Un tableau pour deux mondes

Le concours de peinture
Collège de Cadaujac (Goubert, Fabienne)
Cette histoire commence ailleurs...La-bàs, il n'y a pas de pollution, pas de technologie, ni de
numérique. Tout y beau, tout y est coloré. Le soir, le ciel se peint de violet et de rose. La
floraison des arbres scintille des couleurs de l'arc-en-ciel. L'herbe est toujours fraîche, les
vergers regorgent de fruits au goût divinement sucré ; la nature respire ses douces senteurs.
Dans ce monde, chacun se connait, chacun est ami. Les fées dansent au bord de la cascade
de la grotte des dragons. les elfes et les trolls jouent ensemble jusqu'à la nuit tombée pendant
que abritées par des buissons, les princesses et les sorcières se confient des secrets. C'est un
monde féérique.
A l'est du bosquet des secrets, sur une colline, un peuple de lutins vit en paix. Dans ce clan,
trois triplés, qui ne se ressemblent pas le moins du monde, partagent une joli maisonette en
bois.Ils s' entendent à merveille et passent leur temps à amuser les autres. Trois adorables
petits lutins.
Le plus courageux s' appelle Biceps. C'est toujours le premier à se lancer dans l'aventure.
Lui et sa sacoche inséparable pourraient parcourir le monde, s'il le fallait. Et vous, les lecteurs!
A quel monde pensez- vous?! Notre petit intrépide s'habille toujours en bleu pour se distinguer
de ses frères. Un bonnet d'aventurier enfoncé sur sa tête, il est équipé pour parer à toute
éventualité. Comme il est rusé il raffole des chasses au trésor. Biceps porte bien son nom, il est
TRES sportif.
Irrylium est tout le contraire de son frère : c'est l'intellectuel du trio! Il a toujours un de ses livres
sous les yeux ; voilà pourquoi il se prend souvent les pieds dans ses lacets. Lui aussi aime
l'aventure...mais seulement en littérature! Ce petit surdoué ne s' habille que de vert, comme
sont auteur préféré.
Et voici le dernier de la bande : j' ai nommé, Glouton. Il est aussi gourmand que Grognon !
Entre deux gâteaux, il en mange un troisième avec un paquet de chips caché sous le bonnet,
au cas ou ! Il n'est jamais d'accord avec les autres. "Pfff" est même devenu son expression
favorite. Son emploi du temps est très chargé: manger, râler, remanger,rerâler et de temps en
temps faire pfff !Il s' habille en rouge colère.
Tous les jours, le monde féérique s' éveille sous le soleil. Chacun retrouve ses activités
quotidiennes. Sur cette colline que nous connaissons bien, nos trois petits galopins ont vent d'
un concours de peinture. Ah! j' ai oublié de vous dire, ces lutins adorent peindre ! C' est pour
cela qu'il décident d'y participer et surtout de remporter le premier prix. Mais les voilà bien
embêtés! Le thème : invente un monde imaginaire! "pfff " souffle Glouton ,"on n' y arrivera
jamais! " Irryllium propose alors de se faire aider par un magicien. Ses frères approuvent et
filent chez l' alchimiste logeant dans la rue des enchanteurs. Dans la boutique, il y a toutes
sortes de potions, grimoires, charmes, vieux parchemins, plantes médicinales, décoctions,
fioles.... Ce bric à brac empeste la poussière. " Bonjour " marmonne une sombre voie grave
sortant de la pénombre. Les lutins expliquent au vieil homme ce qu'ils sont venus chercher. Ce
dernier leur dégotte la peinture. Quelques heures plus tard, il sont déjà à l'ouvrage. Leur tableau
achevé, ils en sont très fiers ; leur oeuvre est plus vraie que nature : une ville aux murs noircis,
page 1 / 11
où la végétation est écrasée par les bâtiments, avec des voitures bruyantes et klaxonnantes,
envahie de technologie : des feux des lampadaires, des néons, des enseignes lumineuses, des
cables électriques, des radars et des gens qui secouent la tête en tous sens s' étalent sur la
toile. Grâce à la peinture, ils ont réussi le tableau parfait ! On s' y croirait ! Tellement, que notre
trio d' artistes ne résiste pas à l' envie de le toucher. Et, c'est à ce moment là que
....."fffchchchchchchchchchch", ils sont aspirés dans le tableau et arrivent ....dans notre monde
moderne !!!
page 2 / 11
page 3 / 11
Il mondo moderno
SCUOLA PRIMARIA "DON MILANI", Mediglia (Cremascoli, Rosella)
I tre folletti tutti colorati, si ritrovano improvvisamente nella città moderna dove tutto è nero,
scuro e anche le persone sono grigie, sempre imbronciate e di fretta.
