartidist` pur`, tinde spre
A]adar, ce spun valorile indicelui N pentru Rom@nia. {n primul r@nd, c` [n 1990 sistemul de partide s-a
ordonat dup` o configura\ie atipic`, care poate fi denumit` cu formula “un partid ]i jum`tate”8. {ntr-adev`r,
din cele 7 partide prezente [n Senatul ales atunci, primul,
FSN, de\inea majoritatea cov@r]itoare a mandatelor, de
circa 77%, ]i, ca atare, o pozi\ie hegemonic`, [n timp ce
al doilea, care era forma\iunea etnicilor maghiari,
totaliza abia 10% din num`rul total al senatorilor, din
raportul ponderilor celor 7 partide parlamentare rezult@nd un indice N de 1,63 partide efective. Datorit` puternicului ei dezechilibru sistemic, formula nu putea rezista, ]i nici nu a rezistat.
Noile alegeri, din 1992, au generat o cu totul alt`
structur` parlamentar`, confirm@nd cele dou` schimb`ri
majore produse [ntre timp pe scena politic`: constituirea
CDR, [n septembrie 1991, ]i frac\ionarea FSN, [n martie
1992. Pe prima pozi\ie s-a situat FDSN, dar la jum`tatea
performan\ei Frontului din 1990, iar locul doi, la diferen\` de numai 7 procente, i-a revenit Conven\iei, alte 6
partide calific@ndu-se [n Senat, cu scoruri [ntre 10% ]i
3%. Ca atare, num`rul efectiv de partide a [nregistrat o
cre]tere substan\ial`, de peste 3 unit`\i, plas@nd sistemul
de partide [n categoria multipartidismului f`r` partid
dominant. Raport@ndu-se [n principal la natura compozit` a forma\iunii de pe locul secund, George Voicu [l
numea multipartidism cu “defect”, c`ci “cerin\a existen\ei a minimum dou` partide mijlocii (care s` de\in`
cel pu\in 20% din sufragii) pentru ca un sistem de
partide s` fie multipartid pur nu este [ndeplinit`”9.
S.P. nr. 108/2004
4
Editorial
categoria cu partid dominant. Diferen\a este [ns` important` din perspectiva modului [n care apreciem ansamblul partidist pentru [ntreaga perioad`.
Pornind de la faptul c` Rom@nia postcomunist` a
experimentat trei tipuri diferite de sisteme partidiste,
Cristian Preda consider` c` “sistemul de partide este
[ntr-un dezechilibru profund”12, altfel spus, c` num`rul
efectiv de partide “ne [nf`\i]eaz` o instabilitate dramatic` a scenei politice rom@ne]ti”13. Concluzia pare a fi
sus\inut` at@t de datele furnizate de Adrian Miroiu,
chiar dac` acesta nu exprim` o opinie expres` [n acest
sens, c@t ]i de cele calculate de mine. Totu]i, c@teva
preciz`ri sunt absolut necesare.
Astfel, dinamica indicilor N ne oblig` s` distingem dou` etape, inegale ca durat`: prima, a configura\iei
“un partid ]i jum`tate”; cea de-a doua, a multipartidismului. Grani\a dintre ele este marcat` ap`sat de
diferen\a dintre valorile lui N pentru 1990 ]i 1992 – 3,55
partide efective (Preda), respectiv 3,11 partide efective
(Radu), fiind vorba, [ntr-adev`r, de o schimbare profund`. Este [ns` un fapt acceptat de to\i cercet`torii c` [n
aceast` perioad` sistemul de partide, ca de altfel [ntreg
e]afodajul politic, s-a aflat sub semnul provizoratului,
a]a cum s-a [nt@mplat [n majoritate statelor foste comuniste.
C@t prive]te cea de-a doua etap`, caracteristica ei
principal` o reprezint` reducerea num`rului efectiv de
partide de la o alegere la alta, pe ansamblu num`rul lor
sc`z@nd cu 1,72 unit`\i (Preda), respectiv 1,41 - 1,51
unit`\i (Miroiu ]i Radu), dinamic` ce nu [ndrept`\e]te
opinia cu privire la instabilitatea sistemului. Cristian
Preda are [ns` [n vedere trecerea brusc` de la multipartidismul pur (1992-1996) la multipartidismul cu partid dominant, diferen\a fiind de 1,38 partide efective.
Calculele mele arat` alt` situa\ie: trecerea de la multipartidismul pur (1992-1996) la cel cu partid dominant
(dup` 2000) a fost una mediat` de perioada 1996-2000,
c@nd, a]a cum am sugerat mai sus, sistemul partidist a
fost, [n fapt, unul hibrid. Num`rul efectiv de partide s-a
redus [n 2000 fa\` de 1996 cu doar 0,67 unit`\i (de dou`
ori mai pu\in dec@t diferen\a rezultat` din datele lui
Preda), o cifr` similar` reie]ind ]i din datele furnizate de
Miroiu (0,75 unit`\i). {n plus, diferen\a dintre 1992 ]i
1996 are ]i ea o valoare apropiat` – 0,84 (Radu) ]i 0,66
(Miroiu) – astfel c` sugereaz` o reducere constant` a
num`rului efectiv de partide pentru [ntreaga perioad`.
A]adar, av@nd [n vedere toate aceste observa\ii,
mi se pare mai potrivit a aprecia c`, dup` o perioad` de
provizorat, mai mult sau mai pu\in inerent`, sistemul de
partide rom@nesc ]i-a ameliorat evolu\ia, tinz@nd c`tre
stabilizarea [n parametrii configura\iei cu partid dominant, concluzie ce poate fi considerat` ca opus` celei
formulate de Cristian Preda.
|in [ns` s` reamintesc c` nu am inten\ionat s`
pun [n discu\ie coeren\a logic` a analizei f`cute de
acesta, ci s` eviden\iez diferen\ele de interpretare rezultate din utilizarea metodei indicelui N [n modurile prezentate mai sus.
Ar mai fi de adùgat c` verdictul cu privire la
dinamica sistemul de partide din Rom@nia trebuie totu]i
am@nat p@n` dup` consumarea alegerilor parlamentare
de la sf@r]itul anului, pentru a vedea dac` noua organizare partidist` confirm` sau nu multipartidismul cu partid
dominant. {n prima variant`, vom avea [nc` un argument
[n favoarea stabiliz`rii sistemului de partide14. Totodat`,
cel de al cincilea scrutin postcomunist va contribui ]i la
pozi\ionarea mai corect` a Rom@niei pe harta democra\iilor contemporane. Deocamdat`, de]i stabilesc un num`r
mai mic de 4 partide efective, valorilor medii ale indicelui N plaseaz` sistemul rom@nesc fie [ntre Islanda (N=
3,72) ]i India (N=4,11), fie, la egalitate cu Venezuela,
[ntre Luxemburg (N=3,36) ]i Fran\a (N=3,43)15, toate
[ns` cu mai mult de patru alegeri analizate.
NOTE
A. Lijphart, Modele ale democra\iei. Forme de guvernare [n
treizeci ]i ]ase de \`ri, Ia]i, Editura Polirom, 2000.
2
Sartori consider` [ns` c` indicele N vizeaz` formatul sistemelor
partidiste, [n timp ce criteriile de relevan\` propuse de el exprim`
mecanica sistemelor de partide (vezi, spre exemplu, G. Sartori,
Ingineria constitu\ional` comparat`, Bucure]ti, Editura Mediterana 2000, 2002.
3
A. Lijphart, op. cit., p.82
4
C. Preda, Rom@nia postcomunist` ]i Rom@nia interbelic`, Bucure]ti, Editura Meridiane, 2002, p. 51-52.
5
L. Vl`sceanu & A. Miroiu, Democra\ia ca proces. Alegerile
2000, Bucure]ti, Editura Trei, 2001, p. 80-81.
6
Precizez c` diferen\ele fa\` de datele calculate de A. Miroiu
pentru Senat, except@nd N mediu, sunt datorate exclusiv aproxim`rilor folosite.
7
A. Lijphart, op. cit., p. 78.
8
G. Voicu, Pluripartidismul, o teorie a democra\iei, Bucure]ti,
Editura ALL, 1998, p. 215.
9
Idem, p. 226.
10
Idem, p. 231.
11
C. Preda, op. cit., p. 21.
12
Idem, p.28
13
C. Preda, Sistemul de partide ]i familiile politice din Rom@nia
postcomunist`, [n J.-M. De Waele, Partide politice ]i democra\ie [n
Europa central` ]i de est, Bucure]ti, Editura Humanitas, p. 273.
14
Exist` [ns` o condi\ie de care trebuie \inut cont, anume modul
de scrutin parlamentar utilizat, proiectat, deocamdat`, [n aceea]i
variant` de RP.
15
Vezi A. Lijphart, op. cit., p. 85.
1
ALEXANDRU RADU - conferen\iar dr. la Universitatea
Cre]tin` “Dimitrie Cantemir”, autor al lucr`rilor
Fenomenul partidist, Nevoia de schimb`ri, Partidele
politice din România dup` 1989 etc.
5
S.P. nr. 108/2004
Politicã internã
Liderii şi Parlamentul European
GABRIEL GHERASIM
The article details the reactions and political attitudes of several Romanian political
leaders concerning the “amendments crisis” at the European Parliament. The analysis
pointed out the fact that main Romanian politicians had not done their homework.
Na]terea paradigmei clivajelor prin pana ]i g@ndul norvegianului Stein Rokkan a prilejuit, la finele
deceniului ]apte, un efort util de conceptualizare, sistematizare ]i limpezire a coordonatelor vie\ii politice
din principalele state occidentale. Indiferent dac` autorul s-a plasat [n descenden\a sociologiei istorice neomarxiste de tip Immanuel Wallerstein, sau dac` opera
teoretic` a lui Maurice Duverger ]i modelul AGIL
propus de Talcott Parsons1, i-au servit drept surse de
inspira\ie, paradigma s-a impus cu exuberan\` astfel
[nc@t a fost repede extins` la studiul societ`\ilor din
R`s`ritul Europei brusc emancipate de sub r`m`]i\ele
“Cortinei de Fier”. Pentru Rom@nia, [ns`, cei mai autoriza\i cercet`tori [ndeamn` la pruden\` ]i modera\ie
ipotetic` deoarece mo]tenirea sa istoric` a generat un
sistem de partide complicat ]i instabil2. Nici o metodologie nu a reu]it s` risipeasc` ambiguitatea. S-a scris,
oricum, despre estomparea unui clivaj fundamental comunist/anticomunist3 - de pild`, ]i despre inexisten\a
implicit` a clivajului st@nga/dreapta.
De]i percep\ia [ncet`\enit` [n mediile politice
rom@ne]ti este cea corect`, asumat` [ns` intuitiv, acei
policy makers care conduc destinele Uniunii Europene
nu au rezerve [n a vedea lumea sud-estului european,
a c`rei component` istoric` este Rom@nia contemporan`, drept cea care trebuie s` reproduc` p@n` la identitate formula canonic` occidental`, ba chiar s` o dep`]easc` [n spirit anticipativ. {n permanent reflux fa\` de
birocra\ia comunitar` - ale c`rei for\` ]i dimensiune
pot fi [n\elese doar “pe viu” - politicienii caut` s` recupereze terenul pierdut. Neconcordan\a de percep\ii a
f`cut posibil testul relativ dur la care a fost supus`,
recent, clasa noastr` politic`. Ipoteza enun\at` poate fi
verificat` cu ajutorul unui esen\ializat studiu de caz.
S.P. nr. 108/2004
Deznod`m@ntul amendamentelor propuse de
europarlamentarii Arie Oostlander ]i Emma Nicholson este cunoscut: “reorientarea negocierilor” cu Rom@nia. Din acest motiv, pozi\ionarea c@torva dintre
principalii lideri politici fa\` de semnalele transmise
de la Bruxelles este relevant` pentru demonstra\ie.
Declara\iile se coaguleaz`, astfel, [n jurul urm`toarelor
topos-uri:
Partidul Social Democrat (PSD)
1. Adrian N`stase: ignorare deta]at` ]i minimalizare.
“Este vorba de o declara\ie personal`, ]i nu a grupului cre]tin-democrat, majoritar [n Parlamentul european”4.
2. Bogdan Niculescu-Duv`z: conspira\ie. “Turcia n-a
fost invitat` s` [nceap` negocierile, iar [nt@rzierea
negocierilor pentru Rom@nia ar reprezenta premiza
ca Turcia s` r`m@n` [n joc ]i s` existe un e]alon
urm`tor”5.
3. Ion Iliescu: paternalism. “Nu este drept ca interese
politice legate de procesele electorale din UE s` se
transforme [n «penaliz`ri la adresa poporului rom@n»”6.
Alianåa PNL-PD
1. Traian B`sescu: revolt`. Liderul PD a invocat incoeren\a Comisiei europene - care [n rapoartele de
\ar` din ultimii trei ani a fost generoas` [n aprecieri
pozitive – ]i a declarat c` “o seam` de func\ionari
europeni ]i europarlamentari au f`cut lobby pe
l@ng` guvern ([n privin\a adop\iilor interna\ionale
s. m. G. G.)”7.
2. C`lin Popescu T`riceanu: interes na\ional. “Insinu`rile c` am ajutat PSD sunt puerile”8, interludiu a dou` cereri de demisie a guvernului (ultima “de onoare”), a declarat purt`torul de cuv@nt
al Alian\ei.
6
Politicã internã
Alianåa Popularã (AP)
1. Emil Constantinescu: afiliere doctrinar`. “Dac` [n
urma alegerilor din toamn` structura politic` a
parlamentului va fi aceea]i, Rom@nia nu va putea
intra [n Uniunea European`, se va putea lovi de opozi\ia direct` a Partidului Popular European (...). Din
calculele lor, Rom@nia nu ar trimite nici un reprezentant pentru PPE”9.
Analiza atent` a pozi\iilor exprimate permite
individualizarea c@torva concluzii. {n primul r@nd, PSD
a subestimat for\a europarlamentarilor “recalcitran\i”,
consider@nd infailibil sistemul [n\elegerilor anterioare sistemul lui “a bate palma”. Simptomatic` este, de asemenea, expectativa pre]edintelui Ion Iliescu care relev`
ambi\iile sale de protagonist al vie\ii politice rom@ne]ti,
ale omului care “pune punctul pe i”, ale politicianului
care nu cunoa]te perspectiva “pension`rii”.
Alian\a PNL-PD acuz` simptomele unei maladii
periculoase: bicefalismul acut. Traian B`sescu nu poate, firesc, s` se complac` [ntr-o pozi\ie subordonat`.
Este o personalitate de tip autoritar care nu obi]nuie]te
s` [mpart` cu nimeni “povara” deciziei. Numai c`, [n
acest caz, liderul democra\ilor ]i-a extins [n mod
st@ngaci discursul obi]nuit spre o alt` \int` – oficialii
europeni. Purt`torul de cuv@nt al Alian\ei, deputatul
C`lin Popescu T`riceanu a transmis, la fel, semnale
politice contradictorii, lipsite de coeren\`: mai [nt@i a
cerut guvernului demisia, apoi a revenit, sub presiunea
mass-media, sus\in@nd ac\iunea lobbist` pe l@ng` europarlamentarii liberali [n sensul ades invocatului “interes
na\ional”, pentru ca, ulterior, s` repete cererea de
demisie a guvernului, o demisie “de onoare”.
Foarte interesant` este, [n fine, pozi\ia fostului
pre]edinte Emil Constantinescu a c`rui forma\iune
politic`, Alian\a Popular`, nu este creditat` [n sondajele de opinie cu ]ansa dep`]irii pragului electoral.
Reac\ia se circumscrie unor idei bine [ncet`\enite [n
]tiin\a politic`: a. impactul cople]itor al Occidentului
asupra Europei R`s`ritene a fost de ordin politic10; b.
“cauzele hot`r@toare” ale politicii acestor state se afl`
[n afara propriilor frontiere11. Viziunea poate p`rea
simplificatoare observatorilor autohtoni ai vie\ii noastre politice, exersa\i [n detectarea nuan\elor ]i decriptarea mesajelor ambigue. C@t despre oficialii europeni,
ei prefer`, de regul`, lucrurile clare, bine delimitate,
lipsite de echivoc. Nu ar agrea, de pild`, partide considerate de dreapta care ar c@]tiga alegerile promov@nd
o agend` guvernamental` de st@nga. Nu ar agrea,
desigur, o eventual` coali\ie PSD-PNL care ar conduce la dispari\ia opozi\iei fondate doctrinar. Nu agreeaz`, oricum, duplicitatea ]i pozi\ionarea ambigu` [n
privin\a rela\iilor dintre Uniunea European` ]i Statele
Unite. Oricum, clivajul st@nga/dreapta, discursul uni-
tar al oric`rei alian\e de partide ]i angajamentul european ar trebui s` fie, printre altele, modelul obligatoriu
al oric`rei raport`ri a elitelor politice rom@ne]ti la
mediul comunitar.
Ele sunt elemente de substan\` care compun
fundalul scenei pe care ]i Rom@nia ar trebui s` evolueze dup` 2007. Scena este preg`tit`, scenariul este
scris din vreme, urmeaz` ca ]i actorii s` se ridice la
nivelul a]teptat. P@n` atunci, ei trebuie s` se perfec\ioneze. Amendamentele celor doi europarlamentari au
fost un simplu test. Reac\iile analizate demonstreaz`
[ns` un fapt evident: liderii au fost surprin]i nepreg`ti\i
pentru c`, de foarte mult` vreme, nu au permis ca reflec\ia serioas` despre probleme esen\iale ]i agen\ii
sì cei mai autoriza\i, s`-]i croiasc` drum [n spa\iul
public12. Sau se sper`, naiv, c` Uniunea European` va
[mprumuta obiceiurile politice de pe malurile D@mbovi\ei?
NOTE
Pentru verificarea celor dou` interpret`ri privind acest episod
important din istoria ]tiin\ei politice, condi\ionat implicit de
existen\a “r`zboiului rece” ]i a semnifica\iilor anului 1968, vezi
Dominique Collas, Sociologie politique, P.U.F., Paris, 1994, p.
499-500 ]i c@teva dintre lucr`rile lui Daniel- Louis Seiler: Les
partis politiques en Europe, P.U.F., Paris, 1978, trad. rom.,
Institutul European, Ia]i, 1999, passim, Les partis politiques,
Armand Colin, Paris, 1993, p. 55 ]i “Peut on appliquer les clivages de Rokkan a l’ Europe centrale?”, [n Partis politiques et
démocratie en Europe centrale et orientale, ed. Jean-Michel de
Waele, Editions de l’ Universite de Bruxelles, Bruxelles, 2002, p.
116 (trad. rom., Humanitas, Bucure]ti, 2003)
2
Daniel-Louis Seiler, op.cit., 2002, p. 141.
3
Jean-Michel de Waele, “Consolidation démocratique, partis et
clivages en Europe centrale et orientale”, [n Partis politiques et
démocratie..., p. 157-158.
4
“Evenimentul zilei”, 31.01.2004.
5
6
“Ziua”, 10.02.2004.
7
8
9
10
Cf. Daniel Chirot, “Causes and Consequences of Backwardness”,
[n The Origins of Backwardness in Eastern Europe. Economies
and Politics from the Middle Ages Until the Early Twentieth Century, Edited by Daniel Chirot, University of California Press,
Berkeley-Los Angeles-Lndon, 1989, p. 11.
11
Barrington Moore, Social Origins of Dictatorship and Democracy, Beacon Press, 1966, p. xii.
12
Vezi Alain Touraine, Critique de la modernité, Fayard, Paris,
1998, p. 384-385.
1
GABRIEL GHERASIM - este licen\iat al Facult`\ii de
Istorie din cadrul Universit`\ii “Al. I. Cuza”, Ia]i, ]i
absolvent al Facult`\ii de }tiin\e Politice, cursuri academice postuniversitare, din cadrul SNSPA Bucure]ti.
7
S.P. nr. 108/2004
Politicã internã
Ce culoare au “verzii” din
România?
CONSTANTIN STOENESCU
Approaching the problems of the ecological political parties in Romania, the paper
concludes that in spite of the large number of the specialists and partisans of ecology,
these parties have been lacking and still lack political support for elections. The absence
of the political ecology and the ecological civic movement in the Romanian political life
might cause serious damage to Romania’s negotiation process with the European Union
government since a very important chapter in the integration agreement focuses on the
environment protection.
De]i Rom@nia se confrunt` cu probleme de
mediu destul de grave, unele mo]tenite din perioada
de a]a-zis` cre]tere economic` administrat` planificat de autorit`\ile regimului comunist (de exemplu, cazul instala\iilor industriale de la Cop]a Mic`
sau conflictul transfrontalier rom@no-bulgar generat de func\ionarea sec\iei de produse clorosodice
de la Combinatul Chimic Giurgiu), altele dob@ndite
[n economia de tranzi\ie (de exemplu, cazul haldelor de reziduuri neferoase de la Baia Mare), de]i
polu`rile de tot felul ]i degradarea mediului ]i a
capitalului natural sunt vizibile pentru cet`\ean (de
exemplu, poluarea atmosferic` [n zonele de trafic
auto intens din marile ora]e sau defri]`rile masive
din zonele tradi\ional [mp`durite), de]i aderarea la
Uniunea European` presupune, [ntre multe altele,
negocierea unui capitol consacrat protec\iei mediului [nconjur`tor ]i adoptarea unor m`suri de prevenire ]i control integrat al polu`rii, ecologia politic`
]i militantismul ecologist par a fi absente din peisajul politic rom@nesc. Partidele ecologiste nu conteaz` deloc [n dezbaterea politic`, iar organiza\iile
neguvernamentale, care ar fi putut alimenta subteran, cu lideri ]i idei, fluxul ecologist, se confrunt`
cu dificult`\ile din ce [n ce mai mari ale achit`rii
costurilor minimale ale existen\ei lor ca structuri
organiza\ionale. {n aceste condi\ii, devine legitim`
[ndoiala c`, cel pu\in [n viitorul apropiat, vom putea asista la o revigorare a mi]c`rii politice ecologiste. Or, inexisten\a m`car a unui pol doctrinar
ecologist poate avea, pe termen lung, consecin\e
nefavorabile greu de estimat acum pentru spa\iul
rom@nesc al locuirii. Cu o legisla\ie de mediu in-
S.P. nr. 108/2004
complet`, cu un personal de specialitate lipsit de
mijloace tehnice ]i autoritate, cu institu\ii penetrate
profund de corup\ie, Rom@nia risc` s` devin` o \ar`
a devast`rii ariilor protejate, a exploat`rii abuzive
]i ira\ionale a resurselor naturale, chiar un paradis
al braconajului interna\ional. Cum s-a ajuns [n aceast`
situa\ie? Cum explic`m absen\a ecologi]tilor sau,
dac` ei exist`, t`cerea lor, sau, dac` ei nu tac, lipsa
lor de audien\`?
De]i poate p`rea surprinz`tor, perioada de
glorie a ecologismului [n Rom@nia s-a consumat [n
primii ani de dup` 1989. A] spune c` acesta a fost
un ecologism rezidual, care ]i-a avut sorgintea [n
mediul “ro]u” din a]a zisa societate socialist` multilateral dezvoltat`, c@nd erau [ncurajate doar declarativ preocup`rile orientate spre protec\ia mediului,
ca un punct propagandistic obligatoriu [n competi\ia
cu un capitalism sortit s`-]i g`seasc` c@t mai repede
limitele cre]terii. {n acela]i timp, [n realitatea noastr`
socialist`, marile complexe industriale ]i agricole
poluau f`r` restric\ii, [n spiritul indica\iilor privind
dep`]irile de plan. Pe de alt` parte, [n special la nivelul organiza\iilor politice de copii ]i tineret erau
desf`]urate activit`\i educative cu con\inut ecologist, iar [n [nv`\`m@ntul gimnazial disciplina “Ecologie” []i g`sise locul [n planul de [nv`\`m@nt. Dup`
1989, [n condi\iile dispari\iei partidului unic, unii
fo]ti activi]ti au g`sit verdele ecologist mult mai
onorabil ]i s-au convertit cu rapiditate, pierz@ndu-]i
urma [ntr-un grup la care au aderat din convingere
mul\i intelectuali, confirm@nd butada c` pepenele
verde are miezul ro]u (deja pus` [n circula\ie [n \`rile occidentale [n leg`tur` cu unii sociali]ti converti\i
8
Politicã internã
la ecologism). A]a se explic` de ce la alegerile din
1992, oarecum f`r` prea mari eforturi de campanie,
Mi]carea Ecologist` (MER) a devenit partid parlamentar, cu destul de mul\i consilieri locali, [n
special [n mediul or`]enesc, primind vremelnic
chiar ]i portofoliul Ministerului Mediului. A fost o
scurt` perioad` [n care [n domeniul politicilor de
mediu s-a [ncercat s` se mearg` pe m@na speciali]tilor autentici, iar [n teritoriu ale]ii locali de pe
listele ecologi]tilor se luptau pentru adoptarea unor
hot`r@ri mai prietenoase mediului natural. Dar tot
[n acest interval al entuziasmului generat de cultura
politic` mo]tenit` din sistemul comunism, au [nceput s` apar` germenii dezintegr`rii Mi]c`rii Ecologiste ca forma\iune unitar`. Dou` au fost motivele.
Primul dintre ele l-a reprezentat con]tientizarea de c`tre c@\iva lideri ecologi]ti a unei noi identit`\i prin situarea [n opozi\ie fa\` de puterea de
atunci. A]a a ap`rut Federa\ia Ecologist` (FER), o
forma\iune care s-a asociat, [mpreun` cu Partidul
Ecologist (PER), cu partidele istorice, Partidul Na\ional |`r`nesc-Cre]tin ]i Democrat (PN|-CD) ]i Partidul Na\ional Liberal (PNL), devenind apoi p`r\i
ale Conven\iei Democratice din Rom@nia (CDR).
{ntruc@t [n programele celor dou` partide politice
ecologiste nu se reg`se]te un con\inut doctrinar pentru un ecologism de dreapta, este posibil ca op\iunea lor pentru CDR s` se fi datorat mai degrab`
unor afinit`\i personale sau unei situ`ri pur ]i simplu oportuniste. Aceast` op\iune pentru un ecologism de dreapta ar fi putut avea o justificare ideologic` profund`: experien\a din regimul comunist
confirmase c` statul proprietar nu-]i poate impune
constr@ngeri economice favorabile protec\iei mediului. Ca urmare, ar fi fost de dorit ca [n primii ani de
dup` 1989 ecologi]tii s` sus\in` o politic` liberal`,
s` [ncurajeze privatizarea ]i eliminarea statului din
economie. Din p`cate, aceste teme au lipsit aproape
complet din discursul ecologist.
Al doilea motiv l-a reprezentat nemul\umirea
societ`\ii civile ]i, [n primul r@nd, a liderilor unor
organiza\ii nonguvernamentale, care [ncepeau s` se
profesionalizeze, fa\` de felul [n care politicienii
ecologi]ti le reprezentau interesele. Divor\ul a fost
accentuat ]i de scandalul [ndelung ]i puternic
mediatizat al unui import de de]euri [ntr-un interval
[n care portofoliul Mediului apar\inea unui ecologist. Ca urmare, unele organiza\ii nonguvernamentale ecologiste ]i-au produs o structur` politic` pe
care au denumit-o Conven\ia Ecologist` din Rom@nia (CER), inspira\i probabil de deja existenta
Conven\ie Democratic`. De]i unii lideri din CER
au [ncercat s`-]i foloseasc` experien\a din sectorul
nonguvernamental pentru a provoca dezbateri publice care s` aib` drept urmare corectarea din mers
a abaterilor de la o politic` de mediu adecvat`, ei au
constatat repede c` nici m`car un dosar de pres`
bine documentat nu poate g`si g`zduire [n massmedia dac` risc` s` deranjeze personaje din partea
superioar` a ierarhiei puterii.
La alegerile din 1996 rezultatele ob\inute au
[nregistrat un declin comparativ cu 1992. Mi]carea
Ecologist` ]i Conven\ia Ecologist` au ob\inut doar
c@teva locuri de consilieri locali [n unele ora]e, dar
nu au mai reu]it s` accead` [n Parlament. Totu]i, [n
Parlament au p`truns c@\iva ecologi]ti furniza\i de
FER ]i PER pentru listele Conven\iei Democratice.
{n perioada guvern`rii CDR cele dou` partide nu au
avut reprezentan\i [n guvernele care s-au succedat
]i nici nu s-au remarcat prin ini\iative parlamentare.
Rolul lor politic [n CDR a fost marginal ]i decorativ.
Urmarea a fost dispari\ia ecologismului ca mi]care
politic` din c@mpul de vizibilitate al opiniei publice. Mai mult, dup` ce au preluat puterea, partidele
politice din CDR au [ntrerupt dialogul cu societatea
civil` ]i nu ]i-au orientat politicile sectoriale spre
transferul responsabilit`\ilor primare ]i al competen\elor de decizie spre nivelurile adecvate de autoritate. A fost cultivat [n continuare un gen de centralism [n dauna subsidiarit`\ii. Pe de alt` parte, [n
loc s` [ncerce s` g`seasc` forme de colaborare ]i s`
evolueze spre o unificare politic`, partidele ecologiste existente au accentuat disensiunile dintre ele,
s-au erodat [n indiferen\e reciproce, alimentate de
cele mai multe ori de orgolii personale ]i de percep\ii
alterate de alte angajamnete politice. Ca urmare,
de]i se poate spune c` s-au aflat la putere prin cele
dou` partide [n perioada 1996-2000, ecologi]tii au
fost [mpin]i spre o pozi\ie periferic` [n raport cu
actul exercit`rii puterii. Totu]i, [n ciuda figura\iei
la guvernare, e]ecul CDR-ului a fost transferat ]i asupra lor. De aceea, se poate afirma cu [ndrept`\ire c`
alegerile din 2000 au marcat sf@r]itul reprezent`rii
politice a doctrinei ecologiste dup` un deceniu de
erori, gafe ]i preg`tire involuntar` continu` a retragerii din scen`.
Care este starea ecologismului [n prezent?
Dup` c@\iva ani de hibernare, ecologi]tii [ncearc`,
oarecum tardiv, s` se regrupeze [n vederea particip`rii la alegerile locale ]i parlamentare din acest
an. S-au conturat dou` grup`ri. O grupare a rezultat
prin comasarea a trei partide, PER, CER ]i Alternativa Verde - Ecologi]tii (PAVE). Gruparea s-a [nregistrat la tribunal ca un nou partid politic ecologist
cu denumirea mai comercial` politic de Partidul
Ecologist din Rom@nia. Cea de-a doua este aceea]i
9
S.P. nr. 108/2004
Politicã internã
FER care a absorbit ce mai r`m`sese dintr-un MER
anemic. Ambele forma\iuni au dificult`\i [n procesul de consolidare politic`. {n timp ce prima forma\iune are un sistem de conducere greoi, tripartit,
rezultat al negocierilor care au p`strat pentru fiecare dintre liderii celor trei partide ini\iale c@te o
func\ie de decizie, cea de-a doua pare s` nu se mai
reg`seasc` [n teritoriu. Ambele grup`ri sunt privite
[n prezent cu ne[ncredere de societatea civil` ]i au
o audien\` redus` [n mass-media. Le lipsesc ini\iativele ]i, ceea ce face marca ecologi]tilor autentici
de pretutindeni, lipsesc ac\iunile de protest [mpotriva unor cazuri punctuale de poluare a mediului,
de parc` [n Rom@nia nu ar mai fi nici un fel de probleme de mediu. Pe scurt, at@t noul PER c@t ]i FER
sunt la fel de inerte.
Pe de alt` parte, partidele mari din Rom@nia
nu au dezvoltat o component` ecologist` [n programele lor sau au f`cut doar referiri minimale. Mai
mult, [n actuala guvernare a Partidului Social Democrat (PSD) s-a diminuat treptat importan\a Ministerului Mediului, trec@ndu-se de la o conducere
neprofesionist` la anihilarea propriu-zis` a acestuia.
Aceasta [n condi\iile [n care Rom@nia trebuie s`
negocieze ]i capitolul de mediu [n vederea ader`rii
la Uniunea European`, un capitol dificil care d`
mult` vulnerabilitate negocierilor. Din perspectiva
criteriilor de aderare la Uniunea European` (UE),
Rom@nia este [nc` o \ar` [ntoars` cu fa\a spre trecut. Principiul precau\iei nu se reg`se]te [n nici un
fel [n economie prin promovarea unor tehnologii
c@t de c@t acceptabile, f`r` a mai vorbi de cea mai
bun` tehnologie posibil`. Nici principiul “poluatorul pl`te]te”, a c`rui aplicare ar trebui s` aib`
drept urmare asigurarea internaliz`rii costurilor generate de aplicarea eficient` a unei politici de protec\ia mediului nu a fost [nc` acceptat de clasa politic`. De aceea, este posibil ca problema protec\iei
mediului s` reprezinte un obstacol greu de dep`]it
[n calea ader`rii Rom@niei la UE. De]i a acordat
pu\in` aten\ie problemelor de mediu, PSD-ul este
totu]i singurul partid mare care a [ncercat s` reia
leg`turile cu r`m`]i\ele ecologiste, probabil ]i pentru a \ine situa\ia sub control ]i pentru a nu l`sa ca
poten\ialul contestatar al ecologismului s` devin`
activ. {nùntrul PSD a fost improvizat un Forum
Ecologist func\ion`resc, aceasta, [ntr-o oarecare
m`sur`, ]i pentru c` un ingredient ecologist d` bine
[ntr-o imagine social-democarat`. Afl@ndu-se tot
timpul [n construc\ie de imagine, PSD-ul ]i-a cùtat
“tichia de m`rg`ritar”: [ntr-o \ar` [n care gunoaiele
zac aproape pretutindeni, a fost lansat un program
intitulat “Rom@nia curat`”, pe care, dac` [l judec`m
S.P. nr. 108/2004
dup` efectele produse, nu [l putem califica drept
nimic altceva dec@t o mi]care propagandistic`. Pe
de alt` parte, au fost organizate tot felul de seminarii din a c`ror titulatur` nu a lipsit sintagma “dezvoltare durabil`”. Dar ]i acestea se dovedesc a fi
doar form` f`r` fond at@ta vreme c@t, [n realitate,
rela\ia economie-mediu-societate func\ioneaz` dup`
parametri contrari durabilit`\ii.
C@t despre ecologi]ti, date fiind aceste condi\ii,
nu-i greu de f`cut o prognoz`. Cele dou` partide au
]anse minime la alegerile locale ]i parlamentare din
2004. Este posibil ca la locale s` se treac` pragul
electoral [n c@teva localit`\i unde se vor g`si pe
liste cet`\eni eligibili nu pentru c` reprezint` partide ecologiste, ci datorit` propriului lor prestigiu
[n comunitate. Probabil c` noul PER va c`dea prad`
tenta\iei unui protocol de colaborare cu PSD, ceea
ce va aduce, eventual, doar c@teva avantaje personale unor lideri ecologi]ti, dar nu-i va aduce nimic
ecologismului. C@t prive]te FER, aceasta se uit`
spre dreapta [n cùtarea unui partener, dar nu mai
exist` un CDR care s`-i fie colac de salvare. Or,
toate aceste [ncerc`ri de cùtare a unui aliat mai puternic au drept efect am@narea reconstruc\iei interne
]i [nt@rzierea contur`rii propriei identit`\i a partidelor ecologiste. De aceea, de]i exist` [n Rom@nia
simpatizan\i ai ecologismului, partidele ecologiste
r`m@n [n continuare f`r` electorat.
CONSTANTIN STOENESCU - Doctor [n filosofie. Lector
la Facultatea de Filosofie a Universit`\ii Bucure]ti,
unde pred` epistemologie.
10
Politicã internã
Anul electoral 2004
şi schimbarea politicã
ADRIAN ÅIBU
The author discusses the realities of political change in the Romanian context. Making
a parallel between 1996 and what may be 2004, he analyzes the propensity for change of
the two major competitors - the Social Democratic Party (PSD) and the Alliance Justice and
Truth (ADA) - and the atractivity of the two offers involved.
I. Semanticã æi atitudine politicã
Schimbarea politic` este, [n anul electoral, chestiunea politic` fundamental`. Va merge societatea rom@neasc` [nainte condus` de acela]i partid sau conducerea va trece [n m@na altor for\e politice? Ne propunem s` r`spundem la aceast` [ntrebare prin discu\ia despre primele dou` for\e politice din Rom@nia – Partidul
Social Democrat (PSD) ]i Alian\a Dreptate ]i Adev`r
PNL-PD (pe scurt, Alian\a D.A.) – dintre care una e
prezumat` s` dea tonul guvern`rii [ncep@nd cu 2005.
Pentru anul 1996, ideea schimb`rii era una [nc`rcat` de sensuri politice, chiar ]i atunci era exprimat`
[n contexte care nu aveau leg`tur` cu politica partizan`, ci doar cu realit`\i sociale ]i economice. Conven\ia Democrat` f`cuse [n 1996 s` i se concesioneze
monopolul schimb`rii, pe care l-a folosit eficient,
bloc@nd orice tentativ` a PDSR de a-]i apropia fie ]i
vag conceptul. “Schimbarea” devenise “cheia” politicii rom@ne]ti, iar categoria schimb`rii ajunsese [n
centrul societ`\ii rom@ne]ti – politice sau nepolitice.
Schimbarea avea un vector principal - CDR - ]i unul
secundar, aflat [n siajul primului - Partidul Democrat
condus de Petre Roman.
Ast`zi, ideea susceptibil` de a primi sensuri
politice este cea a optimismului. Anul nou 2004 debuteaz` pentru mul\i cu speran\e: optimism referitor la
cre]terea nivelului de trai, optimism relativ la apropierea de Uniunea European`, optimism cu privire la
dezvoltarea economic`1. Cine se face ecoul acestor
optimisme este u]or [ncadrabil [n tab`ra Puterii, fiindc`
d` glas ideilor pe care PSD [nsu]i le va folosi [n
campania electoral`. Cel care se [ndoie]te de mersul
[nainte al Rom@niei [n 2004 ]i afi]eaz` pesimism sau
nelini]ti dezvolt` inevitabil discursul politic al ADA,
alian\` care se poate recomanda electoral doar prin
raportare critic` la actuala guvernare ]i la realit`\ile
perioadei prezente. {n acest an, societatea rom@neasc`
are de luat o decizie mai complex` dec@t cea din 1996.
Formal, op\iunea lui 1996 era [ntre vechiul reprezentat
de stagnarea guvern`rii PDSR ]i noul [ntruchipat de
av@ntul declarat reformist al CDR. De]i dramatic
scindat` [ntre aceste dou` op\iuni, societatea rom@neasc` a impus o nou` guvernare, cre@nd masa critic`
necesar` pentru a m`ri ritmul propriei schimb`ri. {n
1996, decizia politic` era mai simpl` ]i exprima gradul mai redus de complexitate al actorilor ]i structurilor politice. 2004 marcheaz` [ns` anul [n care societatea rom@neasc` c@]tig` [n structurare ]i complexitate.
Prezen\a ofertelor schimb`rii aflate [n competi\ie direct`2 este unul dintre semnele apropierii de democra\ia
de tip occidental, [n care “se calculeaz` ]i se judec`
[ncontinuu performan\ele politice”, fiind [n consecin\`
“mai u]or de r`spuns nout`\ilor economice nefavorabile printr-o schimbare a politicii”3.
II. Actorii schimbãrii în 2004
Spre deosebire de 1996, anul electoral 2004 se
prezint` cu doi actori majori ai schimb`rii: PSD ]i
Alian\a D.A. Fiecare dintre ace]ti doi actori ne prezint` un model diferit de schimbare, care se construie]te pe baza propriei experien\e de [nnoire politic` ]i
care valorizeaz` idei ]i resurse manevrate cu relativ
succes [n procesul propriei schimb`ri.
Partidul Social Democrat a reu]it s` fac` sistemul democratic s` func\ioneze [n folosul propriu,
modific@ndu-]i structura ]i atitudinile [n func\ie de
mecanismele institu\ionale ale democra\iei. Capacitatea de schimbare a PSD a fost mult` vreme pu\in
evident` ]i [n consecin\` subestimat`. Perioada de
dup` 2000 a probat cu claritate superficialitatea
11
S.P. nr. 108/2004
Politicã internã
percep\iei, c`ci este evident c` unui PSD lipsit de
mijloacele schimb`rii i-ar fi lipsit ]i mijloacele conserv`rii sale. Partidul Social Democrat s-a adaptat,
reu]ind cel mai bine dintre toate partidele post-decembriste s` fac` trecerea de la o construc\ie fragil` la o
institu\ie politic` solid`. Semnul clar al acestei transform`ri este prevalen\a liniei politice realiste, iar faptul c` Adrian N`stase va fi obligat s` livreze maximum
de utilitate partidului prin candidatura pentru func\ia
de pre]edinte al Rom@niei va certifica triumful institu\iei
asupra membrilor ei4. Succesul relativ al schimb`rii
interne din PSD a convins partidul de dou` lucruri
importante. Primul dintre acestea este certitudinea c`
partidul are ]i voca\ia schimb`rii sociale. Al doilea
este descoperirea c` aceast` schimbare social` poate
produce diverse resurse pentru partid – economice, de
cadre, de imagine – f`r` a aliena p@n` la gradul de
alarm` baza lui electoral`. Mai mult, actualul partid
de guvern`m@nt a reu]it [ntr-o oarecare m`sur` s`
atrag` o parte din publicul netradi\ional - adev`rat`
prob` de foc, fiindc` “un partid care nu-]i poate
schimba electoratul … []i pierde din caracterul de
institu\ie”5 ]i devine finalmente neatractiv pentru
[ntregul corp electoral. {n consecin\`, raportarea PSD
la fenomenul schimb`rii este diferit` ast`zi fa\` de
1996. {n opt ani de zile, PSD a trecut de la respingerea
schimb`rii la acceptarea ei ]i, finalmente, la promovarea ei. Plas@ndu-se [n fruntea unei societ`\i [n schimbare, PSD a reu]it dup` 2000 s`-]i aproprie mare
parte din discursul pe baza c`ruia s-a construit tradi\ional oferta for\elor de centru-dreapta.
Cu toate reformele interne, PSD a r`mas [ns`
partidul conserv`rii. Acest conservatorism, chiar dac`
mai suplu dec@t [nainte, [l face [n continuare vulnerabil
la presiunile interne ]i externe, care tind s` imprime
un ritm ]i mai alert schimb`rii sociale, economice ]i
politice. Reac\ia fireasc` a PSD este prin urmare aceea de a se opune unei schimb`ri mai accelerate, nu
doar pentru c` se afl` prins [n iluzia c` propriul model
de schimbare este [n continuare extrem de competitiv,
dar ]i pentru c` partidul s-a apropiat foarte mult de limita resurselor pentru schimbare. De la un anumit punct
[ncolo, ideea schimb`rii devine perdant` pentru PSD.
N`scut` pe ruinele coali\iei de guvernare dintre
1996-2000 din teama de suprema\ie necontestat` a
Partidului Social Democrat, Alian\a D.A. are o experien\` mult mai traumatizant` a schimb`rii interne.
Partidul Na\ional Liberal, primul motor al Alian\ei, a
trecut printr-o dramatic` lupt` intern`. Schimbarea
conducerii prin venirea lui Theodor Stolojan [n fruntea partidului a propulsat PNL ca vedet` a scenei politice [n condi\ii de fragilitate intern` ]i lips` de coeziune [ngrijor`toare. Pentru PNL, anul alegerilor vine
S.P. nr. 108/2004
prea repede, [nainte ca organiza\ia s` poat` absorbi
]ocul contest`rii ]i schimb`rii precipitate a liderului
Valeriu Stoica, ca ]i aderarea diferitelor grupuri ]i
personalit`\i unite de ideea g`sirii unui vehicul pentru
ambi\iile lor politice. Mult diferit de ceea ce era cu
patru ani [n urm`, Partidul Na\ional Liberal se afl`
ast`zi [n etapa [n care [ncearc` s` se precizeze ca for\`
politic` real` cu baz` electoral` [n fine semnificativ`,
str`duindu-se [n acela]i timp s` fie alternativa la social-democra\ia partidului lui Ion Iliescu ]i Adrian N`stase. Conflictul de priorit`\i este evident, pentru c` unul
dintre obiective cere timp ]i construc\ie de partid, [n
timp ce cel`lalt cere ac\iune politic` rapid` [n baza
unei arhitecturi institu\ionale [nc` slab conturat`.