I folletti si guardano attorno spaventati mentre la gente si ferma stupita ad osservarli.
Terrorizzati, i tre fratelli, iniziano a correre lungo la strada mentre le auto sfrecciano veloci;
Glouton rimane indietro perchè è grosso e fa fatica, poi sfinito cerca un posto dove riposarsi.
Ad un tratto sente un profumino, lo segue e si ritrova davanti ad un'enorme pasticceria; Biceps
e Irryllium lo chiamano ma Glouton non li ascolta ed entra nel negozio.
Si trova davanti a tantissime cose buone, sta per prendersi un grosso dolce, quando appare
una signora alta, robusta, con uno sguardo severo che gli dice: - Se vuoi un dolce lo devi
pagare! Hai i soldi? Glouton non sa cosa sono i soldi perchè nel suo mondo magico nulla si paga o si compera, così
esce dalla pasticceria triste e malinconico, quando si ricorda del pacchetto di patatine che ha
sotto il cappello; lo prende e si consola mangiandolo.
Intanto, Irryllium, mentre corre, inciampa nelle stringhe delle sue scarpe e va a sbattere la testa
contro una vetrina; all'inizio pensa di sognare, poi si accorge che all'interno del negozio ci sono
libri.
Incuriosito entra nella libreria, incomincia a sfogliare quegli strani libri pieni di numeri, di segni,
senza suoni, tutti grigi con immagini mai viste.
Trova un libro che gli piace, lo prende, sta per andarsene quando il libraio gli chiede i soldi.
Irryllium non sa cosa fare, apre il libro che ha sempre sotto gli occhi e propone al libraio uno
scambio.
Il libraio non capisce, poi il folletto apre il suo libro magico dal quale escono colori, luci, suoni,
paesaggi mai visti e... tutte le persone che sono nella libreria rimangono affascinate dal suo
libro e vorrebbero comprarlo ma Irryllium non vuole i soldi, non sa cosa farsene, lui è contento
perchè finalmente vede la gente del mondo moderno fermarsi, sorridere ed essere felice.
Biceps, rimasto solo, torna sui suoi passi e trova per terra il cappello verde del fratello, pensa
che gli sia successo qualcosa di grave viste le persone che corrono verso la libreria.
Allora si precipita e scorge il fratello attorniato dalla folla stupita e contenta che guarda le
meraviglie del libro magico.
page 4 / 11
Biceps chiama il fratello e gli dice: - Cosa fai in mezzo a questi mostri? Non hai paura che ti
facciano del male? Questo mondo è brutto! Dobbiamo andarcene! Irryllium risponde: - Io non ho più paura di queste persone perchè ora sorridono, dobbiamo
fidarci! Biceps prende il fratello per un braccio e lo trascina sulla strada, ma la gente li segue perchè
vuole continuare a vedere il mondo magico.
A poco a poco i colori e i suoni del libro magico si spandono dappertutto e il mondo moderno
diventa colorato.
I palazzi, le persone, le strade, gli alberi, le aiuole, il cielo, il sole... hanno colori mai visti e una
dolce musica si sente nell'aria.
Tutti sono felici!
Ad un tratto appare il Signor Smog, il capo della città... page 5 / 11
Lumea Magică în pericol
EuroEd (Petrescu, Lucia)
Un tablou pentru cele doua lumi
Capitolul 3
După ce au adus multă veselie în lumea modernă,piticii s-au făcut nevăzuți pocnind din degete
(1)și s-au trezit înapoi în Lumea Magică. Erau foarte bucuroși că se pot întoarce acasă mai ales
după toate aventurile din lumea pe care o descoperiseră. Nici unul dintre ei nu se aștepta însă
la toate cele pe care aveau să le găsească în minunata lor lume. Mica lor aventură în
necunoscut s-a dovedit a avea mult mai multe efecte decât schimbările produse în Lumea
Modernă.