Partidul Democrat a trecut [n ultimii trei ani
printr-un alt gen de schimbare, cu mult mai dificil de
digerat. Evenimentele survenite [n PD dup` 2000 au
validat at@t popularitatea superioar` a lui Traian B`sescu fa\` de cea a lui Petre Roman, c@t ]i atractivitatea
mult mai mare a variantei PSD de social-democra\ie
comparativ cu varianta democrat`. Soldul acestor realit`\i este negativ pentru Partidul Democrat. Migra\ia
de oameni ]i resurse c`tre PSD i-a l`sat pe democra\i
cu pu\ine elite - locale ]i na\ionale - ]i f`r` viitor.
Desp`r\irea PD de social-democra\ie ]i aspirarea lui
tot mai clar` [ntr-o construc\ie doctrinar` diferit` au
fost semnalate simbolic de recenta plecare a liderului
fondator Petre Roman. Pentru PD, acest lucru a [nsemnat [n prmiul r@nd o sc`dere doctrinar` ]i mai pu\in o
pierdere de lideri politici. Social-democra\ia rom@neasc` [nseamn` din ce [n ce mai mult PSD, iar identificarea unei ni]e de pia\` pentru PD devine din ce [n
ce mai problematic`.
Alian\a dintre PNL ]i PD apare [n aceste condi\ii
ca un compromis politic [ntre un partid cu viitor ]i un
partid cu trecut, [ntre un partid preocupat s` dezvolte
ceea ce are ]i unul [ngrijorat de eventualitatea dezintegr`rii. Cuv@ntul de ordine este deci - pentru ambele
partide - “pruden\a”. Orientate spre consolidare intern`, lipsite de aria polifonic` a unei puternice nemul\umiri sociale ]i observatoare [nc` prea t`cute ale
pragmatismului guvernamental, partidele componente ale Alian\ei D.A. nu par preg`tite s` ofere mesajul
limpede, viu ]i pasionat al “schimb`rii”. Semnificativ
[n aceast` ordine de idei, contestarea administra\iei
PSD se face predominant din perspectiva «corup\iei
institu\ionalizate», pentru c` agenda legislativ` a guvernului, politicile de protec\ie social` pasiv` ]i cre]terea economic` a ultimilor trei ani nu permit un discurs radical ]i [n acela]i timp credibil referitor la
schimbarea politic`. Referirile la schimbare sunt - ]i,
pe c@t se poate prevedea, vor r`m@ne - marginale [n
discursul politic al Alian\ei D.A.
12
Politicã internã
III. În loc de concluzie
Pentru 2004, tema schimb`rii se anun\` de o
natur` cu totul diferit` de cea din 1996. Atunci, un
singur actor politic - Conven\ia Democrat` din Rom@nia - p`rea dornic ]i preg`tit s` ofere schimbarea.
Oferta schimb`rii [n 1996 era total` ]i nu suporta
concuren\`. {n 1996 se vorbe]te de “Schimbare” cu
“s” mare. Ast`zi, doi actori politici - PSD ]i Alian\a
D.A. - ofer` schimbarea, iar diferen\a dintre cele dou`
oferte este una de accent. Percep\ia de ruptur` asociat`
unei schimb`ri [n 1996 nu mai exist` [n 2004. Acum,
[n 2004, vorbim de “schimbare”, cu “s” mic. Avansul
substan\ial al PSD [n fa\a Alian\a D.A. [n ceea ce
prive]te op\iunea de vot6 arat` c` nu exist` deocamdat`
o propensiune semnificativ` spre schimbare. Interesele aleg`torilor de structureaz` dup` alte criterii
dec@t [n 1996. No\iunea de “schimbare” nu mai comport` aceea]i [nc`rc`tur` partizan`, iar electoratul o
poate concepe [n acela]i cadru institu\ional, realizat`
de chiar aceia]i actori politici ]i cu mijloace nu mult
diferite de cele prezente.
Cu toate acestea, nu este deloc sigur c` PSD va
reu]i s` [ntruneasc` consensul electoral asupra propriului proiect de schimbare politic`. O gripare nea]teptat` a mecanismului economic, o succesiune de
gre]eli la v@rful PSD [n privin\a op\iunilor de etap`
ale anului 2004, o mobilizare nea]teptat` a liderilor
PNL ]i PD – sau o combina\ie [ntre cele trei – pot face
[nc` din oferta Alian\ei D.A. alternativ` electoral`
dezirabil` pentru majoritate.
delor [n func\ie de op\iunile de vot: PSD (cu 42,1% din inten\iile
de vot), DA (cu 28,2% din inten\iile de vot), PRM (cu 18,3% din
inten\iile de vot).
SEMNAL
Georges Nivat
La pas prin noua Rusie - Memorie,
tranziåie, renaætere
Traducere: Alexandru æi Magdalena
Boiangiu
Editura: Compania
Anul apariåiei: 2004
Descriere
Ce mai face marele vecin neliniætitor de la
Rãsãrit? Ce se mai întâmplã în fostul imperiu dincolo de zarva politicã de la vârf?
Georges Nivat, unul dintre cei mai mari slaviæti francezi contemporani, strãbate, la câåiva ani o datã, Rusia concretã, a oamenilor æi
a locurilor. Æi dã seamã despre un popor æi o
åarã care trec, dupã cãderea URSS, prin schimbãri uriaæe, îæi cautã vechile repere æi se strãduiesc sã-æi clãdeascã o fiinåã nouã, deschisã
spre Europa, spre lume.
Din cuprins:
NOTE
Cf. sondajului Gallup/ CSOP dat publicit`\ii la [nceputul lui
ianuarie 2004, 39% dintre rom@ni cred c` 2004 va fi un an mai
bun dec@t 2003, 30% cred c` 2004 va fi la fel ca 2003, [n timp ce
24% prev`d un an nou mai rù dec@t precedentul.
2
}i PSD ]i DA au ca obiective declarate integrarea [n Uniunea
European`, cre]terea economic` sau realizarea unei economii de
pia\` func\ionale, f`r` ca mijloacele de atingere a acestor obiective
s` fie sensibil diferite – se are practic [n vedere implementarea
acquis-ului comunitar.
3
Daniel Chirot – Societ`\i [n schimbare, Editura Athena, Bucure]ti, p. 209
4
Samuel P. Huntington crede c` sunt solide acele organiza\ii care
reu]esc s` reziste ambi\iilor prost direc\ionate ale celor care le
conduc temporar.
5
Samuel P. Huntington – Ordinea politic` a societ`\ilor [n schimbare, Editura Polirom, Ia]i, p. 24
6
Sondajul de opinie CURS/ CSOP din decembrie 2003, ultimul
disponibil din anul trecut, prezint` urm`torul clasament al parti1
Metamorfoza Moscovei • Salvarea vine de
sus • Mizerie æi abandon • «Complexul Zinoviev» • Chipuri ale credinåei ruse
Georges Nivat este profesor la Universitatea
din Geneva din 1974, a devenit profesor
onorific în anul 2000, a fost directorul Institutului European al Universitãåii din Geneva
între 1997 æi 2000. Cãråile sale despre Soljeniåin æi sfâræitul mitului rus l-au fãcut cunoscut în toatã lumea încã din anii ’70-’80.
Este directorul colecåiei «Slavica» a editurii
L’Age d’Homme din Lausanne, coeditor al
publicaåiei „Slavica Helvetica“ a editurii Lang
din Berna æi codirector al lucrãrii în æapte volume Histoire de la littérature russe, apãruta
la editura Fayard din Paris.
ADRIAN |IBU - a absolvit Facultatea de Finan\e, B`nci
]i Contabilitate din cadrul A.S.E. Bucure]ti ]i cursurile
post-universitare ale Facult`\ii de }tiin\e Politice din
cadrul S.N.S.P.A. Bucure]ti. Este specializat [n rela\ii
publice ]i comunicare politic`.
13
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
CNSAS
– privire retrospectivã –
LAVINIA STAN
The National Council for Studying the Security Archives (CNSAS) is celebrating four
year since it’s been created. This is a perfect opportunity to evaluate its general activity. During
these four years the Council has only identified one hundred former Security members though it
had verified several thousand persons. This figure is totally irrelevant compared to the general
estimation of the total amount of former Security officers and informers (between 400,000 and
700,000). The article is dealing with six main reasons explaining the institutional inefficiency
of the Council, its incapacity to guarantee the citizens free access to their personal security files
and its more efficient and clear capacity to disclose of a larger number of agents.
{n cur@nd, Consiliul Na\ional pentru Studierea
Arhivelor Securit`\ii (CNSAS) va s`rb`tori patru
ani de existen\`, prilej de evaluare a activit`\ii sale
de ansamblu. Constituit [n anul 2000, [n baza a]a
numitei legi Ticu (legea 187/ decembrie 1999), ca
agen\ie organizat` la nivel central, finan\at` exclusiv
din bugetul de stat ]i aflat` sub control legislativ,
CNSAS a reu]it s` se organizeze institu\ional, s`
ob\in` aprobarea Parlamentului pentru regulamentul
sù de func\ionare, s` angajeze personal de triere,
analiz` ]i cercetare, s` lanseze o serie de documente
]i studii, s` organizeze expozi\ii de profil ]i s` ob\in`
(cu nepermis` [nt@rziere) un sediu pentru depozitarea
arhivelor Securit`\ii. Dac` toate aceste realiz`ri au
dat substan\` Consiliului ca organiza\ie, nu se poate
spune c` acela]i succes a fost repurtat [n ce prive]te
activitatea sa de baz`, cea pentru care a fost [nfiin\at:
deconspirarea fo]tilor agen\i ]i informatori ai poli\iei
politice comuniste prin publicarea numelor acestora
[n Monitorul Oficial, partea a III-a. {n primii sì
patru ani de activitate, Consiliul a identificat mai
pu\in de 100 fo]ti securi]ti (ofi\eri, informatori ]i
colaboratori), de]i sus\ine c` a verificat c@teva mii
de persoane, cele mai multe [n vederea alegerilor
din anul 2000. Cifra total` a celor deconspira\i este
neimpresionant` [n compara\ie cu estim`rile num`rului total al ofi\erilor ]i informatorilor, ce variaz`
[ntre 400.000 ]i 700.000, chiar dac` accept`m c` nu
to\i ace]tia au fost implica\i [n ac\iuni specifice
poli\iei politice1. Dac` se p`streaz` ritmul actual al
deconspir`rii, cet`\enii Rom@niei nu vor afla numele
tuturor securi]tilor mai [nainte de anul 6000.
S.P. nr. 108/2004
}ase factori principali ar explica ineficien\a
institu\ional` a Consiliului, ritmul lent cu care acesta a oferit cet`\enilor acces la dosare ]i num`rul
foarte mic de agen\i identifica\i p@n` [n prezent.
Unii factori sunt endogeni, al\ii sunt exogeni, dar
to\i reprezint` tot at@tea arii unde se poate [ncerca o
[mbun`t`\ire a situa\iei.
1. Cadrul legislativ contradictoriu
Cadrul legislativ [n limitele c`ruia Consiliul
func\ioneaz` este un instrument imperfect pentru
solu\ionarea problemelor specifice decomuniz`rii ]i
stabilirii leg`turilor cet`\enilor rom@ni cu fosta Securitate. Legea Ticu nu este o lege a lustra\iei comparativ` celei adoptate de Republica Ceh`, care a
optat pentru [nl`turarea temporar` a fo]tilor demnitari comuni]ti ]i colaboratori ai poli\iei politice StB
din via\a politic` postcomunist`. Legea Ticu nu stipuleaz` m`suri punitive [mpotriva acestor categorii
sociale, ci, mai degrab`, sper` c` ru]inea de a fi catalogat drept fost agent al poli\iei politice [i va convinge pe cei cu con]tiin\a p`tat` s` r`m@n` [n afara
spa\iului politic, speran\` infirmat` de campania
electoral` din anul 2000 ]i de verific`rile care i-au
precedat. {n loc s` []i admit` vinov`\ia ]i s` cear`
iertare victimelor, candida\ii demasca\i ca fo]ti colaboratori s-au gr`bit s` conteste verdictele Consiliului
]i s` refuze asumarea oric`rei responsabilit`\i pentru actele lor. Candida\ii liberali ]i \`r`ni]ti au acuzat Consiliul de p`rtinire ]i lips` de voin\` [n a demasca criminalii ]i demnitarii notorii ai perioadei
comuniste, [n timp ce conducerile Partidului Rom@-
14
Dezbateri
nia Mare (PRM) ]i a Partidului Social Democrat
(PSD) ]i-au ar`tat din start scepticismul [n ce prive]te utilitatea verific`rilor.
{n acela]i timp, legisla\ia restr@nge num`rul
dosarelor deschise publicului prin excluderea celor
care vizeaz` ‘securitatea na\ional`’, un concept impropriu detaliat de legea Ticu ]i legea 51/august 1991.
Prin imprecizia utiliz`rii termenul de ‘securitate na\ional`’, legisla\ia las` la latitudinea organelor de stat
(p@n` acum, altele dec@t CNSAS) stabilirea liniei de
demarca\ie [ntre dosarele care pot fi deschise publicului ]i cele care trebuie s` fie \inute sub cheie. Prin
lege, CNSAS-ul ]i Serviciul Rom@n de Informa\ii
(SRI) decid de comun acord care dosare r`m@n inaccesibile publicului, dar rela\ia dintre cele dou` organiza\ii r`m@ne asimetric`, d@ndu-i SRI-ului control
asupra procesului de selec\ie. Arhiva Securit`\ii este
de\inut` de SRI, care poate modifica sau distruge
dosare f`r` ca CNSAS-ul s` realizeze acest lucru. Tot
prin legea Ticu, cazurile de dosare disputate sunt rezolvate de Consiliul Suprem de Ap`rare a |`rii (CSAT),
[nfiin\at [n virtutea legii 39/decembrie 1990. {n ecua\ia
SRI-CNSAS [ns`, CSAT nu este independent, deoarece ]eful SRI-ului este membru al Consiliului, [n
timp ce pre]edintele CNSAS-ului nu. Ca urmare,
SRI-ul are un cuv@nt de spus [n ultimul stagiu al select`rii dosarelor ce fac atingere ‘securit`\ii na\ionale’, un stagiu la care CNSAS-ul este lipsit de
reprezentare.
Procesul deconspir`rii a fost negativ influen\at
]i de disputata prevedere a nominaliz`rii membrilor
Colegiului CNSAS de c`tre partidele reprezentate
[n Senat [n legislatura 1996-2000, o stipulare ce a
l`sat procesul de nominalizare deschis la influen\a
intereselor partizane. De]i formal, membrii Colegiului nu pot fi membrii unui partid politic, mul\i
dintre ei au adoptat pozi\iile programatice ale partidelor ce i-au propulsat [n Colegiu. {n campania
electoral` din 2000, Mircea Dinescu s-a al`turat deschis candidatului preziden\ial liberal Teodor Stolojan, [n]el@nd a]tept`rile majorit`\ii c` membrii Colegiului vor adopta o pozi\ie neutr` fa\` de candida\ii
al c`ror trecut aveau obliga\ia s` [l verifice. Anul
trecut, Constantin Buchet ]i Mihai Gheorghe au
promovat la fel de deschis pozi\iile PRM ]i PSD,
forma\iuni care i-au propus pentru Colegiu, de contestare a CNSAS-ului ]i disputare a [ns`]i utilit`\ii
oric`rei decomuniz`ri [n Rom@nia. La [ndemnul acestor partide, ]i cu complicitatea liderilor lor, Buchet
]i Gheorghe au refuzat s` mai participe la ]edin\ele
Colegiului. Dinescu, Buchet ]i Gheorghe au fost
proteja\i tacit de pluralit`\ile parlamentare ale c`ror
interese le-au promovat (social democrat` [n 2003,
‘coali\ia de coali\ii’ [n 2000). {n ciuda neutralit`\ii
formale a membrilor Colegiului, principalele partide politice ale \`rii [nc` le cer socoteal` pentru pozi\iile ]i deciziile lor, de]i, prin lege, CNSAS-ul este
r`spunz`tor doar Parlamentului [n ansamblul sù.
Nu [n ultimul r@nd trebuie spus c`, de]i, prin
lege, Consiliul este singura institu\ie rom@neasc`
capabil` s` fac` distinc\ia [ntre securi]ti, victimele
lor ]i persoanele care nu pot fi [ncadrate [n nici una
dintre aceste dou` categorii, o nou` structur` guvernamental` recent [nfiin\at` are atribu\ii asem`n`toare. De]i articolul 26 al legii Ticu prevede c` nici
o alt` lege nu poate fi interpretat` astfel [nc@t s` [i
pun` [n dificultate aplicarea, [n noiembrie 2002,
autorit`\ile rom@ne]ti au [nfiin\at Oficiul Registrului
Na\ional al Informa\iilor Secrete de Stat (ORNISS).
{n vederea [ndeplinirii condi\iilor necesare ader`rii
la NATO, Oficiul este [mputernicit s` garanteze fluxul de informa\ie senzitiv`, s` protejeze sistemul
na\ional de informa\ii ]i s` previn` riscul ]i vulnerabilitatea [n folosirea informa\iilor secrete prin acordarea de certificate de [ncredere doar acelor persoane demne de a avea acces la astfel de informa\ii.
At@t NATO, c@t ]i guvernele occidentale ]i-au exprimat [n c@teva r@nduri [ngrijorarea fa\` de posibilitatea ca fo]tii colaboratori KGB infiltra\i [n r@ndurile Securit`\ii s` aib` acces la informa\iile unei
organiza\ii pe care alt` dat` au tratat-o drept inamic.
F`r` [ndoial`, ORNISS ]i CNSAS sunt chemate s`
identifice categorii diferite angajate [n opera\iuni
diferite desf`]urate de Securitate, dar aceste categorii nu sunt mutual exclusive. Este CNSAS-ul obligat
s` \in` seama de verdictele date de ORNISS? Ce se
[nt@mpl` [n cazul [n care Oficiul acord` certificate
de [ncredere unor securi]ti notorii pe care CNSAS-ul
i-a deconspirat sau nu? {n ce m`sur` verdictele celor
dou` organiza\ii se bazeaz` pe aceea]i informa\ie?
Toate aceste [ntreb`ri [nc` []i a]teapt` un r`spuns.
Primul ministru Adrian N`stase a fost criticat
pentru plasarea Oficiului sub controlul sù direct, o
m`sur` care, pentru unii, demonstreaz` c` N`stase
“a descoperit adev`rul pe care l-ar fi suportat fosta
coali\ie guvernamental` CDR-PD-UDMR, ]i anume,
c` f`r` control asupra serviciilor secrete nu se poate
guverna” ]i c` “[n Rom@nia s-a adeverit c` puterea
apar\ine aceluia care controleaz` serviciile de informa\ii ]i nu acelora care au prerogative constitu\ionale”2. Crearea noului oficiu i-a permis SRI-ului s`
cear`, [n v`dit` contradic\ie cu legea Ticu, ca membrii Colegiului CNSAS s` ob\in` mai [nt@i permisiunea ORNISS-ului pentru a avea acces la documentele Securit`\ii, astfel bloc@nd practic participarea
Colegiului la selectarea dosarelor ce aduc atingere
15
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
securit`\ii na\ionale. Cererea SRI-ului este ciudat`,
av@nd [n vedere c` mai vechiul Colegiu este [mputernicit s` verifice trecutul tuturor ceta\enilor Rom@niei, inclusiv cel al membrilor mai noului ORNISS,
verificare la care nici unul dintre membrii Oficiului
nu s-a supus de bun`voie. {n fapt, membrilor
ORNISS-ului n-ar trebui s` li se permit` s` []i desf`]oare activitatea p@n` c@nd CNSAS-ul nu se pronun\a [n privin\a trecutului lor, altfel ridic@ndu-se
suspiciunile deja men\ionate [n pres` c` securi]tii
Oficiului [i vor exculpa pe securi]tii [nc` activi [n
cadrul SRI-ului sau al clasei politice.
2. Regulament de funcåionare æi
proceduri de verificare inadecvate
Dac` nu a avut nici un aport [n ce prive]te modul de formulare a legii Ticu, Consiliul ]i-a ini\iat
propriul regulament ]i a ales procedura de verificare
a trecutului persoanelor investigate [nainte de a le
supune aprob`rii Parlamentului3. Colegiul se [ntrune]te de dou` ori pe s`ptam@n` cu u]ile [nchise,
lucreaz` cu cel pu\in opt din cei 11 membri ai sì ]i
adopt` decizii cu o majoritate simpl` a celor prezen\i.
Singurul raport de activitate [naintat de CNSAS Parlamentului, la mijlocul anului 2002, ofer` detalii [n
privin\a procedurii de verificare, urm`rit` at@ta timp
c@t Consiliul nu are acces la [ntreaga arhiv` a Securit`\ii. Mai [nt@i, pre]edintele Colegiului aprob`
cererile cet`\enilor de acces la dosar, dup` care cererile tabulate sunt trimise c`tre SRI ]i al\i de\in`tori
de arhive. Investigatorii Consiliului examineaz` fi]ierele de nume, cer SRI-ului s` le pun` la dispozi\ie
dosarele [nc` existente ]i analizeaz` dosarele ob\inute pentru a g`si dovada colabor`rii cu poli\ia politic`
]i a stabili natura acelei colabor`ri. {ntr-o ultim`
etap`, Colegiul invit` pentru audiere persoanele
identificate ca fo]ti colaboratori ]i ofi\eri ]i [i notific` pe cei ale c`ror dosare nu au fost g`site [n arhiv` sau ale c`ror nume nu au figurat [n fi]ier.
Procedura introduce arbitrariul ]i influen\a
politic` [n formularea verdictelor. L`s@nd la o parte
cerin\a poten\ial nedemocratic` conform c`reia cererile de acces la dosar trebuie s` fie aprobate de
pre]edintele Colegiului (aprobare [n lipsa c`reia accesul la dosar, garantat prin lege, nu poate fi demarat), se constat` c` verdictul final privind trecutul
unei persoane apar\ine membrilor Colegiului chema\i la vot. Cercet`torii Consiliului analizeaz` documentele arhivate, formuleaz` recomand`ri privind
[ncadrarea unei persoane [n categoria victimelor sau
a victimizatorilor ]i [nainteaz` aceste recomand`ri
Colegiului. Dar verdictul r`m@ne rezultatul unui vot
[n care majoritatea simpl` conteaz` ]i (cel pu\in
S.P. nr. 108/2004
teoretic) se poate ca doar un vot s` despart` un individ investigat de calificativul de securist. Desigur,
se presupune c` membrii Colegiului se informeaz`
[n privin\a dosarului [n discu\ie [nainte de a-]i da
votul, dar verdictul r`m@ne rezultatul mai mult al
unui vot acordat de un Colegiu a c`rei independen\`
politic` r`m@ne a fi demonstrat` ]i mai pu\in a unei
analize riguroase a documentelor de arhiv`. Majoritatea – ]i aceea simpl` – primeaz` [ntr-un proces
care ar trebui, mai degrab`, s` fie guvernat de criterii mai ‘]tiin\ifice’, mai impersonale ]i mai riguros
verificabile. Istoricii care au avut acces la arhive
sugereaz` c`, de fapt, cazurile clare, [n care se poate
spune cu precizie pe baza documentelor din dosar
c` individul investigat a fost fie informator fie victim`, sunt excep\ia. De cele mai multe ori, de-a
lungul vie\ii, aceea]i persoan` s-a g`sit [n ambele
ipostaze ]i este dificil s` se evalueze global activitatea sa. Chiar ]i mai numeroase sunt cazurile [n
care datele din dosar sunt interpretabile, neclare ]i
incerte. Acela]i caz poate fi privit ca exemplu de
poli\ie politic` sau de loialitate fa\` de statul rom@n.
Cu c@teva excep\ii notabile, membrii Colegiului nu
au preg`tirea necesar` investiga\iilor ]i analizelor riguroase ]i simpatiile lor politice coloreaz` pozi\iile pe
care le pot lua fa\` de dosare specifice. La fel de
important este faptul c`, prin aceast` procedur`, formularea verdictului depinde de cvorumul ]edin\elor
Colegiului. Lipsa cvorumului este una dintre cele mai
sigure metode de a evita deconspirarea persoanelor
investigate, cu at@t mai mult cu c@t legea Ticu nu
include pedepse semnificative pentru membrii Colegiului care refuz` sistematic s` se prezinte la sedin\e.
P@n` acum, Colegiul nu s-a prevalat de o alt`
prevedere a legii Ticu, ce [i permite s` utilizeze documente ob\inute din alte surse dec@t arhivele Securit`\ii
pentru formularea verdictelor. La fel de inexplicabil`
este non]alan\a cu care Colegiul a negat unor persoane
investigate dreptul legal de a fi intervievate [nainte ca
verdictul final s` fie dat publicit`\ii. Cazul deputatului
UDMR Ludovic Rackozi este deja bine cunoscut4. {n
preajma alegerilor din 2000, Rackozi a aflat din ziare
faptul ca CNSAS [l catalogase drept informator al
Securit`\ii, prin includerea [n categoria celor pentru
care colaborarea nu putea fi dovedit` cu actele incluse
[n dosar, o categorie care, [n sine, nu fusese stipulat`
de legea Ticu. La c@teva luni dup` aceea, Consiliul a
recunoscut c` dosarul indica refuzul deputatului de a
colabora cu fosta Securitate, dar a continuat s` refuze
asumarea responsabilit`\ii [n formularea unui verdict
gre]it. Cazul nefericit al lui Rackozi, care, [mpreun`
cu familia sa, a fost supus unei ostraciz`ri pe care ar fi
meritat-o din plin figurile notorii ale sistemului co-
16
Dezbateri
munist, ar fi putut ajuta Consiliul s` []i reevalueze
metodele de investiga\ie pentru evitarea pe viitor a
implement`rii selective a legii. Nu ]tim [ns` m`sura
[n care a ]i f`cut-o.
Acurate\ea verdictelor este, [n primul r@nd,
afectat` negativ de accesul limitat ]i selectiv la arhiva Securit`\ii pe care SRI-ul [l acord` Consiliului.
De]i CNSAS a primit un num`r de dosare, majoritatea lor continu` s` se afle [n custodia Serviciului.
Fie din cauza refuzului Serviciului de a acorda acces
nemijlocit la raft, fie [n urma unor constr@ngeri
temporale ]i de personal, Consiliul s-a bazat foarte
mult pe catalogul de fi]e. A]a cum declar` Claudiu
Seca]iu, membru al Colegiului, “cùt`m numele persoanei [n fi]ier. Dac` nu [l g`sim, atunci persoana
este ‘curat`’. Este posibil ca numele s` apar` [n dosarul altcuiva ]i s` ne d`m seama c` persoana a adus
prejudicii majore altora. {n asemenea situa\ie, [l
vom identifica public ca informator”5. Dar, acest
procedeu presupune o coresponden\` perfect` – [n
fapt neexistent` - [ntre catalog ]i dosarele existente
[n arhiv`. Desigur, at@t catalogul, c@t ]i dosarele de
pe raft au suferit modific`ri majore [n ultimii 15 ani.
Simplul fapt c` adev`rata m`sur` a schimb`rilor nu
poate fi estimat` cu acurate\e impune scepticism.
Este [nc` neclar ce fel de dovad` incontestabil`
folose]te Colegiul pentru a identifica informatorii.
Din declara\iile pe care membrii Colegiului le-au
acordat presei la diferite momente de timp, reiese c`
prezen\a angajamentului semnat este considerat` ca
fiind decisiv`. {ntr-adev`r, angajamentul a fost privit ca fiind destul de important pentru a crea categoria “informatorilor a c`ror activitate de poli\ie
politic` nu poate fi probat` de documentele aflate [n
dosar” unde Rackozi a fost [ncadrat, chiar ]i [n lipsa
rapoartelor prin care acesta oferea informa\ie despre
al\ii. F`r` [ndoial` [ns`, sunt cazuri [n care angajamentul nu a fost onorat ]i alte cazuri [n care rapoartele apar [n alte dosare. Recent, a ie]it la iveal` faptul c` unele persoane furnizau informa\ii [n lipsa unui
angajament scris. Corneliu Vadim Tudor apar\ine
unei astfel de categorii. {n aceea]i situa\ie se pare c`
s-a g`sit liderul democrat Traian B`sescu, care sus\ine
c` era obligat s` [ntocmeasc` dosare (benigne [n
con\inut ]i motiva\ie, din punctul sù de vedere) de
c@te ori se [nt@lnea cu cet`\eni strìni [n calitatea sa
de comandant de nav`. Printre cazurile dificile de
evaluat sunt cele ale persoanelor care ]i au spionat
]i au fost spionate de-a lungul vie\ii. Este necesar
oare ca CNSAS s` raporteze ambele lor ipostaze ]i
s` lase publicul s` decid` care dintre ele a primat?
Sau Consiliul este obligat s` formuleze un verdict
– s` aleag` clar [ntre cele dou` etichete - men\io-
n@nd-o pe cealalt` en passant? Oare absen\a unui
angajament scris [n cazul demnitarilor comuni]ti, a
membrilor familiei Ceau]escu ]i a sicofan\ilor ei [i
exonereaz` pe ace]tia de colaborare? Sau, [n asemenea cazuri, dovezile nu sunt necesare, colaborarea
acestor persoane fiind bine cunoscut`, al`turi de
faptul c` Partidul Comunist controla Securitatea, ]i
nu vice-versa? Recent mediatizatul caz [n care poetul de curte al lui Ceau]escu, Adrian Pùnescu, [i
[nvinuia de colaborare pe fo]tii de\inu\i politici Ion
Caraion ]i }tefan Augustin Doina], arat` c` nici
Consiliul, nici electoratul rom@nesc nu au rezolvat
aceste necunoscute.
3. O arhivã substanåial alteratã
Dou` aspecte sunt importante [n ce prive]te
aceast` categorie. {n primul r@nd, m`sura [n care
documentele compilate de Securitate au fost distruse
[nainte de decembrie 1989. SRI a sus\inut [n mod
repetat c` dosarele membrilor Partidului Comunist
au fost distruse la cererea partidului, [n cadrul
opera\iei Jarul din 1969, f`r` a men\iona ]i ce s-a
[nt@mplat cu dosarele [ntocmite dup` acel an. Istoricii, pe de alt` parte, au ar`tat c` majoritatea informa\iei con\inute [n dosarele distruse [n 1969 poate
fi reconstituit` cu ajutorul arhivei partidului ]i a
sistemului computerizat al Securit`\ii (con\in@nd numele a peste 135 000 de informatori ]i colaboratori
]i aproape un million de dosare). {n al doilea r@nd,
este acceptat faptul c`, dup` 1989, arhiva Securit`\ii
a fost selectiv modificat` de persoane interesate ca
trecutul p`tat al lor ]i al prietenilor lor s` r`m@n`
secret, sau ca trecutul adversarilor lor politici s` fie
compromis. Spre exemplu, [ntr-un interviu pentru
BBC, actorul }tefan Radof a dezv`luit c` dosarul la
care CNSAS i-a acordat acces recent era substan\ial
modificat fa\` de dosarul pe care el [nsu]i l-a v`zut
pe vremea c@nd SRI-ul era condus de Virgil M`gureanu. Ticu Dumitrescu ]i Gavril Dejeu s-au pl@ns
c` din dosarele personale ob\inute prin CNSAS
lipseau perioade importante din via\a lor6. Nu [n ultimul r@nd, descoperirea documentelor [ngropate la
Berevoie]ti a dezv`luit o mic` parte din distrugerea
aproape sistematic` c`reia arhiva a trebuit s` [i fac`
fa\` dup` c`derea regimului comunist.
O solu\ie, chiar ]i par\ial`, ar fi transferarea
c`tre CNSAS a [ntregii arhive a Securit`\ii, aflat` nu
numai [n custodia SRI-ului, ci ]i [n gestiunea altor
institu\ii. P@n` recent, acest lucru a fost imposibil de
realizat din cauza lipsei de spa\iu. Dar rezolvarea problemei spa\iului nu a diminuat opozi\ia SRI-ului, dovad` pentru unii c` lipsa de spa\iu a fost numai un
pretext pentru a continua s` aib` monopol asupra ma-
17
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
jorit`\ii arhivei Securit`\ii. {n primii trei ani de existen\` a Consiliului, SRI-ul a transferat doar 0.25% din
arhiv`, care ar totaliza [n jur de 35 de kilometri (o
cincime din arhiva [ntocmit` de Stasi)7. Fiecare metru
ar con\ine aproximativ 5.000 de documente, [n timp
ce fiecare dosar ar include 200 pagini.
4. Opoziåia SRI-ului
Cea mai acerb` opozi\ie la CNSAS a fost
depus` de SRI, care a refuzat s` transfere arhiva
[ntr-un ritm sus\inut, a r`spuns cu nepermis` [nt@rziere cererilor CNSAS-ului de predare a dosarelor
]i a modificat arhiva prin adùgarea, distrugerea ]i
alterarea documentelor. Serviciul se pretinde a fi
continuatorul Securit`\ii [n ceea ce prive]te ap`rarea
interesului na\ional ]i, [n acela]i timp, o organiza\ie
cu personal aproape complet nou angajat [n opera\iuni
esen\ial diferite de cele ale defunctei poli\ii politice,
odinioar` orientat` cu prec`dere [nspre intimidarea
cet`\enilor care luau pozi\ie [mpotriva regimului
Ceau]escu sau a principiilor comuniste.
Ca ap`r`tor al securit`\ii na\ionale, SRI pretinde ca majoritatea dosarelor fostei Securit`\i s` fie \inute departe de public ]i doar o mic` parte s` fie transferat` Consiliului. De]i pretinde c` procentul fo]tilor
securi]ti pe care [nc` [i angajeaz` nu este mai mare
dec@t 20%, Serviciul cere ca dosarele agen\ilor s` nu
fie deschise, pentru a nu periclita succesul opera\iunilor curente. SRI-ul se afla sub control parlamentar,
dar, p@n` recent, acest control s-a redus la numirea directorului ]i aprobarea (aproape automat`) a rapoartelor sale de activitate. De]i, legal, au dreptul s` ridice
[ntreb`ri cheie ]i s` cear` Serviciului socoteal` pentru
ac\iunile sale, legislatorii prefer` s` se alieze corului
adulatorilor SRI-ului. P@n` acum a contat foarte pu\in
care anume coali\ie sau partid politic s-a bucurat de
majoritatea parlamentar`, de vreme ce nici Conven\ia
Democrat` ]i nici social democra\ii nu au avut voin\a
politic` de a sili Serviciul s` []i desf`]oare activitatea
[ntr-un mod mai transparent ]i responsabil.
Lentoarea cu care SRI-ul a raspuns p@n`
acum cererilor de verificare primite de la Consiliu
este deja proverbial`. Recent, Serviciul a avut
nevoie de ]apte luni pentru a r`spunde cererii de
verificare a 100 de nume de fo]ti ofi\eri de Securitate, ini\ial d@nd detalii doar despre zece, dintre
care ]apte se pensionaser` [nainte de 1990 ]i doi ]efi
locali ai Ministerului de Interne comunist erau declara\i ca fiind ‘necunoscu\i’. Nici p@n` ast`zi Serviciul nu a confirmat trecutul celor 1.000 de ofi\eri,
judec`tori, informatori, mili\ieni ]i gardieni identifica\i de Ticu Dumitrescu ca fiind colaboratori activi ai Securit`\ii la [nceputul anilor ’50.
S.P. nr. 108/2004
5. Poziåia ambiguã a clasei politice
De]i p@n` recent, cu excep\ia PRM, nici un
alt partid politic nu ]i-a exprimat opozi\ia f`\i]` fa\`
de Consiliu, toate forma\iunile, at@t cele de la guvernare, c@t ]i cele din opozi\ie, au [nt@rziat procesul
de decomunizare ]i au subminat activitatea CNSASului. P@n` [n 1996, guvernele Roman, Stolojan ]i
V`c`roiu au refuzat s` considere decomunizarea ca
fiind important` pentru \ar` ]i au respins cererile de
a condamna abuzurile comunismului. {n campania
electoral` din anul 1996, Conven\ia Democrat` a
promis s` deschid` dosarele Securit`\ii, dar odat`
ajuns` la putere ]i-a schimbat pozi\ia, datorit` temerilor c` trecutul p`tat al liderilor sì ar fi putut ie]i la
iveal`, al`turi de trecutul inamicilor politici. {n loc
s` [l sprijine pe Ticu Dumitrescu [n eforturile sale
de a trece legea 187 prin Parlament, \`r`ni]tii l-au
exclus din partid, au propus amendamente care au
limitat sfera de aplicare a legii ]i au am@nat adoptarea legii prin repetata neprezentare la vot. Chiar ]i
dup` ce Pre]edintele Emil Constantinescu a promulgat legea, Consiliul a fost l`sat f`r` sediu ]i f`r` fondurile necesare [nceperii prompte a activit`\ii sale.
Situa\ia s-a [nrùt`\it dup` ce, [n 2000, PSD a
preluat puterea ]i PRM a devenit opozi\ia oficial`.
De nenum`rate ori ambele partide s-au pronun\at
[mpotriva CNSAS-ului, o institu\ie care nu ar face
altceva dec@t s` divid` societatea. Este acceptat faptul c` ambele partide au printre membri numere impresionante de fo]ti demnitari comuni]ti ]i agen\i ai
Securit`\ii care ]i-au folosit influen\a politic` pentru
a se opune Consiliului. {n martie 2002, raportul
Armaghedon 7 a identificat 250 fo]ti ofi\eri de Securitate care au f`cut cariere de oameni de afaceri ]i
politicieni din perioada postcomunist`. Raportul
men\iona influen\i membri de Parlament reprezent@nd PRM-ul ]i PSD-ul, diploma\i, directori de b`nci,
oameni de afaceri, consilieri de stat, un fost ministru
de finan\e ]i pe rectorul unei ]coli de politologie.
Influen\a exercitat` de aceste personaje explic` inapeten\a clasei politice ]i antreprenoriale rom@ne]ti
fa\` de decomunizare.
Dat fiind controlul Securit`\ii asupra vie\ii
politice ]i economice postcomuniste nu este surprinz`toare reticen\a politicienilor [n a deconspira fo]tii
agen\i ]i a sprijini accesul complet la dosare sau
punctul 8 al Proclama\iei de la Timi]oara, care chema la lustra\ie. Unii politicieni au preferat s` nu []i
fac` public` pozi\ia, de team` s` nu []i transforme
[n du]man o organiza\ie care poate face ]i desface
cariere politice practic peste noapte. Al\ii au minimalizat abuzurile fostei Securit`\i. {n septembrie
2003, primul ministru Adrian N`stase declara c` la
18
Dezbateri
“13 ani dup` Revolu\ie, dosarul fostei Securit`\i nu
mai trebuie sa constituie o tem` rezidual` a dezbaterii politice”, c` “nu trebuie condamnat` Securitatea
[n ansamblul sù, ci numai activit`\ile sale de poli\ie
politic`” ]i c` “poli\ia secret` a ap`rat ]i interesul
na\ional”. Ministrul afacerilor externe Mircea
Geoan` a avut o pozi\ie similar` c@nd a declarat c`
dezbaterea asupra cine a fost ]i cine nu a fost securist sau comunist trebuie l`sat` [n seama istoricilor8.
Cam [n acela]i timp, deputatul PRM Daniela
Buruian`-Aprodu eticheta CNSAS-ul drept “o cas`
de nebuni” care trebuie dizolvat`.
Rela\iile Consiliului cu legislatorii r`m@n
[ncordate. CNSAS-ul se afl` sub control parlamentar, dar legea 187 nu detaliaz` clar natura acestui
control, de]i men\ioneaz` ca CNSAS-ul trebuie s`
depun` rapoarte de activitate anuale la Parlament,
care la r@ndul sù [i nomineaz` pe membrii Colegiului la fiecare ]ase ani. De la [nceput, partidele
reprezentate [n Parlament au folosit CNSAS-ul
pentru atingerea propriilor interese. {n anul 2000,
nominaliz`rile au fost acceptate [n dispre\ul legilor.
Candida\ii ar fi trebuit s` [ndeplineasc` dou` condi\ii:
s` nu fi f`cut parte niciodat` dintr-un partid politic
sau din structurile fostei Securit`\i ]i s` nu fi ocupat
demnit`\i la momentul nominaliz`rii. Opozi\ia, format` la acea vreme din PRM ]i PSD, nu l-a sus\inut
pe candidatul Horia Roman Patapievici, de]i legislatorii nu erau chema\i s` [i analizeze calitatea
scrierilor sale at@t timp c@t el [ndeplinea condi\iile
impuse de lege. PN|CD, PNL ]i PD aflate la guvernare au sus\inut candidatura fo]tilor membri PCR
Mircea Dinescu ]i Andrei Ple]u ]i au declarat candidatura lui Patapievici ca fiind acceptat` [n urma
unui vot c`ruia [i lipsea cvorumul9.
Mult mai recent, social democra\ii ]i reprezentan\ii PRM-ului, care [mpreun` de\in majoritatea
[n Parlament, au interpretat controlul parlamentar
ca fiind posibilitatea de a bloca activitatea CNSASului ]i de a [ncetini procesul de decomunizare. Dac`
ar vrea, Parlamentul ar putea servi ca punte de leg`tur` [ntre CNSAS ]i SRI, dou` institu\ii aflate sub
controlul sù. Din nefericire, Parlamentul a luat constant partea SRI-ului [n numele unui interes na\ional
iluzoriu care, sus\in unii, ar fi mai bine servit dac`
activitatea Securit`\ii ]i numele securi]tilor ar
r`m@ne secrete. De exemplu, [n anul 2001, Consiliul
a preg`tit c@teva liste de nume de agen\i secre\i pe
care SRI-ul ar fi trebuit s` le verifice cu ajutorul
arhivei fostei Securit`\i. Luni de zile Serviciul a
refuzat s` dea un raspuns, astfel [nc@t, la mijlocul
lui 2002, CNSAS-ul a trimis comisiei parlamentare
pentru controlul activit`\ii SRI-ului o serie de cri-
terii pentru identificarea securi]tilor [n speran\a c`
aceste criterii vor fi trimise SRI-ului odat` ce ob\in
aprobarea comisiei. Comisia [ns`, i-a amenin\at pe
membrii Colegiului cu [nchisoarea dac` numele
ofi\erilor vor fi date publicit`\ii f`r` aprobarea Serviciului. Mai mult, comisia a cerut s` []i extind`
controlul asupra Consiliului ]i a pretins c` CNSAS-ul
nu este [n m`sur` s` identifice agen\ii care au avut
activitate de poli\ie politic`, de]i legea Ticu [i d`
chiar acea sarcin`.
Atitudinea obstruc\ionist` a clasei politice []i
are ecoul [n apatia electoratului rom@nesc fa\` de
deconspirarea agen\ilor Securit`\ii. Paradoxal, o \ar`
ca Rom@nia, unde comunismul a atins nivele de coerci\ie necunoscute [n Europa Central`, s-a dovedit
a fi mult mai pu\in dornic` s` fac` lumin` [n trecutul
sù apropiat, s` cear` socoteal` pentru deceniile de
tiranie [ndurate ]i s` [nlocuiasc` informatorii cu
reformatorii. {n martie 2003 Blocul Na\ional Sindical a organizat, [mpreun` cu reprezentan\ii fragilei
societ`\i civile rom@ne]ti, un lan\ uman pentru a
protesta [mpotriva aservirii politice a Consiliului ]i
[n favoarea deconspir`rii totale a agen\ilor poli\iei
politice. Demonstra\ia de-abia a adunat 2.000 de
simpatizan\i, fiind deturnat` [n schimb de partidele
politice care au folosit-o pentru propaganda electoral`. {ntr-o pozi\ie meticulous calculat`, social democra\ii s-au al`turat protestatarilor, de]i lan\ul
uman se ridica tocmai [mpotriva lor.
6. Disputele din cadrul Colegiului
Membrii Colegiului s-au dovedit a fi mai pu\in
independen\i politic ]i mai pu\in interesa\i [n a
acorda cet`\enilor acces rapid ]i comprehensiv la
dosarele Securit`\ii dec@t societatea civil` spera
ini\ial. Colegiul este divizat pe c@teva criterii. Membrii sì sunt [n primul r@nd diviza\i [n func\ie de
simpatiile pentru partidele care i-au propulsat [n
scaunele de secretari de stat, cu unii (Constantin
Buchet ]i Mihai Gheorghe) urm@nd linia partidului
mai [ndeaproape dec@t al\ii (Gheorghe Oni]oru).
Simpatiile ideologice [i determin` pe membrii
Colegiului s` adopte pozi\ii radical diferite fa\` de
ritmul adecvat al deschiderii arhivei, unii sus\in@nd
ca un num`r mare de dosare s` fie deschise publicului c@t mai repede (Mircea Dinescu, Andrei Ple]u
]i Horia Roman Patapievici), al\ii insist@nd [n favoarea
unei pozi\ii precaute (Gheorghe Oni]oru ]i Mihai Gheorghe). Un alt exemplu este oferit mai jos.
{n octombrie 2002 activitatea Colegiului a
fost practic blocat` c@nd Dinescu, Ple]u ]i Patapievici, care au insistat ca listele s` fie date publicit`\ii
[n lipsa acordului SRI-ului, au intrat [n conflict des-
19
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
chis cu Oni]oru, Gheorghe ]i Buchet. Denun\@nd
lipsa de progres [n deconspirarea agen\ilor Securit`\ii,
ineficacitatea managerial` a liderilor Colegiului,
impoten\a lor de a se opune presiunilor venite din
partea guvernului ]i declara\ia lui Gheorghe cum c`
doar ofi\erii de Securitate care au [nc`lcat ordinele
superiorilor lor puteau fi acuza\i de poli\ie politic`,
Dinescu, Ple]u ]i Patapievici au cerut organizarea
unei ]edin\e pentru schimbarea conducerii CNSASului. Conducerea, la r@ndul sù, i-a acuzat pe cei trei
contestatari de indisciplin` ]i subminare a activit`\ii
prin distrugerea imaginii Consiliului. Tot ca r`spuns
la [ncercarea de a-i [nl`tura, Oni]oru, Gheorghe ]i
Buchet au refuzat s` se mai prezinte la ]edin\ele
Colegiului ]i au [ndemnat al\i doi membri s` [i urmeze. Ca urmare, Colegiul nu a mai putut func\iona,
conducerea nu a putut fi [nlocuit` ]i nici dosarele
noi nu au putut fi discutate.
Pentru a analiza ]i aplana conflictul din interiorul Colegiului, Parlamentul a numit o sub-comisie special` condus` de senatorul social democrat
Ion Predescu, cunoscut pentru opozi\ia sa fa\` de
CNSAS. {n ianuarie 2003 comisia ]i-a [nceput activitatea prin audierea membrilor CNSAS-ului, trei
luni mai t@rziu redact@nd un raport pe care reprezentan\ii liberali ]i democra\i au refuzat s` [l semneze. A]a-numitul raport Predescu [i scotea vinova\i
numai pe Dinescu, Ple]u ]i Patapievici ]i propunea
numirea unui nou Colegiu ca unica modalitate de
rezolvare a conflictului. {n martie 2003, comisiile
juridice ale celor dou` camere legislative au adoptat
raportul cu ajutorul pluralit`\ii social democrate ]i a
suportului reprezentan\ilor PRM. Opozi\ia a p`r`sit
sala de ]edin\e, protest@nd astfel fa\` de ceea ce
considera a fi un atac direct la adresa democra\iei.
La auzul votului favorabil, Dinescu a declarat c`
“PSD ]i PRM se trag din aceea]i plant` exotic`. Ei
vor s` intre [n NATO, dar sunt cu sufletul [n traista
PCR ]i a Securit`\ii”10.
Numirea unui nou Colegiu ar schimba raportul de for\e [n cadrul acestui for, permi\@nd PSDului ]i PRM-ului [mpreun` s` numeasc` opt membri,
nu doar patru, propor\ional cu procentul mai mare
pe care l-au c@]tigat [n Senat dup` alegerile din anul
2000. Cu opt voturi, minimum necesar pentru adoptarea deciziilor Colegiului, cele dou` partide ar controla CNSAS-ul ]i nu ar mai conta simpatia politic`
a pre]edintelui acestei institu\ii. Acesta pare s` fi
fost motivul care l-a determinat mai devreme pe
premierul N`stase s` [i propun` lui Ticu Dumitrescu
conducerea CNSAS-ului. Dumitrescu a refuzat
oferta dup` ce PSD-ul nu s-a ar`tat dispus s` [ndeplineasc` cele c@teva condi\ii pe care le impusese:
S.P. nr. 108/2004
transferul arhivei Securit`\ii de la SRI c`tre CNSAS
[n maximum dou` luni, pedepse cu [nchisoarea pentru refuzul de a [nm@na dosarele solicitate ]i amendamente legislative care s` [i permit` Consiliului s`
aib` acces la toat` arhiva, inclusiv la dosarele care
fac atingere siguran\ei na\ionale, ]i s` [i deconspire
pe to\i membrii Securit`\ii, nu doar pe cei care s-au
angajat [n activit`\i specifice poli\iei politice.
Raportul Predescu a deblocat activitatea Colegiului, dar [ntr-un mod neanticipat. Perspectiva
pierderii pozi\iilor i-a convins pe Oni]oru ]i pe reprezentan\ii PSD-ului s` se [ntoarc` la ]edin\ele
Colegiului [n mai 2003. Dup` cum Oni]oru a declarat “am considerat c` trebuie s` dau un semnal c`
am trecut peste diferen\ele dintre noi, p@n` c@nd
Parlamentul va discuta situa\ia noastr`”11. Aceast`
ramur` de m`slin, probabil al`turi de dorin\a de a
debloca procesul decomunizarii, i-au convins pe
Dinescu, Ple]u ]i Patapievici s` renun\e la cererea
de [nl`turare a pre]edintelui, vicepre]edintelui ]i a
secretarului CNSAS-ului. Dup` mai mult de un an
de inactivitate Colegiul este din nou apt s` []i desf`]oare activitatea. Nu ]tim [ns` pentru c@t timp.
Concluzie
Integritatea arhivei fostei Securit`\i ]i acurate\ea cu care realitatea a fost sau nu reflectat` [n
documentele str@nse [n dosare sunt factori importan\i
care afecteaz` procesul de decomunizare din Rom@nia. A da rom@nilor acces la dosarele Securit`\ii nu
[nseamn` mare lucru dac` dosarele au fost distruse
sau modificate cu impunitate. Nu trebuie s` uit`m
c` [ntreg procesul de separare a victimelor de c`lì
se bazeaz` [n mare m`sur` pe acurate\ea materialului
de arhiv`. Unii comentatori au sugerat c` [nc` din
momentul [n care au fost compilate, dosarele au
reflectat foarte pu\in realitatea, incluz@nd o multitudine de neadev`ruri, inadverten\e sau pure fantezii.
Dar nu putem presupune c` Securitatea cu bun`
]tiin\` []i altera instrumentele sale de lucru sau c`
s-ar fi a]teptat ca vreodat` arhivele sale s` devin`
accesibile publicului larg, de]i se ]tie c` arhiva a
fost modificat` de fo]tii agen\i care au [ncercat s` se
exonereze pe sine ]i s` []i inculpeze adversarii.
Accesul la dosare ]i identificarea fo]tilor
agen\i ai poli\iei politice comuniste depind ]i de
rezultatele negocierilor dintre actorii politici principali ]i sus\inerea popular` de care se bucur` [n
aceast` \ar` procesul de decomunizare. Dup` cum
sugereaz` acest articol, aprehensiunile clasei politice au tensionat rela\iile din interiorul Colegiului
CNSAS-ului ]i au dus la adoptarea unui cadru
legislativ care poate fi privit cu indulgen\` ca fiind
20
Dezbateri
imperfect. {n ultimii 15 ani, trecutul vinovat al unor
figuri cheie din executiv ]i legislativ a [mpiedicat
Parlamentul s` conving` SRI-ul s` acomodeze cerin\ele CNSAS-ului de transferare a arhivei. {n loc
ca politicienii s` exercite control asupra SRI-ului,
acesta din urma i-a putut amenin\a cu dezv`luirea
fostelor lor leg`turi cu poli\ia politic`. Suportul popular pentru decomunizare a sc`zut constant. Rom@nia
a pierdut fereastra de oportunitate ce a urmat imediat dup` colapsul regimului comunist, c@nd partidele istorice au cerut intentarea unui proces comunismului ]i comuni]tilor. {n timp ce electoratul s-a
ar`tat din ce [n ce mai preocupat de condi\ia socioeconomic` a \`rii, guvernele vestice au f`cut presiuni pentru ca secretele NATO s` nu cad` [n m@inile
fo]tilor securi]ti. {n timpul vizitei sale la Washington
DC din octombrie 2003, Pre]edintelui Ion Iliescu i
s-a amintit c` NATO sper` c` Rom@nia va fi un bun
p`str`tor al secretelor sale ]i c` []i va onora promisiunea de a adresa problema fo]tilor ofi\eri de Securitate [nc` afla\i [n slujba serviciilor de informa\ie
postcomuniste. Nu putem dec@t spera c` [ndep`rtarea
ultimelor vestigii ale Securit`\ii va permite procesului de decomunizare s` progreseze [n aceast` \ar`.
NOTE
Estim`ri propuse de Constantin Ticu Dumitrescu ]i respectiv
Silviu Brucan. Vezi ]i Lavinia Stan, “Access to Securitate Files:
The Trials and Tribulations of a Romanian Law”, East European
Politics and Societies, vol. 16, no. 1 (2002), pp. 145-181, “Moral
Cleansing Romanian Style”, Problems of Post-Communism, vol.
49, no. 4 (iulie-august 2002), pp. 52-62, ]i “Spies, Files and Lies:
Explaining the Failures of Access to Securitate Files”, articol
prezentat la conferin\a anual` a American Association for the
Advancement of Slavic Studies, noiembrie 2003, Toronto.
2
“Gardianul” (31 mai 2003).
3
Regulamentul de func\ionare ]i organizare al CNSAS a fost
aprobat prin hot`r@rea parlamentar` 17 din 16 mai 2000.
4
Cazurile Ion Iliescu ]i Ludovic Rackozi sunt prezentate pe larg
[n Stan, “Moral Cleansing Romanian Style”.
5
“Adev`rul” (31 ianuarie 2001).
6
“Ziarul de Ia]i” (14 martie 2001).
7
“22” (13-20 noiembrie 1998).
8
“Gardianul” (25 iunie 2003).
9
Candidatura lui Patapievici a fost acceptat` pe 8 martie 2000,
de]i numai 63 din cei 485 membri ai Parlamentului au fost prezen\i
la ]edin\`.
10
“Gardianul” (27 martie 2003).
11
“Ziarul de Ia]i” (15 mai 2003).
1
SEMNAL
W. Richard Scott
Instituåii æi organizaåii
Traducere: Alina Radu
Editura: Polirom
Cuprins
Teoria instituåionala æi organizaåiile • Elaborarea cadrului analitic • Construcåia, menåinerea æi propagarea instituåiilor • Procesele
instituåionale care influenåeazã structura æi
activitatea organizaåionalã • Schimbarea instituåionalã.
Descriere
Analizã fundamentalã pentru ætiinåa organizaåionalã, cartea cuprinde o trecere în revistã sistematicã a abordãrilor instituåionaliste ale teoriei organizãrii, un studiu al
abordãrilor instituåionale actuale æi o descriere a cercetãrilor empirice privitoare la
instituåii æi organizaåii. W. Richard Scott oferã celor interesaåi o prezentare criticã æi detaliatã a instituåionalismului în sociologie, ætiinåe politice æi economie, din perspectiva relaåiei
acestuia cu teoriile æi cercetãrile recente asupra organizaåiilor.
W. Richard Scott, este profesor emerit la
Catedra de Sociologie a Universitãåii din Chicago. Director fondator al Centrului Stanford pentru Studii Organizaåionale. Este autorul a nenumãrate studii æi lucrãri ætiinåifice,
printre care se numãrã æi douã texte extrem
de importante pentru studiul organizaåiilor:
una dintre scrierile lui de început, „Formal
Organizations” (1962), realizatã în colaborare cu Peter M. Blau, æi un volum apãrut
mai recent, „Organizations: Rational, Natural, and Open Systems” (1981, 1987, 1992,
1998), ajuns acum la a patra ediåie. Scott a
fost membru al Centrului de Studii Avansate
în Ætiinåele Comportamentale, iar în 1988 a
primit un premiu de excelenåã din partea
Departamentului de Teorie Organizationalã
æi a Managementului din cadrul Academiei
de Management. În 1996, Academia de Management i-a acordat æi premiul Richard D.
Irwin pentru contribuåiile sale ætiinåifice la
studierea domeniului managementului.
LAVINIA STAN - Dr., Director al “Centrului pentru
Studii Post-Comuniste”, St. Francis Xavier University,
Canada.
21
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
Televiziunea
şi dictatura audienåei
VLAD FLONTA
Concurrence is in general a very positive thing, which leads to the increase of the
quality of products and services and to a reduction of prices. Things are different when it
comes to cultural and mediatice productions, in particular to television. Unfortunately - and
this is the great dilemma which I intend to discuss - rating seams to be sooner in an inverse
ratio with quality.
Dintre toate mass-media, televiziunea are [n momentul de fa\` cea mai mare audien\`1 (chiar ]i [n \`rile
foarte s`race, de]i relativ pu\ine au acces la programele
de televiziune, ace]tia sunt totu]i mai mul\i dec@t cei
care citesc ziare). Pentru \`rile bogate ]i tehnologizate
am putea adùga cuv@ntul “[nc`”, televiziunea confrunt@ndu-se cu o sc`dere semnificativ` de audien\` [n
urma ofensivei noului medium, Internet-ul.
Iat` c@teva cifre edificatoare: [ntre 1993 ]i 1998,
[n Statele Unite, procentul celor care privesc cu regularitate un jurnal TV de sear` a cobor@t de la 60% la
38%2. {n schimb, [n 1998, 20% din americani au consultat un site de informa\ii de pe Internet, fa\` de doar
4% [n 1995. Conform estim`rilor p@n` [n 2006, [n Statele Unite, 70% din familii vor fi conectate la Internet.
Mai dramatic` pentru mijloacele tradi\ionale de informare este statistica care arat` c` 21% din cei conecta\i
deja nu se mai informeaz` dec@t prin intermediul
Internet-ului, renun\@nd complet la celelalte media3.
Avantajul comparativ al Internet-ului fa\` de celelalte medii este reprezentat de posibilitatea aproape
infinit` a alegerii. Un fan al Internet-ului spunea: “Internet-ul seam`n` cu Paradisul. Spui ce vrei ]i ape]i pe
o tast`. Ce poate fi mai frumos?”4
Astfel, [n \`rile dezvoltate, ascensiunea Internetului [n`spre]te [nc` ]i mai mult lupta pentru audien\`,
deja acerb`. Concuren\a este [n general un lucru foarte
benefic, care duce la cre]terea calit`\ii produselor ]i serviciilor ]i la o sc`dere a pre\urilor. Lucrurile stau [ns`
altfel c@nd este vorba de produc\ia cultural` ]i mediatic`. Din p`cate, ]i aici este marea dilem` pe care [mi
propun s-o discut, audien\a pare s` fie mai degrab`
invers propor\ional` cu calitatea.
Marile opere ale literaturii universale, clasice ]i
contemporane, nu pot rivaliza [n ce prive]te succesul
S.P. nr. 108/2004
de libr`rie cu romanele unor autori ca Stephen King,
Sandra Brown, Barbara Cartland, Paulo Coelho etc. Un
intelectual g`se]te cu dificultate o carte care s`-l intereseze pe lista de bestseller-uri. C`r\ile profesorilor
universitari ajung rareori la 10.000 de exemplare, [n
timp ce o carte cu “dezv`luiri” despre iudeo-masonerie,
scris` de un ]arlatan, poate ajunge la sute de mii de
exemplare v@ndute. Filmele de art` sunt tot mai pu\ine
[n raport cu cele comerciale. P@n` ]i Oscar-ul a ajuns s`
fie decernat unui film precum “Titanic”. }i exemplele
ar putea continua.
Este [ntr-adev`r o dilem`. Peste tot intelectualii
acuz` ]i depl@ng aceast` stare de lucruri, fiind acuza\i
de g@ndire antidemocratic` ]i paternalist`. {ntr-adev`r,
domnia audien\ei pare la prima vedere cel mai democratic lucru cu putin\`. {n principiu individul are dreptul
s` fie considerat ca av@nd suficient discern`m@nt si ca
fiind suficient de responsabil pentru a alege. Realitatea
arat` [ns` c` cei mai mul\i nu posed` aceste calit`\i; ei
se las` atra]i de distrac\iile cele mai facile ]i mai vulgare. Domnia majorit`\ii se transform`, dupa cum avertiza deja [n 1835 Alexis de Tocqueville, [n tirania majorit`\ii5. Av@nd [n vedere gusturile acestei majorit`\i, am
putea vorbi chiar de o tiranie a prostului gust. La fel de
vizionar ca ]i Tocqueville apare ]i José Ortega y Gasset,
care vorbea [n cartea sa din 1930 de ascensiunea ]i domina\ia “omului-mas`”6.
*
{n cele ce urmeaz` m` voi referi la efectele pe
care presiunea audien\ei le are asupra programelor de
televiziune. M` voi referi mai [nt@i pe scurt la programele de divertisment ]i m` voi concentra apoi asupra emisiunilor informative ]i a talkshow-urilor “serioase”. Emisiunile din a doua categorie au fost cele mai
acuzate [n ultima vreme [n [ntreaga lume. Nu pentru c`
22
Dezbateri
emisiunile de divertisment ar fi mai bune ci pentru c`,
dimpotriv`, [n leg`tur` cu acestea nimeni nu-]i mai
face iluzii. S` vedem care sunt aceste emisiuni de divertisment. Scoatem aici din discu\ie canalele tematice
(precum CNN, Euronews, CNBC, Arte, Discovery, Animal Planet, Eurosport, MTV etc.), care au un profil radical diferit. Faptul c` cele cu teme mai pu\in comerciale (Arte, Discovery) mai exist` este [mbucur`tor.
Televiziunea comercial` obi]nuit` aloc` mai
mult de jum`tate din timpul de emisie serialelor ]i filmelor de tot felul. Cele mai multe sunt produse [n Statele Unite. {n unele \`ri europene a ap`rut un protec\ionism cultural f`\i]: televiziunile sunt obligate s` difuzeze minimum 51% produc\ii europene. {n \`rile foste
comuniste telenovelele au avut un succes mai mare
dec@t serialele nord-americane7. A fost discutat adesea
rolul psihologic al acestor seriale, un fel de bovarism:
oameni a c`ror via\` este destul de anost` trìesc o via\`
interesant` ]i palpitant` prin personajele acestor seriale.
Ei nu doar privesc, ci se ]i implic` partizan [n aceste
seriale, []i doresc un anumit curs al ac\iunii, “\in” cu un
personaj sau altul. Pentru ei “filmul bate via\a”. Cu at@t
mai grav cu c@t filmul e cel mai adesea de slab` calitate.
Exist` apoi talkshow-urile pe care Ignacio Ramonet le nume]te “telepubele”8, cea mai reprezentativ`
asemenea emisiune fiind Jerry Springer Show, cu o medie zilnic` de 8 milioane de telespectatori. Se caut`
teme accesibile oricui ]i scopul e ca invita\ii s` se certe
c@t mai aprins. P`rerile nu se argumenteaz`, argument`rile sunt un lucru plictisitor. Conteaz` cine “i-a zis-o”
celuilalt, o replic` considerat` reu]it` e r`spl`tit` cu
aplauze ]i b`tì din picioare de numerosul public din
studio. Invita\ii sunt oameni cu o educa\ie cel mai adesea precar`, pentru care a ap`rea la televiziune este un
moment de glorie, un highlight al vie\ii lor. De aceea
grosol`nia ]i imbecilitatea replicilor sunt adeseori
stupefiante. Uneori “dezbaterea” se [ncheie apoteotic
cu o p`ruial` [n toat` regula.
Mai exist` apoi jocurile de televiziune, transmisiile sportive (care pot oferi spectacole agreabile, ]i
oamenii cu un nivel [nalt de educa\ie se uit` adesea) ]i
emisiuni-magazin (“Real-TV”, “Explosive”, “Die Reporter” etc.). De]i nici aceste emisiuni nu educ`, cel
pu\in ele nu sunt at@t de nocive, nu-i spal` pe creier pe
cei care le privesc cu incon]tient` [nc@ntare.
Directorii de programe sunt [n general oameni
foarte instrui\i; ei []i dau seama foarte bine ce programeaz`, unii chiar repudiaz` aceste emisiuni [n forul lor
interior. Dar argumentul audien\ei prevaleaz` aproape
[ntotdeauna. Dac` scade audien\a, scade pre\ul minutului de publicitate, scad veniturile, nu mai putem pl`ti
destul de bine angaja\ii, [i pierdem pe cei mai buni care
realizeaz` pu\inele emisiuni de elit`, nivelul intelectual
scade astfel ]i mai mult, e un rù necesar, n-avem de
ales “that’s television, that’s business”. {n plus, o alt`
justificare, invoc` faptul c` oamenii sunt stresa\i la
serviciu ]i [n conversa\ie vor distrac\ie facil`, doar asta
[i relaxeaz` etc.
Cum spuneam mai sus, critica intelectualilor la
adresa televiziunii se refer` [n ultimii ani [n special la
emisiunile de ]tiri ]i la talkshow-urile politice, economice ]i culturale. {n ce prive]te emisiunile de ]tiri, sunt
de discutat selec\ia ]tirilor, ordinea lor ]i modul [n care
]tirile sunt realizate.
Selec\ia ]tirilor este foarte discutabil`; sunt ridicate la rang de evenimente cu relevan\` na\ional` [nt@mpl`ri care [i privesc aproape numai pe protagoni]ti. Pe
o planet` cu peste 6 miliarde de locuitori, [n fiecare zi
exist` destule crime, violuri, accidente, inunda\ii etc.
Evident, acestea sunt drame personale. Dar accidentele
de ma]in` si violurile sunt aproape [ntotdeauna la fel ]i
totu]i fiecare televiziune rom@neasc` \ine s` prezinte
sute de accidente de ma]in` ]i zeci de violuri pe an.
Pierre Bourdieu ne spune c` [n Occident televiziunile comerciale concep jurnalele de ]tiri [n mod
asem`n`tor: “Faptele diverse, care dintotdeauna au
constituit hrana preferat` a presei de senza\ie; s@ngele
]i sexul, drama ]i crima s-au v@ndut [ntotdeauna bine,
astfel [nc@t regula audimatului nu avea cum s` nu aduc`
pe prima pagin` ]i [n deschiderea jurnalelor televizate
aceste ingrediente pe care preocuparea pentru respectabilitate, impus` de modelul presei scrise serioase, reu]ise s` le elimine sau s` le exileze [n zone marginale.”9.
De unde vine aceast` atrac\ie pentru catastrofic?
Cristian Tudor Popescu ne ofer` o explica\ie
valabil` pentru \`rile s`race: “Deci: de ce sunt rom@nii
fascina\i de imaginile mor\ii? Mai [nt@i pentru c`
sunt s`raci. Jum`tate din popula\ia Rom@niei trìe]te
de pe o zi pe alta - o via\` cenu]ie, mizer`, lipsit` de
perspectiv` at@t pentru sine c@t ]i pentru urma]i.
Ace]ti [nc` oameni au pierdut de mult speran\a [ntrun mai bine, singura lor raz` de lumin` este “bine c`
nu e mai rù”. Or, ce mai r`m@ne s` fie mai rù c@nd
e]ti s`rac, bolnav ]i singur, batjocorit de to\i? Doar
moartea. Doar moartea e mai rea. Ea e ultimul sprijin,
ultima [mb`rb`tare pentru rom@nii afla\i la marginea
condi\iei de om: “Aoleo, maic`, v`zu]i c@te nenorociri
sunt pe lumea asta?! Ce de mor\i, fie la ei acolo!”
Imaginile unei ciocniri pe autostrad` soldat` cu un
carnagiu mai ]terg din am`r`ciunea de a nu avea nici
m`car o Dacie. Acoperi]ul f`cut scrum al vilei generalului Sandu mai [nc`lze]te c@t de c@t inima celor
care zac c@te ]apte [ntr-o garsonier` din Ferentari. (...)
Accidente, catastrofe, cutremure, r`zboaie - slav` domnului, se poate ]i mai rù!”10.
23
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
Explica\ia lui Cristian Tudor Popescu este par\ial
valabil` ]i pentru \`rile dezvoltate. Telespectatorul se
simte consolat [ntr-un mod oarecum pervers c` nu e
p`rta] la catastrofele de pe ecran.
{n acest context Andrei Ple]u vorbe]te despre
“dreptul de a nu fi informat”: “Informa\ia tinde astfel s`
devin` ]ocant`, traumatizant`, terorizant`. Raiul n-are
haz, prin urmare reportajul cel mai vandabil, visul ziaristului, este reportajul despre Iad, despre [ndr`cirea
lumii. Sub pretext c` vrea s` fie total` ]i necomplezent`,
]tirea devine otr`vitoare. Ea st@rne]te oroarea, f`r` a
reu]i s` purifice ]i s` educe. De la o vreme, a te informa
e a cultiva [n chip pervers vecin`tatea catastrofei.”11.
{ntr-adev`r, dac` marea majoritate a publicului
agreeaz` aceste reportaje sumbre, sunt ]i unii care pur
]i simplu au renun\at s` mai urm`reasc` ]tirile din acest
motiv. “}tirile [mi fac rù”, spun ei.
{n Statele Unite, informa\ia general` de natur`
criminal` deschide 72% din jurnalele televizate locale ]i
ocup` [ntre 29-33% din durata acestora12. Un alt aspect
demn de remarcat este c` opiniile pe care le pot suscita
aceste informa\ii sunt foarte uniforme, nu exist` dec@t
o reac\ie rezonabil`: condamnarea (de c`tre telespectatori) criminalilor ]i violatorilor, “trebuie mai mult`
aten\ie la volan”, “ce nenorocire ]i inunda\iile astea” etc.
Ce altceva se poate spune?
De aceea, aceste informa\ii au uneori ]i un rol
diversionist, ele ab`t@nd aten\ia de la unele chestiuni
controversate.
Aceste ]tiri catastrofice apar [n prim-planul jurnalelor de ]tiri [n detrimentul informa\iilor privind
problemele politice, economice ]i sociale interne ]i a
informa\iilor interna\ionale. Acestea sunt considerate
neatr`g`toare, monotone, plictisitoare. Nu se pot oferi
imagini interesante ]i de aceea nu sunt considerate at@t
de adecvate pentru televiziune. Aceia]i b`rba\i [n
costume negre ]i gri, d@nd declara\ii...
{n afar` de subiectul ]tirii, e vorba ]i de tonul
prezent`rii. Informa\ia trebuie s` fie sobr` ]i neutr`, dar
la televiziune ea devine hiper-emo\ional`. Sunt relevante [n acest sens ]i genericele care preced uneori grupaje informative despre un subiect mai larg dezb`tut [n
jurnal; ele seam`n` cu clipurile promo\ionale care recomand` filme de tip thriller. Informa\ia de televiziune se
recomand` astfel la fel de palpitant` ca un asemenea
film de suspans ]i, [n plus, real`, “nu simpl` fic\iune”. Se
caut` cu febrilitate ]tirile care pot deveni o story:
“Cazul OJ. Simpson isterizeaz` America de peste
doi ani. (...) De ce acest caz banal, o dubl` crim` captureaz` opinia public`? Pentru c` este intersec\ia c@torva
mituri ale societ`\ii americane. {nt@i este o dram` pe fondul tensiunilor rasiale. (...) este apoi o poveste cu boga\i ]i
s`raci, cu succes ]i e]ec. (...) Este apoi melodrama. (...)
S.P. nr. 108/2004
Cea mai tare istorie made in Hollywood ]i nu pe ecran, ci
pe viu. Amestecul de ingrediente este excep\ional, rarisim, o man` cereasc` pentru pres`. Instantaneu, societatea american` este interesat` mai mult ca orice de subiectul OJ. Simpson. Se adaug` bine[n\eles discu\ii despre justi\ie, pres`, coduri morale, rela\iile albi-negri, sentimente. (...) Au ap`rut 60 de c`r\i (...) Nimic nu r`m@ne
nescotocit. }i asta vreme de doi ani ]i jum`tate, [n fiecare
zi. (...) Vietnamul, Watergate-ul, etc. au fot ni]te teme
provinciale, periferice [n raport cu acest proces.”13.
Informa\ia care ar trebui s` fie sobr` dob@nde]te
astfel caracteristicile divertismentului, dar exist` [ns` ]i
fenomenul invers: subiecte care ar fi indicat s` fie discutate relaxat sunt discutate pe un ton grav, chiar cu
anumit` morg` autoimpus`. Este vorba de jurnale de
]tiri ]i talkshow-uri [n care se vorbe]te despre sport, sex
sau mod`. Desigur, apar oameni ale c`ror meserii sunt
str@ns legate de aceste subiecte. Ei au adesea impresia
c` meseriile lor sunt considerate minore, frivole sau
neserioase; ar dori ]i ei prestigiul social pe care [l au
universitarii sau cadrele superioare din marile firme ]i
s` fie recunoscut faptul c` ]i [n meseriile lor e nevoie de
mult` inteligen\`, [n ciuda aparen\elor.
Tactica ]i strategia unui sport sunt ridicate la rang
de ]tiin\` ]i discutate ca atare. P@n` ]i respectabilul
Nicolae Manolescu care odat` a avut [n emisiunea sa invita\i din lumea sportului i-a pus lui Cornel Dinu, f`r` nici
o ironie, [ntrebarea: “Exist` o filosofie a fotbalului?”
Iat` a]adar cum divertismentul [ncearc` s` se
deplaseze spre zona informa\iei ]i chiar a ]tiin\ei, pentru a-]i da un plus de importan\` ]i onorabilitate, grani\a
dintre informa\ie ]i divertisment put@nd fi trecut` astfel
[n ambele sensuri.
{n ce prive]te ordinea [n care sunt prezentate
]tirile, ea ar trebui s` fie aproximativ cea a importan\ei.
Adesea [ns` chestiuni de relevan\` na\ional` sunt devansate de ]tiri spectaculoase, dar f`r` importan\`-fapte
diverse. Cum am spus ]i mai sus, acesta este cazul totu]i mai fericit, [n care ]tirile importante nu sunt pur ]i
simplu ignorate.
Apoi exist` uneori o alternan\` complet neinspirat` care se apropie de “tipul ideal” al lui Max
Weber14: o ]tire foarte proast`, una foarte vesel`. Fizionomia prezentatoarei (sau a prezentatorului) alterneaz`
astfel excesiv de des [ntre radios ]i grav. Produce
uneori o impresie nepl`cut` contrastul [ntre preocuparea
sau chiar consternarea pe care [ncearc` s-o afi]eze prezentatorul la o ]tire trist` ]i degajarea de peste dou`
minute, la o ]tire pozitiv`. Aceast` alternan\` exagerat`
poate avea efecte nocive asupra telespectatorului, care
sf@r]e]te [n indiferen\` ]i cinism. Totu]i, nu i se poate
cere unui prezentator s` trìasc` toate tragediile pe care
le prezint`; ar c`dea [ntr-o depresie grav`.
24
Dezbateri
M` voi referi [n final la talkshow-urile pe teme
politice, economice ]i culturale. Este important` alegerea invita\ilor, num`rul lor ]i presta\ia moderatorilor.
invita\ii sunt [n principal de dou` feluri. {n primul r@nd,
oamenii momentului, cel mai adesea politicieni care
de\in diferite posturi [n ierarhia partidelor sau [n administra\ia de stat (mini]tri, primari etc.) sau directori de
mari firme. {n al doilea r@nd, “anali]ti”, jurnali]ti sau
personalit`\i ale lumii intelectuale. Problema este [n
special selec\ia [n cazul celei de a treia categorii. Adesea sunt prezenta\i ca mari valori intelectuale oameni
care nu se bucur` de aceast` reputa\ie [n cazul comunit`\ii profesionale: “Ace]ti scriitori pentru nescriitori
]i filosofi pentru nefilosofi, ]i a]a mai adeparte, vor
avea o cot` de televiziune, o pondere jurnalistic` ce nu
corespunde c@tu]i de pu\in ponderii specifice de\inute
de ei [n interiorul universului lor specific.”15
De ce sunt invita\i ace]ti profesioni]ti de m@na a
doua sau a treia? Au unele calit`\i “mediatice”: se
exprim` mai fluent, mai colorat, au “priz` la public”,
sunt mai prezentabili etc. Ei accept` s` tr`deze imperativele intelectuale [n favoarea imperativelor televiziunii. La televiziune este mai important dac` o analiz`
este prezentat` [ntr-un regim stilistic atr`g`tor, dec@t
dac` ea este pertinent` ]i consistent` intelectual.
{n ce prive]te num`rul invita\ilor, cred c` patru
este maximul la care mai poate avea loc o dezbatere [n
care s` se expun` argumente ]i contraargumente. Altfel,
timpul care este acordat fiec`ruia devine prea scurt ]i
moderatorul este [mpov`rat ]i cu sarcina de a veghea la
[mp`r\irea corect` a timpului fiind silit adesea s`-]i [ntrerup` invita\ii (este de asemenea adev`rat c` unii invita\i
sunt extrem de [ndr`gosti\i de propriile ra\ionamente),
unii moderatori f`c@nd-o [ntr-o manier` penibil`16.
Foarte important` este, [n sf@r]it, presta\ia moderatorului. Exist` moderatori care nu sunt interesa\i s`
stimuleze opiniile invita\ilor, ci s` se pun` pe sine [n
prim plan ]i chiar s` transforme emisiunea [ntr-un oneman show (sau one-woman show)17. Moderatorul trebuie s` p`streze mereu o cale de mijloc. Trebuie s` fie
politicos f`r` a fi subaltern, amabil f`r` a c`dea [ntr-o
familiaritate exagerat`, incisiv f`r` a deveni justi\iar,
suveran f`r` a fi arogant etc. Celor mai mul\i moderatori
le lipsesc unele sau altele din aceste calit`\i.
Toate acestea sunt motive pentru care informa\ia
televizat` distorsioneaz` ]i manipuleaz` ]i, [n ultim`
instan\`, dezinformeaz`. {n condi\iile dictaturii audien\ei, adev`rul trece pe planul doi. Ryszard Kapuscinski
constata cu privire la presa scris`: “Alt`dat`, veridicitatea unei nout`\i reprezenta valoarea sa cea mai [nsemnat`. {n zilele noastre redactorul-]ef sau directorul unui
ziar nu mai cer ca o informa\ie s` fie adev`rat`, ci ca ea
s` fie interesant`. Dac` se consider` c` nu este, nu vede
lumina tiparului. Din punct de vedere etic, schimbarea
este considerabil`”18.
Acestea sunt [nc` ]i mai valabile [n privin\a
televiziunii ]i nu cred c` se vor observa schimb`ri
semnificative [n viitorul previzibil.
NOTE
De]i nu sunt deloc un admirator al proiectului de lege Pruteanu,
voi folosi [n cele ce urmeaz` cuv@ntul “audien\`” ]i nu mai tehnicul “audimat”. Nu voi folosi nici rating ]i share (de fapt, market
share-cot` de pia\`).
2
Ignacio Ramonet, Tirania.comunic`rii, Editura Doina, Bucure]ti,
2000, p. 15. Nu se cuantific` exact ce [nseamn` “cu regularitate”,
dar, orice ar [nsemna, sc`derea r`m@ne clar`.
3
Ignacio Ramonet, op. cit., p. 87.
4
Butad` relatat` de Clifford Stoll [ntr-un interviu din Der Spiegel,
18.10, 1999, p. 303.
5
Alexis de Tocqueville, Despre democra\ie [n America, Editura
Humanitas, Bucure]ti, 1992.
6
Jose Ortega y Gasset, Revolta maselor, Editura Humanitas,
Bucure]ti, 1994.
7
Vezi Lavinia Stan, Living La Vida Loca. Telenovelas and postcommunist transition, [n “Sfera Politicii”, nr. 105.
8
Ignacio Ramonet, op. cit., p. 88.
9
Pierre Bourdieu, Despre televiziune, Editura Meridiane,
Bucure]ti, 1998, pp. 16-17.
10
Cristian Tudor Popescu, R@sul mor\ii, [n “Adev`rul”, 20.09.2002.
11
Andrei Ple]u, Dreptul de a nu fi informat, [n “Dilema”, nr. 144,
13-19.10.1995. Text reluat [n Andrei Ple]u, Chipuri ]i m`]ti ale
tranzi\iei, Editura Humanitas, Bucure]ti, 1996, pp. 377-379.
12
Serge Halini, Un jurnalist de racolare, [n “Le Monde Diplomatique”, august 1998, apud Ignatio Ramonet, op. cit., p. 93.
13
Stelian T`nase, L.A. vs. N.Y. Jurnal american, Editura Polirom,
Ia]i, 1998, pp. 87-89.
14
Max Weber, Teorie ]i metod` [n ]tiin\ele culturii, Editura
Polirom, Ia]i, 2001, pp. 46-59.
15
Pierre Bourdieu, op. cit., p. 69.
16
Vezi emisiunile lui Adrian Pùnescu de acum 2-3 ani, [n care
num`rul invita\ilor varia cam [ntre 8-12. Realizatorul se r`stea
adesea la invita\i ]i chiar ]i la invitatele sale, pentru c` trebuia s`
vorbeasc` ]i altcineva. {n general aceste emisiuni arat` cu o
acurate\e de “tip ideal” cum nu trebuie realizat un talkshow. Ar
merita un studiu separat.
17
{n Rom@nia (lu@nd [n calcul ]i emisiunile de divertisment),
Florin C`linescu, Teo Trandafir, Adrian Pùnescu ]i Andrei Gheorghe reprezint` aceast` categorie.
18
“Courrier International”, 9.10.1997, apud Ignacio Ramonet, op.
cit., p. 28.
1
VLAD FLONTA - a absolvit Facultatea de }tiin\e Politice
]i Administrative a Universit`\ii Bucure]ti. Din 1997,
consultant ]i intermediar de afaceri independent. {n
2003, admis la doctorat la Goethe-Universität Frankfurt am Main, cu o tez` despre elitele economice postcomuniste.
25
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
Emergenåa şi natura
contagioasã a fascismului
MIHAI CHIOVEANU
Since 1945, scholars all over Europe and in the US never ceased to quest for a
comprehensive definition of fascism. However, their efforts were directed mainly toward
understanding the complex nature of the regimes in Hitler’s Germany and Mussolini’s Italy.
Less attention was paid to the bulk of small, “unsuccessful” fascist movements. Based mainly
but not exclusively on the “retrodictive theory on fascism” proposed by Stanley Payne in
1996, the present article focuses on the early years of European fascism(s) in an attempt
to identify the very roots and essence of this continent-wide, modern political phenomenon,
nonetheless the factors that insured or on contrary limited its success in various countries.
{n 1996, istoricul american Stanley Payne propunea o teorie general`, universal valid`, care s` dea
cuprindere tuturor defini\iilor monocauzale, adesea
reduc\ioniste, privind emergen\a ]i natura contagioas` a fascismului european. Teoria sa []i propunea
elucidarea circumstan\elor particulare “care trebuie
s` fi existat [ntr-o \ar` european`, [n perioada interbelic`, pentru ca o mi]care fascist` s` se fi putut dezvolta”. Interesat s` ofere cercet`torilor o solid` baz`
de plecare pentru viitoare studii comparative de amploare, Payne se arat` dispus s` ia [n calcul toate
mi]c`rile fasciste din epoc`, indiferent de succesul
politic al acestora. Faptul c`, din perspectiva voturilor smulse de fasci]ti, cele mai multe dintre mi]c`rile ]i partidele europene se pozi\ioneaz` mai aproape de norma de 0,7% (Falanga spaniol`), nu de cea
de 38% (NSDAP), are importan\`, [ns`, spune Payne, ar fi o eroare s` l`s`m [n afara analizei mi]c`ri
precum cea spaniol` ]i s` ne uit`m doar la cele ce
ating cel pu\in media de 15-20% din voturi.1
Tabelul schematic propus de Payne pentru a-]i
sus\ine teoria cuprinde urm`toarele elemente:
Factori culturali
1. Puternic` influen\` a crizei culturale de fin de siècle.
2. Pre-existen\a unor puternice curente na\ionaliste.
3. O criz` a valorilor culturale u]or decelabil` dup`
primul r`zboi mondial.
4. O puternic` influen\`, mai exact provocare, din
partea fenomenului seculariz`rii.
Factori politici
1. Un stat na\ional format relativ recent (nu mai mult
de trei genera\ii de la fondare) [n momentul apari\iei
fascismului.
2. Un sistem politic apropiat de democra\ia liberal` dar a
S.P. nr. 108/2004
c`rui existen\` nu are [n spate mai mult de o genera\ie.
3. Un sistem de partide fragmentat sau [n orice caz
extrem de polarizat.
4. Existen\a anterioar` a cel pu\in unei expresii politice a na\ionalismului.
5. Existen\a unui pericol, intern sau extern, fie ]i numai aparent, dinspre st@nga politic`.
6. Un leadership efectiv.
7. Existen\a unor alia\i semnificativi [n sfera politic`.
8. Pentru a triumfa, fascismul trebuie s` accepte existen\a unui guvern cel pu\in semi-democratic [n perioada tranzi\iei spre acapararea deplin` a puterii.
Factori sociali
1. Context marcat de profunde tensiuni ]i conflicte
sociale.
2. Segmente largi ale muncitorilor ]i \`ranilor/fermierilor ce sunt sau mai exact cred c` sunt nereprezenta\i
sau subreprezenta\i de marile partide din sistem.
3. Nemul\umirea clasei de mijloc fa\` de sistemul de
partide existent, care nu o mai reprezint` ]i care duce
la importante reorient`ri politice ale acestei categorii,
reorient`ri de durat` sau doar electorale, de moment.
4. Existen\a unei minorit`\i evreie]ti.
Factori economici
1. Criz` economic` provocat` de disloc`ri sau subdezvoltare, ambele cauzate de, sau [n orice caz imputabile unei situa\ii generate de r`zboi, [nfr@ngere,
domina\ie strìn`.
2. Un nivel de dezvoltare politic ]i economic care s`
fi permis neutralizarea elitelor tradi\ionale, mai ales
a celor militare.
Factori interna\ionali
1. Probleme serioase legate de un status interna\ional generator de umilin\e ]i frustr`ri, ce \in de un
26
Dezbateri
anume grad de subdezvoltare sau de [ncerc`ri nereu]ite de a [mbun`t`\i acest status.
2. Existen\a unui model fascist extern.
Desigur, nu to\i ace]ti factori pot fi [nt@lni\i [n
cazul tuturor mi]c`rilor fasciste din Europa interbelic`. O majoritate a acestora, dincolo de unele nuan\e
specifice ]i amendamente, poate [ns` fi decelat` [n
absolut toate cazurile ]i poate oferi explica\ii pertinente privind na]terea ]i evolu\ia fascismului european. Totodat`, absen\a unora dintre factori explic`,
de la caz la caz, marginalitatea politic` ]i e]uarea
unora dintre fascisme, altfel nu neap`rat lipsite de
autenticitate.
Am indicat deja, odat` cu eviden\ierea r`d`cinilor intelectuale europene ale fascismului, mo]tenirea unei p`r\i a crizei culturale fin de siècle. Din
punct de vedere “geografic” se poate u]or observa
faptul c` aria de extindere a fascismului triumf`tor Germania, Austria, Ungaria, Italia - se suprapune
perfect celei [n care aceast` criz` cultural` a avut un
impact maxim. Plec@nd tot de aici s-ar putea explica,
p[n` la un punct, de ce [n Fran\a ]i Spania fascismul
are priz` doar la nivelul unora dintre elite ]i de ce, [n
primii ani de dup` r`zboi, ideile fasciste au mai pu\ini
sus\in`tori [n \`ri precum Rom@nia, mo]tenitoare a
Austro-Ungariei, dar mai pu\in afectat` [nainte de
1918 de aceast` criz` cultural`, mai ales [n partea
Vechiul Regat. Pentru a [n\elege [ns` impactul ]i
rolul noului na\ionalism, al militarismului, al darwinismului social, al rasismului ]i antisemitismului, ce
ajung s` compun` [n mare ideologia fascist`, nu trebuie
ignorat faptul c` acestea au relevan\` pentru fascism
nu [n formele lor originale c@t [n cele [n care ajung s`
fie vehiculate de “Genera\ia lui 1914”,2 care le combin`
cu neo-idealism, vitalism, activism, cultura anti-necesit`\ii, cultul eroilor ]i camaraderia tran]eelor.