Încă cu gândul la cele pe care le lăsaseră în urmă, cei trei frați au observat că în jurul lor se
întâmplau lucruri ciudate, lucruri pe care nimeni nu și le putea explica.
Sătenii erau triști și îndurerați fără un motiv anume.(2) Zânele nu mai puteau zbura deoarece
culorile de pe aripile lor dispăruseră.(3) Unii locuitori se simțeau rău și lipsiți de puteri ca și când
ar fi lucrat zile întregi fără odihnă. Foarte curând unii dintre ei au început să se certe, să devină
violenți și lacomi.(4) Deoarece lucrurile erau lipsite de culoare și gust nimeni nu mai putea
mânca.(5,6) Piticii se simțeau vinovați de toate aceste lucruri. Curând locuitorii Lumii Magice au
început să-și pună întrebări (7) despre recenta călătorie a piticilor.
-Ce s-a întâmplat?
-Unde ați dispărut?
-De ce se schimbă lumea noastră?
Piticii nu știau ce să le răspundă. La fel ca toți ceilalți, ei nu puteau găsi nici un răspuns. (8)
Biceps: - Ce am făcut?
Irryllium: - E oare vina noastră?
Glouton: - Eu vroiam să-mi cumpăr ceva de mâncare, atât…
Irryllium:- Eu am deschis cartea doar pentru a le arăta câte ceva din lumea noastră. Nu
credeam că se poate întâmpla așa ceva…E clar vina mea.
Biceps: - Nu, e vina noastră, a tuturor.
Glouton: - Dar nu le putem spune celorlați. Ne vor pedepsi.
În tot acest timp organizatorii concursului de pictură și-au dat seama că nu se poate picta fără
culori. Concursul nu mai putea avea loc. Dezamăgiți, toți locuitorii au decis amâne concursul
page 6 / 11
până se găsește o soluție.
Marele consiliu (9) din Lumea Magică a fost reunit iar piticii au fost invitați să ia parte la întâlnire.
Jupitas (10), unul dintre înțelepți, a luat cuvântul:
Jupitas: - Trebuie să găsim o soluție. Altfel minunata noastră lume nu va mai fi nicicând la fel.
Familiile și prietenii noștri sunt deja de nerecunoscut.
Alți consilieri au luat cuvântul:
-Eu nu mă mai pot înțelege cu frații mei.
-Eu nu mai am chef de nimic.
-Prietena mea stă mereu singură și oftează…Nu mai vrea să ne plimbăm în jurul cascadei.
Piticii începuseră să înțeleagă…
Biceps: -Lumea noastră se transformă în Lumea Modernă…
Irryllium:- Da, așa cum era ea la început.
Glouton: - Adică vom deveni toți la fel ca ei? Vai! Ingrozitor!!!!!
În acest timp Lumea Modernă devenea din ce în ce mai înfloritoare(11). Totul se schimba în
bine și locuitorii erau mai fericiți ca niciodată. Prietenia, veselia și voia bună pluteau în aer.
Primarul Smog credea că toate acestea se întâmplau datorită lui și se lăuda (12) tuturor cu
priceperea și incusința sa. Piticii însă erau foarte triști. Toți ceilalți din jurul lor erau convinși că
fusese vina piticilor iar soarta acestora fusese decisă de Marele Consiliu: ei nu mai aveau voie
să locuiască în Lumea Magică, erau exilați (13) pe vecie. Glouton, Irryllium și Biceps doreau din
toată inima să readucă lumina, culoarea și bucuria în lumea lor însă nu știau cum.
page 7 / 11
A Recolha das Cores
Agrupamento de Escolas da Gafanha da Nazaré (Bartolo, Vitor)
Os elfos ficaram muito tristes por terem sido expulsos do mundo mágico. Então decidiram ir
pedir ajuda ao mágico, porque eles não conseguiam aguentar.(1)
– Mágico nós tocámos no quadro e fomos lá para dentro. Fomos ter a um mundo que
era todo cinzento. Depois fui a uma livraria. Quis trocar o meu livro mágico por outro, abri-o e
as cores espalharam-se. Podes ajudar-nos?