Pre-existen\a unor puternice curente na\ionaliste ne poate spune ceva despre fascism ca stadiu
secund [ntr-un proces mai lung, ce implic` un anumit
nivel de agita\ie ]i mobilizare na\ionalist`, ce atinge
[ntre 1914 ]i 1918 un maxim [n Italia, Germania, Rom@nia. O agita\ie ]i mobilizare na\ionalist` de aceia]i amploare cunosc ]i Fran\a ]i Anglia, f`r` a se
confrunta [ns` cu apari\ia fascismului de mas`. {n
schimb, absen\a unei astfel de agita\ii ]i mobiliz`ri
na\ionaliste [n Spania aceleia]i perioade va reprezenta un handicap major pentru Falanga spaniol`.
Procesul de secularizare de dat` recent` joac`
un rol important [n m`sura [n care a deschis spa\iul
cultural necesar manifest`rii fascismului - anticlerical ]i antireligios [n cazul mi]c`rilor centrale - ]i a
reprezentat o provocare la care acesta a cùtat un r`spuns. Astfel [nc@t, o secularizare [ncheiat` cu mult
[nainte de finalul secolul XIX poate fi asociat` unui
fascism marginal, precum [n cazul Angliei, [n timp
ce, [n cazul Spaniei, insuccesul fascismului poate fi
pus, mai ales [n regiunile [n care secularizarea a avut
efecte minime, [n seama unui catolicism puternic,
capabil s` g`seasc` un r`spuns la eventualele provoc`ri din partea moderniz`rii. La fel, [n cazul Rom@niei, o secularizare imperfect` ]i de dat` recent` ar
putea explica apari\ia legionarismul ca hibrid religios, semi-eretic ]i schismatic [n misticismul sù.
Fascismul este prin excelen\` un fenomen caracteristic statelor na\ionale n`scute la 1860-1870 ]i
care nu-]i v`d satisf`cute nici [nainte de 1914 ]i nici
dup` 1918 preten\iile legate de statusul lor interna\ional, cazul Germaniei, Italiei, Rom@niei. Astfel [nc@t,
fascismul nu poate ]i nu trebuie pus doar pe seama
umilin\elor generate de [nfr@ngerea militar` din 1918,
precum [n cazul Germaniei, Austriei sau Ungariei.
Dezvoltarea t@rzie a unor sisteme politice pluraliste
]i existen\a unei democra\ii liberale recente, neconsolidate (expresia dec`derii democra\iei liberale este
nu tocmai fericit`), a c`rei existen\` se [ntinde de-a
lungul a cel mult o genera\ie, joac` un rol la fel de
important [n emergen\a fascismului. Aceast` democra\ie neconsolidat` are pe de o parte “meritul” de a
pune cap`t conservatorismului tradi\ional f`r` a elimina [ns` na\ionalismul de factur` anti-liberal`, pe
de alt` parte ea ofer` fascismului un mediu politic
propice, [n care acesta se poate dezvolta ]i [nflori.
Libertatea le ofer` fasci]tilor posibilitatea de a mobiliza permanent masele, de a apela totodat` at@t la
tehnicile conven\ionale ale luptei politice, pe care le
[mbin` cu un stil politic diferit, c@t ]i la cele insurec\ionale. Cazul italian ]i cel german sunt cele mai grìtoare [n acest sens, [ns` nu trebuie uitat c` ascensiunea fascismului [n aceste state este asigurat` ]i de
fragmentarea, de polarizarea extrem` a sistemului de
partide. {n Anglia ]i Fran\a fascismul nu poate profita [ns` de existen\a acestui clivaj [ntre diferitele
for\e politice clasice, [n timp ce Ungaria, unde putem
vorbi despre cel mult o democra\ie semiliberal` sub
regimul Horty, unde avem o conducere exercitat` de
o elit` conduc`toare ]i unde exist` restric\ii electorale combinate cu corup\ie, Crucile cu s`ge\i nu reu]esc niciodat` s` devin` altceva dec@t expresia unui
protest popular.3
Existen\a unui pericol, intern sau extern, fie ]i
numai aparent, venit dinspre st@nga politic`, a reprezentat una din tezele cel mai des vehiculate at@t de
comuni]ti, c@t ]i de c`tre fasci]ti ]i conservatori. {n
cazul Italiei, s-a vorbit constant despre acei bienio
rosso, despre spectrul ]i realitatea unui maximalism
social revolu\ionar, care ar fi motivat violen\a squa-
27
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
drelor lui Italo Balbo, Dino Grandi, Roberto Farinaci, c@t ]i atitudinea [ng`duitoare a autorit`\ilor fa\`
de fascism.4 {n Germania, fascismul ]i nazismul au
fost permanent interpretate ca reac\ie la valul de marxism revolu\ionar de dup` r`zboi, la existen\a unui
guvern social-democrat ]i a unui partid comunist
extrem de puternic ]i bine organizat, primul din Europa [n afara grani\elor URSS-ului. {n cazul Austriei
se invoc` socialismul din “Viena Ro]ie”, iar [n cel al
Spaniei polarizarea din timpul r`zboiului civil. Prezen\a unui pericol de st@nga nu poate explica [ns`
singur` apari\ia fascismului c`ci, [n cazul Ungariei,
confruntat` cu revolu\ia condus` de Bella Kun, urmat` de interven\ionism extern, dar ]i de spaim` ]i
mobilizarea la dreapta a unei [ntregi genera\ii de anticomuni]ti, nu fasci]tii c@t conservator-autoritari ]i
dreapta radical` controleaz` jocul politic, iar [n Polonia, (re)n`scut` din victoria lui Pilsudski asupra Armatei Ro]ii, dictatura militar` lipsit` de cert` culoare
ideologic` instaurat` [n 1926, dup` un scurt ]i dezam`gitor experiment democratic, inhib` definitiv orice poten\ial` dezvoltare a fascismului. Mi]carea fascist` din Rom@nia devine [n anii 1930 a treia ca importan\` [n Europa [n condi\iile [n care amenin\area
dinspre st@nga se reduce la existen\a frontierei permanente cu URSS-ul, care nu vrea s` recunoasc`
Basarabia ca teritoriu rom@nesc. Ceea ce nu [nseamn`
c` at@t scurta amenin\are extern` reprezentat` de Republica Sfaturilor din Ungaria, c@t ]i valul de greve,
mi]c`rile sindicale ]i simpatiile de st@nga din mediile universitare ]i studen\e]ti de dup` r`zboi nu ar
conta [n ecua\ia fascismului [email protected]
Prezen\a lui Mussolini ]i Hitler [n fruntea celor mai de succes mi]c`ri fasciste europene i-a f`cut
pe mul\i s` reduc` succesul acestora la existen\a
unui lider charismatic ]i, uneori, a unui leadership
efectiv. Oswald Mosley, extrem de charismatic ]i
foarte bun organizator ]i Ferenc Szàlasi, nici foarte
charismatic ]i mai ales deloc preocupat de organizarea mi]c`rii sale, contrazic aceast` tez`. Fascismul
r`m@ne marginal [n Anglia ]i se bucur` de un uria]
sprijin popular [n Ungaria, poate chiar de mai mult
sprijin dec@t Garda de Fier [n Rom@nia. {n cazul
acesteia din urm` [ns`, lipsa unui lider charismatic ]i
bun organizator se va dovedi fatal` [n anii 1940
c@nd, de]i ajuns la putere, Horia Sima se dovede]te
incapabil s` consolideze mi]carea ]i s` extind`, la nivelul aparatului central ]i [n teritoriu, structurile partidului, prefer@nd [n schimb tehnica pur insurec\ional` de preluare integral` a puterii.
Fascismul nu reprezint` doar produsul unor
crize culturale ]i politice. Pentru a se dezvolta ]i transforma [ntr-o mi]care de mas` el are totodat` nevoie
S.P. nr. 108/2004
de un context marcat de profunde ]i prelungite tensiuni ]i conflicte sociale. Nimeni nu pune sub semnul
[ntreb`rii aceast` condi\ie sine qua non. Singura problem` serioas` din acest punct de vedere o reprezint`
faptul c`, cel mai adesea, cercet`torii au fost tenta\i
s` se rezume la definirea fascismului ca exponent al
nemul\umirilor straturilor inferioare ale clasei de mijloc, ale micii burghezii. Mult timp nici m`car nu s-a
pus problema dac` nu cumva fascismul s-ar fi bucurat
de sprijinul ]i votul altor categorii de nemul\umi\i.
De]i, [n cazul Italiei, era evident faptul c` aceste straturi de mijloc ale societ`\ii nu au avut o contribu\ie
fundamental` la na]terea fascismului ]i c` ele au
ajuns s` domine numeric r@ndurile PNF abia dup`
instaurarea dictaturii.6 {n faza ini\ial` [ns`, mi]carea
se bucurase de sprijinul ]i voturile venite inclusiv
dac` nu majoritar dinspre muncitori, fermieri ]i proletariatul agricol.7 Nici m`car [n cazul, considerat
paradigmatic, al Germaniei, sau [n cel al Austriei ]i
al Spaniei, nu era absolut evident c` doar clasele de
mijloc aderaser` la fascism [n m`sura [n care []i pierduser` [ncrederea [n sistemul de partide existent,
prea liberal ]i fragmentat, incapabil s` le mai reprezinte ]i apere drepturile. Analize precum cea a lui
Thomas Childers p`reau a indica [n cazul NSDAP –
singurul unde datele p`strate fac posibil` o astfel de
analiz` – c` acesta reu]ise s` atrag` deopotriv` de
partea lui “blue and white collars”, oferind [n anii
1930 mai cur@nd imaginea unui “catch all party”.8
Cazurile Ungariei ]i Rom@niei, unde existen\a acestor clase de mijloc era problematic` ]i, dup` unii
autori, [n mod for\at sus\inut` doar pentru a argumenta la r@ndul ei teoria marxist` asupra fascismului, par
la r@ndul lor s` sprijine acest punct de vedere. {n
fond, elitele maghiare ]i cele rom@ne]ti, mai ales
fostele elite, vor juca un rol important doar la nivelul
conducerii mi]c`rilor fasciste, [n timp ce marea
mas` a membrilor ]i votan\ilor va fi compus` din
muncitori ]i din \`rani pe care partidele politice existente nu reu]esc s`-i integreze ]i s`-I reprezinte.
Existen\a unei minorit`\i evreie]ti pare a fi jucat ]i ea un rol important [n marea majoritatea a cazurilor, anti-semitismul fiind considerat una din tr`s`turile de baz` ale fascismului european. Cu toate
acestea, [n cazul Italiei nu putem vorbi aproape deloc despre anti-semitism [nainte de anii 1930, c@nd,
izolat, pe fondul radicaliz`rii fascismului italian,
lideri fasci]ti precum Roberto Farinacci devin ferven\i sus\in`tori ai antisemitismului ]i ai introducerii
legisla\iei rasiale naziste. {n anii 1920 Mussolini
respinge [ns` anti-semitismul – o va face dealtfel
constant ]i public p[n` [n 1934 – , mul\i dintre sus\in`torii ]i membrii partidului sù fiind evrei.9 Desigur,
28
Dezbateri
nazismul, legionarismul, fascismul maghiar, rexismul ]i multe alte fascisme europene nu pot fi [n\elese
[n absen\a anti-semitismului lor, ceea ce ar indica
faptul c` fascismul italian sau falangismul par mai
cur@nd excep\ii de la regul`. Primele nu pot fi [ns`
reduse doar la ]i explicate exclusiv prin intermediul
anti-semitismului pentru c`, de exemplu, [n \`ri precum Lituania ]i Polonia, unde putem vorbi despre
existen\a unui anti-semitism popular ]i letal, cu greu
putem men\iona existen\a fascismului.
Nici factorii economici nu spun prea multe
despre emergen\a ]i evolu\ia fascismului. {n primul
r@nd pentru c` acesta apare at@t [n state dezvoltate
din punct de vedere industrial ]i cu nivel de educa\ie
ridicat, c@t ]i [n \`ri cu economie preponderent agrar` ]i
marcate de analfabetism. }omajul statistic [nregistrat
[n Germania anilor 1930-1933 a oferit ]i continu` s`
ofere o explica\ie forte pentru atrac\ia exercitat` de
promisiunile nazi]tilor. {ns` un nivel asem`n`tor al
]omajului ating ]i \`ri precum SUA [n timpul lui
Hoover ]i Roosvelt, f`r` a cunoa]te [ns` fascismul.
Prin urmare, nu criza economic` [n sine explic`
apari\ia fascismului sau ascensiunea acestuia - Hitler
ajunge dealtfel la putere [ntr-un moment [n care
criza [ncetase, iar economia german` d`dea semne
evidente de revitalizare - c@t modul [n care ea este
perceput` ]i explicat` ca o consecin\` a [nfr@ngerii, a
domina\iei strìne prin intermediul capitalului etc.
Asta ar explica de ce [n fond, to\i fasci]tii [mp`rt`]esc
aceia]i ur` fa\` de “marile plutocra\ii capitaliste” ]i
fa\` de “agen\ii interni ]i externi” ai acestora.
Dintre factorii interna\ionali care au contribuit
la na]terea fascismului am men\ionat deja problemele
legate de statusul interna\ional generator de umilin\e
]i frustr`ri, fie c` acestea \in de [nfr@ngere militar`,
privarea de teritorii revendicate, subdezvoltare, domina\ie extern`, etc.10 Exemplele cele mai pertinente
[n acest sens sunt Germania ]i Ungaria, dar ]i Italia,
care de]i [nving`toare la 1918 consider` c` victoria
sa a fost mutilat` la congresul de pace de la Versailles. Cazul Rom@niei seam`n` oarecum cu cel al
Italiei, pentru c`, de]i se num`r` printre marii [nving`tori ai r`zboiului ]i prime]te mai multe teritorii
dec@t sperase ini\ial, Rom@nia consider` c` nu este
tratat` corespunz`tor de c`tre alia\ii sì, ba chiar este
umilit` atunci c@nd i se impune tratatul minorit`\ilor.
La asta se vor adùga pe parcurs incapacitatea de a
ajunge la nivelul de dezvoltare economic` la care
sperase s` ajung` [n euforicii ani de dup` r`zboi, c@t
]i problemele generate de procesul de unificare ]i
mai ales de integrare a noilor provincii.11
Last, but not least, [n cele mai multe dintre
cazuri, un rol aparte [n emergen\a fascismelor na\io-
nale revine existen\ei unui model fascist extern. Din
astfel de modele celelalte fascisme se inspir` ]i totodat` [n aceste “antecedente” g`sesc o prim` confirmare a juste\ei cauzei lor. Tot modelele externe de
succes explic`, chiar dac` doar par\ial, natura contagioas` a fascismului [n Europa. Spun par\ial pentru
c` Mussolini se inspir` prea pu\in din surse externe,
[n primul r@nd pentru c` beneficiaz` doar de existen\a
unor forme de pre, quasi ]i proto-fascism european.
Hitler se vede [ns` nevoit a recunoa]te rolul inspirator jucat de curajosul lider italian. Restul fasci]tilor europeni sunt aproape cu to\ii influen\a\i de
Fascism ]i nazism din care fur` ]i copiaz` copios,
chiar dac`, dup` o prim` faz`, nu mai recunosc acest
lucru, se dezic de modelele lor sau spun, [n stil protocronist, c` ideile fundamentale le aveau [nainte de
a fi auzit de vreunul dintre cei doi mari lideri ai
fascismului european. Ultimii au [ntruc@tva dreptate
c`ci rolul modelului extern nu trebuie exagerat, dincolo de mimetism fiecare mi]care fascist` serioas`
beneficiind de propriile-i r`d`cini na\ionale, din
exemplele externe prelu@nd mai cur@nd elemente de
suprafa\` ce \in de stil ]i organizare. Dealtfel, cu
excep\ia nazismului austriac, toate mi]c`rile fasciste
care au redus totul doar la importul mimetic al unui
astfel de model verificat au e]uat.
Cei mai mul\i dintre factorii extrinseci men\iona\i de teoria lui Payne [l pot ajuta pe istoric doar [n
efortul de a interpreta fascismul din perspectiva raporturilor acestuia cu capitalismul, construc\ia na\iunii, procesul de modernizare etc. Nu spun [ns` mai
nimic despre dinamica intern` a fascismului ]i nici
nu faciliteaz` analizarea acesteia. Or, [nainte de a fi
mi]care, partid, regim; fascismul este un m`nunchi
de axiome centrale, ce compun ideologia distinct` a
fascismului generic, ideologie de la care, [n practic`
]i [n func\ie de contextul na\ional, politic, cultural,
etc. se ajunge la extrem de diferitele manifest`ri ale
fascismului politic. Permanent preg`tit s` sintetizeze
idei ]i teorii preluate dintr-un spectru extrem de larg,
d@nd dovad` de flexibilitate, acest late-comer urc`
pe scena politic` saturat` de sistemele de valori ]i
teoriile politice ale rivalilor unde, mul\umit` spiritului sù mercurial ]i cameleonismului, [mprumut`
din alte doctrine ale timpului. Astfel [nc@t contribu\ia
fascismului la fascism pare a se reduce la celebrarea
activismului, la vitalism, aspecte mitice ]i mistice
ce-i permit a se erija [n for\` politic` capabil` s`
creeze un nou tip de om, s` regenereze na\iuni, societ`\ii, rase, civiliza\ia european`. Odat` asumat
acest fapt, r`m@ne de explicat cum a reu]it aceast`
“radical`, na\ional holistic`, A Treia Cale”, ceva mai
mult dec@t “na\ionalism plus socialism”, s` atrag`
29
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
suportul maselor, al indivizilor ce apar\ineau adesea
unor categorii sociale aflate pe pozi\ii diferite ]i
adesea, teoretic vorbind, ireconciliabile.
O explica\ie posibil` pentru succesul fascismului ar fi cea oferit` de Gerald M. Platt [n termenii
socio-psihologiei. Mai exact, spune Platt, nu doar [n
cazul fascismului ci [n absolut toate cazurile [n care
avem de a face cu fenomene revolu\ionare ]i revolu\ii,
dinamica intern` a acestora nu poate fi tradus`, redus` in abstracto, la o singur` clas` (de mijloc [n
cazul nostru) sau un singur tip psihologic de personalitate a participantului la revolu\ie. Masa participan\ilor la orice revolu\ie este prin excelen\` heterogen`, iar atrac\ia exercitat` de respectiva revolu\ie
nu poate fi explicat` monocausal.12 Dealtfel, spune
tot Platt, inclusiv limbajul la care apeleaz` revolu\ionarii, mai ales fasci]tii, pentru a da un sens crizei revolu\ionare, este lipsit de omogenitate. El se adreseaz` tuturor, nu vorbe]te clasei ci comunit`\ii ]i se
raporteaz` la totalitatea experien\elor acesteia pentru
a-i putea vorbi (tot) [n numele unei iluzii ]i oferii solu\ii totale, nu de clas` ]i nici individuale. Magia
const`, [n cazul particular al fascismului, [n posibilitatea individului de a participa, ca parte a unui
[ntreg, la rena]terea iminent` a na\iunii din cenu]a
r`zboiului, din criza [n care o aruncase vechea ordine. Prin urmare, convertirea lui la fascism, sub amenin\area bol]evismului, trebuie [n\eleas` [n primul
r@nd ca experien\` ]i investi\ie psihologic`.13 Dac`
ne g@ndim la sindromul emo\ional al membrilor freikorps14 ]i al membrilor tuturor mili\iilor paramilitare
din Europa post-1918, la fanatismul ultra-na\ionalist
al celor pe care Hobsbawm i-a numit “Rambo’s of
the 1920s”, indivizi dispu]i s`-]i ucid` adversarii politicii, ai na\iunii, atunci nu putem dec@t s`-i d`m
dreptate lui Platt.
Chiar dac` fascismul nu se adreseaz` numai
acestor fo]ti combatan\i, mai exact acelora dintre ei
care afirmau, precum Ernst Von Solomon, c` “nu
]tiam ce vrem, dar ceea ce ]tiam deja nu vroiam s`
accept`m”,15 nu trebuie uitat faptul c` ace]tia sunt
printre primii atra]i de noua ideologie ]i c` mul\i dintre ei r`m@n poate cei mai constan\i ]i fideli suporteri
ai cauzei acestuia. }i mai sigur este faptul c`, [n absen\a unor astfel de militan\i combatan\i, a unor oameni precum acei arditii, care [l vor urma pe Italo
Balbo [n campaniile sale de pedepsire din Ferarra,
indivizi care scriau cu propriul s@nge, pe bandajele
lor, “pu\in [mi pas`”, fascismul nu ar fi reu]it s` se
impun` at@t de repede. Sau poate c` nu ar fi reu]it s`
o fac` niciodat`.
Cele de mai sus par a face trimitere explicit`
la perioada primului r`zboi mondial ]i a consecin\elor
S.P. nr. 108/2004
acestuia. {n absen\a acestei experien\e catastrofale ]i
seminale pentru multe dintre catastrofele secolului
XX16 na]terea fascismului, nu doar a lui, nu poate fi
[n\eleas`. Prima ]i cea mai natural` ]i legitim` [ntrebare [n acest sens ar fi urm`toarea: De ce nu s-a
ajuns mai devreme la fascism din moment ce ideile,
r`d`cinile na\ionale ]i tradi\iile politice ale acestuia
existau deja? Ce aduce [n ecua\ia fascismului (]i
comunismului) confruntarea cu aceast` “ultim` frontier`”, acest Armagedon pe care [l a]teptase o [ntreag`
genera\ie?17 R`spunsul, extrem de complex, include
printre multe altele m`celul la scar` industrial` ]i
primul mare genocid, cel al armenilor din 1915,18 un
generational turnover, un val revolu\ionar de st@nga
]i unul de dreapta (na\ionalist) f`r` precedent, o revolu\ie comunist` triumf`toare ]i, [n replic`, un val de
reforme politice ]i sociale care [mping Europa [n
epoca maselor, a democra\iei create peste noapte ]i
[n absen\a celei mai elementare educa\ii democratice,
p`str@nd astfel reticen\a elitelor de secol XIX fa\` de
popor ]i pe cea a poporului fa\` de topul politic.19
*
Plec@nd de la universal ]i/sau na\ional, europenii ie]i\i din r`zboi vor s` inventeze o nou` lume
politic` [n baza unor religii complementare ]i antagoniste pentru a ajunge [n final ]i [ntr-un caz ]i [n
cel`lalt la catastrof`.20 Nici comunismul ]i nici fascismul nu reu]esc s` se impun` [n absolut toate
statele europene. {]i las` [n schimb amprenta asupra
[ntregului continent prin contribu\ia lor direct` sau
indirect` la metamorfozarea lumii de dinainte de
1914, capitalist` economic, liberal` politic, burghez`
[n mentalit`\i, o lume eurocentric` a c`rei ax` o reprezenta ideea de progres material ]i moral, [ncrederea [n ]tiin\`, cunoa]tere, educa\ie.21 Transformarea
vechii lumi – contemporanii vorbesc despre moartea
acesteia – [ncepe odat` cu izbucnirea primul r`zboi
mondial [n timpul c`reia, spune un Karl Kraus, umanitatea []i trìe]te ultimele zile.
R`zboiul distruge edificiul civiliza\iei secolului XIX, produce falii politice, sociale, morale, economice pe care lumea de dup` 1918 nu le mai poate
acoperi, de]i [ncearc` cu disperare acest lucru. Atmosfera creat` at@t pe front c@t ]i acas` se va dovedi
propice at@t pentru fascism c@t ]i pentru comunism,
vl`stare ale situa\iei politice nou create. Reizbucnirea
fl`c`rii revolu\ionare pe care oamenii politici ai secolului XIX credeau c` o au sub control va face posibil` relansarea la st@nga a credin\ei [n lupta cea mare
]i final` pentru r`sturnarea capitalismului. La 19171918 diferen\a fundamental` const` [n noua atitudine
a dreptei, care nu se mai mul\ume]te doar s` deteste
amenin\area st@ngii ]i s`-i condamne uneltirea, ci
30
Dezbateri
ajunge s`-i accepte provocarea.22 Dreapta european`
de dup` r`zboi ]i chiar ]i cea de la [nceputurile acestuia nu mai seam`n` cu vechea dreapt` european` de
secol XIX. Nu mai este doar autoritar-conservatoare
ci ]i neoconservatoare, nu mai este na\ionalist` ci
ultra-na\ionalist`, nu se mai rezum` doar la radicalism ci sus\ine extremismul politic. Mai mult, [nceteaz` a mai fi doar contra-revolu\ionar`. R`zboiul [i
ofer` suportul popular, de mas`, de care dreapta
clasic` nu beneficiase niciodat`.
Prea pu\in din aceast` atmosfer` revolu\ionar`
a finalului transpare la [nceputul r`zboiului. La
st@nga se poate chiar vorbi despre un e]ec al ideii
revolu\ionare c`ci 1914 aduce triumful na\iunii asupra clasei, iar ceasul grevei generale las` locul, cu
sau f`r` asasinarea lui Jean Jaures, clipei unit`\ii na\ionale. {ns` nici [n acest caz nu avem de a face, cu mici
excep\ii, doar cu un na\ionalism hipertrofiat. 1914
[nregistreaz` existen\a [n capitalele europene a unui
cocktail ideologic din care nu lipsesc nici sentimentele democratice, nici patriotismul. Acelea]i sentimente vor fi [ns` traduse [n cu totul al\i termeni dup`
patru ani de r`zboi modern, total ]i democratic [n
timpul c`ruia nici unul dintre combatan\i nu se zg@rce]te [n ce prive]te resursele materiale, greut`\ile
[ndurate de civili, s@ngele “soldatului necunoscut”.23
{mp`r\irea beligeran\ilor [n [nvin]i ]i [nving`tori
devine o biat` conven\ie dac` ne g@ndim la degradarea moral` ]i fizic` a oamenilor, la deficien\a emo\ional` a conduc`torilor acestui r`zboi mecanizat, la
vocifer`rile demagogice ]i beliciste ale patrio\ilor de
meserie din spatele frontului, la atmosfera creat` de
patru ani de cenzur`, ]ovinism, conformism (al opiniei publice), la economia centralizat` ]i planificat`,
etc. Dincolo de iluzia victoriei ]i de frustr`rile generate de [nfr@ngerea din final, toate statele combatante
asist` la sf@r]itul civiliza\iei liberale a Europei. La
belle epoque moare [n decursul a patru ani de regim
de r`zboi ce las` omenirii drept mo]tenire “modele
pentru poten\iali tirani” ]i mase de oameni transforma\i [n sclavi ai tehnicii ]i ai propagandei.
Despre fascism s-a spus c` ar reprezenta cea
mai important` contribu\ie a intelectualilor genera\iei
de la 1914 la politica european` interbelic`.24 Despre
comunism s-a spus c` ar reprezenta doar cealalt`
mare aventur` politic` a aceleia]i genera\ii.25 }i [ntr-un
caz ]i [n cel`lalt s-a insistat asupra deziluziilor acelor solda\i care, [ntor]i acas` de pe front, refuz`
[ntoarcerea la normalitatea de dinainte de r`zboi pentru c` vor s` dea un sens ]i o finalitate r`zboiului, se
aga\` de ideea de revolu\ie pentru a [mpiedica spiritul c@]tigului s` ia locul spiritului de sacrificiu.26
{ntr-adev`r, cei mai mul\i dintre “ofi\erii” ]i
“solda\ii” fascismului european, sunt membrii acelei
genera\ii r`mase [n memoria Occidentului ca Genera\ia lui 1914, a celor n`scu\i [ntre 1890 ]i 1900 ]i
care particip` la experien\a unic`, religioas` dup`
unii dintre ei, a primului r`zboi mondial. Din r@ndurile acestei genera\ii, mai ales dintre cei care, odat`
[ntor]i acas`, refuz` pacea ]i nici nu caut` evadarea
[n cotidian, fascismul []i va recruta aceea tran]eocra\ie,
o aristrocra\ie a viitorului ]i a ac\iunii de care vorbea
Mussolini27, c@t ]i armata de voluntari dispu]i s` continue acas`, [n prelungirea r`zboiului clasic, lupta
[mpotriva inamicului din tran]eele politicii interne.
Unii dintre ei se las` atra]i de fascism doar pentru c`
[n anii r`zboiului ajunseser` s` cread` [ntr-o nou`
religie a c`rei esen\` consta [n ideea distrugerii totale
urmate de rena]tere. Al\ii doar pentru c`, dup` ce
serviser` sub drapelele na\ionale timp de patru ani,
accept@nd totodat` ideea sacrificiul suprem, cred c`
fascismul le ofer` dreptul de a juca rolul de judec`tori
direc\i ai contractului social.
De la cei din genera\ia de dinainte, de la un
Barres, Peguy, Lagarde, Sorel, Pareto, Nietzsche, Gentile etc. membrii genera\iei lui 1914 mo]teniser` o
nou` viziune asupra lumii decadente [n care trìau,
criticismul, dar ]i “optimism” [n ce privea viitorul.
Cred, ca ]i unii dintre mae]trii lor, c` o nou` moralitate ar putea salva omenirea ]i sunt convin]i c` civiliza\ia, achizi\ie precar`, poate fi ]i trebuie permanent
[nnoit` prin distrugere ]i recreare.28 Ce [i deosebe]te
de [nainta]ii lor este hot`r[rea de a [nlocui contemplarea cu ac\iunea. Vor s` fie doers nu thinkers.29
Nu to\i cei obseda\i de decaden\a ]i rena]terea
Occidentului ]i a omului occidental se vor l`sa atra]i
de fascism. Unii sunt atra]i de socialism pe care [l
traduc [n formula democratiz`rii institu\iilor politice
+ extinderea dreptului de participare la via\a politic`
+ eliminarea inechit`\ilor sociale, pentru ca ulterior
s` treac` la liberalism sau la fascism. Pentru acesta
din urm` vor opta mai ales acei intelectuali proveni\i
din clasele de mijloc, care considerau c` socialismul
este prea plebeian, prea materialist ]i prea ata]at de
un marxism steril. De]i anti-burghezi ]i nu [ntotdeauna indiferen\i fa\` de soarta maselor, ace]tia mai
refuzau [n socialism ]i acel atac la coeziunea na\ional`, pentru c`, considerau unii dintre ei, prezervarea
Fran\ei, Italiei sau Germaniei era mult mai important` dec@t soarta clasei muncitoare. Spre deosebire
de sociali]ti, care se puteau ag`\a de ideea luptei de
clas`, ace]tia din urm` nu aveau [ns` un instrument
care s` le permit` transpunerea [n politic` a ideilor
lor. Pentru ei, mai ales pentru ei, r`zboiul va reprezenta solu\ia salvatoare, purgatoriul civiliza\iei, al
noului om, al na\iunii lor. Mul\i nu []i doreau
31
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
r`zboiul ci doar schimbarea. Pentru aceasta din urm`
vor fi [ns` [n stare s` moar` ]i s` omoare [n timpul
r`zboiului ]i dup`.30
Mul\i dintre europenii de ast`zi p`streaz` [n
memorie pe eroii romanelor lui Erich Maria Remarque ]i Ernest Hemingway ]i cred c` a]a trebuie
s` fi ar`tat la sf@r]itul primului r`zboi mondial
supravie\uitorii genera\iei pierdute pe c@mpurile de
lupt` din Europa anilor 1914-1918. Cu toate acestea,
nu to\i cei ce se [ntorc acas` la 1918 sunt ]oca\i sau
vor s`-]i aduc` aminte de groz`via frontului. Unii se
[nc`p`\[neaz` s` vorbeasc` despre eroism, camaraderie, glorie. Nu de pu\ine ori sf@r]esc prin a deveni
morbizi c`ci ajung s` afirme, precum Ernst Junger,
c` de pe front s-au [ntors “mai buni”.
Dup` patru ani de r`zboi, cohorte de reprezentan\i ai acestei genera\ii a r`zboiului, cu un limbaj ]i
stil de via\` militarizat, ce renun\aser` la ideea de
libertate individual`, se v`d obliga\i s` revin` acas`
unde trebuie s` accepte din nou vechile ierarhii,
barierele sociale ]i s` se supun` autorit`\ilor civile
pe care le dispre\uiau [nc` de pe front ]i pe care le
considerau responsabile pentru m`celul inutil ]i, [n
unele cazuri, pentru [nfr@ngerea din final. Revolta\i
]i incita\i la revolt`, membrii acestei genera\ii tinere,
ce se sacrificase pe front, [ncep tot mai adesea s` se
pun` [n antitez` cu b`tr@na genera\ie, a profitorilor
materiali]ti ]i auto-mul\umi\i. Acesta nu era doar solul
pe care fascismul urma s`-]i arunce semin\ele. Era
[ns`]i materia din care urma a se pl`m`di fascismul.
NOTE
Stanley Payne, Elements of a Retrodictive Theory of Fascism, [n
A History of Fascism , 1914-1945, London, UCL, 1996, p. 495.
2
Vezi Robert Wohl, The Generation of 1914, Harvard University
Press, Cambridge, Massachusetts, 1979.
3
Andrew Janos, The Politics of Backwardness in Hungary, 18251945, Princeton, Princeton University Press, 1982. Vezi ]i
Nicholas Nagy-Talavera, The Green Shirts and the Others. A
history of fascism in Hungary and Rumania, California: Hoover
Institution Press, Stanford University, 1970.
4
Paul Corner, Fascism in Ferrara. 1915-1925, Oxford University
Press, 1975, p. 137-169.
5
Prea adesea s-a insistat dup` 1989, pentru a se sublinia lipsa de
simpatie [n epoc` a rom@nilor fa\` de comunism, doar pe
sl`biciunea socialismului ]i pe faptul c` PCdR, scos [n afara legii
[nc` din 1923, nu ar fi putut oricum s` atrag` simpatia popula\iei.
6
Renzo de Felice, Italian Fascism and the Middle Classes, [n
Who Were the Fascist? Social Roots of European Fascism, Stein
Ugelvik Larson, Bernt Hagtvet, Jan Petter Myklebust eds.,
Bergen, Olso and Tromso: Universitetsforlaget, 1980.
7
Paul Corner, op. cit.
8
Thomas Childers, The Social Bases of the National Socialist Vote,
[n George Mosse ed., International Fascism. New Thoughts and
New Approaches, New York, Howard Fertig, 1979) p. 161-188.
1
S.P. nr. 108/2004
PNF trimite [n ace]ti ani deputa\i evrei [n parlamentul italian ]i
[n primele guverne ale lui Mussolini apar doi mini]trii evrei.
10
Vezi cazul Spaniei, care nu particip` la r`zboi, unde fascismul
se hr`ne]te din frustr`rile ]i paranoia generate de “gloria apus` a
trecutului” ]i confruntarea cu o masiv` ]i ubicu` influen\`
extern`.
11
Irina Livezeanu, Cultur` ]i na\ionalism [n Rom@nia Mare,
1918-1930, Bucure]ti, Humanitas, 1998.
12
Gerald Platt, Thoughts on a Theory of Collective Action:
Language, Affects, and ideology in Revolution, [n M. Albin ed.,
New Directions in Psychohistory, Lexington, Lexington Books,
1980, p. 69-94.
13
Ibidem.
14
Klaus Theweleit, Male fantasies, Cambridge, Polity Press,
1989, vol. 2, p. 227-243.
15
Roger Eatwell, Fascism: A History. London: Vintage, 1996, p.
9.
16
Furet compara caracterul matricial al primului r`zboi mondial
pentru secolul XX cu cel al revolu\iei franceze de la 1789 pentru
secolul XIX. Vezi Francois Furet, Trecutul unei iluzi. Eseu despre
ideea comunist` [n secolul XX, traducere de Emanoil Marcu ]i
Vlad Russo, Bucure]ti, Humanitas, 1996, p. 175.
17
Robert Wohl, op. cit., p. 212.
18
La acest genocid, uitat prea repede de europeni, se referea Hitler
atunci c@nd vroia s` elimine temerile ]i inhibi\iile unora dintre
apropia\ii sì.
19
Francois Furet, op. cit., p. 178. Sufragiul universal nu a asigurat
integrarea automat` a individului [n politic`. Adesea noul cet`\ean cu drepturi depline a adus odat` cu el [n politica post-belic`
doar limbajul frontului, al camaraderie, amintirile din r`zboi ]i
dispre\ul sù fa\` de autorit`\ile publice.
20
Francois Furet, op. cit., p. 40.
21
Erick Hobsbawm, Secolul extremelor, traducere Anca Irina
Ionescu, Bucure]ti, Editura Lider, 1997, p. 19.
22
Francois Furet, op. cit., p. 28.
23
Ibidem., p. 54.
24
Robert Wohl, op. cit., p. 233.
25
Ibidem.
26
Ibidem, p. 223-224.
27
Benito Mussolini, Trincerocrazia, “Il popolo d’Italia”, 15
decembrie 1917, Republicat [n Omnia opera di Benito mussolini,
vol. III, Roma, 1937, p. 140-143.
28
Robert Wohl, op. cit., p. 212-213.
29
Ibidemi, p. 215.
30
Ibidem, p. 216.
9
MIHAI CHIOVEANU - absolvent al Facult`\ii de Istorie a
Univesit`\ii Bucure]ti ]i al Masterului de Istorie a
Europei Centrale la Universitatea Central-European`
din Budapesta (UCEB). Este doctorand în specializarea
Istorie Comparat` la UCEB ]i [n specializarea Idei
Politice la Universitatea Al. I. Cuza din Ia]i.
32
Dezbateri
Culturã civicã în noul context
european
MARIA POPESCU-BUTUCEA
Democracy cannot be learned only by “seeing and doing”. Although it’s been often
said that theoretical acquisitions is not enough to mould a young individual character we
cannot help bringing about a principal saying that efficient action is always precede by
theory. If they do not lead to indoctrination and ideology, those concepts acquired through
social studies do have their place and usefulness in each individual’s culture.
1. Statutul disciplinelor de educaåie
civicã æi culturã civicã
Formarea comportamentelor sociale specifice
democra\iei sunt o componenta definitorie a sistemelor sociale aflate [n tranzi\ie. Dar acestea nu se
[nva\` numai “v`z@nd ]i f`c@nd”. E necesar un proces [ndelungat de orientare ]i educa\ie sistematic`.
La un astfel de proces m` voi referi [n continuare ]i
nu la “modele” culturale, mai vechi sau mai noi
existente “pe pia\`”. De]i s-a demonstrat c` a poseda no\iuni nu este suficient pentru formarea con]tiin\ei civice, nu putem neglija un principiu cum este
cel care afirm` c` ac\iunea eficient` este precedat`
de teorie. F`r` a produce [ndoctrinare ]i ideologie,
conceptele [nsu]ite prin studiul ]tiin\elor sociale []i
au locul ]i rostul lor [n cultura unui cet`\ean. Solu\ia
este [n cele din urm` [mbinarea cuno]tin\elor cu
formarea convingerilor, atitudinilor ]i a deprinderilor de bun cet`\ean. Nu lipsit` de valoare este sus\inerea lor prin studii de caz ]i exemple din via\` cotidian` privat` ]i social`. {n democra\iile mature,
sistemele de [nv`\`m@nt acord` un num`r suficient
de ore [n spa\iul curricular, iar dezbaterile cu privire la implementarea politicilor educa\ionale sunt
mereu deschise.
Exist` [n Rom@nia preocuparea pentru formarea cet`\eanului activ, responsabil? Este aceast`
activitate luat` [n serios? Beneficiind de suport extern s-au elaborat manuale deosebit de atractive ]i
s-au realizat cursuri de formare a profesorilor, dar
[n ]coli continu` s` existe o ierahizare a disciplinelor
dup` importan\a lor la examene ]i nu dup` valoarea
intrinsec`. Centralismul care a caracterizat ultimii ani
a accentuat acest fenomen ]i a [mpins ]i mai mult
disciplina c`tre zone periferice. Chiar dac` [n orele de
curs se fac multe aplica\ii iar funda\iile sus\in`tore a
unor proiecte de cultur` civic` au insistat pe aplica\ii
]i o continu` leg`tur` cu realitatea social`, exist` [nc`
un clivaj [ntre curriculm-ul ascuns ]i cel oficial care
men\ine distan\a [ntre ceea ce se [nva\` ca teme ]i modul de comportare cotidian` al elevului. Strada, grupul de referin\a, familia cu mentalit`\ile [nr`d`cinate
al acelui “la noi nimic nu se poate schimba” sunt mai
aproape de t@n`r dec@t lec\iile profesorului luate
adesea ca fiind prea idealiste. A]adar mentalit`\ile se
reproduc ca ]i comportamentele. Disciplinele sunt predate de personal cu specializ`ri diferite ]i intr` adesea
[n completarea unor catedre ramase descoperite.
Astfel poate fi predat` de absolven\ii de filosofie, dar
]i de istorie, limba rom@n` sau, mai rar, de absolven\ii
de drept sau ]tiin\e politice.
Ceea ce este paradoxal [ns`, disciplina se pred`
[ncep@nd de la clasele primare p@n` la clasa XI, fie
[n trunchiul comun, fie ca op\ional, dar [n curriculum universitar, [n formarea ini\ial`, viitori profesori nu beneficiaz` de studiul unei discipline de
sine st`t`toare ]i nici de metodica pred`ri ei, poate
cu unele excep\ii (SNSPA). A]adar profesorii predau adesea [n “stilul” specialit`\ii proprii. Manualele ]i ele surprind din perspective diferite temele ]i
de aceea uneori [n\elegerea devine greoaie.
Se resimte nevoia unei reg@ndiri ]i a unei noi
perspective pentru a a]eza lucrurile [ntr-o matc`
fireasc`.
33
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
Poate redimensionarea european` s` aib`
efectele a]teptate ]i [n situa\ia din Rom@nia.
2. Conceptul de “identitate multiplã” –
bazã pentru cel de “cetãåenie æi
identitate europeanã”
Se afl` azi [n aten\ia cercet`torilor din ]tiin\ele
sociale un nou concept integrativ, acela al “identit`\ilor plurale”. Fiecare individ []i poate construi o
sum` de “identit`\i” mai mult sau mai pu\in esen\iale care [i contureaz` personalitatea ]i apartenen\a la
un grup sau altul. “Spre deosebire de omul modern,
care era preocupat de asigurarea ]i garantarea unei
identit`\i esen\iale, monocelulare, unice, omul contemporan este o fiin\` care []i caut` ]i []i dezvolt` o
identitate multipla”. Pentru a combate efectele
schizomorfe ale evolu\iei societ`\ii, omul modern a
elaborat, [n filozofie, [n antropologie, [n psihologie,
[n literatur`, diverse proiecte ale centrului ]i totalit`\ii
persoanei. Ele constituie idealul a ceea ce am putea
numi subiectul modern, un subiect unic ]i centrat.
{n schimb, subiectul actual poate fi definit
printr-o adev`rat` pulverizare [n mai multe personalit`\i, mai mult, printr-o asumare programatic` a
unei identit`\i multiple. Sunt mai multe concepte
care descriu aceasta plurifocalizare a subiectului,
precum cele de “policronie” (C. Castoriadis) sau de
“politropie” (G. Liiceanu), care se refera la faptul
ca omul actual trìe]te simultan [n mai multe
timpuri, [n mai multe epoci ]i [n mai multe momente
ale vie\ii sale, se deschide inevitabil spre cele mai
diverse spa\ii ]i dimensiuni, ce [i configureaz` personalit`\i diferite. Un altul este cel de “celeritate”,
prin care filozoful american Wlad Godzich define]te viteza accelerat` a timpului subiectiv ]i colectiv [n care trìm la ora actual`, viteza care ne impune s` fim capabili s` ne mut`m foarte rapid dintr-o
percep\ie [ntr-alta, dintr-o viziune [ntr-alta, dintr-o
identitate [ntr-alta.”1
A comenta no\iunea de identitate este foarte
dificil, deoarece termenul nu este utilizat doar [n
discursul teoretic, ci ]i [n limbajul obi]nuit. El a
devenit extrem de vag ]i poate, de aceea, greu de
[n\eles. Expresii curente ca: “a-]i g`si identitatea”,
“]i-a pierdut identitatea”, “a-]i dovedi identitatea”
au o presupozi\ie comun` tacit` care merit` s` fie
relevat`. Este vorba de aceea care propune pentru
caracterizarea persoanei ca o singur` ]i unic` identitate esen\ial`, imuabil` ]i invariabil`. Contrar acesteia conceptul de identitate nu desemneaz` un fel e
identitate inerent`, ci mai ales o rela\ie [ntre dou`
sau mai multe persoane. Aceast` rela\ie ne spune c`
o persoan` A este asem`n`toare cu B, dar diferit`
S.P. nr. 108/2004
de C. Ac\iunea de a atribui o identitate cere clarificarea mai [nt@i a tr`s`turilor caracteristice avute
[n vedre. Logic, dou` lucruri pot fi identice dintr-un
punct de vedere, devenit criteriu ]i diferite dup` un
altul. Altfel spus, a vorbi de identit`\i este o manier` de a clasifica dup` anumite caracteristici, devenite, [n mod arbitrar criterii. Identitatea este cea
care creeaz`, de fapt, uniformitatea ]i diferen\a, incluziunea ]i excluziunea. C@t despre criteriile utilizate pentru determinarea identit`\ii sociale, ele sunt
totdeauna [n func\ie de contextul social cultural.
Ele pot fi vizibile (ras`, sex) sau indivizibile (religie, na\ionalitate, profesie) ]i se schimb` de-a lungul timpului, deci sunt relative. Persoanele []i declin` identitatea deci prin tr`s`turile caracteristice
comune cu alte persoane sau cu un grup. {n acest fel
putem vorbi de o mul\ime de identit`\i par\iale
posibile lu@nd de fiecare dat` alt criteriu religie,
profesie, tip de educa\ie, na\ionalitate.
De-a lungul vie\ii, oamenii [\i construiesc,
dob@ndesc o multitudine de identit`\i. A accepta ca
viabil` imaginea uniformit`\ii ca \el al educa\iei
[nsemn` a r`m@ne tributari unei concep\ii [nvechite.
Antropologic vorbind, cultura ne ofer` o alt` form`
de ereditate cultural`. Grupul traseaz` grani\ele
culturale, iar membrul grupului [n ipostaza complexit`\ii sale este la r@ndul lui purt`tor a mesajului
cultural. O identitate multipl`, cel pu\in la nivelul
educa\ional, este idealul pentru educarea [n spiritul
identit`\ii na\ionale, europene ]i apoi globale.
“Noua Uniune European` va avea nevoie de
un grad de coeziune pe care nu i-l poate asigura
doar integrarea economica ]i pe care nu i-l poate
oferi dec@t o puternica angajare a societ`\ii civile
europene. Educa\ia ]i cultura sunt din ce [n ce mai
importante [n cadrul procesului de constituire a comunit`\ii ]i de definire a cet`\eniei europene (Maastricht, 1992). Europa este datoare s` demonstreze
c` ia foarte [n serios angajamentul sau de a se [ndrepta c`tre un tip de societate bazat pe educa\ie, pe
[nv`\are. Beneficiind de o sporit` diversitate culturala, Europa trebuie s` dea dovad` de interes, creativitate ]i energie pentru a pune [n practic` ini\iativele culturale ]i educa\ionale la nivel de Uniune”.2
3. Rolul unor proiecte transnaåionale
Exist` deja [n documentele organismelor europene de diseminare precum ]i [n manualele rom@ne]ti referiri la no\iunea de “cet`\enie european`”.
E de remarcat [ns` ca la nivel academic european
acesta abia cum se construie]te prin eforturile
comune ale statelor membre ]i viitoare membre
cum e ]i Rom@nia. Modul [n care va fi inclus con-
34
Dezbateri
ceptul [n curricula viitoare trebuie s` se bazeze pe
asump\ii comune. Dezbaterile propunerile, analizele se realizeaz` ]i finalizeaz` [n cadrul unor proiecte transcurriculare, transna\ionale ]i reune]te la
masa de lucru exper\ii [n domeniu educa\ional care,
la final, s` [nainteze concluziile factorilor de decizie din \`rile proprii. Un astfel de proiect centrat pe
promovarea unei noi educa\ii este promovat de
“Educa\ia pentru cet`\enie activ`” care a avut una
din [nt@lniri la Roma [n aprilie 2003, adun@nd reprezentan\ii Fran\ei, Angliei, Spaniei, Italiei ]i Rom@niei. (Rom@nia particip` la proiect cu un buget mai
mic alocat, iar persoanele au fost acceptate f`r` o
analiz` prea atent` astfel [nc@t unele nu cunosc nici
limba de desf`]urare a lucr`rilor!) Acesta este un
proiect transna\ional european care []i propune
c@teva obiective ambi\ioase cum ar fi: elaborarea
unei linii comune de orientare a programelor de
studiu pe vertical` (9-16 ani) ]i pe orizontal`, transdisciplinar; un parcurs pluridisciplinar axat pe noile drepturi ]i noile responsabilit`\i ce decurg din
noul tip de societate, experimentate [n cadrul ]colilor din \`rile europene; studierea curriculum-ului
implicit specific fiec`rei \`ri; crearea re\elelor bilaterale de cooperare; planificarea, elaborarea a trei
module: unul destinat profesorilor din \ara de origine, altul destinat formatorilor transna\ionali ]i al
treilea din nou profesorilor ce vor fi cuprin]i [n
programele Socrates de formare ]i va avea, de asemenea, un obiectiv de formare transna\ional. Proiectul []i propune un parcurs pluridisciplinar juridic, lingvistic, socio-cultural, istoric, artistic literar.
Se va finaliza astfel [n 2005 prin realizarea unui
veritabil portofoliu pentru profesori ]i pentru studen\i [n baza unor module de formare ini\ial` ]i
continu` privind predarea disciplinei Cultur` civic`
]i includerea ca obiectiv formarea identit`\ii europene ]i a cet`\eniei active. Ace]tia din urm` vor
beneficia de stagii de formare [n baza unor protocoale de parteneriat ]i ob\inerea unor credite ce vor
fi recunoscute la [ntoarcere [n institu\iile din \ara de
origine.3
Proiectul se afl` [n faza ini\ial` ]i se lucreaz`
pe dou` grupe: formare ini\ial` ]i formare continu`,
[n care \`rile partenere, inclusiv Rom@nia, discut`
problema posibilit`\ii realiz`rii unui curriculum comun. Francois Audigier, de la Universitatea Geneva, expert consultant [n proiect, compar` curricula
din diferite state. “Contextele sunt diferite, dar [ntreb`rile pe care ni le punem privind viitorul cet`\ean
european sunt comune, ca atare ]i r`spunsurile noastre trebuie s` fie comune”.
Din observa\iile ]i compara\iile f`cute p@n`
[n acest moment, [nt@lnim aceea]i situa\ie paradoxal`. De]i elemente de cultur` civic` se predau la
clasele primare si gimnaziale cultur` civica [n formarea ini\ial` a [nv`\`torilor ]i a profesorilor nu exist`
ca o disciplina distinct` [n curriculum universitar.
Se face imperios necesar introducerea ei sau nu?
O alt` problem` [n discu\ie a fost modalitatea
de realizare a educa\iei civice: disciplinar aloc@ndu-se
[n curricula de primar sau gimnazial, liceal a unui
num`r de ore, sau transdisciplinar [n cadrul fiec`rei
discipline ]colare?
Au fost propuse dou` direc\ii. Varianta francez` ]i cea englez`. Dup` opinia francez` cultura
civic` se realizeaz` implicit ]i are un aspect inter ]i
transcurricular. (Pedagogia identificat` ca o ]tiin\`
a [nv`\`rii sociale). De la istorie p@n` la matematic`
profesorii trebuie s` utilizeze toate mijloacele de
care dispun [n vederea cre`rii con]tiin\ei cet`\ene]ti.
Exper\ii britanici, spun c` trebuie s` existe o limit`
altfel, pe de o parte e posibil ca cel care []i propune
s` fac` totul s` nu fac` nimic ]i pe de alta, exist`
riscul [mpr`]tierii [ntre disciplinele, mai mult sau
mai pu\in, ]tiin\e umaniste. Ei propun prima variant`, iar ca metodologie [nv`\area cet`\eniei active
se face prin aplica\ii, practic@nd-o, precum, analogic, are loc [nv`\area limbilor strìne.
Revenind la problema curriculei oficiale de
“Cultur` civic`” nu este inclus` ca disciplin` obligatorie [n planul de [nv`\`m@nt a facult`\ilor ]i
colegiilor [n nici unul din statele participante. {n vederea realiz`rii unui astfel de proiect transna\ional
care s` aib` [n vedere viitoarele propuneri pentru un
curriculum comun european, primul pas este de a se
identifica con\inuturile posibile. S-a propus clarificarea conceptelor ce vor fi incluse [n con\inutul curriculum-ului privitoare la cet`\enia activ`, tip de identitate european`/global` ]i educa\ia de gen care, desigur, au fost acceptate [n agenda de lucru. Tot ca un
element de specific identitar reprezentantul francez
propune un studiu de caz pe tema valorilor religioase
[n ]coli [n condi\iile [n care [n Fran\a [nv`\`m@ntul e
declarat laic prin Constitu\ie, iar profesorii nu au
voie s`-si exprime op\iunile religioase [n institu\ia
]colar`. Al doilea pas este cel referitor la identificarea
elementelor de curriculum ascuns ]i al treilea realizarea unor stagii practice aplicative pentru studen\ii,
viitoare cadre didactice [n vederea implement`rii
acestui curriculum cu elemente comune europene,
dar \in@nd cont de specificitatea \`rilor.
Reprezentantul Fran\ei [n acest proiect transna\ional vorbe]te de civismul european ca fiind
educa\ie pentru tradi\iile culturale europene versus
globalismul american. Modelul Suediei este mai
35
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
pu\in restrictiv ]i propune [n\elegerea educa\iei ]i
culturii civice ca educa\ie pentru valorile democra\iei
[n general. Colega italian`, - Universita Catolica del
Sacro Cuore – Milano, ne invit` s` evit`m textele
oficiale politice scrise [n limbajul de lemn ]i s` d`m
interpret`ri, reformul`ri pedagogice, s` \inem seam`
de curriculum ascuns al studen\ilor. Britanicii de la
King College London, se pl@ng de prea marea autonomie local` ]i atomizare, lips` de comunicare [ntre
institu\iilor ]colare, dar recunosc avantajul neimplic`rii politice de care ceilal\i fac mult caz. }i [n
tot acest r`stimp, rezisten\a la schimbare [n mai
toate sistemele educa\ionale, valorile societ`\ii versus valorile ]colii. Se propune un titlu “Cum poate
curriculumul schimba societatea” ]i [ntrebarea
incitant` care r`m@ne pentru reflec\ie: Ce este negociabil [n democra\ia ]colii?
Din toate discu\iile ]i temele de reflec\ie pentru viitoarea [nt@lnire de la Lisabona (2004), cel
pu\in pentru sec\iunea de lucru formarea ini\ial`, se
desprinde ideea identit`\ilor multiple pe care trebuie s` ]i le construiasc` viitoarele cadre didactice:
de a fi profesor ]i formator na\ional apar\in@nd unei
\`ri, dar ]i de formator european, transna\ional cu
con]tiin\a nu a sciziunii, ci a concomiten\ei acestor
identit`\i multiple func\ionale.
NOTE
Corin Braga, “Observatorul Cultural”, nr. 165-166, 22 aprilie
- 5 mai 2003.
2
“Scrisoarea deschis` adresata Conven\iei Europene” [n “Observatorul Cultural”, nr. 165-166, 22 aprilie - 5 mai 2003.
3
Se a]teapt` ca IUFM-urile din Fran\a, institu\iile care preg`tesc
institutorii [n acest moment, s` sufere mari transform`ri dup`
noile orient`ri de politic` educa\ional`, astfel [nc@t absolven\ii s`
primeasc` credite universitare ]i s` poat` realiza cel pu\in un
master.
1
MARIA POPESCU-BUTUCEA - Drd. Filosofie, Universitatea Bucure]ti. Pred`, din 2001, Antropologie cultural` ]i Antropologie politic` ca lector la Universitatea
Hyperion, Bucure]ti.
S.P. nr. 108/2004
36
SEMNAL
Petru Groza
Adio lumii vechi! Memorii
Editura: Compania
Descriere
Cine a fost, la urma urmei, Petru Groza?
Prim-ministru al României în 1945-1952,
preæedinte al prezidiului Marii Adunãri Naåionale (æeful statului) între 1952 æi 1958,
omul care a instalat la noi comunismul fãrã
sã fi deåinut vreodatã carnetul de membru
al partidului comunist, sau cel care a fost,
înainte de 1945, de mai multe ori ministru
în guverne averescane, deputat, avocat,
proprietar de moæii, fabrici, bãnci, hoteluri, mori, uzine de electricitate, izvoare
de ape minerale, preæedinte ani la rând al
industriaæilor români dar æi preæedinte al
Frontului Plugarilor din 1933 pânã în
1953?
Vlãstar al unei vechi familii româneæti din
Transilvania, crescut într-un univers dominat
de Imperiu dar æi de revendicãri naåionale,
educat în æcoli maghiare la Lugoj æi Orãætie,
student apoi la universitãåile din Budapesta,
Berlin æi Leipzig, Petru Groza, cunoscut pânã în ultimul sat din Ardeal, Banat æi Bihor,
este încã un mit al acelor locuri.
În aceastã extraordinarã carte rãmasã ineditã pânã azi, patriotul din marea generaåie a Unirii, leul «roæu» de la Deva se explicã, convinge, atacã. Adversarii æi simpatizanåii sãi se vor întâlni cu un talent de
povestitor ieæit din comun, pus în slujba
recuperãrii a ceea ce el numeæte «istoria
nefalsificatã» a României de pânã în
1945.
Dezbateri
A doua biopoliticã
şi “viaåa dezgolitã”
CRISTINA AVRIGEANU
The article offers a signal and an analysis of a bio - politic concept: the so-called “naked”
or “nude” life. Starting from Giorgio Agamben concept the analysis is focused on the possibility
of using this theory for studying the communist life. The author tries to give an answer at the
question: “Are the (communism specific) humiliations, the populism, demagogy, manipulation,
power abuses (still present in the post-communist societies) “denuding” our life?”
Acest articol []i propune semnalarea unor discu\ii
ce au loc [n cadrul filosofiei politice privind biopolitica.
Punctul de plecare [l reprezint` cartea filozofului italian
Giorgio Agamben, Homo sacer: Il potere sovrano e la
nuda vita (1995). Consider@nd c` totalitarismul nu este
un accident, ci rezultatul firesc al unei politici ce poate
fi caracterizat` de la bun [nceput drept biopolitic`, Giorgio Agamben este de p`rere c` dup` experien\a lag`relor
de concentrare nu mai exist` cale de [ntoarcere la principiile “politicii clasice”. Prin urmare nimic nu poate fi
mai firesc dec@t s` ne [ntreb`m ce reprezint` de fapt
acest refuz al “politicii clasice occidentale” ]i [n favoarea cui este realizat. Mai ales c` teoria filozofului italian
se sprijin` pe un concept extrem de interesant ]i de pu\in
cunoscut p@n` acum: via\a dezgolit`. Dac` teoria nu v`
va convinge, conceptul de via\` dezgolit` merit` [ns`
toat` aten\ia: fie ]i doar pentru a reflecta un minut la semnifica\ia vie\ii pe care o duceam [n urm` cu vreo 15 ani.
Prima apariåie a “vieåii dezgolite”
{n vremurile [ndep`rtate nu exista un singur cuv@nt care s` desemneze via\a a]a cum o [n\elegem noi
azi. Grecii utilizau dou` cuvinte pentru a defini aceast`
no\iune: zoe, ce semnifica faptul comun de a trì specific
tuturor f`pturilor vii, ]i bios, ce indica modul de via\`
caracteristic pentru un individ sau pentru un grup. {n
orice caz, nu se putea utiliza termenul zoe pentru a indica un mod particular de via\`. Spre exemplu, atunci c@nd
Aristotel distinge [n Etica nicomahic` trei tipuri de via\`,
bios apolausticos, bios politicos, bios theoreticos, nu
folose]te termenul zoe, [ntruc@t fiecare dintre aceste moduri de via\` semnific` mai mult dec@t via\a [n sensul
sù natural. Astfel, “exist` de fapt, trei moduri de via\`
care ies mai pregnant [n eviden\`: cel [nclinat spre o
via\` de desf`t`ri, cel ancorat [n treburile publice ]i, [n
sf@r]it, cel contemplativ” (Etica nicomahic`, 1095b, 3,
18-20). H. Arendt consider` c` meritul acestei clasific`ri
const` [n instituirea unei ordini ierarhice [ntre diverse
moduri de via\`, prin afirmarea faptului c` g@ndirea domin` ac\iunea. Astfel, prin asocierea a diverse activit`\i
cu moduri de via\` corespunz`toare, se stabile]te [ntre
oameni principiul conducerii (Arendt, 1997, pag. 123).
Tot Aristotel a fost primul g@nditor care a f`cut
distinc\ia [ntre simplul fapt de a trì ]i via\a organizat`
din punct de vedere politic, “n`scut pentru a trì, dar
existent pentru a trì conform binelui”, stabilind astfel
scopul comunit`\ii perfecte. {n acela]i timp, Aristotel
opune simplul mod de a trì, “bucuria” ]i “savoarea natural`” a vie\ii, “dificult`\ii” vie\ii politice, sau mai bine
zis, vie\ii politizate. De altfel, Aristotel exclude simpla
existen\` din polis, consider@nd-o drept “pornire natural`”, redus` la func\iile reproductive, la rela\iile dintre
st`p@ni ]i sclavi si plas@nd-o [n general [n sfera oicosului (Politica, 1252a, 26-35). Astfel, a avea o existen\`
politic` [nseamn` [n acest context a trì conform binelui:
“Comunitatea deplin`, format` din mai multe sate, este
cetatea, care atinge limita totalei autarhii ]i care se creeaz` pentru via\`, de]i dìnuie [n vederea vie\ii bune”
(Politica, 1252b, 28-30).
Valorificarea modernã a conceptului
Giorgio Agamben desemneaz` prin conceptul de
“via\` dezgolit`”1 via\a care [nc` nu s-a constituit [ntr-un
bios, care nu reprezint` un mod omenesc de a trì, ci
mai degrab` nivelul biologic al vie\ii. Pornind de la opozi\ia [ntre “savoarea” simplului fapt de a vie\ui ]i “dificult`\ile” vie\ii politizate, Giorgio Agamben ajunge la
concluzia c` “via\a dezgolit`” poate fi considerat` un
fundament al politicii occidentale. Nu este strìn de
aceast` idee nici Michel Fuocault atunci c@nd afirm` c`
37
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
elementul distinctiv al modernit`\ii [l constituie prima
apari\ie a acestei zoe [n interiorul polis-ului, ceea ce are
drept consecin\` politizarea vie\ii oamenilor. Mai mult
dec@t at@t [ns`, Agamben consider` c` tocmai aceast`
implicare a vie\ii dezgolite [n sfera politic` reprezint`
nucleul originar al puterii suverane. Ca ]i cum, referindu-se la acea via\` conform binelui de care amintea
Aristotel, “politica ar fi locul [n care via\a ar trebui s`
se transforme [n via\a conform binelui ]i ceea ce ar fi
trebuit politizat ar fi fost dintotdeauna via\a dezgolit`”;
din acest motiv, aceea]i via\` dezgolit` []i asum` calitatea de a fi fost dintotdeauna pentru politica occidental`
“acel lucru pe a c`rui excludere se [ntemeiaz` comunitatea oamenilor” (Agamben, 1995, pag. 10).
Puterea dreptului asupra vieåii
Subtitlul c`r\ii lui Agamben, Il potere sovrano e
la nuda vita, recupereaz` de fapt conceptul de bloß
Leben pe care [l folosise prima oar` Walter Benjamin [n
1921 [n studiul sù, Zür Kritik der Gewalt, dedicat
analizei raportului dintre moral` ]i violen\`. Conceptul
de via\` dezgolit` apare [n contextul definirii a dou` tipuri de violen\` ]i a sferelor de ac\iune ale acestora:
violen\a mitic` ]i violen\a divin`. Astfel, putem analiza
violen\a care se manifest` [n cazul excep\ional ]i [n termenii lui W. Benjamin, acesta folosindu-se de diferen\a
[ntre violen\a ce “pune” dreptul, violen\a ce [l conserv`
(“manifestarea mitic` a violen\ei ce se prezint` identic`
[n orice putere juridic`”) ]i violen\a care “de-pune”
dreptul pe care Benjamin o define]te drept violen\` divin`, “violen\a pur` imediat` ce poate opri ac\iunea
violen\ei mitice”. Violen\a divin`, spre deosebire de cea
mitic`, are un caracter purificator, anul@nd orice drept ]i
distrug@nd f`r` limite, caracteriz@ndu-se [n acela]i timp
prin absen\a cre`rii unui nou drept. Pentru a defini violen\a divin`, Benjamin se concentreaz` asupra leg`turii
dintre violen\` ]i drept, pe care o consider` a fi via\a dezgolit`. {n ceea ce prive]te rela\ia dintre via\a dezgolit` ]i
violen\a juridic`, Benjamin consider` c` puterea dreptului asupra omului se opre]te [n fa\a vie\ii dezgolite, violen\a juridic` neput@nd s` ac\ioneze acolo unde via\a
dezgolit` a omului [l face pe acesta vinovat, dar [l face
imun nu [n fa\a vinei sale, ci [n fa\a dreptului. A]adar,
ceea ce merit` subliniat [n acest context [n privin\a
studiului realizat de Benjamin este c` prin diferen\a pe
care el o instituie [ntre violen\a mitic` (violen\a prezent`
[n orice crea\ie juridic`) ]i violen\a divin` este stabilit
faptul c` violen\a juridic` se opre]te [n fa\a vie\i dezgolite, f`r` a avea vreo putere asupra ei.
Ceea ce Giorgio Agamben uit` s` men\ioneze
este c` [n studiul respectiv Benjamin indica ]i singurul
moment [n care violen\a uman` poate atinge m`re\ia
violen\ei divine: aceasta era violen\a revolu\ionar` a
S.P. nr. 108/2004
proletariatului, a]a cum fusese ea imaginat` de Georges
Sorel [n “Reflexions sur la violence”, reprezent@nd suprema manifestare a violen\ei pure din partea omului.
Violen\a revolu\ionar` a proletariatului putea fi comparat` cu cea divin` deoarece, concentrat` fiind [n mitul
grevei generale a proletariatului, nu apucase s` []i construiasc` un proiect pentru viitor, dup` cum ar`ta Sorel,
nu urm`rea instaurarea unui alt drept sau forme de guvernare, ci doar spulberarea modului de via\` capitalist.
A]adar singura violen\` capabil` s` aib` putere asupra
vie\ii dezgolite era cea a proletarilor, a violen\ei comuniste. }i, [n cazul comunismului pe care Giorgio Agamben [l ignor` cu des`v@r]ire, a]a a ]i fost. Doar c` nu era
vorba de vreo violen\` divin`, proletar` sau revolu\ionar`, ci de o violen\` asupra vie\ii, o violen\` generalizat`
ce nu-\i l`sa timp s` te mai g@nde]ti la altceva [n afar`
de cum s` supravie\uie]ti. F`r` a fi [nchis erai liber s`
faci fa\` violen\ei la fiecare pas, c`ci [n comunism, cum
spunea Pavel C@mpeanu, “represiunea nu mai [nseamn`
Gulagul, privarea de stare legal` de libertate, ci organizarea represiv` a [ns`]i st`rii legale de libertate”2.
Michel Foucault: prima biopoliticã
Conceptul de bio-politic` este definit pentru prima dat` de Michel Foucault spre finalul “Voin\ei de
cunoa]tere” (1978), prin implicarea tot mai accentuat`
a existen\ei umane [n mecanismele ]i calculele puterii.
Punctul culminant vine o dat` cu epoca modernit`\ii, pe
care el o nume]te “modernitate biologic` a societ`\ii”,
transformare ce se produce atunci c@nd “specia intr` [n
jocul strategiilor politice”. {ntregul proces poate fi rezumat astfel: “Timp de milenii omul a r`mas ceea ce era
pentru Aristotel: un animal viu ]i [n plus capabil de o
existen\` politic`; omul modern este un animal [n a c`rui politic` via\a sa de fiin\` vie este pus` [n discu\ie”
(Foucault, 1978, pag. 127).
Punctul de plecare [n construirea discursului asupra biopoliticii [l constituie desigur tradi\ia: pentru mult
timp, unul dintre privilegiile puterii suverane era considerat dreptul de via\` ]i de moarte. Cu men\iunea c`
acest drept se exercita [n paralel cu dreptul de a ucide,
astfel [nc@t dreptul asupra vie\ii era corelat cu cel al
mor\ii pe care suveranul avea dreptul s` o produc`.
Ceea ce sus\ine de fapt ]i Hobbes, atunci c@nd afirm` c`
via\a suveranului trebuie ap`rat` cu orice pre\, p@n` la
[nl`turarea oric`rui pericol – lucru destul de evident din
moment ce [n acea epoc` r`zboaiele se purtau totu]i [n
numele suveranului, nu al na\iunii. Dar aceasta este
totu]i o politic` anterioar` cel pu\in secolului al XIXlea. Exist` un anumit punct [n istorie, o anume “epoc`
clasic`” ce marcheaz` momentul [n care “dreptul de
via\` ]i de moarte” las` loc unei puteri ce []i asum`
sarcina de a “gestiona” via\a ]i de a o orienta c`tre
38
Dezbateri
propriile exigen\e. {n secolul al XIX-lea puterea asupra
mor\ii se prezint` “complementar` unei puteri ce exercit` pozitiv asupra vie\ii, ce [ncepe s` o gestioneze, s` o
poten\ializeze, s` o multiplice, s` exercite asupra ei
opera\ii de control ]i de regularizare de ansamblu”
(Foucault, 1978, pag. 121). Ceea ce aduce nou r`zboiul
acum este faptul c` acesta nu se mai poart` [n numele
suveranului, ci [n numele tuturor, cu alte cuvinte popoare [ntregi sunt [mpinse s` se ucid` reciproc [n numele propriei necesit`\i de a trì. {ns`]i “chestiunea
atomic`” reprezint` acela]i lucru: puterea de a supune
un popor la riscul extermin`rii generale pentru a se garanta supravie\uirea agresorului. Din perspectiva lui
Foucault principiul a r`mas neschimbat, cu toate c`
acum ne afl`m la nivel interstatal ]i nu individual:
pentru a putea trì trebuie ca mai [nt@i s` po\i s` ucizi.
Ceea ce s-a schimbat [ns` este faptul c` problema existen\ei nu se mai pune din punctul de vedere juridic al suveranit`\ii, ci din perspectiva biologic` a unei popula\ii,
[ntruc@t puterea se exercit` la nivelul speciei, al rasei.
Definind modul [n care ac\ioneaz` [ncep@nd din
secolul al XVIII puterea asupra vie\ii, Michel Foucault
indica dou` procese prin intermediul c`rora s-a dezvoltat
controlul tot mai drastic ]i totu]i tot mai invizibil al fiin\elor umane. Pe de o parte este vorba de controlul corpului
propriu-zis, un corp ce trebuie “dresat” pentru ca poten\ialul atitudinilor sale s` fie valorificat la maximum ]i
astfel s` se ob\in` amplificarea utilit`\ii ]i a docilit`\ii
sale. Pe de alt` parte controlul trebuie s` se manifeste ]i
la nivelul “corpului-specie”, viz@nd \inerea atent` sub
observa\ie a na]terii, mor\ii, duratei vie\ii, s`n`t`\ii ]i a
oric`ror fenomene de acest tip care afecteaz` comunitatea [n ansamblul ei. Prin “dresajul” corpului, puterea
omniprezent` ce s-a creat datorit` “]tiin\elor despre
om” poate ajunge s` influen\eze comportamentele cele
mai banale, ceea ce [l face pe Foucault s` cread` c`
]tiin\ele umane [ntruchipeaz` [n acela]i timp cunoa]terea
]i puterea, din moment ce aplicarea rezultatelor ce se
ob\in [n acest domeniu poate avea efecte disciplinare,
cu alte cuvinte efecte tipice ale tehnologiilor de putere.
Astfel, vechea putere asupra vie\ii pe care o de\inea [n
trecut suveranul este [nlocuit` cu succes [n zilele noastre
de c`tre administrarea corpurilor ]i de c`tre gestionarea
calculat` a vie\ii, de o explozie de diverse tecnici ce au
drept obiectiv subordonarea corpurilor ]i controlul
popula\iei. Rezultatul: [ncepe [n acest mod “epoca bioputerii”, definit` de c`tre Jürgen Habermas drept “acea
form` de socializare care [nl`tur` orice naturalitate ]i
transform` via\a creatural` [n ansamblul ei [ntr-un
substrat al instaur`rii puterii” (Habermas, pag. 273).
Secolul al XVIII-lea marcheaz` a]adar “intrarea
fenomenelor proprii vie\ii speciei umane [n sfera cunoa]terii ]i a puterii” (Foucault, 1978, pag. 125).
Schimbarea pe care o accentueaz` Foucault [n cazul
Revolu\iei franceze este faptul c` [n acest moment se
[ncheie o epoc` – cea a marilor devast`ri cauzate de foamete ]i de diverse epidemii ca de exemplu ciuma -, ]i se
deschide o alta – cea [n care se [nmul\esc tot mai mult
cuno]tin\ele despre via\` ]i mijloacele de prelungire ]i
de conservare mai bun` a acesteia. Dac` p@n` acum
realitatea biologic` era separat` de sfera politicului, de
acum [nainte aceste dou` c@mpuri se intersecteaz`, sau
mai bine zis controlul puterii se [ntinde ]i asupra vie\ii.
Diferen\a dintre conceptele de bio-istorie ]i bio-politic`
este aceea c` [n timp ce bio-istoria reprezint` presiunile
[n urma c`rora via\a interac\ioneaz` cu procesele istorice, no\iunea de bio-politic` se utilizeaz` pentru a desemna “ceea ce determin` intrarea vie\ii ]i a mecanismelor sale [n sfera calculelor explicite ]i care face din
puterea-cunoa]tere un agent al transform`rii vie\ii umane” (Foucault, 1978, pag. 126). Este vorba despre acel
moment al “modernit`\ii biologice” [n care se plaseaz`
o societate atunci c@nd [ns`]i specia [ncepe s` fac` obiectul strategiilor politice ]i [n care concep\ia aristotelian`
despre omul v`zut ca animal capabil de existen\` politic` nu mai este valabil`: de acum [nainte omul este acel
animal [n a c`rui politic` se hot`r`]te soarta sa de fiin\`
vie. Redefinirea raportului dintre via\` ]i istorie face
astfel [nc@t via\a s` aib` un dublu statut: pe de o parte
este situat` [n afara istoriei datorit` limitelor sale de ordin biologic, dar pe de alt` parte se afl` [nùntrul proceselor istorice din moment ce este traversat` permanent de
diverse mecanisme de putere ]i tehnici de cunoa]tere.
Nu este [ns` suficient` afirmarea faptului c` via\a
ca atare este inclus` [n calculele politice. Se cuvine
observat faptul c` un tip de putere care []i asum` sarcina
de a se ocupa de reglementarea vie\ii va avea nevoie de
mecanisme “permanente, regulatoare ]i corective”, pentru a face o distribu\ie eficient` din punctul de vedere al
valorii ]i al utilit`\ii. Ceea ce [nsemn` c` “sistemul judiciar []i adaug` tot mai multe aparate (medicale, administrative etc) ale c`ror func\ii sunt mai presus de toate
regulatoare”, astfel [nc@t rezultatul va fi “o societate
normalizatoate, ca efect istoric al unei tehnologii de putere centrat` asupra vie\ii” (Foucault, 1978, pag. 128).
Iar prin societate normalizatoare se [n\elege inclusiv
faptul c` [ncep@nd de la Revolu\ia francez` toate constitu\iile scrise ]i [ntreaga activitate legislativ` nu au
constituit dec@t diverse modalit`\i prin care s-a dat o
form` acceptabil` unei puteri normalizatoare. {n fa\a
acestui tip de putere ceea se revendic` este pur ]i simplu
dreptul la via\`, prin care se [n\elege tot ceea ce constituie nevoi de baz`, astfel [nc@t “via\a, mai mult dec@t
dreptul, a devenit punctul central al luptelor politice,
chiar dac` acestea se formuleaz` prin intermediul
formul`rii de drepturi” (Foucault, 1978, pag 128).
39
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
Exemplele [n acest sens sunt numeroase: dreptul la via\`,
la propriul corp, la s`n`tate, la fericire, la satisfacerea
nevoilor, dreptul la [mplinirea personal`, toate aceste
fiind drepturi de ne[n\eles pentru sistemul juridic clasic,
dar constituind replica pentru noile mecanisme de putere care la r@ndul lor nu mai corespund dreptului tradi\ional al suveranit`\ii. A]a cum observ` ]i Jurgen Habermas coment@ndu-l pe Foucault, “sarcina efectiv` a teoriilor statului absolutist este, evident, mai pu\in justificarea drepturilor omului, c@t punerea bazelor pentru
concentrarea [ntregii for\e [n m@inile suveranului …
Nu cet`\eanul cu drepturile sale, ci supusul cu trupul ]i
sufletul sù este obiect al noii nevoi de cunoa]tere care
este satisf`cut` [n primul r@nd prin cunoa]terea pozitivist` ]i statistic` asupra na]terii ]i mor\ii, bolii ]i criminalit`\ii, muncii ]i comer\ului, bun`st`rii ]i s`r`ciei
popula\iei” (Habermas, pag. 260). Ceea ce pare s` certifice presupunerile lui Giorgio Agamben care consider`
c` adev`rata miz` a regimurilor de dominare totalitar`
este aceea de pune st`p@nire exact asupra sufletului ]i
corpului omului pentru a-l transforma [n “cet`\eanul”
ideal al unui astfel de regim: omul golit de orice individualitate ]i spontaneitate, redus pur ]i simplu la stadiul de automatism.
A doua biopoliticã: o interpretare abuzivã?
G. Agamben va prelua conceptul de via\` dezgolit` pentru a cerceta tocmai modalit`\ile prin care violen\a juridic` []i c@]tig` dreptul de a ac\iona asupra vie\ii
dezgolite. Conceptul de homo sacer, prin care se desemna o via\` ce putea fi ucis` f`r` ca acest act s` fie considerat un delict, reprezint` un prim caz [n care o crim` nu
poate fi pedepsit`. Din aceast` perspectiv` ar fi interesant de realizat o analiz` a fenomenului totalitar care s`
studieze [n ce mod, prin intermediul c`ror proceduri
juridice acte at@t de violente ]i-au pierdut calitatea lor
de delicte.
Giorgio Agamben subliniaz` faptul c` perechea
dihotomic` tipic` pentru politica occidental` nu este cea
de prieten-du]man (a]a cum considera Carl Schmitt) ci
mai degrab` cea de via\` natural` – existen\` politic`,
zoe – bios, includere – excludere. {nc` de la [nceput este
pus [n prim plan conceptul de homo sacer tocmai pentru c` g@nditorul italian [l consider` prima paradigm` al
spa\iului politic occidental. Aceast` concluzie se bazeaz` pe reinterpretarea st`rii de natur` a lui Hobbes:
astfel, am avea de-a face [n acest caz nu cu un r`zboi al
tuturor contra tuturor, ci cu “o stare [n care fiecare este
pentru cel`lalt via\` dezgolit` ]i homo sacer” (Agamben, 1995, pag. 118). {n momentul constituirii contractului, fundamentul puterii suverane este dat nu at@t de
faptul c` supu]ii renun\` de bun`voie la drepturile lor
anterioare, ci mai degrab` de privilegiul suveranului de
S.P. nr. 108/2004
a-]i putea conserva dreptul sù natural de a pedepsi,
acesta fiind un drept nu cedat, ci l`sat suveranului, care
[l de\ine la fel ca [n starea de natur`. Din moment ce
via\a supu]ilor este pentru suveran o “via\` dezgolit`”
[n m`sura [n care are drept de via\` ]i de moarte asupra
acestora, filozoful italian ajunge la concluzia c` paradigma puterii politice este reprezentat` de [ntemeierea
principiului suveranit`\ii pe ceea ce nume]te “via\a
dezgolit`”. Punctul maxim al acestei paradigme l-ar
constitui lag`rul de concentrare [n care autorit`\ile
dispun de o putere infinit` de decizie asupra de\inu\ilor,
ace]tia neput@nd invoca vreo lege care s`-i protejeze.
Totu]i, discursul lui Giorgio Agamben este construit astfel [nc@t s` demonstreze f`r` gre] falimentul
democra\iei ]i al incapabilit`\ii sale de a salva acea zoe
pentru a c`rei eliberare se dedicase mai [nt@i. Cu alte
cuvinte, din moment ce via\a dezgolit` este [n continuare
politizat` [nseamn` c` tendin\ele totalitare nu au disp`rut ]i c` democra\iile contemporane nu fac dec@t s` continue proiectul e]uat al domin`rii totale. Dar, ne putem
[ntreba, ce [nseamn` de fapt “politizarea” vie\ii? {n ce
m`sur` dorin\a de “depolitizare” [nseamn` de fapt crearea unei societ`\i apolitice ]i [n ce m`sur` aceast` lume
“apolitic`” ar putea reprezenta o mai bun` garan\ie
pentru libertatea individului? Dac` ne g@ndim bine, a
mai existat o teorie a “existen\ei apolitice”, a asocia\iei
“libere” din care politica a disp`rut, exact acea teorie pe
care filozoful italian uit` s` o aduc` [n discu\ie.
Pentru G. Agamben, rela\ia care se stabile]te
[ntre puterea suveran` ]i via\a dezgolit` reprezint` un
raport de captur` [n baza structurii unei excep\ii. {n m`sura [n care instituie o ordine juridic`, puterea suveran`
trebuie s`-]i conserve [n acela]i timp posibilitatea de a o
suspenda. Astfel, se instituie [n interiorul acestei ordini
un spa\iu al excep\iei3 ce confirm` caracterul absolut al
puterii: doar [n m`sura [n care puterea []i men\ine posibilitatea de a se manifesta iar ca for\` fondatoare (deci
de a decreta starea de excep\ie) se poate impune ca
putere suveran`. {n cadrul ordinii rezultate din excep\ie,
se poate exercita f`r` nici o mediere decizia suveran` ca
autoritate absolut`, ]i aceasta se exercit` asupra “vie\ii
dezgolite” sub forma unei puteri de via\` ]i de moarte.
Teza principal` [naintat` [n acest moment de filozoful italian este aceea c` modernitatea recent` se caracterizeaz` tocmai prin normalizarea excep\iei, prin faptul
c` starea de excep\ie devine regul`. Paradigma politicii
occidentale devine astfel lag`rul de concentrare, [n
acest spa\iu puterea suveran` av@nd libertate total` de
decizie privind via\a celor [nchi]i. Aceasta este prin excelen\` situa\ia [n care starea de excep\ie a devenit
regul`, iar puterea suveran` este absolut`, orice fel de
norme fiind suspendate. G. Agamben avanseaz` teoria
conform c`reia dup` experien\a lag`relor nu mai exist`
40
Dezbateri
cale de [ntoarcere la politica clasic`, datorit` faptului c`
puterea politic` tinde s` acapareze tot mai mult via\a
dezgolit`, [n acest scop folosindu-se [n mod excesiv de
includerea st`rii de excep\ie [n centrul sù.
{n acest context se impune cercetarea critic` a modului [n care g@nditorul italian neutralizeaz` diferen\ele
dintre regimurile fasciste ]i democra\iile liberale pentru
a demonstra c` de fapt puterea politic` se [ntemeiaz` pe
dominarea vie\ii dezgolite, astfel [nc@t orice form` de
guvernare se define]te prin acest scop final. {n acela]i
timp totu]i, surprinz`tor, cazul regimurilor comuniste
nu este inclus [n categoria celor care guverneaz` prin
dominarea vie\ii dezgolite. Diferen\a dintre condi\ia oamenilor din lag`rele de concentrare ]i aceea din societ`\ile
comuniste este [ns` una de grad, nu de substan\`. {n
ambele situa\ii avem de-a face cu un “caz excep\ional”.
Dac` [n cadrul lag`relor nu mai exist` nici o lege aplicabil` fiin\elor [nchise, societ`\ile comuniste sunt [ns`
guvernate de reguli concepute [n a]a fel [nc@t doar statul
s`-]i poat` atinge scopurile. Avem de-a face [n acest caz
cu o lege arbitrar`, care [ng`duie ca orice acte ale puterii
s` fie [ntr-un fel sau altul “conform legii”, dar asta nu
[nseamn` c` ar exista suprema\ia dreptului. Astfel, poate c` nu ar fi exagerat s` spunem c` omul care trìe]te
sub inciden\a unor legi arbitrare [n cadrul unui stat comunist dob@nde]te statutul unui homo sacer. A]a cum
arat` ]i F. Hayek, cea mai important` s`m@n\` a totalitarismului se g`se]te [n dorin\a de a instititui o economie/societate/via\` planificat`. Acolo unde exist` o
suprema\ie a dreptului, statul se limiteaz` la stabilirea
unor reguli de folosire a resurselor f`r` a prevedea [ns`
scopurile pentru care aceste resurse pot fi folosite. {n
schimb, [ntr-o societate [n care guvernarea este arbitrar`
statul va stabili prin lege chiar scopurile pe care indivizii
trebuie s` le ating`, anul@nd astfel orice fel de libertate
de op\iune. Din acest punct de vedere putem pune
semnul echival`rii [ntre “via\a planificat`” ]i “via\a dezgolit`”.
R`m@ne a]adar de cercetat [n ce m`sur` neincluderea totalitarismului estic [n cadrul teoriei st`rii de excep\iei ]i a “vie\ii dezgolite” se prezint` ca o solu\ie
indirect` propus` pentru dep`]irea “politicii clasice”. {n
ceea ce prive]te conceptul de “via\` dezgolit`” … acesta
merit` aten\ia, chiar dac` teoria nu ne convinge deocamdat`. S` ne g@ndim numai la ce reprezenta via\a
unui om [n timpul comunismului. La ce s-a schimbat [n
1989. La ce s-ar fi putut schimba. La ce reprezint` azi
via\a noastr` ]i c@t de st`p@ni ne sim\im pe ea. S` ne
g@ndim apoi la campania electoral`. La na\ionalism,
populism, extremism. }i acum s` o lu`m de la [nceput:
prin urmare, ce mai [nseamn` azi “via\a dezgolit`”?
NOTE
Expresia folosit` de Giorgio Agamben pentru a desemna via\a [n
sensul primar este de fapt “nuda vita”, sintagm` pe care am
tradus-o prin “via\a dezgolit`” deoarece am considerat c` acest
concept, spre deosebire de “via\a nud`”, trimite la conceptualizarea
procesului prin care o persoan` este redus` la stadiul de individ
prin retragerea drepturilor naturale ]i politice ]i prin anularea
statului juridic (spre exemplu, retragerea cet`\eniei), ceea ce
echivaleaz` cu o existen\` “dezgolit`” de orice atribute ]i redus`
de simplu fapt de a vie\ui.
2
Pavel C@mpeanu, Ceau]escu, anii num`r`torii inverse, Polirom,
Ia]i, 2002, pag. 278.
3
G. Agamben introduce conceptul stato di eccezione, ce nu are un
corespondent exact [n teoriile de acest tip din limba englez` sau
francez`. Acestea din urm` men\ioneaz` doar decretele de urgen\`
sau starea de asediu (politic` sau fals`, état de siège effectif, état
de siège fictif, fancied democracy). {n doctrina Anglo-Saxon`
sunt predominante conceptele de martial law sau emergency
powers, dar acestea se refer` mai ales la o stare de r`zboi.
Noutatea pe care o introduce conceptul lui G. Agamben, starea de
excep\ie, este c` nu se refer` la un tip special de drept, cum ar fi
dreptul valabil pe timp de r`zboi, ci, [n m`sura [n care reprezint`
[ns`]i suspendarea dreptului define]te chiar limitele conceptului
de drept.