– Está bem eu ajudo-vos – disse o mágico.
– Mas como é que nos vais ajudar? – perguntou um dos irmãos.
O mágico deu-lhes o quadro, eles tocaram-lhe e foram aspirados para o mundo
moderno.
Quando abriram o livro para recolher as cores o mundo moderno ficou novamente
cinzento, mas o senhor Smog fartava-se de se gabar e nem deu conta disso. (2)
Os elfos ficaram muito espantados porque as cores desapareceram do mundo
moderno. Mas, também ficaram muito contentes porque o mundo deles ficaria colorido outra
vez e a alegria voltaria lá de novo. As pessoas do mundo moderno estavam sempre a murmurar quem teria feito esta tão
grande maldade. Todas elas se sentiam muito tristes.(3)
Como o senhor Smog se tinha gabado, de ter colorido o mundo moderno, as pessoas
foram reclamar. Até um senhor já muito velhinho pôs os óculos, quando viu que as cores
tinham desaparecido, chamou a mulher e os filhos e também foram reclamar com o senhor
Smog.
– Só te gabas e agora não fazes nada! – reclamaram algumas pessoas.
– Acalmem-se não fui eu que dei as cores. - disse o senhor Smog.
- Sim, mas por que tirou as cores? - perguntaram algumas pessoas.
– - Não fui eu.
Entretanto juntaram-se mais pessoas, fizeram uma manifestação e chamaram a
televisão. Então o senhor Smog prometeu que ia dar outra vez as cores de volta.(4)
O senhor Smog estava-se nas tintas para as pessoas. Mas, ele queria saber quem
tinha tirado as cores ao mundo moderno e decidiu oferecer um prémio – um saco de dinheiro –
a quem lhe explicasse o que estava a acontecer. Mandou anunciar nos jornais, nas revistas, na
rádio e na televisão, afixou na porta da câmara e pôs cartazes pelo mundo moderno. (5)
page 8 / 11
O livreiro foi explicar o que tinha acontecido e contou que um elfo tinha entrado na sua
livraria e queria trocar o livro dele por um dos seus, quando o elfo abriu o livro saíram cores,
que se espalharam por toda a parte. Entretanto chegaram os seus dois irmãos e fugiram a
sete pés.
– Bem, fico contente e satisfeito com a explicação. Vai ter a sua recompensa em breve. - disse
o senhor Smog.
– Foi um prazer poder ajudar. (6)
O senhor Smog telefonou ao chefe da polícia:
- Andam por aí três elfos, quero que os prenda imediatamente. Se não os encontrar
rapidamente despeço-o. – ameaçou o senhor Smog desligando imediatamente o telefone.
O Irrylium disse aos irmãos:
– Manos, estou a ouvir a sirene da polícia temos de esconder o livro mágico.
O Biceps perguntou:
– Por que é que temos de esconder o livro?
– Porque a polícia tira-nos o livro mágico – respondeu o Glouton.
Os elfos, com medo, esconderam o livro numa palmeira enorme.(7)
Os polícias encontraram os elfos e prenderam-nos.
O senhor Smog quis interrogá-los pessoalmente. Estava tão irritado que lhes gritou:
–De onde vieram? Por que vieram? Como vieram?
–Nós não dizemos nada.(8)
Entretanto no mundo mágico tudo começou a voltar ao normal. Os habitantes reagiram
muito bem Eles sentiram-se como novos, sentiam que tinham nascido outra vez! Mas, passado
algum tempo, começaram a lembrar-se do castigo dos elfos e ficaram com a consciência
pesada.
Devido a estes acontecimentos reuniu-se novamente o grande conselho. Júpitas e os
conselheiros decidiram retirar o castigo aos elfos, porque eles já tinham trazido as cores de
volta. (9) Como não sabiam onde estavam, decidiram chamar o mágico à casa do conselho,
para ver onde estavam os elfos. O mágico viu e disse:
- Eles estão no mundo moderno, na prisão...
page 9 / 11
page 10 / 11
Ermitaberri Ikastetxe Publikoa (Labiano, Josetxo)