1
BIBLIOGRAFIE SELECTIV~
AGAMBEN, Giorgio, Stato di eccezione, Bollati Boringhieri,
Torino, 2003.
AGAMBEN, Giorgio, Homo sacer. Il potere sovrano e la nuda
vita, Einaudi, Torino, 1995.
ARENDT, Hannah, {ntre trecut ]i viitor, traducere de Louis
Rinaldo Ulrich, Editura ANTET, Bucure]ti, 1997.
ARENDT, Hannah, Sulla violenza, traduzione di Savino D’Amico,
UgoGuanda Editore, Parma, 1996.
ARISTOTEL, Politica, traducere de Alexander Baumgarten,
Editura IRI, Bucure]ti, 2001.
BENJAMIN, Walter, Per la critica della violenza, [n Id. Angelus
Novus: saggi e frammenti, traduzione di Schriften, Einaudi,
Torino, 1962.
FOUCAULT, Michel, Biopolitic` ]i medicin` social`, traducere
de Ciprian Mihali, Idea Design & Print, Bucure]ti, 2003.
FOUCAULT, Michel, Anormalii (cursuri \inute la Collége de
France: 1974-1975), traducere de Dan Radu St`nescu, Univers,
Bucure]ti, 2003.
FOUCAULT, Michel, La volontà din sapere, traduzione di
Pasquale Pasquino e Giovanna Procacci, Feltrinelli, Milano, 1978.
HABERMAS, Jürgen, Discursul filosofic al modernit`\ii, traducere de Gilbert V. Lep`datu, Ionel Zamfir, Marius Stan, Editura
All, Bucure]ti, 2000.
HAYEK, Friedrich August, Drumul c`tre servitute, traducere de
Eugen B. Marian, Humanitas, Bucure]ti, 1993.
SOREL, Georges, Considerazioni sulla violenza, traduzione de
A. Sarno, Laterza, Bari, 1970.
CRISTINA AVRIGEANU - Masterand [n Teorie Politic` la
Universitatea din Bucure]ti, Facultatea de }tiin\e Politice.
41
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
The Church - State Debates in
Post-communist Romania
CRISTIAN ROMOCEA
Introduction
Increasing criticism and concern is heard today
from the Romanian intellectuals’ quarter about the
growing public activity of the Romanian Orthodox
Church, about its anti-democratic, nationalist discourse, but moreover about the political manipulation
of the Orthodox Church and its hierarchy at the hands
of various political parties or leaders in post-Communist Romania.1 Yet from the same quarter we often
hear an appeal for more publicly active Romanian
churches, particularly in terms of a spiritual social
presence which would ensure the moral regeneration
of the Romanian society.2
In response, various Romanian theologians have
expressed their views on the role of the churches in
the modern Romanian nation-state with European aspirations. The spectrum of these responses ranges
from radical views on the establishment of a theocratic state, to more liberal perspectives which begin
to envisage the constructive integration of the churches into the modern Romanian society.
My attempt here is to relate the expectations of
the Romanian state to the perspective of Orthodoxy
on the relationship between Church and State and to
suggest what the nature of that relationship would
have to entail in a democratic Romanian society. In
this article, the underlying argument is that most of
these expectations spring from an ideological stance
rather than from a position grounded on a thorough
evaluation of the current social and political context
or from an understanding of the important role played
by the religious communities in the vision of a democratic Europe in which extreme radical views and
National Churches do not fare well.
The Inter-war “National Debate”
Revisited
Various political analysts and thinkers have
suggested that the crumbling of the totalitarian regime
has given rise in the Romanian society to political
debates which are reminiscent of the inter-war period.
S.P. nr. 108/2004
The general argument for this phenomenon is that
over forty years, the totalitarian political leadership
prevented the Romanian society from coming to
terms with the political debate which animated the
inter-war Romanian milieu. In the midst of the ideological turmoil, the polarization of the political ideologies which was known between 1920s and 1940s as
the “national debate” re-emerged ever more vigorously, and led to their exacerbation in Romania’s political landscape. The polarization I am referring to
here is between the liberal tendencies of the supporters of the Europeanization and (nowadays) postmodernization, supporters of a Romanian democratization
after the European model with leftist political inclinations on the one hand, and the supporters of a nationalist political agenda with a strong autochthonous,
collectivist and authoritarian corporatist tendencies
with political right affinities on the other hand.
Among the two factors contributing to the emblematic “national debate” of the inter-war Romania,
Orthodoxy had an important place to play. One was
the formation of the Greater Romania (1918) which
had a major contribution to the influx of Orthodox
nationalist propaganda. The second was the challenge
that secularism and modernity posed to the transformation of the authoritarian Romanian society.3
The struggle of the traditionalist partisans with
nationalist inclinations against the liberal intellectuals
with democratic ideals led to the establishment of
radical versions of mystical religious nationalism
which often took the form of xenophobia, and particularly anti-Semitism. Among the most illustrious intellectual representatives of these tendencies were Nichifor
Crainic and the publication “G@ndirea”, and Nae Ionescu and the newspaper “Cuv@ntul”. Their contribution was to radicalize the young Romanian intelligentsia through the “right-wing spirit” ideology coupled
with forms of nationalist mysticism.
Many theologians and clerics have been coopted in this attempt at politicizing Orthodox Christianity, whose proposals included the creation of an
42
Dezbateri
ethnocratic corporatist Romanian state.4 The task of
implementing this political program in the inter-war
Romania was presented to Corneliu Z. Codreanu, the
leader of the infamous “Legion of St. Michael the
Archangel”. Later called the “Iron Guard”, Codreanu’s
legionary association became a religio-political movement and represented the sort of neo-pagan nationalism that would concretize under communism. The
doctrinal essence of the Iron Guard was its Orthodox
Christian fundamentalism and nationalism rather than
its other typically fascist traits. Its followers militated
for the transformation of Romania into a legionary
national state, ethnically purified, Orthodox fundamentalist in nature and with pro-German affinities.5
By 1938 the Romanian King Charles II liquidated the democratic regime by subduing all democratic parties and establishing a Romanian monarchy.
This coup d’état was particularly important because
as the King needed a prime minister to support his
political actions, he chose Patriarch Miron Cristea.
The Patriarch was outspoken in his denunciation of
political pluralism, and during the inaugural speech
he reiterated his contempt for the twenty-nine political parties which were “to blame for the country’s
lack of clarity of vision.”6 King Charles II’s National
Renewal Front did not last more than two years, being
replaced by Codreanu’s Iron Guard (1940-41), but the
lasting consequence of this tumultuous period for the
Church’s relation to the State was crucial.
Almost the entire generation of theologians
produced by the inter-war period was fascinated with
the ethnocratic ideology. Even some of the most reputed scholars such as Father Dumitru St`niloae were
drawn by the nationalist right-wing tendencies.7 The
basis of this ethnocratic ideology was the common
identity inherent of the three-fold structure represented by the Orthodox Church, the Nation and the State.
Ethnocratic Orthodoxy was supposed to provide the
reconciling element between a corporatist society and
a totalitarian political leadership.8 Thus, it was thought
that a nationalist and corporatist Orthodoxy would offer the theologico-political solution to the inter-war
social dilemma between liberal capitalist individualism and communist collectivism.
The recurrent feature of this Orthodox ethnocracy was a polemical and highly critical attitude towards the West, towards modernity, democracy and
liberalism. All the intellectual and cultural values that
were connected with the Western civilization, such as
rationalism, individualism, universality, and so on,
were discredited as forms of atheism. On the opposite, aspects of Marxist-Leninist collective mysticism
such as homogeneity, fusion and totalitarian integra-
tion became elements bearing the substance of the
Orthodox faith.
Little resistance was exhibited from other Orthodox theologians in regards to this national or
moreover European euphoria generated by the seduction of extreme ideologies in the first half of the twentieth century. Moderate Romanian theologians and
secular intellectuals who emerged as safeguarding a
balanced ideological position through alternative
forms of thinking such as “desperate activism” and
“resigned historicism” made little impact to this ideological polarization.9 It was for these reasons that by
December 1947, when communists seized full political control of Romania, the terms “Orthodox” and
“Romanian” were virtually interchangeable, giving a
sort of continuity to the centuries-old relation of the
Church to the ruler or the State.
The Post-communist Ideological
Resurgence
The collapse of communism in the countries of
the Eastern block has been perceived as a great liberating event marking the beginning of a new Central
and Eastern Europe. This change brought about the
formation of new states, the rediscovery of buried
cultural traditions as well as the resurgence of old
ideologies. In Romania, a country where some argued
that the communist dictatorship was one of the most
repressive in the whole of the Eastern block, liberation did not come through a non-violent change of
government but had to be secured with sacrifice of
human life. Of all the countries that have rid of communism at the dawn of the ninth decade of the twentieth century, many expected Romania to become the
example of a transition to a democratic society primarily because of the human sacrifice which was involved in attaining freedom from oppression.
More than thirteen years later, Romania is far
behind most other Central and Eastern European
countries in the struggle to make that transition possible, to limit and control the unprecedented corruption at the societal, institutional and governmental
levels, to achieve a viable implementation of the market economy, or to convince international organizations such as the European Union that democracy has
been correctly understood by this country. In this context, it is not surprising that resurgent ideologies who
found in the Romanian post-communist society a propitious ground for developing brought into discussion
the social and political role of the Romanian churches.
The “national debate” of the inter-war provides
the starting point for the post-1989 expressions of the
Church-State debates in Romania. In view of the as-
43
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
sociation of the Orthodox Church with the nationalist,
ethnocentric tendencies, various Romanian intellectuals have criticized the increasing activity of the
churches in the social and political environment of the
emerging democratic society. The representatives of
the civil society, political analysts and over-night experts in religious problems found themselves militating for a limitation of the churches’ activity in the
society to a mere symbolic role.
In defense, theological voices like those of
Orthodox Professor Radu Preda criticized the duplicitary propensity in the intellectuals’ arguments
over the Church-State relationship in democracy10.
One the one hand, he notes, secular thinkers herald a
new age of Eastern and Central European ecumenism and religious pluralism in which the activist social and political presence of the churches in society
is regarded as an abuse and as a clear indication of
fundamentalism.11 On the other hand, however, the
Romanian state arguably violates one of the crucial
features of democracy, i.e. its commitment to pluralism, by playing a deterministic role in the drafting of
the limits of the religious activity in society, and by
concealing the state’s own intolerance and lack of
commitment to pluralism through its attitude towards the churches.12 However, the inherent problem with such argumentation is, in my view, less of
legislative nature and more related to the Orthodox
fears that their elitist status as National Church is
threatened by religious pluralism.
The ideological tension which emerges from
these conflicting opinions has often been perceived as
irreconcilable and has led to a fracture of the constructive dialogue between the Church and the State
in post-communist Romania and, as George Baconsky suggested, it provides grounds for increasing polemics among the intellectuals.13
Intellectuals’ perceptions
Before going any further, we ought to question
Pr. Preda’s claim that Romanian intellectuals of the
post-1989 era do indeed retain such dualism in their
Church-State perception. The dramatic societal changes undergone by Romania placed almost from the
very beginning the churches in the midst of the events
following the collapse of Ceausescu’s regime. The
prominence of the Neoprotestant pastors who led into
public prayer masses of street protesters in various
cities of Romania and the presence of the Orthodox
Church clerics at the formation of the first interim
political leadership, at the opening of various democratic institutions, the erection of new buildings and
monuments, seemed to indicate that the churches do
S.P. nr. 108/2004
have an important role, even if symbolical, in the transition of the society towards a liberal democracy.
Nonetheless, judging from the churches’ oscillation between complete disregard for the social and
political realm and uncritical support and endorsement of the political decisions of various governments, as well as between negative attitudes towards
pluralism and democracy and formal support for the
country’s commitment to European integration, we can
conclude that both the churches and the Romanian intellectuals experience a profound lack of maturity.
It may well be the case that the ideological polarization has led to extreme statements from the intellectuals regarding the churches’ relation to the
State. Thus, the Romanian Orthodox Church has been
criticized for exerting no real presence in society and
politics, yet when Bishop Bartholomeu Anania demanded in 1998 for priestly political involvement and
proposed that clergy should advise believers to vote
parties that retain a Christian ideology, i.e. the Christian Democrats, the Orthodox Church came under
harsh criticism.14 Victims of conspiracy theories and
speculative thinking, reputed political analysts like
Alina Mungiu-Pippidi feared the resurgence of a form
of Iron Guard fascist movement, and suggestions
have been made even of hidden plans of the Orthodox
Church to force the establishment of a theocratic Romanian state.15
Furthermore, it has been argued that Orthodoxy
is a threat to Romania’s modernization and democratization.16 This argument went as far as to claim that
the complete removal of the Romanian Orthodox
Church from public life would represent the ideal solution to the legislative integration of Romania in the
European Union.17
True, after forty years of oppressive communism and Marxist ideology, the events of December
1989 found the Orthodox Church still reticent to modernity. Many were disappointed about the way in
which churches missed the opportunity to become the
regenerating factor in the confused society of the
1990s. The Orthodox Church closed itself in ritual
liturgies, the Greek Catholics were too busy regaining
their buildings from the Orthodox, while the Protestants and the Neoprotestants, lacking reasonable
forms of social thinking, were concerned with the
souls-saving business thus loosing the chance to become a real social presence.
However, there are attempts at reform and ideological cleansing among the Orthodox quarter. After
the collapse of the communist regime, the Orthodox
Church’s leadership repented and confessed its lack
of courage in defending the church, asking for for-
44
Dezbateri
giveness for the concessions made during communism in order to survive.18 Any clergy who have been
sanctioned for political reasons were consequently
reinstated.19 Less than a year after the anti-communist
revolt, the Orthodox Church declared for the first time
in its history full autonomy from the Romanian state,
banning any interference of the secular state with the
bishops’ elections or in other matters of religious administration.20 At the same time, Metropolitan Daniel
Ciobotea and Father D. Staniloae initiated the “Reflection Group for the Renewal of the Church” which
began to address the need for renewal of the church’s
hierarchy, teaching, administration and relationship
to the Romanian society.21
Notwithstanding these attempts at renewal and
separation between the Church and the State, the Orthodox legacy of identification with Romanian nationalism continues to represent a major challenge
today. In reference to this relationship alone, the Romanian Orthodox Church is often thought to be permeated more by nationalism and pragmatism than by
critical theological reflection.22 Although considered
autonomous towards the Romanian state, the Orthodox Church demands subsidies for its clergy from the
government. Moreover, the National Congress of the
Church held in 1994, reiterated in the article two of
the Orthodox Church Constitution its status as “national, autocephalous, and united in its organization”
thus a National Church.23
Various statements issued by the Orthodox
clergy in Romania illustrate the degree to which they
perceive the separation from the state. Bishop Gherasim of Suceava expressed his support for the political
involvement of the clergy arguing that “the Church
was actually never separated from the state… Where
the ruler was, there the prelate was, too.”24 From such
attitudes we can conclude that the Orthodox Church
has not come to the point of understanding that clear
and unabridged separation of the Church from the
State is the mark of a real democracy.
The task of the churches and secular
intellectuals
The Orthodox as well as all other Romanian
churches have the responsibility of escaping the ideological vortex which draws them in a compromising
position in the current political order. They must express their allegiance to the well-being of the Romanian society not just at the individual level but by developing their social and political thinking. Their
flirting and fascination with political power must be
exchanged for a devotion to State separation, while
nationalist propaganda must be replaced with critical
theological reflection. The religious community ought
to broaden its understanding of democracy and liberalism. To be capable to exercise a positive social role,
the Romanian churches must learn to avoid fighting
on the side of their national group, employing faith as
a weapon in the struggle. To prevent such situations,
theologians and laity should become actively involved in ecumenical cooperation and dialogue with
the civil society.
Some would suggest that the Church is not an
institution called primarily to such a task, as it cannot
be assumed that churches have the power to represent
a coherent voice in the realm of politics. At best, there
could be developed a partnership between theologians, civil society and political leadership, in the
sense that the former could become the interpreters of
the efforts and achievements of the civil society and
of the government. Churches may support the political decisions of the governing bodies concerning the
implementation and protection of the human rights
through the laws that are proposed and voted. Such
cooperation between the Church and the State could
well be perceived as an effort towards a constructive
rather than conflictual relationship between the Romanian churches and the State.
The Romanian Orthodox Church defines itself
as a spiritual factor in the society, but does not have a
strong sense of social responsibility, whereas the
Catholic and the Reformed have comprehensive
teachings about the mission of the Church and the role
of the state and are willing to assume responsibility
for shaping the social and political processes, but their
attitude is mostly polemical.25 True, over the last few
years Orthodox theologians have began to work on
the potential shape of a Romanian Orthodox social
theology and praxis.h26 However, much more has to
be achieved by the Orthodox clergy in relation to
various crucial aspects of social interaction, i.e. interdenominational and moreover interethnic dialogue
and reconciliation. In this regard, the Banat County is
a rare example of a place where religious tolerance is
evident in the fact that there are annual meetings of all
the religious leaders and representatives of the
churches in the region, which confer a degree of interconfessional openness. Such instances should become
paradigmatic for the inter-denominational cooperation in parts of the country where the rights of minority denominations or religious groups are blatantly
violated by the Orthodox clergy and congregations.
The Protestant and Neoprotestant churches in
Romania do not generally have a clearly defined social agenda either, or when they do, it is completely
isolated from an adequate theological notion. Neopro-
45
S.P. nr. 108/2004
Dezbateri
testant churches in particular tend to reduce social
reality to its vertical, individual aspect which refers to
the relationship among church members and with
God with no bearing on further implications for the
wider society. This stance corresponds to their pietistic and socially conservative tendencies in which their
relationship with God is a personal matter which does
not retain a wider social implication. This is sad especially because these churches, with their inherent autonomy in regard to cultural identity and nationalist
ideology, may serve well as agents for social change.
However, more open-minded Neoprotestants often
find themselves in a difficult position, in a Post-communist Romania where their loyalty is constantly
questioned due to their foreign originating roots and
close links with agencies external to the country.
As for the Reformed Churches, whereas their
theological stance is seldom apolitical, as they understand the limitations of social withdrawal, they tend to
place at the heart of their social agenda the pursuit of
justice and the struggle for freedom, making theological thinking subsequent to these processes. Very liberal in their social perspective, they tend to become so
involved with pursuing justice that it’s difficult to
distinguish between the Reformed churches and any
other secular non-governmental organizations. Although this problem is apparently insignificant, it actually translates into complete disregard for the theological aspect of the social thinking, which is crucial
for the churches’ presence in the society.
Finally, the Romanian secular intellectuals, political analysts and social psychologists must express
their commitment to a thorough evaluation of the intrinsic ideologies and often dualist approaches to religious life, while their efforts must be translated in a
commitment to securing the free and unhindered expression of the religious, ethnic and cultural diversity
of Romania. The irreversible commitment of the Romanian state to European integration urges us to renounce the ideological and duplicitary approaches to
Church – State relations and to become truly concerned with building a democratic society committed
to religious pluralism. A democratic society must support the transformation of the churches into an important presence in the society, into a crucial factor to the
process of liberating people from old mentalities and
recurring ideologies, and to the development of their
critical theological reflection in relation to the social
and political thinking.
This article is a modified version of the author’s presentation
delivered at the International Symposium “Ideologies, Values and
Political Behaviors in Central and Eastern Europe” 2nd Edition,
University of the West, Timi]oara, 28-29 Nov. 2003.
NOTES
Andrei Ple]u, “Poarta cea Larg`” [n Dilema 206 (1996).
2
Dr. Andrei Marga, Interview by Lucian Despa, video recording,
Seminar “Democra\ie ]i Religie: Experien\a Rom@neasc`”, Timi]oara, 31 May – 1 June, 2002.
3
Zigu Ornea, Anii Treizeci: Extrema Dreapt` Rom@neasc` (Bucure]ti: Editura Funda\iei Culturale Rom@ne, 1995). See especially
the first two chapters: Democracy and Rationalism under Accusation; Romanianess and Autochthonism.
4
See Nichifor Crainic, Ortodoxie ]i Etnocra\ie (Bucure]ti: Editura Albatros, 1997).
5
Ibid., 240-71.
6
Ornea, Anii Treizeci, Op. cit., 314.
7
See Dumitru St`niloae, Ortodoxie ]i Rom@nism (Bucure]ti: Editura Albatros, 1998).
8
Crainic, Ortodoxie ]i Etnocra\ie, Op. cit.
9
See Mircea Vulc`nescu, C`tre Fiin\a Spiritualit`\ii Rom@ne]ti:
Dimensiunea Rom@neasc` a Existen\ei, v. 3 (Bucure]ti: Editura
Eminescu, 1996), 30-45, 46-52.
10
Radu Preda, Biserica in Stat: O invitatie la dezbatere (Editura
Scripta, 1999).
11
Ibid.
12
Ibid.
13
Teodor Baconsky, “Sfada Elitelor” in Dilema, 183 (1996), 11.
14
Alina Mungiu-Pippidi, “Church and State in Eastern Europe”,
East European Constitutional Review 7, 2 (1998).
15
Alina Mungiu, Rom@nii dup` ’89: Istoria unei Ne[n\elegeri (Bucure]ti: Editura Humanitas, 1995), 148-50.
16
I. P. Culianu, “Du]manii Caputalismului” in Mircea Eliade (Bucure]ti: Editura Nemira, 1995), 169-74. See also “Ku Klux Klan
Ortodox” in Meridian, May-June (1990), 64.
17
Gabriel Andreescu, “Rela\ii Interna\ionale ]i Ortodoxie [n Estul
]i Sud-Estul Europei” in Studii Interna\ionale, 4 (1998), 3-32.
18
“Romanian Patriarch asks for forgiveness” in BBC News, available online: news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/643898.stm.
19
World Council of Churches, “Orthodox Church Admits Mistakes in Romania” in The Word, April (1990), 29-30.
20
Romanian Church Seeks to Cleanse Itself” in Christian Century, 3 April (1991), 357-8.
21
“{nnoiri [n Biserica Ortodox`” in Romania Liber`, 14 Jan
(1990), 2.
22
See Paul Negrut, Biserica ]i Statul, (Oradea: Emanuel, 2000),
162.
23
See Daniel Barbu, }apte Teme de Politic` Rom@neasc` (Bucure]ti: Editura Antet, 1997), 119.
24
Alina Mungiu-Pippidi, “Church and State in Eastern Europe”,
Op. cit..
25
Péter Lakatos, „A Possible Ecumenical Strategy from a Romanian Context: Church and Social Responsibility – Part Two” in
Occasional Papers on Religion in Eastern Europe 18, 6 (1998), 6.
26
For example, see Daniel Ciobotea, Confessing the Truth in
Love: Orthodox Perceptions of Life, Mission and Unity, (Ia]i:
Editura Trinitas, 2001).
1
*
S.P. nr. 108/2004
CRISTIAN ROMOCEA - doctorand al Universit`\ii Wales
[n cadrul Centrului Oxford pentru Studii Misionare.
46
Istorie recentã
Nikita Hrusciov şi “politica pe
marginea prãpastiei”
RADU COMŞA
Nikita Khrushchev has often been deemed as the embodiment of recklessness in foreign
policy. Indeed some of the most dangerous stand-offs of the Cold War can be ascribed to his
unpredictable behavior. However, recent studies on the history of the Cold War revealed
a strong rationale behind his seemingly chaotic foreign policy actions. Subsequently to
winning the struggle for power which had unfolded within the Kremlin after Stalin’s death,
Khrushchev embarked on a foreign policy that was heavily dependant on breakthroughs
in nuclear technology. The tactics of nuclear brinkmanship became the backbone of his
approach in dealing with the capitalist camp. The 1958-1959 Berlin crisis was the first major
test ground for the new vision.
Ideea de la care am plecat [n scrierea acestui
eseu a fost aceea c` personalit`\ile factorilor de decizie
au influen\at decisiv mersul r`zboiului rece. {n toate
episoadele tensionate ale acestuia se pot remarca amprentele personale ale celor implica\i. Acest fapt este,
oarecum, [n contradic\ie cu asump\iile realismului tradi\ional, care consider` statul un actor ra\ional. Cea
de-a doua criz` a Berlinului (1958-1959) este un exemplu elocvent [n sprijinul acestui punct de vedere. Personalitatea lui Nikita Hrusciov a a fost factorul determinant al crizei, de convingerile acestuia depinz@nd
at@t momentele tensionate, c@t ]i cele de cooperare.
Eseul de fa\` []i propune s` eviden\ieze aceste aspecte,
mai precis s` detalieze viyiunea de politic` extern` a
liderului sovietic [n contextul bipolarit`\ii nucleare ]i al
“impasului nuclear”, precum ]i calculele din spatele
deciziei de a adresa un ultimatum puterilor occidentale
pentru rezolvarea chestiunii germane.
Stilul diplomatic personal al lui
Hrusciov
Istoricii r`zboiului rece au ajuns la concluzia c`
Hrusciov avea o inteligen\` sclipitoare, [ns` lipsa de
disciplin` a f`cut din politica sa extern` un risc permanent. Prin urmare, impresia pe care a l`sat-o a fost
c` []i ghida ac\iunile dup` principiul lui Napoleon: on
s’engage et puis on voit. Adesea era foarte direct, chiar
necioplit, sfid@nd manierele diplomatice consacrate.
De exemplu, [n timpul unei [nt@lniri cu cancelarul vest-
german, Konrad Adenauer, [n 1955, iritat de faptul c`
Occidentul nu era preg`tit s` negocieze, i-a replicat
interlocutorului sù: “...putem s` a]tept`m ...fundurile
noastre nu [nghea\` [n v@nt...” (Gaddis, 1997, p.123).
Izbucnirile de furie erau, de asemenea, obi]nuite. Dovad` st` momentul de referin\` c@nd a b`tut cu pantoful
[n tribuna Adun`rii Generale a Organiza\iei Na\iunilor
Unite pentru a se face auzit.
Dac` [n anii imediat urm`tori mor\ii lui Stalin
s-a folosit de Mikoian ]i Molotov [n chestiuni legate de
politic` extern`, odat` cu ob\inerea controlului asupra
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) ]i al
guvernului, Hrusciov a ajuns la concluzia c` ]tie [ndeajuns de multe ]i a adoptat o atitudine asem`n`toare cu
a lui Stalin. Fiul sù []i aminte]te c` se considera propriul ministru de externe, obi]nuind s` ignore Politburo-ul ]i ministerul de externe (Zubok&Pleshakov, 1996,
p.81). Consecin\a a fost folosirea intens` a canalelor
secrete de comunica\ii ]i a agen\ilor secre\i, mai ales [n
rela\iile cu capitalele occidentale2.
De]i a revitalizat conceptul “coexisten\ei pa]nice”, care propunea, [n esen\`, limitarea competi\iei
dintre Est ]i Vest la sectorul economic, Hrusciov a r`mas un optimist incurabil [n privin\a rezultatului final
al [ntrecerii. {n ciuda evidentei [napoieri economice,
liderul de la Kremlin era absolut convins c` lag`rul
comunist va triumfa [n cele din urm`. Marea problem`
era cum s` accelereze aceast` evolu\ie. Majoritatea
studiilor [ntreprinse [n anii ‘90 ]i [ncadrate [n curentul
47
S.P. nr. 108/2004
Istorie recentã
intitulat “noua istorie interna\ional` a r`zboiului rece”
au c`zut de acord c` noile descoperiri tehnologice din
domeniul nuclear ]i al vectorilor i-au oferit prilejul
pentru a for\a atingerea acestui scop. Mai mult, cu toate
c` proclamarea “coexisten\ei pa]nice” la cel de-al XXlea congres al PCUS presupunea, oficial, destinderea
politic` [n rela\iile cu Occidentul, Hrusciov a [ncurajat
]i influen\at mi]c`rile anti-coloniale, f`r` s` fie deranjat
de contradic\ia evident` dintre cele dou` obiective.
Conform ra\ionamentului sù, “impasul nuclear” era
fundalul perfect pentru ca Uniunea Sovietic` s` [ncerce
extinderea ariei de acoperire a socialismului ]i [n
coloniile statelor vest-europene.
Armele nucleare ca instrumente de
politicã externã
Pentru [nceput voi trece [n revist` dezbaterea
teoretic` iscat` de arsenalul nuclear [n interiorul
conducerii colective sovietice. {n august 1953, Uniunea
Sovietic` testeaz` cu succes prima bomb` termonuclear` (sau bomb` cu hidrogen), construit` dup` designul
lui Andrei Saharov ]i av@nd un poten\ial destructiv de
zeci de ori mai mare dec@t clasicele, deja, bombe atomice. Prin urmare, lupta pentru putere care [ncepuse
dup` moartea lui Stalin, [n martie acela]i an, nu poate
s` fie ocolit` de tema nuclear`. Prima contribu\ie i-a
apar\inut lui Malenkov, care ocupa, la vremea respectiv`, func\ia de prim-ministru. Acesta a declarat, [n
martie 1954, c` perpetuarea cursei [narm`rilor [ntre
URSS ]i Statele Unite va duce la un r`zboi, care, dat`
fiind capacitatea de distrugere mult mai mare a noilor
tehnologii nucleare, ar putea duce la sf@r]itul civiliza\iei (Harrison&Zubok, 1999, p.154). Afirma\ia reprezenta o deviere semnificativ` de la dogmele acceptate,
stalinismul prezic@nd victoria final` a socialismului
asupra capitalismului indiferent de context. Adversarii
lui Malenkov, Nikita Hrusciov, secretarul general al
PCUS, ]i Viaceslav Molotov, ministru de externe ]i
vechi acolit al lui Stalin, au speculat momentul pentru
a-l [ndep`rta pe acesta din v@rful ierarhiei de putere,
acuz@ndu-l de defetism. Cu toate acestea, Hrusciov a
preluat, din 1955, teza fostului sù inamic politic, nu
[nainte de a o adapta la canoanele doctrinare [n vigoare.
Astfel, r`zboiul termonuclear putea fi dezastruos, de]i
r`m@nea o posibilitate, dar capitalismul ar fi fost singurul ]ters de pe fa\a p`m@ntului. Hrusciov a folosit
aceast` nou` abordare [mpotriva lui Molotov, care, [n
cea mai pur` tradi\ie stalinist`, continua s` cread` c`
armele nucleare erau numai un mijloc de descurajare,
doar am@n@nd un viitor r`zboi general [ntre lag`rul socialist ]i cel comunist. Confruntarea final` dinte cei doi
a avut loc [n 1957, [n timpul afacerii “grupului antipartid”. Molotov, Malenkov ]i Kaganovici i-au repo]at,
S.P. nr. 108/2004
printre altele, lui Hrusciov disponibilitatea ajungerii la
o [n\elegere cu americanii, [n contextul “impasului
nuclear”. Victoria acestuia, consfiin\it` prin [nl`turarea
celor trei contestatari, i-a asigurat controlul total asupra
politicii externe sovietice, d@ndu-i posibilitatea s`-]i
pun` [n practic` noua viziune.
{n a doua jum`tate a anilor ’50, bipolaritatea nuclear` devenise cuv@ntul de ordine al r`zboiului rece.
Importan\a strategiilor nuclerare crescuse considerabil,
vezi conceptul “represaliilor masive” promovat de secretarul de stat american John F. Dulles. Hrusciov,
d@nd dovad` de o flexibilitate ideologic` ]i strategic`
remarcabile, pare s` fi [n\eles foarte bine noua stare de
lucruri, [ns`, spre deosebire de administra\ia Eisenhower, a transformat “impasul nuclear” [n “]antaj nuclear” sau “politic` pe marginea pr`pastiei”. Prima aplicare
cu succes a acestuia a fost reprezentat` de criza Suezului.
Con]tient fiind c` rachetele sovietice R-4 nu pot
atinge teritoriul Statelor Unite, ci doar Europa Occidental` sau Orientul Mijlociu, Hrusciov a dat prima lovitur` [n criza din 1956. Sau cel pu\in a]a a crezut el. {n
timpul ostilit`\ilor, Kremlinul i-a amenin\at public pe
francezi ]i britanici cu lovituri nucleare dac` nu se
retrag din Egipt. {n cele din urm`, Londra ]i Parisul s-au
retras la presiunile SUA, [ns` Moscova era convins` c`
amenin\`rile proferate de Hrusciov au hot`r@t deznod`m@ntul. Lec\ia asimilat` din acest eveniment a fost
c`, pe l@ng` poten\ialul descurajator evident, armele
nucleare puteau fi folosite ]i ca instrumente de presiune
[n politica extern` (Gaddis, 1997, p.129).
Hrusciov a ata]at arsenalului militar ]i noilor
progrese [n domeniul vectorilor o [nc`rc`tur` psihologic` cov@r]itoare. Convins fiind c` [ntre cele dou`
superputeri se ajunsese la un “echilibru al fricii” ]i c`
orice confruntare general` era lipsit` de sens, dup` cum
el [nsu]i a declarat [ntr-un interviu [n The New York
Times [n vara lui 1957, liderul sovietic a ajuns la
concluzia c` singura [ntrebuin\are a noilor arsenale era
presiunea pentru negocieri (Gaddis, 1997, p.129). Istoricul american John Lewis Gaddis e de p`rere c`, [ncep@nd din 1957, Kremlinul a [ncercat s` determine Casa
Alb` s` recunoasc` faptul c` “negocierile... erau singura cale pentru rezolvarea disputelor” (Ibid.)
Hrusciov a [ncercat s` disimuleze inferioritatea
militar` real` a URSS printr-o retoric` zgomotoas`,
menit` s` reflecte [ncrederea [n for\ele proprii, ]i prin
amenin\`ri publice. Acestea for\au m@na factorilor liderilor occidentali, datorit` presiunii venite din partea
opiniei publice [nspìm@ntate. Kremlinul nu avea nici
ce mai mic` grij` din acest punct de vedere, popula\ia
URSS fiind strict controlat`. {ntr-o asemenea strategie,
credibilitatea ]i disponibilitatea de a recurge la toate
resursele avute la dispozi\ie erau factori de maxim`
48
Istorie recentã
importan\`. {n plus, mai era nevoie s` fie [ndeplinite
trei condi\ii, f`r` de care “cacialmaua” nu ar fi avut
sor\i de izb@nd`, ]i anume: mascarea inferiorit`\ii strategice, unitatea lag`rului comunist ]i lipsa de reac\ie/
contram`suri a inamicului. Cu toate c`, [n final, nici
una dintre aceste condi\ii a fost [ndeplinit`, iar Hrusciov
nu avea nici cea mai mic` inten\ie s` se folosesc`
efectiv de arsenalul nuclear, Departamentul de Stat al
SUA l-a considerat cel mai incomod adversar posibil,
datorit` caracterului sù bombastic ]i imprevizibil
(Gaddis, 1997, p.131). Prin urmare, americanii s-au
ab\inut s`-i dea lui Hrusciov impresia c` este “[ncol\it”,
ceea ce a fost interpretat ca un succes personal al “politicii pe marginea pr`pastiei”. Asta nu [nseamn`, totu]i,
c` liderul sovietic avea o libertate de manevr` total`
(cel pu\in teoretic). Prin transformarea arsenalului nuclear [n for\a motrice a politicii externe, Hrusciov a
devenit dependent de progresele tehnologice [n domeniu, mai ales [n privin\a vectorilor3. Faptul c` a continuat “cacialmaua”, [n ciuda deficien\elor serioase ale
programului de construc\ie a rachetelor intercontinentale, arat` hot`r@rea sa de a ob\ine rezultate chiar
[nainte de [nregistrarea respectivelor progrese.
A doua crizã a Berlinului - motivaåii
Al`turi de “criza rachetelor”, cea de-a doua criz`
a Berlinului dintre 1958 ]i 1959 a reprezentat unul din
momentele cele mai “fierbin\i” ale r`zboiului rece.
Datorit` rolului jucat [n declan]area ]i acutizarea
acesteia, o analiz` succint` a evenimentelor ar arunca o
lumin` deloc favorabil` asupra lui Hrusciov. {n noiembrie 1958, liderul de la Kremlin a adresat un ultimatum
puterilor occidentale pentru a reglementa [n decurs de
]ase luni, de comun acord cu URSS, chestiunea cìlor
de acces ]i a prezen\ei trupelor americane, britanice ]i
franceze [n Berlinului Occidental, r`mas cu un statut
incert dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. |in@nd
cont de contextul marcat de cursa [narm`rilor ]i de finalitatea crizei, se poate trage concluzia pripit` c` Hrusciov a ac\ionat ira\ional, inconsistent sau sub impulsul
unei porniri de moment, risc@nd s` arunce lumea
[ntreag` [n “noaptea nuclear`”. {n cele ce urmeaz` voi
[ncerca s` demonstrez c` nu a fost deloc a]a. Ultimatumul a fost o decizie calculat`, iar comportamentul
ulterior a demonstrat c` Hrusciov nu a fost nici un
moment dispus s` lase lucrurile s` degenereze. Voi
ar`ta c` a aplicat presiuni succesive asupra puterilor
occidentale, pe care le-a ameliorat ori de c@te ori situa\ia ar fi putut ie]i de sub control. Folosind imaginea
sugerat` de conceptul “politicii pe marginea pr`pastiei”,
pot spune c` Hrusciov s-a apropiat adeseori de margine,
[ns` a avut mereu grija s` nu cad` ]i s-a retras.
De ce Berlinul Occidental? Hrusciov ]tia c`
aceast` enclav` situat` [n interiorul unui stat comunist
era cel mai sensibil punct al alian\ei occidentale. De
altfel, George Kennan ]i-l aminte]te pe liderul sovietic
denumind ora]ul drept “testicolele Vestului” (Gaddis,
1997, p.250). Mai mult, continua ra\ionamentul lui
Hrusciov, din moment ce americanii nu erau “at@t de
idio\i [nc@t s` declan]eze un r`zboi pentru Berlin”, ori
de c@te ori ar fi vrut s` “aud` Occidentul \ip@nd”, nu
avea dec@t s` “str@ng`” Berlinul (ibid.). Metafora este
c@t se poate de tipic` pentru Hrusciov, care era convins
c`, dat` fiind vunerabilitatea ora]ului ]i presupusul
avans sovietic [n materie de rachete balistice, puterile
occidentale vor consim\i s` cedeze presiunilor pentru
reglementarea statutului ora]ului.
De ce [n 1958? Pentru c` URSS tocmai trimisese
un om [n spa\iu cu un an [nainte, folosind o capsul`
ata]at` de o rachet` intercontinental` R-7 (sau semiorka). Evenimentul crease o adev`rat` panic` [n r@ndul
opiniei publice occidentale, mai ales americane, care se
vedea acum [n raza de ac\iune a rachetelor balistice
sovietice. Exista, deci, un ascendent psihologic care
trebuia exploatat, mai [nainte ca Occidentul s`-]i dea
seama c` R-7 este aproape inutilizabil`4.
De]i nu sunt [ntrutotul de acord asupra ierarhiei
de motive care au dus la ultimatumul din 27 noiembrie
1958, istoricii r`zboiului rece sunt la unison [n a
recunoa]te c` Hrusciov a [ncercat s` ating` mai multe
obiective dintr-o singur` lovitur`. {ntr-un articol publicat [n 1993 [n Cold War International History Project
Bulletin, Vladislav Zubok a trecut enumerat c@teva dintre opiniile cele mai avizate [n aceast` privin\`. Acestea
pot fi structurate pe mai multe categorii: motive politice, economice, ideologice ]i strategice.
Astfel, Isac Deutcher ]i Walter Rostow sunt de
p`rere c` Hrusciov a provocat criza pentru a-]i reface
autoritatea pe plan intern, zdruncinat` de e]ecuri [n
politica agricol` (vezi campaniile de des\elenire din
Kazahstan), de efortul depus [n construc\ia rachetelor
balistice ]i de pozi\ia contestat` din cadrul lag`rului
comunist. {n privin\a ultimului aspect, studii recente
atribuie nevoii de restabilire a prestigiului sovietic fa\`
de China lui Mao o importan\` semnificativ` [n declan]area crizei. Al\i autori europeni au conchis c`
“Berlinul” a fost r`spunsul la presiunile aripii dure de
la Kremlin ]i ale liderului est-german, Walter Ulbricht.
Din punct de vedere economic, criza a reprezentat o
[ncercare de stopare a exodului spre vest al celor mai
bine preg`ti\i dintre est-germani, exod care pur ]i
simplu paralizase economia Republicii Democrate Germane (RDG). {ntr-un studiu recent, Raymond Garthoff
sugera c` motivele sovieticilor erau, [n mare parte,
defensive, iar ac\iunile lor rezultatul unei combina\ii
[ntre amenin\`ri percepute – nuclearizarea RFG5, posi-
49
S.P. nr. 108/2004
Istorie recentã
bilul colaps al regimului est-german – ]i tenta\ii –impresia unei schimb`ri a echilibrului de for\e [n favoarea
URSS. {n aceea]i ordine de idei, McGeorge Bundy a
considerat cea de-a doua criz` a criz` a Berlinului drept
“un exerci\iu sovietic [n diploma\ia atomic`”. Adopt@nd
tot o perspectiv` strategic`, Adam Ulam ]i Marc
Trachetenberg au justificat ultimatumul prin [ncercarea
de a bloca nuclearizarea RFG. Exist` chiar ]i un punct
de vedere care sus\ine c` Hrusciov nu avut nici o
strategie preg`tit` ]i c` a fost “dus de valul r`zboiului
rece”. Istoriografia oficial` sovietic` a sus\inut c`
“activit`\ile subversive” conduse din Berlinul Occidental ]i provoc`rile din partea Republicii Federale
Germane (RFG) au fost cele care au provocat o reac\ie
defensiv` a lag`rului comunist, menit` s` stabilizeze
RDG (Zubok, 1993, pp.6-9).
Personal, cred c` situa\ia din Germania de Est a
fost principalul aspect avut [n vedere de Hrusciov la
declan]area crizei. Pentru [ntregul lag`r comunist, RDG
reprezenta avangarda [n competi\ia cu capitalismul,
at@t din punct de vedere ideologic ]i economic, c@t ]i
strategic. Prin urmare, era ]i un test al credibilit`\ii sale,
mai ales a URSS. Hrusciov credea c` un eventual e]ec
al comunismului [n Germania de Est s-ar fi repercutat
asupra [ntregului sistem sovietic. Mai mult, el era legat
de Ulbricht ca urmare a evenimentelor petrecute [n
RDG [n iunie 1953, c@nd ]eful Partidului Comunist
Est-German i-a dat ocazia s`-l [nl`ture pe Beria. Din
momentul respectiv, traectoria politic` a lui Hrusciov
devenise oarecum dependent` de cea a omologului sù
est-german. {n 1958, exodul masiv de m@n` de lucru
c`tre RFG ]i instalarea rachetelor americane cu raz`
medie de ac\iune amenin\au serios stabilitatea regimului lui Ulbricht. Pled@nd pentru acordarea de ajutor economic sovietic “fra\ilor” est-germani [n a doua parte a
lui 1958, Hrusciov spusese c` singurele op\iuni erau ca
ace]tia s` primeasc` comenzi industriale masive sau ca
URSS s`-i hr`neasc` pe gratis. Altfel, RDG ar fi fost
pierdut pentru lag`rul socialist (Harrison&Zubok,
1999, p.162). {n plus, Ulbricht sus\inea c`, at@t timp c@t
Berlinul de Vest [i st`tea ca un “ghimpe [n coaste”,
regimul sù nu putea s` dob@ndeasc` nici o urm` de
legitimitate sau suveranitate (Gaddis, 1997, p.150).
Prin urmare, liderul est-german propunea o
anexare efectiv` a Berlinului Occidental. Totu]i, Hrusciov era con]tient de valoarea strategic` a p`str`rii
acestuia [n m@inile vestului. Avea nevoie de el at@t pe
post de “c`lc@i al lui Achile”, c@t ]i pe post de punte
economic`6. {n consecin\`, era dispus s` negocieze cu
puterile occidentale, dar avea nevoie s` distrug` statusquo-ul destabilizator pentru RDG.
{n m`sura [n care consider`m negocierile cu
Occidentul scopul principal al ultimatumului, criza a
S.P. nr. 108/2004
reconfirmat, se poate spune, talentele de realpolitik ale
lui Hrusciov. Se pare c` prima reac\ie a Casei Albe a
fost s` accepte posibilitatea discu\iilor cu comuni]tii.
Presiunile venite din partea Bonnului, [ns`, au determinat membrii NATO s` r`m@n` ferm pe pozi\ie, [n
prima faz`. Ulterior, Hrusciov a ob\inut ce a vrut, inclusiv o [nt@lnire cu pre]edintele american.
A doua crizã a Berlinului – pe marginea
prãpastiei æi înapoi
Pe 10 noiembrie 1958, [n timpul unei [nt@lniri de
prietenie sovieto-polon`, Hrusciov a criticat politca puterilor occidentale fa\` [n Berlinul de Vest, acuz@ndu-le
de [nc`lcarea tuturor acordurilor privitoare la acesta.
De]i anumi\i anali]ti au considerat discursul drept un
impuls de moment, dovezi recente confirm` faptul c`
acesta fusese preg`tit din timp (Harrison, 1994, p.37).
Pe 27 noiembire, Hrusciov va elabora pe marginea
chestiunii Berlinului [ntr-o not` adresat` tuturor puterilor occidentale. A insistat pentru semnarea unui tratat
de pace cu Germania de Est7 ]i transformarea Berlinului
[ntr-un ora] liber, demilitarizat. Dac` [n decurs de ]ase
nu se ajungea la o [n\elegere [ntre URSS, SUA, Marea
Britanie ]i Fran\a [n aceste chestiuni, atunci Moscova
[]i rezerva dreptul de a semna un tratat de pace separat
cu RDG prin care s`-i transfere drepturile de control
asupra cìlor de comunica\ie dintre Berlinul Occidental
]i RFG (grani\a se afla la 170 de kilometri vest). Ori,
aceasta ar fi [nsemnat c` Washingtonul, Londra ]i Parisul urmau s` negocieze cu RDG, un stat pe care nu [l
recuno]teau oficial.
{n fa\a reac\iei vehemente concertate a Occidentului (oficialii se declaraser` [mpotriva oric`rei schimb`ri a status-quo-ului), Hrusciov se [ndep`rteaz` de
marginea pr`pastiei [n ianuarie 1960, c@nd guvernul
sovietic propune un proiect de tratat de pace cu Germania care prevedea un statut special pentru Berlin, ca
ora] liber ]i demilitarizat. De asemenea, se sugereaz`
deschiderea pentru negocieri prin disponibilitatea de a
se analiza ]i alte propuneri [naintea convoc`rii unei
conferin\e de pace (Baker, 1963, p.64).
Pentru a destinde situa\ia ]i a oferi sovieticilor o
porti\` onorabil` de sc`pare, britanicii propun o conferin\` a ministrilor de externe [n mai, acela]i an, adic`
exact c@nd expira ultimatumul lui Hrusciov. Kremlinul
a [ncercat s` preseze pentru un summit al liderilor celor
patru puteri [nving`toare, [ns`, [n fa\a rezisten\ei occidentale, a acceptat propunerea britanic`. Ba mai mult,
Hrusciov s-a declarat dispus s` accepte prezen\a [n Berlinul Occidental ]i a unui numar minim de for\e militare
pentru a-i garanta statutul de ora] liber (Idem, p.65).
Conferin\a a [nceput [n mai la Geneva ]i a avut,
ca observatori, reprezentan\i ai celor dou` Germanii.
50
Istorie recentã
Ambele p`r\i urm`reau [ncheierea unui acord proviFinal
Valdislav Zubok ]i Constantine Pleshakov au
zoriu care s` evite degenerarea evenimentelor, [ns` Vestul
insista pentru o asigurare prin care, [n momentul expi- sus\inut c` politica pe marginea pr`pastiei practicat` de
r`rii acordului provizoriu, situa\ia sa [n Berlinul Occi- Hrusciov a fost, [n bun` parte, inspirat` de secretarul de
dental s` nu se deterioreze fa\` de momentul ini\ial. stat american, John Foster Dulles (Zubok&Pleshakov,
Sovieticii, evident, refuzau s` dea o asemenea asigu- 1996, p.95). Nu ]tiu [n ce m`sur` afirma\ia poate fi
rare, cu at@t mai mult cu c@t Washingtonul refuza, la probat` conving`tor. Cert este c`, lu@nd [n calcul
insisten\ele Bonn-ului, orice form` de recunoa]tere a palmaresul lui Nikita Sergheievici, elevul ]i-a dep`]it
RDG. Diferen\ele de opinii s-au men\inut, iar conferin\a profesorul [n multe privin\e. Timp de ani de zile,
s-a [ncheiat [n august f`r` vreun acord notabil. Existau, Hrusciov a reu]it s` conving` Occidentul de puterea
deci, condi\ii pentru o reluare a tensiunii ]i a r`zboiului sovietic`, de]i juca de pe pozi\ii clare de inferioritate.
declara\iilor, dac` nu s-ar fi produs un evenient care a
marcat decisiv conferin\a: invita\ia lui Eisenhower
NOTE
c`tre Hrusciov pentru o vizit` [n SUA [n septembrie.
1
Periodizarea crizelor Berlinului reprezint` o chestiune asupra
Pe parcursul primei jum`t`\i a anului 1959 Hrus- c`reia anali]tii r`zboiului rece nu au c`zut de acord. O parte sus\in
ciov redeschisese canalele secrete de comunicare cu existen\a a doar dou` crize (1948-1949 ]i 1958-1961), [n timp ce
Washingtonul ]i Bonnul pentru a lini]ti spiritele ([n un alt grup identific` trei (1948-1949, 1958-1959, 1961). Eu am
sensul c` URSS nu avea de g@nd s` [nceap` un r`zboi) optat pentru cea de-a doua viziune.
2
{nt@lnirile secrete din timpul crizei cubaneze sunt cea mai clar`
]i pentru a sonda posibilitatea unei [nt@lniri la v@rf. {n
dovad`.
ianuarie 1959, Mikoian, primul ministru adjunct al 3 Mi se pare remarcabil faptul c` [nsu]i fiul sù a devenit inginer
URSS, a vizitat Washingtonul ]i i-a asigurat pe ameri- de rachete.
cani c` sovieticii nu pl`nuiau s` dea curs ultimatumului, 4 De altfel, numai patru asemenea rachete s-au construit [n cele
urm`, fiind extrem de costisitoare ]i imprecise.
invit@ndu-l pe Nixon la Moscova ]i prospect@nd ]an- din
5
{n 1958, administra\ia Eisenhower decisese instalarea de rachete
sele unei [nt@lniri Hrusciov-Eisenhower. Totu]i, intran- cu raz` medie de ac\iune Thor ]i Jupiter [n Europa.
sigen\a SUA nu p`rea s` se fi atenuat, iar vizita lui 6 Este relevant faptul c`, [n cea mai mare parte a crizei, grani\ele
Nixon din iulie acela]i an a reconfirmat aceast` im- dintre Berlinul de Est ]i cel Occidental au r`mas deschise.
7
Singurul aranjament [n vigoare pentru Germania r`m`sese trapresie. Optimismul lui Hrusciov, [ns`, era de nezdruntatul de la Postdam din 1945.
cinat. “Vroia s` fac` din 1959 anul diploma\iei sale
personale”, convins fiind c` “nu exist` nici o chestiune
BIBLIOGRAFIE
pe care el ]i Eisenhower s` nu o poat` rezolva” Gaddis, John, Lewis, We Now Know: Rethinking Cold War
(Zubok, 1993, p.14). Ca ]i \arii, Hrusciov vedea politica History, Oxford University Press, New York, 1997;
extern` a celorlalte puteri prin personalit`\ile liderilor Harrison, Hope, Zubok, Vladislav, The Nuclear Education of
Nikita Khrushchev, in Gaddis, John, Lewis et al., eds., Cold War
lor, fiind absolut convins c` [nt@lnirile directe se puteau Statesmen Confront the Bomb: Nuclear Diplomacy since 1945,
finaliza cu acorduri istorice (Zubok&Pleshakov, 1996, Oxford University Press, Oxford 1999;
Pleshakov, Constantine, Zubok, Vladislav, Inside the Kremlin’s
p.81) .
Invita\ia [n SUA a pus punct unei serii de eveni- Cold War: from Stalin to Khrushchev, Harvard University Press,
Cambridge, Massachussets, 1996;
mente care ar fi putut ie]i de sub control. Cu tot poten\ia- Harrison, Hope, M., “New Evidence on Khrushchev’s 1958
lul exploziv al situa\iei, urm`rind comportamentul acto- Berlin Ultimatum”, Cold War International History Project
rilor, se poate spune c` Hrusciov a p`rut c` stie c@nd s` Bulletin, 4/1994, pp.35-39;
se apropie ]i c@nd s` se dep`rteze de marginea pr`pas- Harrison, Hope, M., “Ulbricht and the Concrete ‘Rose’: New
Archival Evidence on the Dynamics of Soviet East German
tiei. A [nceput [n for\` [n noiembrie, dar apoi ]i-a ate- Relations and the Berlin Crisis, 1958-61”, Cold War International
nuat gradual pozi\ia. {n fa\a reac\iilor dure ale Occiden- History Project, Working Paper No.5, Washington, D.C., 1993;
tului a sugerat c` este dispus la concesii, fiind evident Westad, Odd, Arne, “The New International History of the Cold
War: Three Possible Paradigms”, Diplomatic History, 24/2000,
c` prefera op\iunea negocierilor celei a armelor.
A avut de pierdut din aceast` aventur`? Nimic, pp.551-565;
Wolfe, Bertram, D., “Communist Ideology and Soviet Foreign
dimpotriv`. {n decurs de nou` luni a realizat aproape Policy”, Foreign Affairs, 41/1/62, pp.152–171;
tot ce-]i propusese (dac` lu`m presupunerile din capi- Zubok, Vladislav, “Krhushchev and the Berlin Crisis”, Cold War
tolul anterior drept valabile): negocieri cu Occidentul International History Project - Working Paper No. 6, Washington
asupra statutului Berlinului, recunoa]terea de facto a D.C., 1993.
Germaniei de Est prin participarea sa la conferin\a RADU COM}A - absolvent al Facult`\ii de Studii Euromini]trilor de externe ]i primirea invita\iei de a se pene a Universit`\ii Babe]-Bolyai Cluj-Napoca. Mas[nt@lni cu pre]edintele Eisenhower [n Statele Unite.
terand la SNSPA ]i consilier pentru integrare [n
cadrul Secretariatului General al Guvernului.
51
S.P. nr. 108/2004
Document
Panait Istrati
Publicãm în acest numãr patru articole despre Panait Istrati. Douã au apãrut în ianuarie,
aprilie 1935, în „Rampa” şi sunt semnate de Mihail Sebastian. Altul a apãrut în „Curentul”
– 18 aprilie 1935 –, sub semnãtura directorului ziarului, Pamfil Şeicaru. Al patrulea a apãrut în
„Proletarul”, la 1 mai 1935. „Proletarul” a fost un jurnal tipãrit de Partidul Socialist Unitar, condus
de L. Ghelerter, de orientare social democratã, chiar troåkistã în multe atitudini. Autorul este
un anume Const. Zeåaru, probabil un pseudonim. Trei sunt necroloage, tipãrite la moartea
lui Panait Istrati. Unul singur este un aritcol de atitudine, apãrut în timpul vieåii lui Istrati, şi se
referea la colaborarea prozatorului la „Cruciada romanismului”, gazetã de extremã dreapta
tipãritã de Mihail Stelescu, fost camarad al lui Corneliu Zelea Codreanu.
STELIAN TÃNASE
Panait Istrati
“Voi ce-a\i f`cut din bard un zeu, –
“Copil cu inima curat`, –
“De vre\i s`-l admira\i mereu,
“S` nu-l cunoa]te\i niciodat`”.
Radu D. Roseti
Panait Istrati a \@]nit ca o flac`r`, ca un strig`t
din s@nul clasei muncitoare, din s@nul clasei celei mai
obidite ]i mai vrednice. Virtu\ile ca ]i suferin\ele ei, el
le-a adunat [ntr’un m`nunchiu ]i a [nchipuit o oper`
contra c`reia nu vor putea face nimic lùd`torii sì din
urm`, du]manii sì dint@i. Apari\ia lui [n domeniul
literaturii universale, nu constituia numai un fenomen
rar ]i curios, nu numai o promisiune de emo\ii artistice viitoare ]i de c@]tiguri editoriale, ci ]i o amenin\are.
C`ci [n afar` de “KYRA KYRALINA”, [ntreag`
opera sa nu e altceva dec@t un aspru ]i sus\inut rechizitoriu contra societ`\ii de azi, care are ca suprem ideal str@ngerea ]i adorarea banului ]i dispre\uirea omului.
Naturali]tii arat` c` dac` [ntr’un stup de albine
se r`t`ce]te vre-un corp strìn, se reped cu toatele ]i-l
[nv`luesc cu un strat de cear` ca s` nu vat`me cu ceva
locuin\a lor. Apari\ia lui Istrati [n stupul capitalist a
provocat panic` ]i atunci s’a gr`bit acoperirea lui cu
glorie, banchete, onoruri, discursuri, bani, etc. Lenea,
tr@nd`via ]i petrecerile din “Kyra-Kyralina” i-au fost
[nlesnite cu prisosin\`, turn@ndu-se astfel ap` [n s@ngele lupt`torului ]i bioxid de carbon [n pl`m@nii cu
r`ni [nc` necicatrizate, adeverind astfel spusele lui
Marx c` [n societatea capitalist` totul, p@n` ]i arta, se
transform` [n marf`.
Victoria [ns` nu s’a repurtat dec@t asupra omu-
S.P. nr. 108/2004
lui. Asupra scriitorului, c@nd era [n trans`, lucra tot
acel trecut [ndep`rtat, care-i rosese pl`m@nii, [i r`pise
mama ]i prietenii ]i-i s`dise [n suflet s`m@n\a revoltei.
Pu\inele bucurii s`n`toase ca ]i primele cuno]tin\i temeinice, precum ]i c`lirea acelui sentiment de prietenie, [n jurul c`ruia s’a creiat aproape [ntreaga sa
oper`, acelui trecut se datoresc. El [i formase subcon]tientul, el [i [ngr`]ase spiritul – iar acum \@]nea
ca lava vulcanilor, ca apa izvoarelor, cu fulgerul norilor, pr`v`lind [ntr’un torent n`praznic durerile ]i suferin\ele clasei sale. Ei bine, acel trecut [n s@nul mi]c`rii
socialiste ]i l-a petrecut. Acolo a [nv`\at s` citeasc`,
s` lupte ]i s` iubeasc` oamenii...
Acestei mi]c`ri [i datore]te el succesul de mai
t@rziu, ]tiut fiind c` [n nici o mi]care nu se face o educa\ie mai temeinic`, mai complet` ]i mai uman` ca [n
cea socialist`. A]a se explic` de ce, [n vreme ce scria
articole dictate de [mprejur`ri familiare sau de boal`,
de sub tipar e]eau c`r\i [n cari doineau ]i se [nviforau
suferin\ele trecutului ]i n`dejdile viitorului. Opera de
art` este o oper` de sim\ire, nu de voin\`. Iar sim\irea
lui Istrati se des`v@r]ise [n luptele muncitorimii, sub
greutatea sacilor c`ra\i [n porturi, sub biciul nedrept`\ilor
]i lipsurilor, [n closetele Parisului transformate [n dormitoare, – nu la banchetele con\ilor ]i prin\ilor, nu la
seratele ambasadelor, nu [n palace-urile la care tr`gea,
nu [n pullan-urile care-l transportau, nici [n cabaretu-
52
Document
rile de lux ale Parisului care-l distrau, ]i nici [n redac\iile ziarelor de dreapta pe care le frecventa [n ultima
vreme.
{nsetat de c`l`torii ]i neav@nd cu ce le face, a
trebuit s` le pl`teasc` cu multe abdic`ri ]i compromisuri, a trebuit s` devie dintr’un proletar con]tient,
un lumpen-proletar. }i aceasta l’a structurat altfel.
{n urm` a venit gloria, care l’a turtit deabinelea prin
brusche\ea ei. R. Roland i-a f`cut un prost serviciu
c@nd l’a lansat cu at@ta zgomot, c`ci nu ]i-a dat seama c` nu oricine poate rezista unei tranzi\ii at@t de
violente.
Adòga\i la aceasta boala din tinere\e, – agravat` tot de furtuna gloriei, – ]i un sistem nervos vibr@nd chiar ]i la zgomotul f`cut de c`derea unei frunze ]i-]i va da fiecare seama cum a putut [mbr`\i]a [n
urm` pe asasinii muncitorimii ]i [njura eroii luptelor
ei, – cum a putut s` se simt` bine acolo unde alt`dat`
[l p@ndeau \evile revolverelor ]i s` i se par` c` cerul se
pr`v`le]te pe el acolo unde [l a]tepta at@ta dragoste.
Ce se poate pretinde dela un om care se credea D-zeu
]i socotea c` orice propozi\ie secretat` de creerul sù
este universal valabil` ]i care reducea marxismul la
un fel de filantropie ]i nu-]i d`dea seama c` aceasta
din urm` e fiica mizeriei!...
Dragostea ]i prietenia cùtate de el o via\`
[ntreag` nu le g`sise el [n locul unde aterisase [n ultimul timp, dar nici nu-]i mai putea da seama de aceasta. – P`r`sit de to\i cei cinsti\i ]i verticali, se mul\umea
cu ce i se oferea: spin`ri concave ]i capete [n cari
cloceau suspiciunea ]i calculul politic. }i [ntr’un paravan politic a fost transformat [n ultimul timp, iar
[nmorm@ntarea lui o manifesta\ie politic` a fost. La
moartea lui au venit Stolipinii, generalii, guvernatorii,
“sotniile negre”; ]i au vorbit oameni cari [n via\a lor
n’au ridicat un pai. Iar c@nd a vrut s` vorbeasc` un
muncitor de fabric`, un vechi prieten ]i tovar`] de
munc` al lui, despre care Istrati a vorbit at@t de elogios
[n “Cruciad`”..., maestrul de ceremonii a f`cut un
semn “sotniile negre” au [n]f`cat cosciugul, l-au [ngropat [n fug`, iar am`r@tul sù prieten, cu manuscrisul
[n m@n`, a r`mas s` cugete la de]ert`ciunea celor omene]ti.
Muncitorimea, care alt` dat` l’a iubit at@t, muncitorimea a lipsit.
Ea [l [ngropase de mult.
Const. Ze\aru
“Proletarul”, 1 mai 1935
Panait Istrati, ideolog politic
Dup` c@te [mi amintesc, n’am scris niciodat`
despre d. Panait Istrati. Nici pentru a-l lùda nici pentru a-l critica – laud` ]i critic` ce i-ar fi fost dealtminteri tot una. Omul acesta al c`rui scris cunoa]te –,
sau oricum a cunoscut, o glorie mai puternic` dec@t
toate grani\ele posibile, nu are ce face cu adeziunea
unui scriitor bucure]tean ]i sper, nu se nec`je]te prea
tare de “atacul” unui astfel de scriitor. Spun toate acestea – f`r` ironie ]i mai ales f`r` umilin\` simulat`. Le
spun, pentruc` le cred.
Am cetit pu\ine lucruri de d. Panait Istrati ]i mi-au
pl`cut inegal. Dintre toate c`r\ile sale, pe care le
cunosc, [mi place [ndeosebi Nerautsula, admirabil`
poveste, curat`, simpl`, evocatoare de nu ]tiu ce triste\e suav`, care m@ng@ie ]i consoleaz`.
C@t despre “g@ndirea” d-lui Is\rati, n’am luat-o
niciodat` prea [n serios, [n\eleg@nd c` unei inimi care
a suferit at@tea ]i a iubit at@tea, nu i se cer neap`rat
teorii, atitudini, doctrine... D. Istrati era pu\in “ideolog”, [n sensul [n care la Brìla sunt mai to\i muncitorii
mai r`s`ri\i din port, care au tras pe undeva cu urechea, despre Marx, despre con]tiin\a de clas`, despre
revolu\ie, material suficient pentru discursuri, ce-i vor
duce dup` o bucat` de vreme la na\ional-\`r`ni]ti, sau
la liberali, dar [n orice caz la camera de munc` sau, mai
bine, [n consiliul comunal. Nebulos anarhism, pu\in
revolu\ionar, pu\in vindicativ, simpatic la [nceput prin
inconsisten\`, dar abject la urm` prin preciziune
practic`. La urma urmelor, pentru un loc [n consiliul
comunal, nu era nevoe chiar de at@ta idealism.
Nu e cazul d-lui Istrati. Cred c` nu este. Sper c`
nu este. Dar “g@ndirea” sa politic` nu era mai articulat` dec@t a d-lui Stoica Mihalcea, de exemplu, c`ru\a]
din portul Brìla, bine cunoscut [ntrunirilor de acolo.
O g@ndire retoric`, sentimental`, cam groas` [n teoriile ei, dar liric`, animat`, f`cut` s` [nc`lzeasc`
inimile simple. Tonul putea s`-l fie pus la [ndoial`,
numai sinceritatea nu. Uneori, d. Istrati g`sea acestei
cuget`ri at@t de vagi, formul`ri admirabile, de o melancolie larg`, plin` de [ndep`rtate ecouri.
N’a] vrea s` uit vreodat` – oric@t ar fi de resping`toare orient`rile actuale sau viitoare ale d-lui Istrati
]i chiar dac` d-sa ar ajunge c@ndva agent de siguran\` de
exemplu – n’a] vrea s` uit vreodat` emo\ionantele pagini
pe care le publica [n 1931 sub titlul pu\in grandilocvent,
dar at@t de uman totu]: Pour avoir aime la terre.
“Iat`, – spunea el acolo [n, rezumat – am r`mas
singur. Am fost la ru]i, n’am putut r`bda minciuna,
am vorbit deschis ]i am r`mas singur. Am fost la mine
acas`, [n Rom@nia, am vorbit ]i acolo r`spicat ]i m’au
53
S.P. nr. 108/2004
Document
gonit ]i de acolo. Ce [mi mai r`m@ne acum? Fran\a. {i
voi cere Fran\ei s` m` primeasc`, dar [i voi spune mai
[nt@i c` niciodat` nu-i voi [mbr`ca haina de soldat,
niciodat` nu voi ridica arma [mpotriva unui om.
Am r`mas singur. }i de ce toate acestea? Pentruc` am iubit p`m@ntul”.
Eu rezum prost ]i gr`bit. Dar d. Panait Istrati scria
frumos ]i cald, cu acea solemn` simplicitate pe care numai Knut Hamsun o mai are c@nd vorbe]te oamenilor.
Panait Istrati se putea [n]ela oric@t, grav, capital, definitiv, dar gre]elile sale aveau un sens omenesc,
anumit` grandoare chiar. C`ci d-sa nu era, un teoretician, un intelectual, un g@nditor – ci un biet om sensibil, ceeace e foarte pu\in dar ]i imens de mult [n
acela] timp. Nimeni nu-i cerea adev`ruri exacte, judec`\i juste, comentarii inteligente.
Iat` [ns` c` vremea a trecut ]i acest vagabond
care – cum zice Hamsun – “c@nta [n surdin`”, – s’a
[ntors [n \ar`, s’a fixat la Bucure]ti ]i dup` c@teva
viragii [ntre st@nga ]i extrema st@ng`, s’a instalat deodat` [n plin` “dreapt`”. D. Istrati lupt` ast`zi pentru
“Cruciada Rom@nismului”, cùt@nd o formul` de antisemitism rezonabil (nici prea-prea, nici foarte-foarte),
o posibilitate de ]ovinism mai gentil, o acomodare
cuminte [ntre voca\ia sa anarhic` ]i spargerea metodic` de capete. Nu ]tiu dac` a ajuns aici tot “pentru a
fi iubit p`m@ntul” – dar a ajuns.
Socotesc cu nimeni nu are s`-i repro]eze nimic
[n fond. Bol]evic sau nazist, d. Istrati e la fel de inocent. E treaba d-sale. Cu at@t mai mult treaba d-sale,
cu c@t atitudinile [i sunt f`r` consecin\`.
Dar d. Istrati face acum mai mult dec@t ideologie politic`. D-sa construe]te un sistem, propune solu\ii,
preconizeaz` formule. Aceasta [i este impruden\a. Se
amestec` acolo unde inima – fie ea o inim` b`tut` de
toate v@nturile – nu mai ajunge. Ar mai trebui ceva [n
plus ]i - Doamne iart`-m` – m` tem c` nu e. Ar trebui
un cap.
Ceea ce spune d. Istrati [n materie de doctrin`
politic` e hilariant, preten\ios, mediocru ]i – ca s` vorbim limpede – prost. Dictatura democrat` sau democra\ia
dictatorial`, pe care ne-o propune, nu este – cum []i
imagineaz` dispre\uindu-ne – o teorie de zugrav. E
mai rù: o teorie de semidoct, de om m`rginit, de
minte [ncuiat`. Noi nu avem prejudecata alfabetismului. Nu stim`m prea tare diplomele, ]i nu credem
c` un analfabet e scos din umanitate. Prefer`m chiar
un om oare se orienteaz` prin intui\ii, unui de]tept
care b@jb@ie prin dialectic`. Dar, f`r` s` ne [nsu]im
supersti\ia intelectualului, refuz`m cu mai mult` t`rie
cultul falsului intelectual. E ceeace d. Istrati [ncearc`
s` fie ast`zi. Dialectica lui e s`rac`, lemnoas` ]i moart`.
“Ideile” [i sunt sub-idei. Ceva [nc`p`\@nat ]i [ntrist`tor
apas` aceast` lung` proz`, din care lipse]te cultura,
exerci\iul g@ndirii, sim\ul nuan\elor, jocul inteligen\ei.
}i mai lipse]te singurul lucru, care ar fi salvat totul:
inima.
Vrea d. Istrati s` devin` la b`tr@ne\e un intelectual?
Vai, ce dec`dere!
Mihail Sebastian
“Rampa”, 30 ianuarie 1935
Panait Istrati
Era un nomad. Via\a lui a [nceput de c@teva ori
]i [n fiecare din aceste [nceputuri a g`sit noi ra\iuni de
nelini]te, noi motive de a las` totul [n drum ]i de a
fugi. Un evadat. Popasurile lui erau toate [n]el`toare.
E gre]ala noastr` c` am crezut [n ele. Marile momente
ale vie\ii lui Panait Istrati, momentele lui de r`scruce,
par privite de pe pragul din urm`, ni]te formidabile
gafe. Le lipse]te acel minim de pruden\`, de chibzuial`
]i de sim\ realist, indispensabil oric`rei aventuri, pentru a fi o aventur`, nu o “aiureal`”.
Panait Istrati a fost un “aiurist”. Nu m` tem c`
acest cuv@nt ar fi nepios. Un aiurist, un neserios, un
copil. Nu e nimic logic [n via\a lui ]i dac` vrem s`-l
m`sur`m cu astfel de criterii, nu vom [n\elege nimic.
“Dreapta” va vedea [n Istrati un penitent de ultim`
or`, “st@nga” va vedea un renegat. Pentru noi, care nu
suntem dec@t oameni, el a fost doar un om, cu tot ce e
S.P. nr. 108/2004
mai patetic, mai trist ]i mai inegal [ntr’un om.
E nelini]titor c@t de multe lucruri a ratat omul
acesta. S’ar spune c` le-a ratat cu bun` ]tiin\`, cu
[nd@rjire, dinadins. {nt@mplarea [i pusese pe umeri
una din cele mai vaste glorii, pe care literatura o poate
d`rui cuiva. Tip`rit [n toate limbile p`m@ntului, iubit
de marile mul\imi, numele lui era un mit, un miraj, o
for\`. Cuv@ntul lui str`b`tea \`rile.
Toate acestea pentru a sf@r]i [ntr’o polemic`
bucure]tean`, f`r` eroism, f`r` grandoare, f`r` ecou.
De ce? Din nep`sare, din neglijen\`, din gratuitate. C` doar nu ve\i crede serios [n ultimele lui
avataruri. Dar [l plictisea s` r`m@n` locului, legat de
prietenii c@]tigate, supus unui destin cucerit, servitor
al unui nume glorios. {i lipsea p@n` la absurd, sim\ul
confortului. De aceea se arunca orbe]te [n cele mai
dubioase aventuri, far` s`-i pese dac` sunt farse sau
54
Document
nu. Era ceva donquijotesc [n fiin\a lui. {]i plimba inima lui ca o flac`re, prin mari r`zboaie sau mici
mizerii, f`r` s` ]tie unde sf[r]esc unele ]i de unde
[ncep celelalte : fervoarea lui era aceea]i.
“Descoperirea” lui de c`tre Romain Rolland a
fost un accident. C@\i Panai\i Istrati obscuri nu se
plimb` ]i azi pe cheiurile de]erte ale marilor porturi,
f`c@nd visuri imposibile, pe care via\a le va duce
deavalma odat` cu valurile!... Un br@nciu al destinului
l-a smuls pe Istrati din mul\imea lor f`r` nume ]i vagabondul care “c@ntase [n surdin`” – cum zice titlul unei
c`r\i de Knut Hamsun – a putut [nsf@r]it vorbi cu glas
tare. Nu era un glas r`zbun`tor. Era o voce calm`,
bun`, egal`, pu\in obosit`, cu inflexiuni de melancolie, sub care numai foarte rar r`zb`tea de departe
tunetul revoltei. Pove]tile lui aveau mult soare, mult`
lene, o nostalgie imens` dup` odihn`. Erau uneori de
o simplicitate pastoral`. Dar omul care le scria,
r`m@nea mai departe torturat, z`p`cit, nesigur de el,
cu acea etern` nelini]te a marinarului, care [n largul
oceanelor p@nde]te p`m@ntul, iar pe p`m@nt l@nceze]te
de dorul largului.
Istrati nu era nici odat` [n c`r\ile lui, nu era nici
odat` [n faptele lui. Totdeauna dincolo de ele... {l lùdam sau [l judecam pentru c`r\i ]i pentru acte, de care
de mult se desp`r\ise, c`ci via\a lui era plin` de desp`r\iri ]i de plec`ri.
Singurul lucru constant [n el era acest fream`t,
care [l m@na printre cele mai contradictorii fapte, agitat, p`tima] ]i instabil.
Este singurul lucru pe care [l duce ast`zi mor\ii
]i p`m@nului, singurul lucru care moare cu el, c`ci
celelalte – visurile, pove]tile ]i iluziile lui – ne r`m@n
mai departe [n c@teva c`r\i, ce vor trì mereu, ca s`
r`scumpere o via\` de om trist` [n toate victoriile ]i
c`derile ei.
Panait Istrati se odihne]te ast`zi pentru [nt@ia
dat`.
Mihail Sebastian
“Rampa”, 18 aprilie 1935
Panait Istrati
...{n fiecare toamn` ]i [n fiecare prim`var`, se
preg`tea Panait Istrati s` plece dincolo, [n \ara nep`trunselor taine, ca s` [ncerce m`car acolo lini]tea r`svr`titului lui mileniu.
Se f`cea tusea lui mai seac`, petalele de garoafe
se [nmul\eau pe batiste, iar co]ul pieptului avea tot mai
precis resonan\a unui capac de co]ciug. Panait Istrati
privea cu o infinit` melancolie cum c`deau frunzele:
privea cerul albastru, a]tept@nd resemnat ora plec`rii.
Veneau ploile [ncete, dese, ce te [ngr`m`desc [n
tov`r`]ia duioas` a amintirilor: ]i el a]tepta cuminte,
f`r` s` se t@nguiasc`, semnalul de plecare.
Dar potrivnic a]tept`rilor lui, r`m@nea [nc` o
iarn`: ca s` gr`beasc` sf@r]itul unei c`r\i, s` mai [ncerce o suprem` r`fuial` cu ceiace i se p`rea lui o nedreptate. }i c@nd prim`vara prindea s` z@mbeasc` [n pomii
[nflori\i, c@nd plutea [n aer parfumul proasp`t al ramurilor [nfrunzite, Panait Istrati se preg`tea gr`bit s` plece pe drumurile de tain` ale nefiin\ei.
De ani, o ducea [n aceast` a]teptare; se trudea
de ani [n lupt` cu ultimele firave leg`turi cu via\a.
A]teptarea s’a terminat, semnalul plec`rii s’a
dat, ]i [ngerul negru a isb`vit pe chinuitul r`svr`tit, pe
Panait Istrati c`ruia i se d` o lini]te pe care n’a g`sit-o
[n sbuciumata lui existen\`.
Din negura mul\imilor s’a desprins prin sensa\ionalul unui gest de desperare un anonim: un patetic
duhovnic al celor umili, fiindc` ]i el era un umil, un
povestitor al existen\elor simple ]i tragice.
Romain Rolland anun\` lumii pe noul Gorki, pe
noul scriitor Panait Istrati. O fulger`toare str`batere
din necunoscut [n marea de lumin` a celei mai sgomotoase publicit`\i a improvizat dela o zi la alta celebritatea european` a scriitorului Panait Istrati. Contracte
cu editorii, condi\ii materiale excelente, brusc` trecere
dela mizeria total` absolut`, la o nea]teptat` situa\ie
de plenitudine material`.
}i atunci, a [nceput acea splendid` risip` a Iul
Panait Istrati: se socotea administrator delegat al unei
averi ce nu era a lui, ci a celor nec`ji\i, a celor fr@n\i,
st@lci\i de via\`, cari [i inspirase scrisul, a c`ror poveste el o t`lm`cea cu acea fermec`toare simplitate de
scriitor clasic.
De ori ]i unde primea o cerere de ajutor, – omul
[nduio]at ]i fericit c` poate da, acest exaltat al milosteniei d`dea. Via\a lui p`stra aceia]i \inut` de modestie, dar m@na lui avea gesturi de d`rnicie cari goleau
tot ce putea lua dela editori.
}i fiindc` banii se terminau repede, fiindc`
vaetul suferin\ii r`m@nea intact, ]i fiindc` [n fiecare zi
porneau alte cereri de milostenie, Panait Istrati []i zorea scrisul: [nmul\ea volumele, lucra ca [n vremea
c@nd muncea laolalt` cu cei pe care ast`zi [i [nf`\i]ea
[nduio]`rii noastre.
...P@n` ce, [ntr’o zi boala a prins s`-i [ncetineze
harnica sprinteneal` a scrisului, contractele s’au r`rit,
55
S.P. nr. 108/2004
Document
banii s’au [mpu\inat. }i s’a v`zut reintegrat din nou [n
vasta suferin\` a c`rui herald era. Risipise c@teva zeci
de milioane cu o frenezie de nes`\ios al acelei volupt`\i
prop`v`duite de cre]tinism: voluptatea divin` a milosteniei.
“Omul cu creerii de aur”, – povestea lui Alphonse Daudet, a trìt-o Panait Istrati: a trìt-o p@n` [n
fidelitatea fiec`rei silabe. Acum ochii ce sfredeleau,
acei ochi [n care se [ngem`na flac`ra iubirii ]i lucirea
mor\ii, s’au [nchis, povestea s’a sf@r]it.... {n preajma
amintirii lui, se va apropia [n sfiala de lumin`
dreptatea totdeauna postum`.
Un Don Quijotte proletar, un fanatic al Drept`\ii,
lupt@nd cu morile de v@nt ale utopiei: halucinat al unui
basm visat pe marginile unei c`r\i de propagand` socialist`. Romanele marxiste ale mitului proletar i-au
exaltat imagina\ia, au dogorit inima acestui furtunos
al ideii de dreptate, au proectat [n con]tiin\a lui misiunea unui justi\iar al n`p`stui\ilor. Ca un Léon Bloy al
romanticei proletare, scrisul lui smucit de clocotul
revoltei, sv@rlea lava acelei credin\e sectare. }i la un
moment ne-am g`sit vr`jma]i ai acestui Don Quijotte
al mitului proletar.
Credea [n paradisul ro]u, propov`duia evanghelia sovietic`, [n neostenirea de entuziasm a scrisului. Dar c@nd i-a fost dat s` cunoasc` \ara visului, s`
str`bat` \ara utopiei, – Panait Istrati a avut o cutremurare de groaz`. Desmeticirea s’a tradus [n cel mai
formidabil rechizitor ce s’a scris c@ndva [mpotriva
Rusiei Sovietice.
Niciodat` regisoratul fascinant al propagandei
bol]evice nu a fost mai cr@ncen demascat; niciodat`
minciuna mitului dictaturii proletariatului nu a fost
mai des`v@r]it destr`mat`. Desam`girea d`dea o dogoare scrisului; fraza lua conturul unui bici de foc:
Don Quijotte cavaler al tristei figuri, se [ntorcea dobor[t din \ara visului.
Paradisul ro]u se dovedea Infernul proletariatului. C`r\ile [n care ]i-a spovedit tragica lui desam`gire au avut un r`sunet extraordinar: iar “v@ndutul
bol]evicilor” a devenit “v@ndutul burgheziei”, [nsetatul de dreptate trebuia s` urce calvarul tuturor nedrept`\ilor. C@nd Francis Jourdain a venit in Rom@nia,
vice pre]edinte al unei asocia\ii “Amicii U. R. S.”
spre a face pe anchetatorul umanit`\ii, Panait Istrati a
publicat [n “Curentul” cea mai masiv` execu\ie a
acestei farse umanitare. “Monde” revista Iui Henri
Barbusse a publicat un articol “Le loup devenu mouton, ou Panait Istrati fasciste” ]i reproduc@nd scrisoarea deschis` a lui Panait Istrati c`tre Francis
Jourdain [i pune ca titlu “Les victoires du capitalisme”.
Acest incomod al sincerit`\ilor, acest exaltat al drept`\ii,
acest Don Quijotte proletar nu va mai turbura pe ni-
S.P. nr. 108/2004
meni cu scrisul lui n`zdr`van, fanatismul lui de justi\iar
s’a sf@r]it, urile vor desarma. Dar c`r\ile lui, povestea
celor umili, vor vorbi m` departe pentru acea iubire
de oameni, pentru acea milostiv` apropiere de ne]tiuta
suferin\`, pentru to\i strivi\ii vie\ii, pentru cei ce nu
s’au [mp`rt`]it niciodat` din potirul bucuriei de a trì.
Pentru aceast` pledoarie a trìt ]i a scris Panait Istrati,
avocatul obidi\ilor.
Pamfil }eicaru
“Curentul”, 18 aprilie 1935
56
SEMNAL
Michael Ledeen
Machiavelli despre arta modernã a
conducerii
Editura: Humanitas
Descriere
De-a lungul celor aproape cinci secole care au trecut de la publicarea Principelui,
Machiavelli æi celebra sa carte n-au încetat
sã facã obiect de comentariu pentru o
întreagã pleiadã de gânditori.
Michael A. Ledeen, analist politic æi cercetãtor la American Enterprise Institute, a
ales sã facã însã un comentariu aparte: el
exploreazã actualitatea „regulilor de fier”
ale politicii, enunåate în 1513, prin prisma
practicilor de conducere politicã æi economicã ale secolului XX. Rolul æansei æi locul rãzboiului în politicã, importanåa moralei æi a libertãåii sunt tot atâtea teme
machiaveliene pe care autorul le ilustreazã
cu evenimente petrecute în zilele noastre.
Concluzia sa este cã perenitatea gânditorului florentin îæi are sursa în luciditatea
- adesea pripit calificatã drept simplu cinism - cu care s-a aplecat asupra naturii
umane.
Recenzii
Noul Principe şi realitatea
efectivã a aparenåelor*
Practicile publicitare contemporane ne demonstreaz` [n permanen\` c` teoreticienii marketingului
]i retoricii sunt cu pa]i buni [n
urma evenimentelor. Poate pentru
a [nt`ri acest lucru, popularul strateg electoral Dick Morris a publicat
un set [nv`\`turi pentru candida\i,
adunate printr-un truc ad verecundiam sub girul lui Machiavelli*. {n
cele ce urmeaz` voi [ncerca s`
desf`]or [n paralel o analiz` a oric`rui demers posibil de acest gen ]i
o prezentare a publica\iei lui Morris. Voi [ncerca s` ar`t c` cele dou`
nu coincid ]i voi sublinia ce este
necesar unei astfel de analize ]i ce
[i lipse]te publica\iei lui Morris
pentru a se apropia de o astfel de
analiz`.
{nc` din Cuv@nt [nainte, care
este de fapt o schi\` publicitar` a
autorului, dl. Victor Gètan – consultant politic [n Washington DC
(Ecce auctoritas!) – avertizeaz` c`
avem de-a face cu “un rege al sondajelor” ]i ne sugereaz` discret c`
“unii chiar au suspectat Casa Alb`
c` []i ajusta deciziile [n func\ie de
interpret`rile date de Dick Morris
la r`spunsurile necenzurate ale cet`\enilor”. Cititorul []i s` seama
din primele dou`-trei paragrafe ale
Cuv@ntului dinainte c` se afl` [n
fa\a unui autor care este impus din
pozi\ii de for\` ca fiind somitate
[ntr-un domeniu de v@rf al ]tiin\elor societ`\ii contemporane: cercetarea pie\ei. P@n` aici nimic [n neregul`. Dar de ce ar trebui s`-]i
expun` un sociolog opiniile de tip
mobilizator-moralizator privitoare
la jocul politic american nu men\io* Dick Morris – Noul Principe –
Machiavelli [n secolul al XXI-lea,
Editura Ziua, 2003.
neaz` nimeni, nici chiar el. Dat
fiind succesul lui Morris ca strateg
electoral, probabil c` o mic` rotunjire a veniturilor prin publicarea
c@torva r@nduri sub titlul de re\et`
a succesului nu stric` nim`nui.
Apoi, publica\iile de acest gen
aduc o oarecare publicitate, din
nou bine venit`. Din nou nimic [n
neregul` – societatea de consum
are normele ei –, dar consider`m
c` ar trebui s` existe totu]i o limit`
[ntre fenomenul consumist al publicit`\ii ]i cel (presupus) academic
al studiilor ]tiin\elor sociale.
Dick Morris ne las` s` afl`m
chiar din prefa\` c`, “dac` ar mai
trì ast`zi, Machiavelli ne-ar recomanda idealismul drept conduita
cea mai pragmatic`”. Frumos spus.
}i, mai ales, gol. De altfel autorul
[]i va masca retoric, pe tot parcursul volumului, propriile idei, revenind obsesiv asupra idealismului,
pragmatismului ]i idealismului pragmatic – toate utilizate cu sensuri
obscure –, sub scuza unor observa\ii
[n spiritul celor f`cute de Machiavelli. Trebuie s` recunoa]tem c` la
acest capitol autorul se descurc`
admirabil, d@nd dovad` c` a [n\eles
destul de mult din spiritul lucr`rii
originale, ceea ce nu-l [mpiedic`
totu]i s`-]i men\in` observa\iile [n
cadrul propriei grile, departe de verità effettuale della cosa, care constituie motiva\ia ]i baza scrierii Principelui. Practic, publica\ia sa reu]e]te s` se apropie destul de mult
de lucrarea de al c`rei renume profit`, f`r` a avea totu]i [n comun cu
aceasta dec@t forme ]i metode de
expunere.
Astfel, natura uman` sau cea
social`, principiile, categoriile politice sau rela\iile imuabile ce pot fi
57
reg`site [n cazuri concrete sunt
complet neglijate. O importan\`
semnificativ` [n jocul politic este
acordat` tacticilor ]i strategiilor
care pot aduce victoria. F`r` a fi
sistematizate, acestea se aplic` dup`
reguli dinamice, care sunt inaccesibile cititorului. Ni se explic` [ns`
chiar de la [nceput faptul c` citim
un ghid practic. }i c` autorul nu []i
face reclam`, de]i [ncepe acest lucru chiar de la pagina 10, unde se
laud` cu succesele ob\inute de
candida\ii care i-au “trecut prin
m@n`”.
Date fiind aspectele de mai
sus, consider c` o paralel` cu Principele nu este numai nepotrivit`, ci
]i imposibil`. {n afar` de recursul
la exemple ]i de [ncercarea (cel
mai adesea for\at` ]i pe alocuri
chiar contradictorie) de extragere a
unor legit`\i sociale din aceste
exemple, apropierile de “original”
sunt aproape inexistente. Un travaliu non-dialectic, sec ]i aplicat
f`r` metod` ne plimb` prin culisele
scenei politice americane, cu escale prelungite asupra unor momente relativ importante dar f`r`
analize de profunzime asupra sistemului politic sau a rela\iilor dintre
individ ]i sistem.
Machiavelli a scandalizat [n
principal prin u]urin\a cu care a
spus pe nume c@torva lucruri esen\iale privitoare la “secretele” politicii.
A fost considerat, dup` caz, imoral
]i amoral, monarhist ]i republican,
bine ]i rù inten\ionat. El nu a fost
un inventator. Nu a inventat o ]tiin\` a statului, de]i este creditat cu
prima men\ionare a statului modern la nivel conceptual. Marele
lui merit este acela de a fi reu]it o
sintez` clar` a jocului puterii [n
secolele XV-XVI ]i de a fi realizat
o analiz` care a prezentat perfect
culisele acestui joc ]i considera\iile despre el [n toat` nuditatea lor,
[ntr-un mod sincer ]i cu un scop
anume – acela de a schi\a condi\iile [n care putea fi condus` socie-
S.P. nr. 108/2004
Recenzii
tatea acelor vremuri. Cu toate acestea, Machiavelli a r`mas [n istorie
ca exemplul clasic al g@ndirii diabolice. {n fapt, secretarul florentin
a fost departe de imaginea care s-ar
putea reconstitui pe baza credin\elor
comune despre el. Ast`zi machiavelic ]i machiavelism au devenit
cuvinte grele, cuprinz@nd [n ele r`d`cinile unui ce damnabil, indiferent de acceptarea sau respingerea
rela\iilor politicii cu morala.
Transpun@nd lucrarea sa [n
societatea actual`, fie c` o accept`m ca post-industrial` sau nu, rezultatele r`m@n nesatisf`c`toare.
Nu numai mijloacele de acaparare
]i de men\inere a puterii s-au schimbat; sistemul [n [ntregime este altul. Sigur, ca diad` legiuitor-legiuit
problematica analizei p`streaz` aceea]i linie, dar dac` problema s-ar
pune numai astfel, atunci ar trebui
s` recunoa]tem c` sunt extrem de
pu\ine nout`\ile aduse [n domeniu
dup` Platon ]i Aristotel ]i c` ele \in
[n general de sfera dreptului sau de
unele specializ`ri care nu au nici o
relevan\` pentru problema noastr`.
}i totu]i, Platon ]i Aristotel sunt
doar deschiz`tori de drumuri [n g@ndirea politic`1. (Asta, desigur, excluz@ndu-l pe Hesiod, primul care
se adreseaz` oamenilor [n ce prive]te problemele unui corp social.)
Lor li se adaug` un ]ir apreciabil
de g@nditori care au furnizat arsenalului g@ndirii politice instrumente de o valoare inestimabil`. Ast`zi
corifeii ]tiin\elor sociale par s` nu
mai recunoasc` nici valoarea autorilor ]i nici valoare instrumentelor.
Acest din urm` gest nu este totu]i
scuzabil, dat fiind c`, fie ]i [n mod
incon]tient, ei utilizeaz` din plin
aceste instrumente.
Dar nu intereseaz` aici to\i
g@nditorii politici, ci numai aceia
care au f`cut observa\ii de tip machiavelic asupra societ`\ii. Ei bine,
ajungem astfel la solu\ia paradoxal` a proclam`rii lui Platon ca
primul machiavelic din istoria
S.P. nr. 108/2004
g@ndirii politice. For\@nd paradoxul, putem spune chiar c` Machiavelli este abia al treilea din
seria acestor g@nditori. Faptul c`
acest concept este consacrat abia
odat` cu el are drept cauz` circumstan\e externe analizei teoretice.
Ibn Khaldun, [n Muqaddimah2,
arat`, cu aproape 200 de ani [nainte
de Machiavelli, c` jocul puterii
este a]ezat pe o dialectic` simpl`:
conduci sau e]ti condus ([nfr@nt);
conducerea erodeaz`, supunerea
[nt`re]te (preg`te]te ziua revan]ei);
schimbul devine inevitabil, c`ci
natura uman` ]i corpul social []i
exercit` asupra p`r\ilor for\e inexpugnabile, conform unor legit`\i
aflate dincolo de orice teorie.
Stabilind drept machiavelism
capacitatea de a trata sincer ]i profund problema mijloacelor de lupt`
ale c@mpului politic, modurile [n
care acestea pot fi utilizate de c`tre
actorii politici, interac\iunile dintre
actorii politici, efectele comportamentelor acestora asupra ordinii
sociale ]i reac\iile dictate de natura
uman` (adic` ceea ce constituie de
fapt machiavelismul), ar trebui s`
vorbim despre acest lucru [n zilele
noastre pornind de la sistematizarea
formelor de guvern`m@nt, a mijloacelor de dominare ]i, mai ales, a
posibilit`\ilor de contracarare a instabilit`\ii politice – de altfel o tem`
ve]nic verde a teoriei politice.
Invers, pornind de la cadrul
legal [n care se poate desf`]ura
lupta politic` (]i [n care includem,
desigur, ]i normele sociale, nu numai pe cele de drept) ]i de la aspectul actual al unui e]ichier politic – fie el cel mai dezvoltat, cel
mai eficient ]i cel mai spectaculos
dintre cele existente –, pentru a
ajunge la un machiavelism avem
nevoie [n primul r@nd de o ie]ire [n
afara cadrului [ndeob]te cunoscut.
Ar fi necesar` o deta]are de practica politic` ]i urm`rirea stabilirii
unui set de reguli pentru joc, nu a
58
unui set de reguli pentru c@]tig,
asta cu at@t mai mult cu c@t nimeni
nu poate garanta c@]tigul (cf. fortuna la Machiavelli). Or, pentru
acest lucru nu sunt suficiente simplele men\ion`ri retorice ale idealismului ]i pragmatismului. Acestea sunt no\iuni goale [n ce prive]te
nevoile de care aminteam. Ar fi
absolut necesare incursiuni [n modalit`\ile pe care individul le are la
dispozi\ie pentru a-]i stabili rela\ii
cu puterea politic`, considera\ii
privitoare la mecanismele de dominare care, fie c` vrem sau nu, sunt
necesare oric`rei ordini sociale ]i,
nu [n ultimul r@nd, o temperare a
subiectivit`\ii. Ideal ar fi ca analiza
s` cuprind` ]i o referire la contextul
istoric, ]i o reevaluare a temeiului
legitimit`\ii, chiar ]i [n cazul accept`rii unanime a acesteia.
Lùd@nd inteligen\a aleg`torilor, neg@nd manipularea informa\iei ]i idealiz@nd ac\iuni, activit`\i ]i procese care corespund unor
idei m`runte ]i unor inten\ii josnice, nu pot fi [ndeplinite condi\iile
studiului machiavelic asupra sistemului politic actual3. Dincolo de
toate demersurile care au construit
teorii complicate pentru alegeri ra\ionale, sisteme de reprezentativitate
sau mijloace de cercetare a op\iunilor, aleg`torul r`m@ne o persoan`
al c`rei coeficient de inteligen\`
este polarizat [n jurul mediei ]i –
ceea ce e cel mai important –, o
persoan` care nu []i poate folosi [n
mod liber aceast` inteligen\`.
Manipularea informa\iei a devenit
omniprezent` [n societatea informatizat`, iar idealismul – fie el ]i
interpretat ca structur` teoretic`
ridicat` pe baza unei idei clare,
cum pare s` [l [n\eleag` adesea
Morris – are de [nfruntat la tot pasul
ac\iuni concrete dictate pragmatic
de interese de grup care nu \in cont
dec@t de doi factori, ambii dinamici:
impunerea propriei voin\e ]i men\inerea la putere. {n fa\a acestora ideea
singur` nu va rezista niciodat`.
Recenzii
Dup` acest preambul menit
s` schi\eze fugar natura conceptelor
cu care putem opera [n cadrul unor
astfel de analize ale vie\ii sociale,
voi for\a totu]i nota ]i voi [ncerca s`
consider c` se poate vorbi despre un
machiavelism aplicat. Tocmai contrar acestui punct de vedere exist`
suficiente puncte fierbin\i [n lucrarea
lui Dick Morris.
Una dintre primele observa\ii
pretins profunde este aceea c` “{n
politica modern`, mesajul pozitiv al
unui candidat despre o problem` –
fondul candidaturii sale – a devenit
mai important dec@t banii, imaginea,
[nv@rteala, atacurile negative ]i partizanatul politic” p. 1 .
Acesta ar trebui s` fie un
[ndemn idealist c`tre pragmatism,
ceea ce s-ar traduce prin buna aplicare a ideii [n practic`, astfel [nc@t s`
se ajung` la avantajul maxim al candidatului care are cea mai bun` idee
[n ce prive]te organizarea social`.
Nu ni se spune dac` individul modern – cel at@t de inteligent ]i de
informat – este tot at@t de [nsetat de
mesaje pozitive pe c@t este de avid
de confort. Dac` da, atunci [nseamn`
c` va l`sa pentru o clip` preocup`rile
pentru asigurarea sau sporirea propriului confort ]i se va ocupa de prelucrarea mesajelor politice, dintre
care vor avea prioritate cele pozitive.
S` re\inem deci c` ace]ti oameni,
care “sunt mai informa\i, av@nd la
dispozi\ie re\elele mass-media”
(sic!), prefer` s` aloce timp recept`rii ]i eventual interpret`rii mesajelor pozitive, defavoriz@nd astfel
preocup`rile pentru propriul confort.
Consider inutil` sublinierea mai detaliat` a caracterului retoric al acestor afirma\ii.
Morris inventeaz` teorii ad
hoc, viz@nd prin acestea pur ]i simplu o prelungire a discursului. “Electoratul dore]te s` g@ndeasc` independent ]i nu mai este dispus s`
cumpere opiniile prefabricate ]i previzibile ale ideologilor de st@nga sau
de dreapta. Procesul politic este din
ce [n ce mai mult dominat de oamenii de afaceri, care reac\ioneaz` la
fiecare situa\ie nou` cu idei practice
]i diferen\iate, neatinse de teoriile
politice.” p. 6
Putem vorbi despre o depolitizare a politicii? Am reu]i doar un
joc de cuvinte ]i o [mbog`\ire terminologic` gratuit`. S` ne rezum`m
a]adar la miezul mesajului, acela de
imunizare a individului cu drept de
vot [n fa\a ideologiilor ]i a teoriilor
politice. Ei bine, oric@t de frumos ar
suna acest mesaj, el este fals. (De
fapt ]i autorul [l va contrazice [n mai
multe r@nduri.) Individul care dore]te s` g@ndeasc` liber este deja format ideologic ]i, [n plus, nu are nici
timpul ]i nici capacitatea necesar`
pentru a-]i forma singur o opinie
despre toate problemele puse [n dezbatere. Pe l@ng` asta, omul de afaceri care vine cu o idee practic` ]i diferen\iat` ofer` solu\ia unei probleme sociale, ceea ce face ca [ntregul
proces s` se [nscrie, independent de
voin\a autorului ideii, m`car [ntr-o
practic` politic`. Faptul c` ideea lui
nu este culeas` sau inspirat` dintr-o
teorie politic` nu are nici o relevan\`
pentru procesul politic.
Revine obsesiv, pe parcursul
[ntregii lucr`ri, “nivelul [nalt de preg`tire ]i de informare a aleg`torului
american”. {n fapt, este vorba de cantitatea uria]` de informa\ie care se
abate asupra americanului de r@nd.
Acestui flux de informa\ii nu [i fac
fa\` nici m`car indivizii angrena\i [n
politic` la nivel [nalt – care au [n
spatele lor echipe [ntregi a c`ror sarcin` este tocmai aceea de a-l ajuta
pe lider s` se men\in` la curent cu
nout`\ile –, scuti\i [n mare m`sur`
de necesitatea de a aloca resurse informa\ionale ]i decizionale problemelor personale. Cei care au [n propria sarcin` trierea informa\iilor ]i
luarea deciziilor care privesc strict
interesele personale sunt incapabili
s` se men\in` la un grad [nalt de informare ]i la fel de incapabili s` []i
formeze un set de opinii proprii
59
privitoare la via\a social` care s` nu
fie “[ntinate” ideologic. {n plus, preg`tirea foarte specializat` a indivizilor [i [mpiedic` s` ating` un grad
ridicat de competen\` [n evaluarea
informa\iilor. Astfel, cel mai adesea
opiniile aleg`torului vor fi preluate,
g@ndirea independent` manifest@ndu-se doar la nivelul adopt`rii uneia
dintre pozi\iile preexistente.
{n acest context, afirma\ia
“campaniile sunt ocazia de a ajuta
electoratul s` se dezvolte intelectual;
candida\ii ale c`ror mesaje din massmedia catalizeaz` acest proces vor
c@]tiga sprijinul puternic al aleg`torilor” p. 16 se dovede]te contrar`
tuturor observa\iilor anterioare despre aleg`tor ]i devine penibil` prin
predicarea dezvolt`rii intelectuale.
Dac` mai adùg`m ]i c` “tr`s`tura
darwinian` de adaptare de ast`zi este capacitatea de a ne da seama c@nd
suntem min\i\i la televiziune” idem ,
atunci trebuie s` tragem concluzia
c` ast`zi, cel pu\in [n America, politica este arta dezvolt`rii intelectualbiologice a popula\iei. Aceast` art`
are perioadele ei de fecunditate (campaniile electorale) ]i presupune un
spectator-aleg`tor pescuitor de adev`ruri. {ns` dac` m`car jum`tate
dintre aleg`tori ar manifesta o apercep\ie potrivit` fa\` de mesajele
acestor arti]ti, atunci Dick Morris
nu ]i-ar permite o c`l`torie peste
ocean [nainte de a ie]i la pensie.
Bruma de observa\ii interesante (din punct de vedere istoric)
ale “celui mai influent american de
r@nd” (Time – sic!) se epuizeaz` destul de rapid, l`s@nd s` transpar` fr@nturi ale g@ndirii sale reale. Jocul permanent [ntre voin\a popular` – din
ce [n ce mai capabil` de a se impune!
– ]i idealism ca voin\` bun` a conduc`torului se transform` la r`stimpuri,
cel mai probabil f`r` voia autorului,
[n jocul dintre rezisten\a la putere ]i
c`derea de la putere. Altfel spus,
Morris nu e chiar at@t de naiv ca
cititorii c`rora li se adreseaz`. Foarte
S.P. nr. 108/2004
Recenzii
bine informatul aleg`tor american
trebuie dirijat. Cel care \ine cont de
aleg`tor f`r` a [ncerca s`-l dirijeze
este “oportunist”! p. 89 {n fapt, discursul autorului este egal pe tot parcursul publica\iei, numai c` folose]te dou` forme diferite: un discurs,
pretins savant, este epuizat prin
proclamarea existen\ei unor principii la ad`postul c`rora pot opera
doar mae]trii; cel`lalt, involuntar
sincer, demoleaz` toate afirma\iile
savante ]i red` fr@nturi de tablouri
comune ale luptei pentru putere.
{n capitolul 14 g`sim sugerate
c@teva principii de baz` ale manipul`rii prin intermediul acestei fabuloase arme care este sondajul de opinie. “Ore [n ]ir discut` Bill Clinton
cu directorii de sondaje asupra op\iunilor pe care dore]te s` le probeze.
Apoi fiecare alternativ` specific`
este testat`, analiz@nd argumentele
pro ]i contra pentru a evalua gradul
de sus\inere public`. Liderul idealist
nu va ezita s` ia o m`sur` nepopular`. Dar un idealist abil va m`sura
cu grij` opinia public` [nainte s`
ac\ioneze astfel ]i va elabora o strategie de convingere a electoratului.
Aleg`torii rafina\i din Statele Unite
revin la sentimente mai bune dac`
un lider face efortul s` le [n\eleag`
preocup`rile ]i le abordeaz` bine. {n
acest fel, sondajele fac posibil` o
conducere puternic`.” p. 90 De aici
se observ` limpede ce [nseamn` idealism (capacitatea de a testa efectele
[mp`rt`]irii ideilor), [n ce constau
imuabilele principii m@ntuitoare (alese, modificate sau respinse [n func\ie
de reac\iile la sondaje de opinie) ]i
c@t de rafinat este electoratul sl`vit
de autor (at@t c@t s` reac\ioneze pozitiv la propunerile unui lider care
abordeaz` bine problemele).
“El [ns` tot B.C. era doar
aparent dominat de anchete ]i interviuri , deoarece de fapt le utiliza
pentru a-]i da seama cum s` fac`
acceptabil` o m`sur` nepopular`,
a]a cum a procedat c@nd a trimis
trupe [n Bosnia.” p. 91 S` pre-
S.P. nr. 108/2004
supunem c` sondajele sunt folosite
exclusiv pentru a stabili nu care sunt
m`surile populare ci care sunt reac\iile populare la prezentarea [n diferite
moduri a unor m`suri nepopulare.
Aceasta [nseamn` c` rafina\ii aleg`tori din Statele Unite sunt at@t de
dezvolta\i intelectual [nc@t nu sunt
capabili s` hot`rasc` ce preocup`ri
trebuie s` aib` dec@t dac` sunt
ajuta\i. Acest ajutor poate consta ]i
[n m`suri care nu convin aleg`torilor,
dar sunt “bine prezentate”. De]i ascunz`toarea retoric` de sub aripa
idealismului este destul de reu]it`,
dezvoltarea intelectual` ne oblig` s`
traducem astfel manevrele descrise:
“nu ne intereseaz` care sunt m`surile populare, ci care sunt cìle prin
care putem face m`surile nepopulare
s` fie acceptate”. Mai rafinat spus,
“nu ne intereseaz` ce vre\i, ci cum
s` v` facem s` accepta\i ce nu vre\i”.
Comentariile se pot prelungi [n domeniul moralei ]i al logicii modale,
dar ne intereseaz` aici numai coresponden\a cu observa\ia de tip machiavelic. Din acest punct de vedere
Principele nostru de secol XXI pare
mult prea interesat de popularitate.
El nu trebuie s` aib` grij` s` fie
temut, dar nu ur@t, ci s` aib` grij` s`
fie popular. Dincolo de opozi\ia
[ntre vectorii sentimentelor dominante [n r@ndul supu]ilor reg`sim
temeiul legitimit`\ii. Acesta este
punctul principal de leg`tur` [ntre
cei doi Principi.
Dar at@t la nivel de discurs
c@t ]i la nivel instrumental situa\iile
sunt diferite. {n discurs Morris alege
calea nesincer`, vorbind de aleg`tori
rafina\i ]i de conduc`tori capabili de
a prezenta adecvat anumite m`suri,
[n timp ce Machiavelli vorbe]te de
mul\imea (prostimea) care poate fi
“satisf`cut` ]i uluit`” ]i de conduc`torul care are nevoie de virtù ]i de
fortuna. Diferen\ele de ordin formal
sunt evidente. Cele de con\inut [ns`
relev` deplasarea centrului de greutate de la verità effettuale della cosa
la apparenza della cosa. Nu mai
60
vorbim de ceea ce este, ci de ceea ce
pare. Or, prin aceast` deplasare se
pierde tocmai tr`s`tura esen\ial` a
discursului original: privirea asupra
miezului lucrurilor.
Instrumental, contextul istoric oblig` conduc`torul s` recurg` la
o muta\ie calitativ`. Manevrele de
sacrificare – ca cea a lui Ramiro
d’Orco – nu mai presupun interven\ia
fizic` (de]i se poate vorbi foarte
bine ]i de o recrudescen\` a acestor
mijloace), ci doar una logic`. Mesajul este ast`zi cea mai eficient`
sabie. “Cel mai adesea cheia reu]itei
[n cazul lu`rii unor pozi\ii nepopulare este s` fii clar c@nd le justifici
cu argumente concrete populare.” p.
93 Cum func\ioneaz`? Morris d` un
exemplu, vorbind despre Al Gore ]i
produc`torii de tutun din Tennessee.
Trebuie puse avertismente pe pachetele de \ig`ri. Altfel spus, presupun@nd c` aceste avertismente vor
avea efect, v@nz`rile vor sc`dea ]i,
odat` cu ele, se vor diminua veniturile produc`torilor. Din aceast` cauz` ei s-au opus inscrip\ion`rii
pachetelor de \ig`ri. Cum i-a convins Al Gore? I-a [ntrebat dac` le-ar
pl`cea s`-]i vad` copiii fum@nd.
Ace]tia i-au dat dreptate! {n realitate,
au fost de acord fie s`-]i diminueze
veniturile (presupun@nd c` avertismentele de pe pachete ar fi determinat pe cineva s` nu cumpere \ig`ri), fie s` fumeze copiii altora.
Acsta [n mod ideal, adic` la nivelul
lor de [n\elegere. Pentru c` [n fapt,
dac` avertismentele nu au efect,
atunci ]i copiii lor sunt expu]i
aceluia]i pericol.
S` dep`]im [ns` nivelul idealismului ]i s` ne [ndrept`m aten\ia
asupra p`r\ii legate de “pragmatismul” necesar ascensiunii [n politic`.
O prim` constatare oarecum surprinz`toare ar fi aceea c`, dup` ce la
nivelul idealismului banii nu prezentau prea mult` importan\`, aici ei
[]i recap`t` locul de cinste [n arsenalul unui politician.
Recenzii
“Politicianul care nu []i exploateaz` f`r` scrupule cuno]tin\ele
din trecut fie []i va pierde virtutea
fie va pierde alegerile. {n primul caz
va fi obligat s` ob\in` bani necura\i,
iar [n al doilea nu va ob\ine bani.” p.
130 Acesta este un ra\ionament
ridicol. S` spunem c` e doar o gre]eal` de traducere ]i c`, de fapt,
autorul a vrut s` spun` c` “Politicianul care nu []i exploateaz` f`r`
scrupule cuno]tin\ele din trecut fie
va fi obligat s` ob\in` bani necura\i,
fie nu va ob\ine bani. {n primul caz
[]i va pierde virtutea, iar [n al doilea
va pierde alegerile”. De data asta
ra\ionamentul ar mai avea sens, numai c` Morris sus\ine c` exist` mai
multe surse de finan\are curat` (pe
l@ng` cuno]tin\e mai sunt ]i oamenii
care sunt de acord cu politica sa, cei
care vor s` piard` adversarul etc.),
iar acest ra\ionament implic` existen\a unei singure surse, [n lipsa c`reia politicianul are de ales [ntre
pierderea virtu\ii ]i pierderea alegerilor. {n ce prive]te exploatarea
“f`r` scrupule”… cura\i bani ar ie]i
dintr-o astfel de exploatare!
Din p`cate, exemplele surselor de finan\are “curate” nu se
[ncheie. “Persoanele care [mp`rt`]esc acelea]i idei sunt ]i ele bune
pentru ob\inerea de bani cura\i.
Ace]ti oameni nu vor dec@t s` fii de
acord cu propriile-\i convingeri.
Este suficient.” p. 131, s.m. Aceast`
suficien\`, ca ]i altele indicate de
Morris, se risipe]te [n nenum`rate
r@nduri, [n func\ie de pozi\ia adversarului, opinia public` etc.
Cei care [i ur`sc pe adversari
sunt ]i ei o surs` m`noas`. “Nici
m`car nu trebuie s` mi]ti un pai ca
s` faci rost de bani, ci doar s` g`se]ti
persoana potrivit` c`reia s` i te [mpotrive]ti.” idem Cine ar [ncerca s`-]i
fac` o idee despre procesul electoral
american din astfel de afirma\ii ar
putea ajunge s` cread` c` americanii
fie []i aleg contracandida\ii, fie a]teapt` s` apar` unul cu mul\i du]mani, pentru a i se [mpotrivi.
Justific`rile nu sunt nici ele
mai prejos dec@t dezv`luirile. “Banii
poate c` nu vor fi da\i pentru cel mai
curat motiv, dar, [n ceea ce te prive]te, totul este curat – nu-i r`m@i
nim`nui dator.” pp. 131-2 De unde
la [nceput d`dea impresia c` [n\elege spiritul sfaturilor secretarului florentin, dup` astfel de sfaturi Dick
Morris pare c` le-a transformat [n
material pentru un mic manual al escrocului sentimental. Aceast` p`rere
este sus\inut` ]i de comentariul
privitor la cei cu orgoliul supradimensionat, care vor doar scrisori
olografe, poze ]i mesaje telefonice.
Ace]tia sunt “inocen\ii care trebuie
pre\ui\i ]i cultiva\i” p. 132 .
Toate aceste sfaturi sunt date
[ntru neat@rnarea viitorului pre]edinte (senator, congresman, guvernator). Prin urmare, curat [nseamn`
aici f`r` preten\ii de influen\are a
deciziilor din partea donatorului.
Aceasta nu [nseamn` [ns` ]i lipsa
oric`rei influen\e. “Banii murdari te
constr@ng. (…) Nu este suficient
pentru un candidat s` fie virtuos [n
ad@ncul sufletului ]i s` se bazeze pe
integritate ca s`-]i p`streze puritatea.” p. 135 }i tot aici g`sim:
“Chiar dac` nu faci ce dore]te grupul de interese speciale, banii primi\i
de la el devin, [n ochii lumii, pre\ul
cu care te-a cump`rat”. Avem deci,
la sf@r]itul capitolului despre bani,
adev`rata team` a culeg`torului: ai
grij` s` nu fie murdar donatorul,
c`ci s-ar putea afla.
Capitolul despre mass-media
este ]i el la fel de “revolu\ionar”. {n
fapt, este o hipertrofiere cu bun`
]tiin\` a unor rela\ii ale mass-media
cu publicul ]i cu politicienii. P`r\ile
neconvenabile tezelor autorului sunt
date de-o parte. Astfel, aleg`torul
american devine din nou supradotat,
fiind un cititor printre r@nduri, complet neinfluen\abil. }i c@nd te g@nde]ti c` anual miliarde de dolari
zboar` pe apa s@mbetei, sub iluzia
c` ar putea s`-i dea vreo idee acestui
61
supradotat despre ce s` cumpere, cu
cine s` voteze ]i pe cine s` mai
urasc`. {n tot acest timp supradotatul
nostru (de fapt al lui Morris; studiile
arat` c` de fapt bietul aleg`tor este
lipsit de capacitatea de a clasifica o
m`sur` ca fiind liberal` sau conservatoare) citea printre r@nduri ]i []i
forma propriile opinii (neap`rat adev`rate – sic!) despre fiecare problem`. Totu]i, de]i la pagina 137 nu
este adev`rat c` exist` manipulare
mass-media, zece pagini mai [ncolo
acest lucru devine posibil, gra\ie
artei consilierilor preziden\iali. Desigur, nu este vorba de manipulare, ci
de a convinge reporterii “s` vad`
]tirile din unghiul tù de vedere”.
Astfel, mai putem extrage de aici
[nc` un principiu de valoare: [n general nimic din ce trebuie f`cut nu trebuie evitat, p@n` c@nd, fire]te, trebuie evitat.
Toate astea m` fac s` cred c`
dac` politicienii ]i cei din jurul lor ar
fi aresta\i pentru ra\ionamente nevalide, institu\iile politice din multe \`ri
ar ajunge repede s` numere cu greu
c@teva zeci de amploaia\i; ]i alea –
zecile – pu\ine! Desigur, alta e problema inten\ionalit`\ii – trecerea cu
vederea a paralogismelor ar putea
l`sa [n func\ii mul\i politicieni. Numai c` [n cazul Noului Principe e
greu de crezut c` avem de-a face cu
paralogisme. Chiar dac` nu poate
deosebi un argument valid de unul
nevalid, Morris are un sim\ deosebit
de a prezenta lucrurile conving`tor,
camufl@ndu-]i temeinic ra\ionamentele vicioase sub tirade spumoase,
d`t`toare de [ncredere.
Acest “ghid practic” nu spune nimic [n fapt despre principii, sisteme ]i valori politice. De v@nturat
v@ntur` destule, dar despre ele nu
spune absolut nimic. Aici este o mare deosebire [ntre Principele ]i publica\ia care se pretinde actualizarea
lui Machiavelli la nivelul secolului
XXI: de la explica\ia principiilor ]i
valorilor politicii [nceputului de
S.P. nr. 108/2004
Recenzii
secol XVI se trece la defini\ii ostensive ale succesului [n secolul XX.
{ntr-o exprimare plastic` (pentru c`
tot [i plac lui Morris metaforele
absolut gratuite, b`t@nd [n pragul
non-sensului, ]i analogiile de]`n\ate
p@n` spre absurd cu mesaje siropoase din filmele “educative” americane), de la un tratat despre obezitate
se trece la o bro]ur` cu martori care
au sl`bit miraculos. Principalele argumente ale lui Morris sunt de tipul:
“X avea 200 kg, a luat hapul minune
]i acum are 99 kg!!!” Inutil de subliniat c` leg`tura este artificial` ]i denot` impostura autorului. Dac` Dick
Morris este un bun sociolog (am presupus asta, din carte nu se poate [n\elege ce specializare are) sau nu, ar
trebui s` ]tie cei care au beneficiat
de serviciile sale. Dar c` este nul din
punct de vedere al ]tiin\elor sociale
se poate observa foarte simplu din
lectur`. Diferen\ele dintre el ]i “tinerii care plimb` scenarii pe coridoarele agen\iilor de publicitate” sunt acelea c` el nu mai e chiar a]a t@n`r ]i
c` agen\ia sa de publicitate nu e una
obi]nuit` – face reclam` indivizilor.
Ca ]i [n cazul “David Ogilvy
despre publicitate”, publica\ia (ar fi
totu]i indecent s`-i spunem carte)
este o nad` gras` pentru amatorii care viseaz` c` pot p`trunde [n domeniu adopt@nd secretele unui guru.
Secrete pe care, bine[n\eles, acesta
uit` s` le destìnuiasc`. De unde se
vede c` banii sunt, totu]i, mai importan\i dec@t mesajul, de]i Morris
[ncearc` s` conving` de contrariu.
Ar trebui avertiza\i naivii c`
nici unul dintre sfaturile vagi [mp`rt`]ite de Dick Morris nu este de folos pe e]ichierul mioritic. Nici chiar
cele citite printre r@nduri. Aici for\a
politic` e dat` de mijloace. Aleg`torul este bombardat de toxinfec\ii
informa\ionale iar acordul sù pentru un conduc`tor sau altul este ob\inut [n principal pe baza imaginii.
Cine vrea s` c@]tige [n Rom@nia trebuie s` ia publica\ia lui Dick Morris
ca pe o lectur` oarecare, pe alocuri
S.P. nr. 108/2004
chiar amuzant`, plin` de exemple
[n`l\`toare ale iubitei-ur@tei Americi
]i at@t. Aici nu e nevoie (nici m`car)
de argumentele utilizate [n America.
Sunt suficiente str`lucirile NATO ]i
UE (care sunt rele ]i ne cer tot felul
de sacrificii, ca s-o ducem mai bine
– sic!) sau spectrele burghezo-mo]iere]ti coafate ]i fardate [ntr-un stil
futurist, oferind marota cea mai accesibil` m@niilor proletare.
{n fond, cum am mai spus,
vina nu este a celui care vinde, ci a
celui care cump`r` (caveat emptor).
Experien\a nu poate fi at@t de ieftin`.
Chiar ]i presupun@nd buna inten\ie a
autorului, aceea de a vinde ieftin informa\ii pre\ioase, el se afl` [n imposibilitatea de a face acest lucru. Mai
[nt@i tehnic, pentru c` nu st`p@ne]te
instrumentele [n\elegerii ]i explica\iei.
Apoi practic, pentru c` informa\ia
transmis` reprezint` cunoa]tere practic` (Cf. Michael Oackeshott – Ra\ionalismul [n politic`). Or, aceast`
cunoa]tere nu poate fi transmis` cu
ajutorul re\etelor. Marele strateg, dotat probabil cu un talent deosebit pentru jocul de ]ah politic, este incapabil
s` memoreze coordonatele p`tratelor e]ichierului pentru a explica mut`rile pe care le face. Cum nu este
angajat s` explice, ci s` mute, este
de iertat. De neiertat sunt cei care []i
[nchipuie c` pot [nv`\a s` joace pe
baza acestor explica\ii. Pe naivii
care []i [nchipuie c` vor g`si undeva
explica\ii complete care s`-i fac`
exper\i [n joc [i scoatem din calcul.
Pentru a se justifica av@ntul
futurologic al titlului, afl`m de la
Morris informa\ia banal` c` unele
instrumente s-au schimbat, altele au
disp`rut, c@teva au ap`rut ]i unora li
s-au descoperit noi [ntrebuin\`ri. C`
viitorul este deschis pentru marile
inven\ii care vor schimba fa\a politicii. Unul dintre ele este Internetul.
Printre altele, acest instrument va
schimba fa\a politicii [n sensul dorit
de Morris, acela de a face posibile
noi moduri de exprimare a opiniei.
Aceasta este mai degrab` o dorin\` a
62
autorului. Nu este prezentat` nici o
analiz` c@t de c@t serioas` ]i nu se
ofer` nici un motiv serios pentru a
putea identifica posibilitatea de a
opta prin intermediul calculatorului
cu un punct de turnur` [n practica
democratic`.
“{n viitor, temele de campanie
vor fi noi. Aceasta nu fiindc` anii
[ncep cu ‘2’ [n loc de ‘1’, ci deoarece
zorii noului mileniu sosesc [ntr-o
vreme de neobi]nuit` epuizare a temelor care au dominat agendele interne ]i externe timp de peste jum`tate de secol.” p. 321 Afirma\iile
bombastice de acest tip par s` fie
specialitatea autorului. Aceasta nu
este [ns` o problem`. {n fond, fiecare [ntreprinz`tor are dreptul s` sus\in` c` propria activitate ]i propriile
idei sunt menite s` salveze omenirea
]i chiar universul. Afirma\ii ca “dup`
dou` r`zboaie mondiale ]i un r`zboi
rece, am ajuns la un consens interna\ional construit [n jurul democra\iei,
pie\ei libere ]i drepturilor omului,
care este pu\in probabil s` dispar`” p.
326 ]i “democra\ia va face lucrul pe
care ]tie s`-l fac` cel mai bine: s`
rezolve problemele viitorului nostru” idem , [n momentul [n care
pia\a liber`, democra\ia ]i drepturile
omului trec prin crize profunde, indic` ruperea de realitate a marelui
nostru strateg. Al`turi de opiniile
despre “m@ndra lume nou`” (sic!) a
democra\iei Internetului, aceste afirma\ii sunt suficiente pentru depistarea interesului strategic al autorului – [n fond, un agent de publicitate
electoral`.
Dominarea arenei politice de
referendumurile pe Internet ar putea
fi [ns` un lucru bun, pentru c` poate
[nsemna sf@r]itul c@teva practici democratice periculoase. Astfel de ac\iuni ar putea releva – odat` luate [n
calcul pentru luarea unor decizii
oficiale – imposibilitatea men\inerii
unui curs constant al deciziilor politice luate exclusiv pe baza preferin\elor electoratului, ]i asta cu at@t mai
Recenzii
repede cu c@t la baza acestor op\iuni
stau interesele personale ale unui aleg`tor slab informat ]i incapabil s` estimeze consecin\ele propriilor ac\iuni.
Dac` am pierdut vremea cu
lectura ]i comentariul acestei publica\ii, trebuie s` dezv`lui ]i motivul.
A]a cum este cazul ]i [n alte domenii
ai c`ror practicieni se bazeaz` pe
facult`\i care se dezvolt` (]i) altfel
dec@t prin educa\ie, consider c` ne
afl`m [n fa\a unui fenomen social
interesant. El este mai greu de descris ]i i se poate cuprinde cu greu
aria de aplicabilitate, dar asta nu
[nseamn` c` e neglijabil. Pentru a-i
evalua nocivitatea este nevoie de un
efort deosebit, dar semnele acestei
nocivit`\i pot fi observate destul de
u]or. Astfel de atotcunosc`tori creeaz` impresia c` st`p@nesc cuno]tin\e
]i instrumente greu accesibile oamenilor de r@nd (ceea ce este adev`rat
doar [ntr-o m`sur` oarecare), apoi
pun [n circula\ie, contra unui pre\
“modic”, [nv`\`turile de care dispun.
Prin succesul temporar de care se bucur` astfel de speciali]ti influen\eaz`
practicile domeniului [n care activeaz`, for\@nd utilizarea unor noi
metode pentru ob\inerea succesului
]i consumul inutil de resurse pentru
restabilirea echilibrului pie\ei respective. Se poate spune chiar c` un
astfel de “specialist” este un parazit
care supravie\uie]te pe seama resurselor de imunitate ale societ`\ii [n
fa\a ]arlataniilor. {n cazul special al
fenomenelor la care m` refer (re\ete
secrete, solu\ii minune etc.) depistarea ]arlataniei este cu at@t mai dificil` cu c@t [ntinderea [n timp a fenomenului este mai mare ]i domeniul
de activitate mai [ngust. Politica,
publicitatea, ]tiin\ele oculte, religiile
“exotice” – toate sunt afectate de
astfel de fenomene.
{nchei cu c@teva observa\ii
generale. “Noul Principe” este lucrarea unui republican. Din acest punct
de vedere, poate c` ar fi fost mai
potrivit` asocierea cu Discorsi sopra
la prima deca di Tito Livio, opera
republicanului Machiavelli. “Machiavelli [n secolul al XXI-lea” este
un (sub)titlu gol. Pe l@ng` faptul c`
deosebirea fa\` de Machiavelli este
semnificativ`, secolul XXI este prezent [n c@teva paragrafe finale, opera unui futurolog timid, nesincer ]i
lipsit de imagina\ie. Chiar dac` unele observa\ii se refer` la lupte politice dinaintea secolului XX, majoritatea subiectelor sunt date ]i exemplificate de evenimentele secolului
XX, cu accent pe cele din a doua
jum`tate a secolului.
Nu [n ultimul r@nd, date fiind
]i furtunile produse pe e]ichierul rom@nesc de c`tre marele strateg, fiecare cititor al publica\iei ar trebui s`
se [ntrebe c@t crede (]i, mai ales, c@t
folose]te) Mr. Dick din tot ce spune
acolo. Asta este deja o alt` problem`,
larg dezb`tut` de morali]tii occidentali [n ultima vreme dar aflat` [n patrimoniul [n\elepciunii populare de
pe la noi de foarte mult` vreme –
este dilema aceea cu f`cutul ]i spusul popii. Dac` totu]i cineva insist`
s` vorbeasc` despre machiavelism
([n sensul real) la Dick Morris, atunci
trebuie s` vorbeasc` despre un machiavelism (totu]i inconsistent ]i inconsecvent) orientat asupra procesului electoral american. Culisele
acestui proces sunt cele [nf`\i]ate
(cu mult` parcimonie) de autor, nu
cele ale politicii.
Prin urmare, o sintetizare potrivit` a “teoriei” lui Morris este
inutil`. Ghidul are valoarea unui interviu prelung, lipsit de orice valoare
pentru ]tiin\ele sociale. De aceea am
]i evitat s` facem referire la Noul
Principe ca la o carte – este doar o
publica\ie. Ca dovad` stau ]i “perlele” pe care le con\ine, din care am
selectat c@teva mai jos:
“Dar, a]a cum tehnologia ]i
armele sofisticate pot [nvinge armata chinez`, banii suficien\i, cheltui\i
pe mesajul potrivit, pot [nvinge cheltuielile uria]e de campanie.” p. 13
“Clinton nu a c@]tigat doar
63
pentru c` s-a dovedit la fel de bun ca
adversarul sù pe temele tradi\ionale
ale republicanilor. Astfel a evitat
doar [nfr@ngerea.” p. 44
“Adopt` orice pozi\ie vrei,
dar ia o pozi\ie, pentru c` dup` aceea va ap`rea gr`mada de bani de
str@ns.” p. 131
“{n multe state, votan\ilor pur
]i simplu nu le place s` te aleag` de
prima dat`. Ei vor ca tu s` revii ,
pentru c` le-ai c@]tigat simpatia.” p.
318
O lucrare din sfera ]tiin\elor
sociale care con\ine astfel de afirma\ii
merit` la fel de mult` aten\ie ca ]i
]tirile din capitolul “dezv`luiri” publicate de un tabloid. Ca fenomen
[ns` aceste ]tiri se [ncadreaz` ]i ele
[n categoria ]arlatanismului social.
Apari\ia lui Morris pe scena
politic` rom@neasc` poate fi [ns` un
lucru bun pentru anali]tii ]i strategii
autohtoni. Cel pu\in ei nu ar trebui
s` se lase du]i de nas de volubilitatea
gesturilor marelui scamator de peste
ocean ]i de zornìtul gola] al declara\iilor ]i [ndemnurilor adresate unor
t@mpi. Cine are spirit de observa\ie
poate descoperi schema f`cut` de
m@na de l@ng` corp, [n timp ce to\i
ceilal\i se uit` la m@na flutur@nd` de
deasupra capului. C`ci de un lucru
putem fi siguri: o schem` exist`, pentru c` [n m@inile acestui personaj sondajul de opinie este o arm` foarte eficient`; dac` i-au sl`bit sim\urile ]i nu
o mai poate folosi, r`m@ne de v`zut.
Viorel ZAICU
NOTE
{n acest sens Leo Strauss, [n Cetatea ]i
omul, face o analiz` ]i o paralel` foarte
cuprinz`toare.
2
Acest fragment este de fapt o introducere
la corpul despre istoria arabilor ]i berberilor.
3
Astfel de studii exist` totu]i. Alexandr
Zinoviev, Peter Sloterdijk, Slavoj i ek ]i,
[ntr-o oarecare m`sur`, Francis Fukuyama,
sunt doar c@\iva dintre contemporanii care
au actualizat foarte bine studiile de factur`
machiavelic` asupra societ`\ilor [n care
trìm.
1
S.P. nr. 108/2004
Summary
2. Editorial
Alexandru Radu
About Romanian Political Parties’ System
6. Internal Politics
Gabriel Gherasim
Romanian Leaders and the European
Parliament
8.
Constantin Stoenescu
What “color” are the “Greens” in
present Romania?
11.
Adrian |ibu
Electoral Year 2004 and the Political
Change
14. Debates
Lavinia Stan
CNSAS - a Looking-back
22.
Vlad Flonta
TV and the Audience Dictatorship
26.
Mihai Chioveanu
Emergency and the Fascist Contamination
33.
Maria Popescu-Butucea Civic Culture in European Context
37.
Cristina Avrigeanu
The Second “Bio-policy” and “Naked
Life”
42.
Cristian G. Romocea
Church - State Debates in Post-communist
Romania
47. Recent History
Radu Com]a
Nikita Khrushchev and the “Policy at the
Edge of the Abyss”
52. Document
Stelian T`nase
Panait Istrati - Documents
57. Reviews
Viorel Zaicu
The New Prince : Machiavelli Updated
for the Twenty-First Century
Dick Morris, The New Prince: Machiavelli Updated for
the Twenty-First Century
S.P. nr. 108/2004
64
În aten\ia cititorilor revistei Sfera Politicii
Începând cu num`rul 101, revista Sfera Politicii poate fi procurat`
GRATUIT de la sediul Redac\iei noastre din Pia\a Amzei, nr. 13, et. 1
sau prin mandat po]tal, doritorii trebuind, în acest caz, s` achite doar
taxele po]tale.
Contact
E-mail: sfera totalnet.ro
Tel./Fax: 021 312 84 96
021 212 76 61
În aten\ia colaboratorilor revistei Sfera Politicii
Materialele se vor trimite la adresa men\ionat` [n caseta redac\ional` ]i
vor avea urm`toarele caracteristici tehnice:
- font Times New Roman, m`rimea 11 pt., diacritice;
- minim 1.500 de cuvinte sau 4.000 de caractere;
- maxim 4.500 cuvinte sau 12.000 caractere
“Sfera Politicii’’ este [nregistrat` [n Catalogul Publica\iilor din Rom@nia la num`rul 4165.
Reproducerea articolelor ap`rute [n publica\ia noastr` se face numai cu acordul scris al redac\iei.

Sfera Politicii nr. 108

Transcrição

Documentos relacionados

209018 occhiali lettura 2.5 con luci 209018 lupa de lectura - D-Mail

Atividade Euronews

Nr. 100

lq ga7bo.ot.uL

sistema de passagem do fluído refrigerante

148887 - sottopiede in silicone 148887 - D-Mail

Profilato per chiocciole Perfil de chaveta Perfil de bloco corrediço

PRS 220 - ergo

Steel Trading Stahlhandel Prodotti Siderurgici

info técnica (normativas) - 1-1